Toamna polară
A căzut bruma pe tâmplele mele
arse de flacăra durerii,
iar buzele tremură luând cu ele
roua dimineții, trezită pe pragul serii.
Mă-nlăcrimez când fruntea
în noapte o lipesc pe raza de lună
și plopu-și usucă frunza rea
pe palma mea de răcoare,-n cunună
Și strig cu litere de abur
când geamul clănțăne de frig
aleg o floare de pe tâmplă, laur,
pentru nourul din care ning.
Aicea sunt, dar sunt departe,
pe-o stea polară eu te-ajung
și chiar de-mbrățișarea-ți ne desparte
eu suflu cald pe trupu-ți lung...
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre rouă
- poezii despre noapte
- poezii despre frunze
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- poezii despre durere
Citate similare
O fată tânără pe patul morții
Ca robul ce cântă amar în robie,
Cu lanțul de brațe, un aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.
Un crin se usucă și-n laturi s-abate
Când ziua e rece și cerul în nori,
Când soarele-l arde, când vântul îl bate,
Când grindina cade torente pe flori;
Așa făr' de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Și astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.
Abia-n primăvară cu zilele mele
Plăpândă ca roua abia am ajuns,
Atuncea când cântă prin flori filomele,
O crudă durere adânc m-a pătruns.
Amară e moartea când omul e june,
Și ziua-i frumoasă, și traiul e lin,
Când paserea cântă, când florile spune
Că viața e dulce și n-are suspin!
Să moară bătrânul ce fruntea înclină,
Ce plânge trecutul de ani obosit;
Să moară și robul ce-n lanțuri suspină,
Să moară tot omul cu suflet zdrobit!
Iar eu ca o floare ce naște când plouă
Creșteam, pe cunună să am dezmierdări,
Și mie amorul cu buze de rouă
Cu inimă dulce îmi da sărutări.
Ca frunza ce cade pe toamnă când ninge,
Suflată de vânturi aici pe pământ,
Ah! Juna mea viață acuma se stinge
Și anii mei tineri apun în mormânt!
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tinerețe, poezii despre moarte, poezii despre vânt, poezii despre viață sau poezii despre sclavie
E iarnă
anului i-au căzut toți dinții
când tremură de frig nu clănțăne
suspină
prin copacii dezvelind ca cerșetorii
cioturi spre cer
se lasă ceața
ne-mbâcsește sufletul
se deapănă peste oraș
un singur corb la scena asta e părtaș -
iar eu
tot mai aștept ca anii
să mă muște cu dinți de ger
de floare
de fruct
de soare
de ninsoare
și mister.
poezie de Elena Malec (9 ianuarie 2009)
Adăugat de Elena Malec
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dinți
- poezii despre suflet
- poezii despre oraș
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muște
- poezii despre iarnă
- poezii despre ger
- poezii despre fructe
Ești arborele...
Ești arbore...
Sunt frunza ta
Și-mi contenesc chemarea...
Sunt frunza ta
Și nu am curajul să definesc...
iubirea dintre mine
și ființa mea..
Sunt o frunză ca oricare alta
dar nu asemeni
Pentru că taina mă face să-mi
trag seva din tine.
Priveste în jurul tău și vei vedea
Sute de frunze.. dar nu ca mine...
Un glas trist și singur
se-aude de pe-o culme:
"Sunt singură dar sunt cu tine arbore"...
Frunza suspină, amorțește
dar sufletul nu moare!
Din cenușa amorțelii,
frunza se va naște
în primăvara următoare...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copaci, poezii despre tristețe, poezii despre primăvară, poezii despre naștere, poezii despre iubire, poezii despre curaj sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mă rog de lună
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.
Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.
Mă rog de lună... să-nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.
Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele să te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.
Mă rog de lună... și de stele,
S-adune diamant din șoapte,
Să-ți cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu știu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre supărare, poezii despre păr, poezii despre nebunie, poezii despre lumină sau poezii despre diamante
* * *
S-a lăsat brumă în
Podul palmei mele
Până ieri priveam jocul de frunze
Făceau mici vârtejuri-
niște fluturi bizari
ce-au uitat că e toamnă-
Se-agățau de o rază plâpândă
Abia luminând linia vieții
Oricum de mult merg cu pași mici
Nu știu unde duce
Drumul are margini cu măceși
Dincolo de ei este lumea
Este tot ce-am uitat înainte să știu
Tot ce știu și n-are uitare
Este ieri și azi
Este mâine
Încerc să străbat printre spini înspre ele
Cum să trec să n-arunc o privire
Strivesc cu buzele picătura de sânge
Drumul s-a făcut o vâlcea
Dintr-odată coboară de-a lungul brațului
Își tremură unda unde bate pulsul
La încheietura lipită de tâmplă
Încercând să-i oprească ecoul
Și lacrima devine roșie
Sau măceșele sunt roșii
Nici măcar nu mai contează
Trebuie să plec
S-a lăsat bruma în podul palmei mele
E un iz de târziu
Și mi-e frig
Oare unde ești tu
Am să-ți las o brândușă de toamnă în prag
Când ajung
Ori de vrei să rămân lasă ușa deschisă
Mă descurc eu cumva
Pe când vii îți va fi
Ne va fi poate cald
Și bine
Între timp am să merg în grădină
Poate ai un coș undeva
Au căzut pe jos plin de gutui
Și-i păcat
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre brumă, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre sânge sau poezii despre puls
Poem aiurea
Sunt zile când am inspirație cruntă
Și hăul din mine dispare
Sunt zile când picură ploaie măruntă
Și lacrima-i albă de sare
Mai sunt și senine cu cerul albastru
Și eu- lângă propriul soare
Dar sunt și în care mă simt un sihastru
Surpând albăstrime de floare
Și nopți încă sunt sfâșiate de lună
Și nopți fără ea, dar cu stele
Și sunt liniștite și sunt cu furtună
Și toate le știu ale mele
Din starea suavă de zi și de noapte
Din gri de nuanță nocivă
Se naște poemul cireșelor coapte
Și lirica mea cognitivă...
poezie de Iurie Osoianu (20 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zile, poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie sau poezii despre cireșe
Când Cerneala Sufletului Meu Se Usucă
Uneori, când cerneala sufletului meu se usucă,
când inima mea este prea rănită pentru a cânta,
cuvintele prea dureroase pentru a fi spuse,
atunci tăcerea este vocea mea, cerul albastru este speranța mea,
oceanul este lacrima mea,
stelele sunt visele mele,
florile îmi sunt zâmbet, iar păsările libertate.
Pacea Ta se revarsă.
Frumusețea fiecărei zile mă copleșește.
poezie de Marius Alexandru (ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre stele sau poezii despre păsări
Poem cu mine prea departe
trupul acesta s-a golit de mine
fără trucuri ieftine
rătăcește când în umbrele cocorilor
ce-i tot ciugulesc din zbor
când apasă greu peste frunzele care îi urlă
stereofonic foșnetul
aș vrea să întind mâinile să-l alint
dar eu sunt prea departe
iar brațele mele nu sunt atât de lungi
ca în portretul fiicei mele
stenică joia asta
chiar sunt trendy cu pardesiul
alături de o toamnă confesivă
pășesc grijulie peste emblema amintirilor
cu pletele în țărâna mirositoare a frunze arse
doar înainte privind
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre portrete, poezii despre mâini sau poezii despre amintiri
Raza mea de soare
Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Și sufletul mă doare.
Ești departe de mine
Cum luna e de soare
Și știu că plângi...
Și lacrima ta mă doare!
Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.
Nu știu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veșnic
Raza mea de soare.
poezie de Vladimir Potlog (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre dor, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre Soare
Noapte bună
Zici "Noapte bună"? Nu, iubita mea!
De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,
E tot dușmană noaptea, ce desparte,
În loc să lege dulce pân' la moarte...
Ah, de-am rămâne veșnic împreună,
Atunce numai fi-va noapte bună!
Cum va fi bună noaptea fără tine,
Oricât aș ști că dorul tău fierbinte
Îi dă avânt spre zorile senine?
Când nu va trece nimănui prin minte,
Când rostul nu va trebui s-o spună
Atunce numai fi-va noapte bună!
Ah! Pentru inimile-alăturate,
Ce-și simt bătăile îngemănate,
Din asfințit în zori tot împreună,
Precât ar fi adânci și nesfârșite,
Atât mai dulci sunt nopțile iubite!
De-aceea când mă lași tot în furtună,
Nu mai șopti durerii "Noapte bună!"
poezie celebră de P.B. Shelley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de P.B. Shelley despre iubire, citate de P.B. Shelley despre moarte sau poezii despre legi
Gând lunii
Lună ce mă rătăcești
și mă zbați în raze reci,
ce mă-ntrebi și mă sucești
doar în vechile povești.
