Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rafael Alberti

Lună ostilă

Cu toată puzderia de stele ce mă loveau în piept, ne mai văzând nimic,
m-am cufundat cu spatele în cerurile de odinioară.
Împotrivă-mi complotară toți zece regi ai toamnei.
Știu că îngerii și trădările iuțesc mereu căderea.
O frunză, un om.
Și pe orbita-ți, lună ostilă, sângele îmi clocotea.

Salvează-mă din gheara anilor nebuloși,
de oglinzile ce încă reflectă porturi și pagini din vremi demult apuse,
de mâinile-ncleștate-n amintiri anoste.
Fugi.
Ne îngroapă în vântul cel ostil.

Doar că sufletului meu îi cam place să iasă din canon.

poezie clasică de din Despre îngeri (1929), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba spaniolă.
Este disponibilă și traducerea în engleză.

Citate similare

Rafael Alberti

Luna dușmană

Ignorând coliziunea stelelor cu pieptul meu,
Mi-am scufundat umerii în cerurile altor timpuri, trecute.
Zece regi ai toamnei s-au răzvrătit împotriva mea.
Întotdeauna trădările și îngerii grăbesc căderile.
O frunză. Un om.
Sângele meu a fost mistuit de flăcări pe orbita ta,
Lună dușmană.
Eliberează-mă de ani și de circumstanțele lor tulburi,
De oglinzile destăinuind rochii și pagini dispărute,
De mâinile imprimate în abisul amintirilor.
Fugi.
Ele ne înmomântează în vântul dușman.
Și mi se pare sufletul meu a uitat toate rânduielile.

poezie clasică de din Despre îngeri (1929), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Corneliu Neagu

Culorile toamnei

Culorile toamnei ajung la fereastră
pe frunze purtate de vântul ostil,
garoafele-albastre uitate în glastră
dansează tăcute în ritm de cadril.

Afară se simte miros de zăpadă,
tăcinii din vatră spun încă povești,
stau cărțile-n rafturi gata cadă,
aștept în tăcere, nu știu unde ești!...

poezie de din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Îngerii scriu poeme în iarbă

Te-am simțit cum ai trecut prin inima mea,
încă aveai pete de lună pe umeri
și umbra trupului meu
mai șerpuia în jurul brațelor tale,
ca o felină dornică vâneze...
În nesomnul meu, ploua cu fluturi
și timpul îmi fluera prin sânge
ca un trubadur,
umblând desculț prin ploaie.
Spune-mi, cât de frumoasă sunt
atunci când,
prin toți porii sufletului,
ies îngerii din mine
scrie poeme în iarbă?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Doctore, salvează-mă!

Doctore,
am nevoie de tratament.
Administrează-mi în
vena mâinii stângi
două-trei doze de... uitare.
Medicamentul ăla scump
și aproape imposibil
de găsit în lumea
sufletelor îndrăgostite.
Vreau să-mi vindece
inima, să mi-o curețe
de leacul devenit microb.
Da! Iubirea...
Abia îi mai simt
bătaia în piept...
Doctore, salvează-!
Plătesc oricât, cât îmi ceri?
Accepți și plata în lacrimi?
Le-am adunat în banca sufletului,
crezând că îmi voi putea
cumpăra liniștea cu ele.
Dar iată-, liniște nu am,
doar bătăi de inimă
amorțite de atâta durere...
Doctore, salvează-!
Nu vreau să îmi dau
și ultima suflare iubind
un om care nu și-ar ține
respirația nici măcar
o secundă de dragul meu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rafael Alberti

Dacă m-am născut marinar

Dacă m-am născut marinar,
Dacă m-am născut fermier,
De ce-a trebuit fiu aici,
Și nu unde îmi place mie fiu?
În cea mai frumoasă zi, oraș
Pe care te cunosc dintotdeauna,
În cea mai frumoasă zi – liniște! –
Voi fi dispărut.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Magice gălbenele

Întunericul serii coboară din munți
Cu mâna ta ce-mi mângâie chipul,
În cameră, gălbenele-n ulcele de pământ
ne zâmbesc
Pe muzica neuitatelor clipe.
Privirea ta – delicat trandafir –
Mă cheamă s-o sorb cu săruturi,
Oglinzile sufletului să-și găsească
în lumină ecou
Doar simțind esența din gânduri.
Ești aproape, acum, de sufletul meu,
În freamătul frunzelor toamnei!
Pe cer, doar stelele ne mai vorbesc
În ploi ce cad valuri-valuri –
Vestitorii nopților ce-și aduc din trecut
Dorințele transformate în fluturi,
Petalele gălbenelelor, uitate de timp,
În pletele-ți jucăușe cu vântul...

poezie de din volumul de versuri O avalanșă de tandrețe (octombrie 2014)
Adăugat de Diana MarinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)

De acolo sus, de unde ești
Știu că veghezi la mine
Mai știu că încă mă iubești,
Și vrei să-mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
Să știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred -i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat să-mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...

poezie de (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adrian Păpăruz

* * *

dimineața o rugă îmi curge din palme
spre cer noaptea toți murim
eu mai abitir puțin uimit
eclozez din vise din nou fără tine
îmi tatuez în pupile privirea ta
ce culoare au ochii tăi?
uitarea e din catifea neagră
sângele meu circulă pe contrasensul fericirii
singurătatea descompune în amintiri puzzle
recompune-

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Va fi al meu...!

