Destinele unei naţiuni sunt sădite în pământul însuşi din care ne-am născut, după cum statuia e cuprinsă în blocul de marmoră din care dalta o va desprinde.

Gheorghe Brătianu în Geopolitica şi Geoistoria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genealogie

La început a fost ţipătul
Care a născut Sângele
Care a născut Ochiul
Care a născut Teama
Care a născut Aripa
Care a născut Osul
Care a născut Granitul
Care a născut Violetul
Care a născut Ghitara
Care a născut Sudoarea
Care a născut pe Adam
Care a născut pe Maria
Care a născut pe Dumnezeu
Care a născut Nimicul
Care a născut pe Niciodată
Niciodată Niciodată Niciodată

Care a născut Cioara

Ţipând după Sânge
Coji resturi
După orice

Agitându-şi nervoasă picioarele negre în cuibul ei mizer.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi spune care sunt idealurile, valorile unei naţiuni după cum îi sunt mesajele publicitare.

citat din Norman Douglas
Adăugat de Amina Anghelescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai o mie de motive să recunoşti că nu te-ai născut înainte şi după naţiune, ci eşti o parte din piatra din care s-au născut păsările şi I n f i n i t a t e a lui Brâncuşi. Piatra a sfidat furtunile, rămânând pe loc, iar părţi din ea au devenit infinit şi zbor sub dalta sculptorului. Naţiunea înseamnă putere: pământ de care nu poţi fugi ca de o iubire eşuată, pământ pe care nu-l poţi înstrăina unor visuri de împrumut, că n-ai să te maturizezi niciodată.

Camelia Opriţa în Aşa am învăţat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I.I. Brătianu

Afirm, să afle fiecare
Şi-n cap să bage, aşadeci
Sunt os din osul celor care
Dorm, la Florica, somn de veci!

epigramă de I.I. Brătianu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din întâmplare ne-am născut şi după viaţa aceasta vom fi ca şi cum n-am fi fost niciodată; căci fum este răsuflarea din nările noastre şi cugetarea o scânteiere care se aprinde din mişcarea inimii noastre.

citat celebru din Cicero
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naţiuni

În UE vor mai fi amintiri din străbuni?

monostih de Gheorghe Leu din Punctul pe i (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desti­nul sunt chiar mama şi tata. Toate influenţele care ţin de locul, familia, momentul în care ne-am născut ne dirijează, dar nu la modul absolut. E adevărat că total nu ne eliberăm niciodată de această încrengătură. Psi­ha­naliza ne oferă însă şansa unei naşteri din nou.

Vasile Dem. Zamfirescu în revista Formula As (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu dalta

sunt poeţi din sârmă ghimpată
ce scrijelesc cuvântul cu dalta
elimină metalul săpându-şi groapa
ei lasă lumii cuvinte cu lopata
chiar şi eu am o daltă mare, prin care
sap versuri multe şi proaste, la întâmplare

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aseară pe asfinţit

Aseară, pe asfinţit,
Mandră stea ne-a răsărit.
După care noi ne-am dus,
Să-l căutăm pe Iisus.

Pe fiuţul Mariei,
În pământul Galileii.
Zice-se că, Maria
Din casă-n casă umbla,
Să nască pe Mesia.

Şi-ntr-o peşteră a intrat,
De nimeni nu s-a 'ntrebat.
Aici Domnul s-a născut,
Ce l-am aşteptat demult.

Îngerii, cu flori în mână,
Împletesc mandră cunună.
Pe cunună-i scris frumos,
Astăzi s-a născut Hristos.

folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie inspiraţia şi dibăcia artistului pentru a desface chipul din lut sau din piatră, precum trebuie credinţa şi voinţa unui neam pentru a stăpâni pământul ce-i este dat să rodească în deplinătatea puterilor şi însuşirilor sale.

Gheorghe Brătianu în Geopolitica, factor educativ şi naţional
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut

nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două naşteri
şi o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
şi paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
mă tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-şi aştepta spirala
apoi
ca şi când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai ştiut nici măcar el
de unde începuse
şi nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi şi întrebarea
poate si filosofia
dar cum era aşa greu să plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început să gândească viaţa
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropaţi aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se văd diamantele pe obraji după furtună...

Sunt umbra care stă lipită de tine şi aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.
Albastru de izvor ţi-e numele,
tremură ca aerul bătut de vânt când îl şoptesc,
întorcându-se în ecouri
cu floare ninsă din aripile îngerului adormit.

Mă priveşti şi mă descânţi ca pe o floare
să rămân până îmi alunecă dorul din ochi
pe buzele albite, să mă pierd, să nu mai ştiu ce sunt.
Dacă sunt sau nu pasăre scăpată din moarte,
s-a umplut cu viaţa ta pentru că n-a mai încăput
în somnul îngerului.

Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuşi suflet.
I-au crescut braţele precum fulgerului să te lumineze,
Dragoste.
Adorm copilă în somnul tău şi încolţesc în tine ramuri.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa din poetii-nostri.ro
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a înţelege trecutul, trebuie să înţelegem mai întâi întregul complex geografic, istoric, geopolitic din care acesta face parte.

Gheorghe Brătianu în ziarul România liberă
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însuşi conceptul de păcat vine din Biblie. Creştinismul se oferă să rezolve o problemă pe care însuşi a creat-o! Ai fi recunoscător unei persoane care te-ar tăia cu un cuţit ca să-ţi vândă un bandaj?

Dan Barker în Pierderea credinţei în credinţă: din predicator, ateu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar veni

olmecii din praful vremurilor
călare pe naraţiuni fantastice
s-ar apuca să cioplească în bazalt
şi andezit capete uriaşe care poartă
căşti de tanchişti cu lămpi de miner
agăţate în istorie
sau oglinzi concave din hematit
magnetit şi ilmenit
dacă ar veni olmecii eu mi-aş lua
dalta. numai dalta
eu n-aş şti ce să fac, dalta ar şti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi trăim aici la o răspântie de drumuri, la o răspântie de culturi şi, din nefericire, la o răspântie de năvăliri şi imperialisme. Noi nu putem fi despărţiţi de întregul complex geografic care, cum veţi vedea, ne mărgineşte şi ne hotărăşte destinul, între cele două elemente care îl stăpânesc, muntele şi marea. Ceea ce aş vrea să apară lămurit este că pentru a ne înţelege trecutul, trebuie să înţelegem mai întâi întregul complex geografic, istoric, geopolitic, din care acesta face parte.

Gheorghe Brătianu în Chestiunea Mării Negre, Curs 1941-1942
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinele din blocul meu

Vecinele din blocul meu
Mă cred că sunt un mare zmeu
Şi vor să le satisfac pe toate...
Dar, fetelor... nu se mai poate!

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul disperat găseşte în însuşi adâncul disperării sale noua temelie pe care se va ridica deasupra văii plângerii: după orgia durerii, răsare din nou, din amara frământare, posibilitatea unei bucurii.

citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ne-am strădui să cioplim cât putem mai bine blocul de piatră misterios din care este făcută viaţa noastră, vâna neagră a destinului iese mereu la suprafaţă.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi poate închipui orişicine că păsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când să întorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărmat nime şi îl găsesc, îl mai tocmesc oliacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o fiinţă ominiască, cum am fost noi, care ne-am întors după optsprezece ani de pribegie de prin meliaguri atât de pustii şi geroase, şi când ai ajuns pe locurile unde te-ai născut, unde ai muncit din tinereţe, în loc să-ţi alini durerile din urmă, a trebuit din nou să mai suferi.

Aniţa Nandriş-Cudla în 20 de ani în Siberia (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!