Sora mea cu amintiri
vii doar noaptea prin arini,
nu mă încălzești, să știi,
doar mă perpelești prin spini.
Vii și pleci când îți e zi
și mă lași mai obosit,
roua dragă florilor
mi-o lași lună ochilor.
Lună, draga mea din nopți
tu ce totul luminezi,
tu ești cea ce mă mai poți
împăca dacă mă vezi.
Lună, lună, luna mea,
nu mai vreau în noaptea mea,
rogu-te dacă asculți
să mă strălucești c-o stea.
Adu-mi lună raza ei
să răzbată prin lumini,
să mă mângâie pe gând,
nu mereu, din când în când.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre gânduri
Mândră floare, dulce floare
Te-am văzut prin geamul vieții
Mândră floare, dulce floare,
Aduceai zâmbet de soare,
Rouă-n roua dimineții.
Te-am întâmpinat zâmbind
Și te-am adunat la piept,
Ai crezut că sunt șiret
Când îți șopteam bâlbâind.
Tu cu irisul fierbinte
Mi-ai potrivit joaca firii
Și în pacea fericirii
Mi-ai spus câteva cuvinte.
Am surâs, semn de mirare,
Am jurat în joc ghiduș
C-am să urc făr' lunecuș
Cu tine în nalta zare.
Te adun și-n vis la piept
Încercând mereu, mereu,
Zborul lung spre Dumnezeu
Tu, floare și eu, poet.
Geamul vieții se deschide
Zâmbet dulce m-a cuprins,
Zboru-n mine s-a aprins,
Prin tine culoare prinde!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre religie sau poezii despre pace
Eu sunt gând, Tu fă-te vânt
Eu sunt stâncă, fă-te val
Să mă mângâi ne'ncetat,
De cu zori până in seară
Când o Lună se arată.
Tu ești dor, eu mă fac Lună
Să te luminez pe tine,
În sprâncene și în tâmple
Pân' la răsărit de ziuă.
Eu sunt lut, fă-te olar
Să mă strângi în palma ta,
Cu rouă și ploi mărunte
Să mă faci femeia ta.
Tu ești cer, eu mă fac stea
Să te prind în somn cu ea,
Să te duc să te colind
Prin calești cu îngeri buni.
Eu sunt frunză, fă-te frunză
Să cântăm viața-mpreună,
Eu aici si tu acolo
Dar pe-același ram divin.
Eu sunt gând, Tu fă-te vânt
Să mă mângâi când te strig,
Să te simt oriunde sunt
Caldă, rece,... din iubire.
poezie de Adelina Cojocaru (septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre stânci, poezii despre sprâncene sau poezii despre somn
"Rea de plată"
Într-o seară, pe răcoare,
Când mi-ai spus că sunt calic,
Ți-am adus în dar o floare.
Eu dau tot, iar tu nimic.
epigramă de Victor Constantin Măruțoiu din ziarul "Viața Buzăului" (14 iulie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe epigrame despre seară, epigrame despre plată sau epigrame despre flori
Steaua mea
Pe firmament sunt mii și mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu ești mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri și-mi dai fiori.
Și te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi și lucești pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aș vrea acolo să rămâi mereu.
Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Și-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.
Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Și mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.
poezie de Octavian Cocoș (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre nori, poezii despre negru sau poezii despre mândrie
Cad frunzele, a venit toamna
Cad frunzele plutind ca niște pene
adiate ușor de pulsul aerului
mai rece de toamnă.
Și noi cu ele vom cădea
dar, oare, cine știe când?
Uitându-mă pe geamul aburit
de gândurile ce-mi rătăcesc aiurea,
văd alergând din calea ploilor
o doamnă.
Îmbrobodită pe cap cu o pungă,
să o ferească de stropii
amenințători și reci, hotărâți să-i
strice coafura.
Nu i-am observat nici fața,
nici gura.
Parcă-i cunoșteam
de undeva făptura.
Vroiam s-o dojenesc
că nu și-a luat umbrela.
Dar cu ce drept?
Când s-a mai apropiat
am zâmbit, iertător, dar cu
un pic de umor.
Era soția, udă,
ca o paparudă.
Când m-a văzut,
s-a răstit către mine
și cu o mare ciudă
m-a dojenit:
- Stai acasă toată ziua
ca un trântor.
Privești pe geam cum cad frunzele.
Nu vezi că de frig
îmi tremură buzele?
Nu te mai saturi de
televizor.
Eu vin tocmai din obor!
Cu greutate, și
Toate mă dor.
- Lasă nevastă că mâine,
îți iau eu carne și pâine.
Hai în brațe să te strâng,
că începe să-mi fie dor.
Să-ți încălzesc buzele,
apoi
. tot ce ai în tine.
Vino dragă lângă mine,
că sunt cald și ți-o fi bine.
Te rog, nu mai ofta!
Vrei un ceai sau o cafea?
Frunze cad și-au mai căzut
și, cine știe câte-or să mai cadă.
Un an clepsidra s-a mai scurs,
cu ea și noi am mai trecut
ca niciodată.
Părul în cap a mai albit,
cu-n an a mai îmbătrânit,
iar fața mea a mai zbârcit.
A Ta?
Nu prea se vede,
este prea mult fardată.
Așa-i viața trecătoare,
uneori chiar plutitoare.
Precum frunzele ce cad,
așa cădem și noi.
Pe când?
Cad frunzele
cu freamătul lor de toamnă.
Și frunza noastră
o să cadă, dar...
Aș vrea
Nu prea curând.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre umor sau poezii despre televiziune
Curcubeul sonor
Tu ești cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Și eu sunt acest copac-femeie care te privește
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui își tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Și eu simt forța care îi aspiră cuanta de lumină.
Aș vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care iși crapă scoarța
Din când în când
Și mai ales acum,
Ca la un sfârșit de timp.
Vântul este îmbrățișarea ta
Lângă acest câmp de maci care își tremură hipnotic
Umbra roșie melodioasă
Și lângă acest lan de grâu copt,
Care își tremură sonor galbenul.
Dansezi în jurul meu
Pe o melodie astrală,
Albastră ca un blues,
Pe care o auzim numai noi
Frunzele mele se prind de pletele tale
Ca un sărut.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sunet sau poezii despre sfârșit
Mă citesc prin tine
mă ascult pe mine
când cad frunze să-mi acopere pașii trecuți
când banca sufletului în verdele copacilor
ne păstrează șoaptele
soarele este pus la umbră
lacrima-mi umezește secundele
tramvaiul mă zgâlțâie iar geamul lui
îmi tremură fruntea a rece
mi-e frig în suflet, haine de iubire nu mai am
nu mai știu de-i toamnă sau primăvară
un geam de undeva se uită la mine
din dosul lui mă privește, poate viitorul
de unde să mă ia!
trecutul suspină cu mine
babuța se uită la mine speriată
am șireturile desfăcute a viață, nu piedică-mi sunt ele
chiar dacă am dat pentru ele doar doi lei
mă cos la mașina hazardului, vreau linie dreaptă
chiar dacă drumul îmi este strâmb
număr găurile cu secunde acoperite
să nu rămân dezbrăcat
tu ai scris vesuri cu mine pe singurul tău eu
de multe ori mă citesc prin tine
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre vestimentație sau poezii despre tramvaie
Își mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire
Cum a fost noaptea asta, iubito?
Luna iarăși a coborât în palmele mele
Ți-am făcut cunună din iarbă
Am deschis zorii și roua dimineții
Am descântat-o până la răsăritul soarelui
Ne-am mai născut pentru o nouă zi
O fereastră, ca un ulcior cu apă
Am așteptat să-ți deschizi ochii
Să-ți privesc stelele din ochi
Să te sărut pe pleoape,
Precum valul își mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire
Și din înaltul cerului senin în palma ta
Să mă cuprinzi cu tot cu noapte și amintiri
Cu tot cu noapte și iubire, dedicat ție, iubita mea Ileana.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină sau poezii despre dimineață
Amintiri de când eram mai tânar
Sunt buciumul care
răsună prelung
peste amintirile lăsate
dincolo de vreme,
Sunt roua dimineții
care o bei la izvor de timp,
când rătăcești prin
deltele stelare ale gândului,
Sunt tot ce vrei.
Te aștept în gând curat
ascuns sub un val
la țărm de mare,
să ne iubim până
la sfârșitul veacurilor.
Ca să mă recunoști,
am prins un crin alb
în colțul inimii mele,
Pe frunte am pus chipul
tău așa cum gândul meu
te știe dincolo de
timpul care s-a ascuns în noi.
Nu sunt stăpânul timpului,
dar te invit să fii
roua dimineților mele.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă