Zborul timpului
Adaug vorbe despre tine
În lumină
La adieri de aripi și de sfinți.
La răsăritul cel dintâi
Luna se-nchină
Cu soarele la căpătâi.
Zadarnic curg stihiile din ființă,
Spre nordul din busole,
Deasupra lumii stă trupul meu
Ca o provocare din Rai. Aici,
În zborul timpului durut
Pământul visează umil
Luceferii tandri
Ai cântecului meu.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
Citate similare
Inmuguriri de aripi
Dimineața, lumina se dilată
În gândurile noastre
Și iese afară din timp.
Trupul devine
O fântână adâncă,
Cu numele de Ana.
Un destin, mă împinge mai încolo,
De-a lungul zidului.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre dimineață, poezii despre devenire sau poezii despre aripi
Candela uitata
De fiecare dată, înainte de somn,
Neauzit ies din forma trupului meu,
Răspund cu blândețe salutului lumii
Și nu mai există nici sus nici jos.
Totul este infinit nou,
Chiar și iubirea și obiceiurile vânătorii.
Dar îți mai vine, oare,
Să mai faci cale întoarsă,
Să te trezești și să spui:
Gustul nu va mai păstra
Forma fructului!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânătoare, poezii despre somn, poezii despre iubire, poezii despre infinit, poezii despre fructe, poezii despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Avalansele diminetii
După o veșnicie
Soarele înmugurise între zăpezi.
Oglinzile din oglinzi
Prin care au privit cei de dincolo
Ne-au pus pe gânduri.
O astfel de lacrimă
Îmbrăcată într-o rochie subțire
Arde cu o flacără transparentă.
Prin insomnia mugurilor
Intrăm în miezul zilei.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre rochii, poezii despre muguri, poezii despre miezul zilei, poezii despre insomnie, poezii despre foc sau poezii despre Soare
Floarea de colt
Pe colț stâncos,
Crescută din piatră,
De soare scăldată,
De caprele negre săpată,
De ploaie udată,
De vânt mângâiată;
Steaua alpină,
Munților regină!
Floarea de colț
În vremi zbuciumate
Tristețea ne alină
Prin puritate
Și prin lumină!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre ploaie
- poezii despre negru
- poezii despre munți
- poezii despre monarhie
- poezii despre flori
Sentiment
Sentimentul acesta inefabil
izvorăște din cea mai adâncă zonă a inimii,
unde totul are limpezimea apei vii
din basmele copilăriei.
Florile flămânde de moarte
urcă necontenit în sufletul meu,
așa cum se mută seva din glie
în sămânța ce devine floare, spic, ori stejar.
Scurta mea declarație,
neatestată de acte cu semnături și peceți,
e singura mea avere personală autentică,
demnă de a fi lăsată moștenire
stelei sub care Iubirea dăinuiește în lume.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre stejari, poezii despre moștenire sau poezii despre inimă
Ruga-mi curată primește, în tâmpla-ți de foc
răscolește altarele cuvintelor
și lasă-mi tăcerile să fulguie veșnic,
deasupra singurătății.
tinerețea mi-o lasă în pasul timpului
și-n oceanele furate de umbre,
pentru a le fi mișcare,
spre întrupare.
întuneric și lumină
în ceasul al treisprezecelea al regăsirii,
să-mi fii.
voi asculta fiecare rază
din trupul tău născută,
atunci când numele meu
își va risipi culorile,
dincolo de materie...
anină-mi gândul
de masa cinelor de taină ale îngerilor decăzuți
iar trupul,
lasă-mi-l pradă vulturilor stingheri,
în zborul spre tine...
poezie de Anne Marie Bejliu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre vulturi, poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe, poezii despre singurătate sau poezii despre ocean
Aici
Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.
În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.
Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.
Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.
Aici e neamul meu, de veacuri și bătrân
Și unde gândul meu îmi spune să rămân.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre apă, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre sat sau poezii despre pâine
Lumina
Lumina izbește-n icoane
Cu chipuri de lume uitate
Și zidul din sine oprește
Culoarea cu ochi de cristal.
Și lacrima taie lumina.
Vrei să-mi fii cuvintelor zidul,
S-oprești năruirea iubirii
La întâlnirea pură cu visul?
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre icoane, poezii despre cuvinte sau poezii despre culori
Satul meu în seară
Când soarele apune
Și luna e pe boltă
Soarta mi se opune,
Și mă tot revoltă.
Din gară, în zare
Satul meu se vede,
Norocul îmi pare,
Din nou că se pierde.
De pe deal aleargă
O lumină pală,
Sufletu'-mi dezleagă
O problemă clară.
Dar tu ești departe
Cu gândul la mine,
Viața ne desparte
Și nu ne este bine.
Din gură amarul
Mi-l strig totdeauna
Satul meu e mărul,
Din cuget, cu luna.
poezie de Mihai Pintilii (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai Pitilii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre revoltă, poezii despre noroc, poezii despre mere sau poezii despre gări
Zbor de pescăruș
Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălțam privirea
în brațele de curcubeu
și mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniștea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruș
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaști ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
din palma ta fierbinte
ca o rază.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre rouă, poezii despre primăvară sau poezii despre prezent
Anotimp
În dimineața aceasta
și copacii au dezertat
de la obligațiile lor
și-au încărunțit;
de atâta privit
în sufletul trecătorilor.