Urmași acelor timpuri din răsărit ascuns
O epocă apusă de vaiete și plâns,
Cerșit este orgoliul urmașului de azi,
Doar viața fumegând prin ochii reci și calzi.

O frunte-mpovărată de ale lor trăiri
Se lasă aplecată în roua de-amintiri,
Unde pășea regește, erou era atunci,
Iar astăzi un sfios, cu temeri vii și-adânci.

Pe tabla de contraste ești singur alegi
O piesă doboare trecutul multor regi,
Iar gloria de azi nu va mai fi cenușă
Putere doar să ai și să deschizi o ușă.

Prezentul și trecutul în pete de culoare
Pictate pe o pânză vrând sfios zboare
În pagini aurite din lumea neștiută,
Vechi pagini magistrale dintr-o lume mută.

Rămâne cel care-a rămas și ieri,
Urmașul dragostei născând dintre tăceri
O pasiune neagră arzând în toți mereu,
Cu mine va rămâne... va fi doar al meu...!

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de CorneliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Doina Bonescu

La geamul meu

la geamul meu nu bate nimeni..
doar noaptea-n somn pare s-aud
același glas venit din vremuri
de demult

la geamul meu nu bate nimeni
se scutur crengile de nuc
când vântul este prea puternic
și-l ascult

la geamul meu nu bate nimeni..
doar razele de lună reci
îmi spun acum... niciodată
nu mai treci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Germinare

Închisa de voie-n pământul tăcerii
Îmi las gândul punte spre toți cei ai mei,
În somn nedormit, amintirea durerii
De apa îmi pare, de viață, de zmei,

Memorii pierite strigă în noapte,
În liniștea curbă lumina e miopă,
Pășesc într-o lume a poamelor coapte
Ce propria sămânță-n pământ o îngroapă

Doar astfel gândesc vor rupe zăgazul,
Așa nemurirea pe veci le e dată
Ridică-mi privirea, atinge-mi obrazul,
Sădește- cât încă sunt nevinovată,

Să cresc din pământuri asemenea lor,
În lumea în care adâncul vibrează,
Salvează-mă mult înainte mor,
Sădește- cât încă sunt trează,

Căci azi încolțită-n speranța ce zbate,
În lumea în care mai totul e zare,
Pe vânt fericirea din tot și din toate,
În sufletu-mi verde, un germene pare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești, Doamne...

M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.

Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.

Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.

Pot moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.

Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori ești viu.

Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.

Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.

Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...

poezie de (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anda Docea

Nu demult am primit un mesaj de la el. Mi-a zis că și fără pagini întregi de cuvinte scrise sunt extraordinară. Am zâmbit constatând nu și-a pierdut abilitatea de a curta, chiar dacă eu i-am cam uitat privirea. Și, din toată povestea noastră, petrecută într-o perioadă în care eu eram aproape liberă și el aproape ocupat, îmi mai amintesc doar stările de bine.

în Camere de hotel, Pentru un strop de fericire (aprilie 2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Camere de hotel" de Anda Docea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 12.99 lei.

Gânduri de toamnă trimise departe

Despărțiți o mie de mile, la căderea toamnei
împărțim toate aceste deziluzii. Acum vânturile toamnei

devastează nestingherite copacii din grădină,
doar regretele despărțirii, copiii distanței, rămân mereu cu noi.

Umbrele rândunicilor întind aripi pentru drumul spre casă.
Mireasma orhideelor, subțire, se mai simte deasupra desișurilor.

Aceste anotimpuri încântătoare și parfumul anilor se scurg
în singurătatea depărtărilor – iar noi aici împărtășim un vacuum.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Mai cade câte-o frunză...

Mai cade câte-o frunză ruptă,
Din pomul și așa prea gol
Și în căderea ei foșnită
Mor visele strânse în stol.

Mai cade câte-o frunză verde,
Copacul este întristat,
E-atât de gol nu ai crede
C-a fost cândva cel mai bărbat.

Mai cade și câte o creangă,
S-a rupt din uscăciunea ei,
Lăsând coroana prea beteagă,
Lăsând mai rare flori de tei.

Mai cade câte-o frunză udă,
Înlăcrimate dimineți,
Vântul când trece nu ascultă
Povestea ei cu ochii beți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Emily Sparks

Unde este copilul meu, copilul meu,
În care parte a lumii?
Băiatul pe care, dintre toți din școală, l-am iubit cel mai mult?
Eu, profesoara, fata bătrână, inima castă,
Care i-am considerat pe toți elevii copii mei,
L-am cunoscut într-adevar pe copilul meu,
Când am crezut este un spirit în flăcări,
Activ, întotdeauna având înalte aspirații?
O, copile, copile pentru care m-am rugat și m-am tot rugat,
În multele ore de veghere ale nopții,
Îți amintești epistola în care ți-am scris
Despre dragostea minunată a lui Hristos?
Dacă ai primit-o sau nu,
Băiatul meu, oriunde te vei fi aflând,
Lucrează pentru propriul tău suflet,
Astfel încât toată țărâna care ești, toată zgura din tine,
Să îngenuncheze în fața focului tău interior
Până când din foc nu mai rămâne nimic, doar lumina!...
Nimic în afară de lumină!

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Georgeta Radu

Pușeu de plictis

M-am plictisit de moarte, m-am plictisit de rime,
m-am plictisit de ploaie, m-am plictisit de mine!
Vântul nu-mi mai șoptește nimic interesant,
aerul m-otrăvește... extrem de poluant...

Doar rădăcina-mi vie stă în pământ ascunsă,
nevrând -ncredințeze taina ei nepătrunsă...
Dezamăgită, floarea-și sfârșește viața-n scrum,
rugându-și amintirea nu mai dea parfum
și să-și păstreze-n suflet visul de prospețime,
doar așa ar trece proba de istețime.
Nebunii devorează tot ce avem mai bun.
Ferește, Doamne, fim în piele de nebun!

Cu inima cât pita proaspătă-ardelenească,
ne-nscriem toți, în pripă, în cursa cea lumească,
ieșind din crisalidă puri și nevinovați
și-ajungând arțăgoși, răscopți și angoasați.

Nimic nu ne mai place, nimic nu ne mai mișcă,
vrem scăpăm de toate, evadăm din cușcă,
neînțelegând rostul pentru care trăim,
și-n final, osteniți, ne-amintim murim.

M-am plictisit de-al meu și-al lumii bombănit!
Haideți, mărturisiți! Voi nu v-ați plictisit?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Ene

Cântec de zece

pe sârma de rufe
atârnă zece cârlige colorate.

în palmele mele
zece degete adună lumina
din primele zece raze de soare
ce proptesc cerul.

printre ramuri
zece frunze îngălbenesc
văzând cu ochii.

crizantema își deschide zece petale
și zece boabe de rouă
se rostogolesc în privire.

această dimineață
ar putea fi una de zece stele
dar nu e decât
o dimineață de toamnă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În spatele cortinei

Este totul atât de mut,
Deși lumea surzește,
Gălăgia se lovește-n scut,
Și doar pustiul îmi vorbește.

Mii de umbre " găsesc"
Și mult prea impropriu spus,
Deoarece mereu se rătăcesc,
Sau dispar când soarele-i apus.

Ca un actor în teatrul societății,
Îmi spun replicile învățate de acasă,
Și când cade cortina singurătății,
Se înghesuie la ușa toți să iasă.

Și rămân tot singur...
După aplauze reci de spectator,
Care pleacă atât de sigur,
Că el l-a înțeles pe autor.

Sunt auzit poate de sute,
Și mulți ochi încă mă privesc,
Din păcate vocile-s mute,
Nimeni nu răspunde când vorbesc.

Sunt de nimic prea plin,
Și tot odată mult prea gol,
Am gustat cam mult pelin,
Și gândurile au făcut un carambol.

Îmi mint zilnic oglinda,
Și îi spun pustiu-i dus,
Dar mi s-a spart de mult clepsidra,
Căci timpul vine dar eu nu-s.

Astăzi zâmbesc nu vreau,
Și o să mă întrebe ce s-a întâmplat,
Doar credeau că mă cunoșteau,
Când derapat sunt doar adevărat.

Mare o le mai fie surpriza,
Căci vor crede că m-am schimbat,
Spre fericire eu n-am avut viza,
Mereu am fost așa niciodată n-am plecat.

poezie de din Autopsia Inimii (9 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Îngerii zboară peste tot

ce și cât știu eu despre lumea din care m-am născut
știu tot atât cât știu despre cea în care trăiesc
ce știu stelele despre cerurile gri
ce știu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopții o dată am zărit două aripi
albe-albe erau și mi-au părut după formă perdele
fâlfâind în afară două iluzii la geamul spart în bucăți
ori erau două aripi care zburau mai ușor fără înger

ce știu eu despre locul în care se nasc îngeri
cine să mai fi văzut lumea în care se nasc și mor stelele
Cel Ce a văzut-o a venit și neîntrebat a povestit
iar eu mulțumesc cred că în toamnă
îngerii zboară peste tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook