La capătul unei nopţi albe, ne trezim mereu împovăraţi nu de neodihna trupului, ci de interogaţiile care ne-au asaltat într-un răgaz în care, neavând altceva mai urgent de făcut, am fost nevoiţi să ne întoarcem la adevărurile noastre. Şi, dacă, luaţi cu grijile vieţii şi prea ocupaţi să ne păstram direcţia alergăturii, în timpul zilei nu avem timp să ne căutăm sensul vieţii, când se face noapte, iar somnul nu are milă de noi, ne pomenim bântuiţi de întrebările esenţiale.

citat din Alice Năstase Buciuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă stau să mă gândesc la rolurile pe care le-am avut în trecut, poate, într-un fel, e vorba doar de noroc. Mă gândesc la discuţiile producătorilor dinaintea stabilirii regiei. Au fost mulţi actori care au fost luaţi în calcul şi cu toate astea eu am apărut pe marile ecrane. Este o provocare continuă. Trebuie să te schimbi mereu, să găseşti noi modalităţi de a interpreta. Te întrebi mereu dacă poţi face altceva decât ai făcut până acum.

citat din Mahershala Ali
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu are niciun sens. Fiecare dintre noi avem sens şi noi îl dăm vieţii. E o pierdere de timp să întrebi care e sensul vieţii atunci când tu eşti răspunsul.

citat din Joseph Campbell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la bătrâneţe, nu prea avem timp să ne întrebăm care este sensul vieţii. La bătrâneţe, avem timp să o facem, dar atunci ne izbim de o descoperire penibilă: viaţa are un sens doar dacă nu-l cauţi.

citat clasic din Octavian Paler
Adăugat de Anca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul vieţii

Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopţii mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Şi ne bucurăm că oameni mai suntem.

Şi iarăşi ne luăm crucea în spinare,
Şi ne pornim din nou pe al vieţii drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii şi nu suntem scrum!

Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Şi nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.

Căci nimeni nu ne aşteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aştepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârăşit

poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce este frumuseţe şi splendoare ne ajută să ne micşorăm karma.

Alice Năstase Buciuta în revista "Tango" (31 octombrie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar acum s-a făcut lumină, am înţeles cum trebuie să fie iubirea şi, pentru prima dată în viaţă, am recunoscut-o şi am primit-o în viaţa mea fără teamă. Aşa cum trebuie ea să fie. Fără îndoieli şi fără ascunzişuri. Fără trecut şi fără gelozii. Fără pretenţii şi fără ambiţii. Iubirea pură, în care eu şi el vom fi întotdeauna singuri pe pământ, neînvăţaţi în ale amorului, gata să ne căutăm şi să ne descoperim unul pe celălalt. Pentru totdeauna.

Alice Năstase Buciuta în Noi suntem zeiţe
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutăm

Căutăm soarele când cerul e acoperit de nori.

Căutăm frumosul când grădina n-are flori.

Căutăm sănătatea după ce ne-îmbolnăvim,

Căutăm tinereţea după ce îmbătrânim.

Căutăm prietenii pe care i-am pierdut,

Căutăm înălţarea atunci când am căzut.

Căutăm totul.

Ce căutăm, nici noi nu ştim.

Căutăm viaţa când este prea târziu.

O căutăm, dar n-o mai găsim.

poezie de Dumitru Delcă (7 ianuarie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În paginile romanului său, Carroll o face pe Alice să călătorească în timp trecând printr-o lupă. Dacă o stea se prăbuşeşte sub propria forţă, ea nu cade într-un punct precis, ci într-un cerc alcătuit din neutroni, exact ca lupa lui Alice. Ce s-ar întâmpla dacă s-ar încerca traversarea unei găuri negre? Am cădea, precum Alice, în Ţara Minunilor, sau ne-am distruge? Nu ştim acest lucru, dar într-o bună zi vom trimite o rachetă în mijlocul unei găuri negre, în căutarea unei posibile călătorii în timp.

citat din Michio Kaku
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de bucuriile şi necazurile vieţii, ne trezim deseori bătrâni, prea bătrâni şi prea bolnavi pentru a ne putea bucura de realizări, prea bătrâni pentru a putea hrăni din înţelepciunea noastră generaţiile ce ne urmează. Ajungem, dacă ajungem... la vârsta la care timpul este adversarul cel mai de temut şi cel mai atroce, căci abia atât de târziu înţelegem cât de preţios este timpul şi cât de puţin mai avem din această comoară.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emily Dickinson

NU a frecventat cenaclurile,
NU a frecventat restaurantul scriitorilor,
NU a fost boemă,
NU s-a îmbătat decât cu eternitate.

NU s-a angajat în nici o polemică, deşi şi-a detestat contemporanii,
NU a făcut nici un gest zgomotos care să atragă privirile,
NU a făcut parte din nici o gaşcă,
NU a fost membră de partid,
NU a cunoscut servituţile şi compromisurile "vieţii literare".

NU a asaltat redacţiile,
NU a fost cunoscută ca poetă, deşi scria intens şi continuu,
NU a publicat nimic în timpul vieţii,
NU a înţeles poezia ca pe o competiţie,
NU a trăit din scris, ci prin scris.

NU a vrut să vadă pe nimeni în ultima parte a vieţii,
NU a mai ieşit din casă, deşi era validă,
NU a avut biografie, şi-a ars (la timp!) corespondenţa,
NU şi-a ars însă sutele de poeme.

NU a avut soţ,
NU a avut copii,
NU a avut amanţi,
NU a iubit
decât scriitorii
din bibliotecă.

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile

Nopţile, când îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoşaţi că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
şi totuşi, dacă vom muri vreodată, dragostea noastră
va muri nu din pricina nopţii,
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să cedăm, când credem că am pierdut. Nu trebuie să ne lăudăm, când credem că am câştigat. Trebuie însă să nu uităm că a crede nu înseamnă că poate fi şi adevărat. O cauză dreaptă nu poate fi împiedicată. Oamenii vieţuiesc între două extensii temporale ale unui punct, pe care noi o numim linia vieţii. Punctul vieţii noastre poate fi "mare", dacă îi considerăm şi pe ceilalţi ca şi cum am fi noi. Nu trebuie să facem din punctul vieţii noastre un punct întunecat pentru ceilalţi. Această întunecare va determina să ne ştergem existenţa vieţii, după ce am fost.

Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Nu mai putem să ne întoarcem
la cei care am fost cândva nicicum,
nici să ne dezvăţăm de adevărurile
pe care inimile noastre le cunosc acum.

poezie de John Green, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aduci aminte de noi? Nu vreau să mai duc cu mine senzaţia că totul e un vis, doar un vis al meu. Sunt adevărată, eşti real? Am trăit, iubindu-te, o viaţă de om. Am aşteptat, am simţit, am suferit. Am murit. E adevărat, nu-i aşa? Acum, când mă aşez în fiecare seară în pat lângă un alt bărbat, nu mă pregătesc de somn, ci de moarte.

Alice Năstase Buciuta în Noi suntem zeiţe
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-ar face un sondaj, cred că omenirea ar fi sută la sută a renunţărilor, a răbdărilor şi a plânsetelor. De ce nu ne făgăduim sufletelor noastre că VOM TRĂI şi că VOM IUBI... aşa cum cred că numai la 18 ani o poţi face? De ce, oare? Trec anii şi ne trezim aproape bătrâni, poate nu biologic neapărat, dar sufleteşte cu siguranţă mai avem nevoie de resuscitare şi am uitat printre griji şi nevoi mature, să ne trăim de fapt viaţa. Cu timpul, devine mai important să avem confort material, decât spiritual, să avem case, cât mai mari şi mai goale, indiferent că paşii noştri pe coridoarele sale şi ale sufletelor sună sinistru a gol şi a jale, purtăm lenjerii luxoase şi trendy, dar dormim mai tot timpul singuri iar dimineţile nu aduc niciodată urma chipului iubit pe perna de lângă noi. Cearceafurile sunt impecabile, doar un vis de undeva din trecut mai tulbură somnul nostru...

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei lucruri ne ajută să suportam greutăţile vieţii: speranţa, somnul şi râsul; acestea au fost date omului ca echilibru al suferinţelor pe care le are de îndurat în timpul vieţii.

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până şi spaţiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi şi ne-au luat
cuvintele
am rămas muţi, vorbesc doar ecranele

ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roşie de sângele celor care mor
legile nu mai funcţionează

telefonul sună a întuneric, când plăteşti
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul şi-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel

copii stau pe net şi afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoşi
soarele a dispărut din obrajii lor

bună dragă, soţul sau ea îţi spune
tu nici nu tresari, eşti tot acolo
parcă şi după serviciu, şeful te întreabă
când e gata?

noaptea spaţiul dintre noi s-a mărit
salteua şi patul au fost prea scumpe
şi trebuie să ne odihnim
dimineaţa plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mari civilizaţii dispar, iar noi nu avem timp să le cunoaştem evoluţia. Suntem prea ocupaţi cu supravieţuirea.

Pavel Coruţ în Război în ceruri
Adăugat de Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi ceea ce vrei să găseşti

Căutăm un prieten
Căutăm persoana potrivită
Căutăm pe cineva care să ne înţeleagă
Căutăm un iubit sau căutăm o iubită.

Căutăm un drum perfect
Căutăm o oază de linişte
Căutăm să ajungem undeva de unde să nu mai vrem să plecăm
sau căutăm cea mai frumoasă privelişte.

Căutăm sensuri, căutăm răspunsuri
Căutăm răsărituri şi în acelaşi timp căutăm apusuri.

Căutăm, căutăm, căutăm şi nu găsim
pentru că noi înşine
ceea ce vrem să găsim
trebuie să fim.

poezie de Mihai Gavrilescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne aleargă

Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Şi zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, şi-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veşnic ne grăbim.
Trebuie să facem şi una, şi alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

Timpul ne aleargă şi trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu şi de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar fiinţe mute.

Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul şi trupul ni le obosim
Si scânteia vieţii, încet-încet, piere.

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideţi să trăim iar, cu-adevărat!
Haideţi să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'

Să avem prieteni şi să ştim ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naşte sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.

Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a şti când viaţa ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârşit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Şi nouă, de noi, ni se face milă....

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!