Dimineața aceasta a copacilor
e un avertisment
pentru ochiul meu nesătul
de poezia nescrisă a străzii;
mâine o să le cer
chirie
pentru etajul de sus
al gândurilor mele;
dar numai până la primăvară.
Închinată luminii,
fotosinteza lor
e un poem pentru fruntea
însulițată de albastru,
a Catedralei.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre copaci, poezii despre păr cărunt sau poezii despre ochi
Încântare
Floarea sufletului, trifoi cu patru foi,
Iese din rubinul lacrimii sângelui din noi,
Adună aripi, le pune în zborul spre stele
S-aducă culori brodate în ochi cu picățele.
Rouă aduce pe buzele tale, pline de grai,
Uimirea umblă desculță prin iarba din rai,
Mușc adânc din plăcere, cu inima plină,
Prind luna în mâini să-i bem din lumină.
Râzi cu stelele-aprinse pe dinți, râzi cât poți,
Fericirea ne-aduce cândva, din veșnicie, nepoți,
Împrejur statuăm petale-n buchet de lumină,
Pan din syrinx ne-ncântă cu melodia-i divină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre râs
Umbra liniștii
Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniștii
Și parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Și adună-ți frunzele
risipite prin ceață,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu ești din nou
ca la-nceput de viață.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre nuferi sau poezii despre frunze
Vorbe de duh
luceferii nopții ning cu vorbe de duh
lumini angelice se strecoară-n cuvinte
curcubeul inimii se înalță-n văzduh
colorează cerul cu nuanțele sfinte.
străluciri de viață în lux și opulență
din soarele romantic le culeg
demiurgul iubirii face-n mine prezență
cu vise magistrale vreau să mă aleg.
spune-mi ceva cum să vânez extazul
din multitudinea de sentimente febrile
lacrimi din adâncuri inundă obrazul
inundă cărarea spre mândre sibile.
sfinți vindecă durerea cu sfinte moaște
splendoarea de Mai în suflet se naște.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism sau poezii despre noapte
Flăcări scrise
Când îmi îndrept gândul spre tine
din negură zăresc senin
și se trezesc minuni în mine
și sunt din nou al meu stăpân
și îmi cresc aripi de petale
să pot să zbor, să pot să vin
să stau în fața lumii tale
și tot ce simt să îți închin
Îmi ești o coastă, cea mai dragă,
din trunchiul meu îmbătrânit,
și cuget nopțile de ambră
în șoapte scrise râd cu rând
și poate le auzi cuprinse
în lutul tău cel mai sfințit
trăind din nou în necuprinse
visări din cerul înflorit
Comunicăm doar sufletește
oriunde ești, oriunde sunt
și ne dorim dumnezeiește
spunându-ne mereu în gând
și ochii mei vor să-ți mângâie
lumina ochilor spre Sfinți
și pașii mei să te urmeze
până-n pământ împătimiți
și să răsar tot lângă tine
într-un arbuști de liliac,
să te îmbăt mereu de mine
și-al meu parfum să-ți fie drag
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fuga din rai
de nu erai o stea
pleoapele-mi rămâneau
lipite de obraz
ca și cum norii
ar fi ascuns luna
de priviri,
soarele meu
n-ar mai dansa
etern și vulgar
pe aceași scena
din galaxie
dacă n-ai fi înțeles
că ochii-mi doreau
lacrimi de iubire
totul ar fi rămas
pe veci,
o fugă din rai.
poezie de Lucian Preda
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre dorințe sau poezii despre dans
Speranță
Din năzuința fiecărui zmeu înălțat,
împărtășind același cer,
simt cum se zburătăcesc în mine aripi.
Îmbătat de credință adâncă,
gândul le avântă spre orizonturi
neatinse de rostul timpului.
Inima desculță bate cu sânge de cer.
Zâmbetul ei desenează zborul nenăscut.
În colțul genelor, apune luna,
dar...
aripa există,
suverană,
deasupra pașilor,
înlăuntrul albatrosului din mine.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre desen
Seducție
Să nu mă lași, iubito, să trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata și să ajung hoinar
Ești mai presus de mine, ești odă și mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.
Lucirea din privire ce ți-o zăresc mereu
Mă face să-mi pierd capul, dar și sufletul meu.
Cum să fac oare să mi te scot din minte
Și gândul păcătos să nu te mai alinte?
Cum să adorm în noapte și visele lumești
Să le preschimb în șoapte și adieri cerești?
Să văd mereu în tine crăiasă îngerească,
Nicicum să te transformi in patimă drăcească.
Să te iubesc curat, cum trebuie să fie,
Să fii în trupul meu doar ca filosofie
Și să zburăm spre cer, ținându-ne de mână
În Rai, dacă se poate, să-mi fii pe veci stăpână.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre seducție
Poemul de ieri și de azi
Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file
cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele
acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât mă doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină
pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche
de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleragă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei
dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii
poezie de Alina Beatrice Chesca (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre nisip sau poezii despre curcubeu
Poemul de ieri și de azi
Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file
cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele
acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât mă doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină
pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche
de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleargă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei
dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii
poezie de Alina Beatrice Chesca (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!