Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Uica Pătru-n Cimișoara

Într-o zî ge sărbătoare,
Pă moș Pătru-l prinsă sara,
Că o fost la un bocez
În oraș, la Cimișoara,

Șî s-o dus la un hotiel
Să să culșie păstă noapce,
Că-n a doua gimineață...
Avea tren la șeasu' șapce:

- Bună sara, doamnă dragă!
Vre'u ca să îm' dai o sobă,
Să mă culc în noapcea asta...
Mă număsc Pătru Carobă!

- Toate sunt cam ocupate,
Dar vă dau... că sunteți membru,
Vă cazez la un etaj,
Dar dormiți în pat cu-n negru.

- Nu-i nimica, zâsă uica,
Că șî iel îi nățional,
Da' să mă trezășci la zâuă...
Că mă duc la personal.

Ajiungând uica în sobă,
Șchipă pă un gejit, frace...
Îl acinje pă dom' niegru
Șî să dă măi la o parce:

- Bată-ce, ge mozomaină!
Tu eșci baș ca o tășiună
M-am ghingit că doamna aia,
O umblat cu vro minșiună.

Niegrocelu' ș-o dat sama
Că uichițu' Pătru, nost'u
Îș' cam bace jioc ge iel,
Da' nu șcie șine-i prostu'.

Cân' o dat uica să doarmă,
Niegrocelu' ăsta... tuși
L-o mânjât pă bietu
Pătru Cu o farbă ge păpuși.

Șî l-o făcut șî pă iel
Niegru... vai ge capu' lui
Că acu' cân' merje-acas',
Baș că-i râsu' satului.

Cân' s-o făcut gimineața,
Doamna l-o sculat la șapce:
- Haideți domnule, trezirea!
Îl luă doamna pă la space.

Uica Pătru făcu plata
Ș-o plecat în graba mare
Să nu piardă personalu',
C-o încurca foarce tare...

Da' în tren cân' s-o suit,
O văzut într-un ochece
Că îi niegru ca tășiunea...
Șî să pusă la părece:

- Doamnie, da' șe proastă-i aia!
Râsă uica răspicat,
L-o sculat pă ăla niegru
Șî pă minie... m-o lăsat!

poezie satirică de din Uica Pătru gin Domașnea (19 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu RomânuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Prost crescut

Oamini buni, ascultaț!
vegeț șe nărozâie
Am avut la Cimișoara,
La varuțu în gostâie.

M-am fost dus câta-n vacanță
La Ionică lu' Șândari,
Neam gin scurt, c-așa zâșe,
ni-s verișori primari.

Cum am fost ajiuns acolo
chici în soba mare,
Tușa Veta, iut cu oala
îmi geie ge mâncare.

Am mâncat cum îi măi binie,
Vro trii bliduri mari ge zupă,
Un dărăp ge carne fiartă
Ș-un meșpais mare cu nucă.

Niși n-am mestăcat cum trăbă,
varuțu cum îi prost
M-o șî luat afar' la jioacă,
ne jiucăm fără rost:

- Hai vărule, du-ce naibii!
Mă prinsă ge mână binie,
Șî mă scoasă porciță...
Drept în drum o dat cu minie,

Ș-am plecat măi mereuț
Pe-acolo ne jiucăm,
Când colo ne zâșe-o babă
Că nu șcim salutăm.

Io i-am fost zâs: Bună zâua!
Da' varuțu prost crescut,
Nu i-o fost zâs baș nimica
Numa' că s-o prefăcut.

După șe s-o făcut sara
Am plecat la iel acasă,
ne-o chemat tușa Veta
Ne-o chemat, cu drag la masă,

Da' să vez comege mare
Că la ușă cu un bât,
O venit baba urâtă
Șî pă loc ne-o fost pârât:

- , Vetuțo, tu n-ai mince!
Ge matușa s-o fost luat,
Cum l-ai crescut Ionică?
az' nu m-o salutat.

Când o auzât matușa,
varuțu meu, Ionică,
L-o batut cu târnu', frace...
O dat în iel fără frică,

L-o batut gin vina babii,
O dat în iel ca în tobă
Șî dupaia drept pegeapsă
L-o închis șce' în sobă,

Iar ge-atunșea, oamini buni,
Ge-atunșea șî tot întruna...
Șî cân' trășe p'ângă cânie,
Văru zâșe: Saru'mâna!

poezie de (18 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu RomânuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jiugecata dă apoi

La Sfântu' Pătru, supt poartă,
În cotrinț', poalie, șiupag,
Dzășie muieri, toace-odată,
I s-or fost propcit în prag,
Ca șiară-n Rai intrare,
or fost evlavioase
Ș-or avut bună purtare,
Toace or fost credincioase.
Sfântu', cu ocheț nas,
Li-o cerut ca înăince
facă, ălea, un pas –
Cari cum n-o fost cumince!
ș-or înșălat bărbatu',
iasă!... Șî n'-una, două,
Or pășît spră Prea-Înaltu'...
C-or ieșît în față nouă.
Numa una o rămas,
(A măi faină, dîntră toace),
N-o făcut, baș, niși un pas,
să-ș' gea Pătru pă space...
Șî întors spră Prea-Înaltu'
I-o șierut Sfântu, părierea,
Cum îi drept, să-i geie sfatu',
Șie facă cu muierea?!

-P-ălea d-or făcut un pas
Le iertăm, Petre, șie trudă,
Șî pă aia, d-o rămas,
O iertăm!... Nu vedz că-i surdă?!

poezie de din Antologia poeziei în grai bănățean
Adăugat de Ioan JorzSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La cosât cu Pătru Nica

Într-o dzî, dă gimineață,
Cum cosam noi, amândoi,
Supt un geal, pă o postață
Unge-am sămănat trifoi,
Lângă plațu' lu Burtoane,
pomen că-m' strîgă Nica:
- Nu cosî, c-ăișia, Ioane,
M-am iubit io cu Florica!
Io, cum mi-s om sîmțîtori,
loc c-am încrepenit –
N-am cosît, cam d-un porșori,
P-unge Pătru s-o iubit...
Cân' trăjiam io măi cu drag,
Tot o apă șî săcios,
Să m-aprupii cârșiag,
Iar m-oprieșcie-ăl păcătos...
pomen că-m' strîgă Nica:
-Ceaceo,-ăișia, în trifoi,
O stat mama lu Florica
Șî s-o fost uitat la noi!
M-am oprit, mut mirare
Da' șî mort curios'
(La așa o smintă mare),
Șî-l întrăb: – rog frumos,
Da' să nu-ț' schepe nămica,
Șî să-m spuni, da' drept, acu',
Șie-o dzîs mama lu' Florica?
Șie dzîcă?!... O dzîs: - Muuu!

poezie de din Antologia poeziei în grai bănățean
Adăugat de Ioan JorzSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

, oameni buni, oameni buni, muri moș Arvinte... dusă cam repede vedeț iel cam beu mult... d-aia mi-e frică mie și cu Gheorghe... că-i zâsă doftoru dacă mai biea moare, șî iel o țîne p-a lui: că iel moare dacă nu biea. Da săraca Frusina, zîc de nevasta mortului, plânsă iea ce plânse, da p-ormă dădu se zbuciume ca șopârla,... trebuia -ngroape mortu. vedeț lucru dracului, oameni buni. Că-i zîsă primariu lu Frusina să nu mai cumpere coșciug de la Moș Andrei, că nu-i ieuropean... cică moș Arvinte dacă muri acu dupe anu nou, ie primu mort european din satul Zgârla. Așa , zîsă primariu, înmormântarea lui moș Arvinte trăbuie fie ca o sărbătoare pentru satu nostru. fanfara când îl duce ultimu drum, o să-i cânte Imnu Ieuropii.

în filmul serial Varvara, "Greu e, Doamne, cu Europa asta!" (2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiică dalbă de-mpărat

Fiică dalbă de-mpărat
Lumnioară, ochii-s negri
Dimineață s-o sculat

Fața dalbă și-o spălat
La fântân-o alergat

La fântână la făjet
Unde curge apa-ncet

Și-mprejur p-ângă fântână
Sunt feciori de-a ei măsură

Ea-n fântână s-o-aplecat
Junii la ea s-o țâpat

Inelu' i l-o luat
Inelu' i l-o luat

Adă june inelu'
Putrăzâu-ai ca măru'

Rujini-ai ca ghieru'
Rujini-ai ca ghieru'

Ca ghieruțu plugului
În postul Crăciunului.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florile dalbe

Scoală gazdă din pătuț
Florile dalbe
Și ne dă un colăcuț
mămuca n-o făcut
Sâtă rară n-o avut

Pe când sât-o căpătat
Covata i s-o crepat.
L-o sfădit mama pe tata
Di ce s-o crepat covata.

Când covata o lipchit
Cuptioru' ni s-o urnit,
Când cuptioru' l-o tocmit
Anul Nou o și vinit.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Când îi șeasu fălincat

Bată-l sfinții pră Fălincă, că o fost plecat dîn sat,
Șî dîn vina lui acuma vegeți șe s-o-ntâmplat.
îl șciți voi pră Fălincă, maistoru' șe ce întrabă:
-Șe fălincă are șeasu? Hai țî-l repar dăgrabă.

Am vădzut că șeasu meu nu prea merje-i, cam strîcat,
Am dzîs treacă Pașci șî l-oi da la reparat.
Dar iacă-mi făcu figura, mi-e rău doar când gîngesc,
Când în fiecare an la Pașci eu imi amincesc.

Pusă-i șeasu ca să sune, gimineața pră la șinși,
Prigăcii șî cotărița, țoali -mbrăcat, opinși.
așa-i la noi în sat, la morțărie ce duși,
dăi pomană la morți, colași șî bomboanță dulși.

Șî cum tăbărâtă-am fost, pusăi eu la dormit,
N-apucai cucăi bine, sună șeasu dă trezît.
-Doamne, dar șe noapce scurtă, parc-acuma m-am culcat,
Iuta fug, uit afară, nu-i nima. Îi amânat!

Ce pomeneșci c-or fi fost, toțî sătenii pră la morți,
Că nu văd nișiunu-afară, nu îi nima pră la porți.
Iau cotărița pră mână, încuni poarta șî tot fug,
-Au, da' tare-i amânat, pră nima nu ajiung!

Când intru în morțărie, beznă! Niși o lumină nu văd,
Șe fac, tămîedzî iuta, șî așcept, uit, măi șăd.
Poace vine vrun copil că n-am cui să dau pomana,
Șî n-o pot lăsa la crușe, mânie baba Ana!

Cu răipărțu aprind lumina, șî mi-s gata plicat,
Șîne șcie când o fost toată lumea prîn sat!
Provin acasă. Tot fuga! bag iuta la căldură,
Stau câta să mă-ncăldzăsc și m-apuc d-o pîrjîtură.

Hai dzîc văd șî vro șcire, tilivizoru-l pornesc,
Când uit nu-mi vine-a crege, nu pot niși să mă clincesc.
Cât arată șeasu lor? Unu noapcea? Nu să poace!
Înșep eu a trămura șî în mince a socoace.

Nu îi șinși dă gimineață? Am fost noapce-a prîntră morți!
Acuma-nțăleg eu bine dă șe nu-i lumea la porți.
Numa eu babă nebună, umblu noapcea prîntră cruși,
Șine șcie câți muroni m-or vădzut pră mine-atunși!

După asta vreo tri dzîli m-o fost rău și am dzăcut,
Dă frică! Când gîngesc la șe Doamne, am făcut.
Altă data eu mă duc, doar pră dzî, când oi pucea,
N-or murii morții foame, așceptând pomana mea!

poezie de (ianuarie 2017)
Adăugat de Nicoleta StavratSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Averea (poezie in grai bănățean)

O murit șî baba Eva
A ei d-abe așceptară,
avea suta ani
nu măi dăgea moară...

S-api la îngropășiune
Viniră care care
țânură mult la babă
C-o lăsat avere mare...

S-o fost scris la testament
Tăt se baba –o adunat
sică pucea fie
A măi bogată dân sat

Avea o șioardă vași
Un siopor mare dă oi
Mulce lanță pământ
Șî bag sama euroi...

Da nepotî foc și pară
Toțî lângă copârșău
Șe plângă beta baba
le pară câta rău...

sfăgeau numa, numa
Cum averea -si impartă
dabe domnu părince
Măi putu ii daspartă...

- Nu vă mai sfăgiț atâta
Dzasă popa–n gura mare
Sî vigeț în testament
Șe-o lăsat la fiecare.

mi-i l-o lăsat asară
Dzâsă popa cam înșet
Văd că nu măi apucasă
vi-l de internet...

Ș-api șici testamentu
Un nepot mai zăbuc...
Când acolo averea fusă
Doar o fermă pe feisbuc!

poezie satirică de (august 2011)
Adăugat de Sergiu BoianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 14 mai 2016.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Alexandru Odobescu

În vremea aceasta moldovenii și cazacii deteră jaf taberei românești: fugeau muntenii care unde putea. Alexandru Vodă nimeri scape la Cetatea de Floci; Pătru se opri din fugă la Brăila. Ioan Vodă intră în Țara Românească și făcu Domn pe un Vintilă; dar, peste câteva luni, soarta se schimbă. Ioan Vodă muri robit la turci; Alexandru își dobândi iarăși tronul și Pătru Șchiopul domni la Moldova lăudat și iubit de toată obștea.

finalul de la Doamna Chiajna, IV. Pustnica de (1860)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin Olariu

La fotbal, la Chefereu - poezie în grai bănățean

Ieri, la bertu Gugulanu, stând așa, la una mică,
Iaca, șine crez' vine?… Dracu gol Ghițulică.
S-așăză șî el la masă ș-uice-așa, dîintr-un nimic
Înșepu zdrăngănească la un capăt de băgic:

-Haida, haida Chefereu’! își trânci jios cășiula,
Astăz vrem să-i baț' ășcia barem cu vr’o Șapce-Nula.
-Șe-i cu cine?!-l întrăbai, zbieri ca bou’ la căsap…
Du-ce la Jăbel ‘năpoi, să ce cauce pî la cap.

-Hai măi nano, c-am sărit măi-năince poarta școlii,
Că-i meci: Chefereu’ nostru cu ștudențî dî la Poli.
Șe fași, ce puni cu prostu?! Făr-o vorbă m-am șî dus,
N-apucai fac niși plata că mă luă măido pe sus.

Ș-apăi băgă nepotu pîn butoara dî la gard
Dă-m venea d-așa rușine ca tășiunili ard.
Când colo, potop de lume…N-am văzut atâța, baș,
Numa pî la Sfântu’ Gheorghe, la negeia dîn Oraș.

Șî-ncepură, frace, jiocu!… Parc-erau cuprinș drași
C-alergau dup-o surducă douăzăși tolomași.
Lilă-n dunji cu picățăle erau ăi dîn Cimișoara
Iar a noșcii, înfloraț, cum îs prunii primăvara.

Io n-am prișeput, mă frace: cum surduca o-ajiunjeau
Nu ț-o luau, ba chiar în șiudă cu pișioru-n ea dăgeau!.
Dăgea unu, dăgea altu… miram d-așa prostie
Șî-i spusăi lu Ghițulică: -Io pro-ntorc la răchie!

Că nu-mi plașie jiocul ăsta, fir-ar forma lor clonțoasă!…
Tot măi bine îi la bert cu uiejili masă.
-Uico, stai nu te prostî! Mă luă atunși, copilu
Și-mi criși în cîcea vorbe, fotbal cam care-i șpilu’.

Șică d-aia bat surduca, le baje gol în poartă
Ș-ăla-n negru nu îi popă, ăla-i pus ca să-i dăspartă.
Iar d-aud cumva: Haut, haut! nu-i vr’un câne care zbiară,
Haut îi când beșica albă vre iesă pân-afară.

M-așăzai la loc trepce, fi’ndcă -ndârjîsă jiocu,
-ndîrjîsă șî nepotu suduindu-le nărocu.
Dup-o vreme,-un cheferist subțîrel prăcum un fus
Proțăpi surduca-n ață săriră toț în sus.

țucau de numa-numa… Ghiță-și azvîrli cășiula:
-Uico, șe ce miri ca prostu, doar conduși cu Unu-Nula!
Zvîrle-ț păstă cap cășiula, bucură-ce, du-ce bolii,
nu vrei iei bătaie, c-ășcia cred țîni cu Poli!

Șe fac? Sării dodată ca dăscîncicu-n giochi
Șî numa-l aud pe unu: -Aoleu, m-ai scos un ochi!
-Tași odată, gură spartă, nu măi fașe nebunu,
doar nu-i vreo greutace vez meciu și cu unu!

Nu mă scoace dîn sărice, că dă-ț trag vr’un pumn în nas
Ce învârț ca titirezu preț jiumăta șeas!
Cînd colo, năcaz, nu alta: Golu ni l-or ănulat,
Fi’ndcă picicotul nostru șică-n opsai l-or aflat.

Țîn-ce-atunși urări mamă, șchipături, fluierături,
Suduieli, ocări cu carul șe ieșau dîn mii guri.
Ba năcazul șî măi mare că-mi pierdui cășiula bună,
Cum o aruncai prea tare n-am putut s-o prind în mână.

Șî măi mult: ăi de la Poli, pînă meciu s-o gătat,
Le-o cam copt-o lu a noștrii: trii goluri, loc, le-o dat.
Ș-am plecat tot suduindu-i, nu c-o luarăm cu Trii-Nula,
Cât că mă omoare baba fi’ndcă m-am pierdut cășiula.

poezie de din La Poșmândre - Antologie de poezie în grai bănățean
Adăugat de Sorin OlariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Sorin Olariu

Cum îl cheamă pră veșinu?

Într-o sară baba Chiva șî cu moșu ei Văsîlii,
Șăd pră scaun în șofru mare, șî ghijăsc cîcea dzîlii.
-Audzî babo, dzîșe moșu, nu șciu șe mi s-o-ntâmplat,
Pră moș Ion, veșinu nostru, nu șciu cum l-o fi chemat?

Așa rău să mă zăuit, parcă n-am șciut vrodată,
Trăbă să îi întrăb baba. Ia ies până la poartă.
Poace-o văd pră subpărece, ori măturând pră afară,
Gi rostît la marva toată o fi gata, acuma-i sară.

Uice-o văd, vine acuma, are două cănți cu apă,
Pentru vașili dîn ștal, dușe șî le adapă.
- Tu Mărio, vino-aișea, că i-o m-am buzumenit,
Ș-așa rău să mă zăuit, nișicum n-am măi pomenit.

Șciu pră toți în satul nostru, cum îi cheamă, cum le dzîșe,
Chiar șî pră aia dă nu-s, d-oginesc sub neagra crușe.
Baș al meu veșin șî precin, Ion, al tău bărbat d-o viață,
Să nu-i șciu numele lui! Ș-am vorbit dă gimineață.

Stă Măria și uită, șî nu-i vine parc-a crege,
Șî-i mirată, și strâmbă și-auge și șe vege.
- Văsîlii, tu eșci prost? Ori vrei ca să râzi mine?
Șe-ntrebare îi și asta? Ion îl cheamă, șciu eu bine.

-Ai dreptace tu Mărio! Cum naiba dă m-am prostît,
zăuit el îi Ion, cu șinŽ̉̉ beau la asfințît.
Bine acuma șciu, că mă fășeam rușîne,
Nu șciam cum îl strîg bea răchie cu mine!

poezie de (noiembrie 2016)
Adăugat de Nicoleta StavratSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pogorât-a, pogorât

Pogorât-a, pogorât

La mulți ani cu bine

Dumnezeu pe-acest pământ,
În mijlocul satului
La casa bogatului

"Bună sara, om bogat.
Gata-i cina de cinat?"
"Gata-i, gata, nu-i de voi,
Că-i de oameni mai ca noi" (/ Că îi de boieri ca noi)

Dumnezeu s-o mâniat
Și de-acolo o plecat
La marginea satului
La casa săracului.

"Bună sara, om sărac,
Gata-i cina de cinat?"
"Gata-i, gata, -i puținea
Poftește și dumneata la ea"

Dumnezeu s-o bucurat
La masă s-o așezat

Din care pâine tăia
Domnul la loc o creștea,
Din care pahar bea,
Domnul la loc îl umplea

Și-așa o lăsat Dumnezeu
colind tot neamul meu,
Și-așa o lăsat Precesta
colind toată lumea.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru ce n-a fost

La judecata de apoi va fi
Încurcătură mare
oamenii nu vor fi judecați
Pentru ce a fost cât pentru ce n-a fost.
Ion.
Ăsta va intra primul
Și nu-l va întreba nimeni
De ce a făcut aia și aia
Dar va fi întrebat
Tu știi ce s-ar fi întâmplat
Dacă tu nu făceai aia și aia
Ce planuri avea Dumnezeu
Cu aia și cu ăla
Și nu va ști răspundă.
Ionel.
Ăsta va intra al doilea
Și nu-l va întreba nimeni
Ce-ai căutat acolo sau dincolo
Că ăsta ar găsi răspuns
Ar spune ea încă
De aici a vrut acolo
Și-ar scăpa
Mihai.
Așadeci oamenilor li se vor pune
Doar întrebări despre ce n-a fost.
Și n-a fost nici iubirea mea.

poezie de din Drumul robilor (20 septembrie 2003)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oare, când Columb a dat cu oul de pământ, l-o fi durut?

aforism de din Exil interior (2009)
Adăugat de Aculin LevitzkiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

O să vă spui oameni buni o poveste cu mine, cu Gheorghe șî cu Georgel. Georgel ie băiatu lu Violeta ș-a lu Costel E școlar în prima clasă... , oameni buni, nebuniră cu toț! Șî Violeta șî Costel dedeau de ceasu morțî Georgel trăbă planteze un pom... cică iera ordin de la ministru planteze un pom... le zâse ministru azi școala trebuie nu doar instruiască, dacă zâsăi io bine cum zâce, da școala le zâse ministru, trăbă și educe... Gheorghe nu pricepu... Io știu, zâsă iel, că la școală tră te duci ca să nu rămâi prost... Da, taticule, îi splică Violeta, ca să nu rămâi prost... înseamnă te instruiește... și ca să nu-l faci altu prost în față când stai de vorbă cu iel, înseamnă te educă... Asta-l cam convinsă Gheorghe că-i bine planteze șî Georgel un pom. Șî tot Gheorghe fu cu gându, ca să planteze un prun... Că lui tare-i plăcu prunu, șî c-ar fi tare mândru dacă nepotu lui ar planta un prun...

în filmul serial Varvara, "Gheorghe, Georgel și prunul!" (2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Dogaru

Doamna Crăciun: Uită-te bine la fata noastră, o vezi în ce hal e, nu?! Zi mersi c-a scăpat neatinsă. Adică a atins-o el, dar numai așa superficial, pe ici, pe colo...
Domnul Crăciun: Și ce tâlhar a făcut infamia asta?
Doamna Crăciun: Păi cine altul decât șefu' ei?! C-a tăbărât pe copilul ăsta, blestematul... Arză-l-ar focul să-l arză de ticălos! C-a chemat-o la el în birou, a profitat era singur cu ea și-a vrut s-o violeze între patru ochi.

replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela AndiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reporterul: Bună ziua, sunt de la un post de televiziune. Aș vrea doar să vă solicit o opinie. Sunteți pentru democrație sau pentru dictatură?
Primul și al doilea (evident, bine dispuși): Da, într-adevar, aveți dreptate!
Reporterul: Într-adevăr, ce?
Primul: De ce se spune, domnu', că s-a schimbat salamul cu soia? Păi dumneata ai mâncat parizer din ăsta nou? Că-i mai rău decât salamul ăla de ni-l dădeau odată! De ce minte, domnule?
Al doilea: Adică, rog, poate e bine ne minte... trebuie vândă și ei marfa, da... aoleu, ce se întâmplă cu stomacul meu, după ce mănânc porcăria aia...
Primul: Dar și cu-al meu! Și dacă apucă în oraș... ce mă fac? toaletele, adică veceurile, noa, cum spun... costă scump. au privatizat ăștia până și privata.
Reporterul: Credeți ca mai suntem ascultați?
Al doilea: Pentru noi e la fel ca și până acum! Nu ne ascultă nici dracu', nici tac-su.
Primul: Ba, dracul ne ascultă! Noi vorbim, noi auzim... Ba ne mai aude cârciurmaru'... care râde când ne-aude ca proasta-n târg.
Reporterul: Securitate? Mai există securitatea!?
Al doilea: Nu mai există, domnule...
Primul: Păi, ia ieși dumneata după ora 9 seara... Ia vezi cum te atacă derbedeii!
Reporterul: Bine, m-am lamurit! Eu mulțumesc pentru participare...
Primul: fiți sănătos...
Al doilea: Și ne sunați, ne spuneți când ne dați la televizor...
Primul: avem mobil... 074...
Al doilea: Ha! Ha! Ha. Că l-o uitat un zăpăcit la birt. Nu-i al nostru, că-i a lui... Da' sunați-ne, auzim...

replici din Unda veselă, sceneta "Opinii, opinii" de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Borodenko: Când sunt gata hârtiile?
C. R. Macnamara: O s-o rog pe secretara mea se apuce acum de ele.
Mishkin: Secretara ta? Doamna aia blondă?
C. R. Macnamara: Da.
Peripetchikoff (după ce discută cu ceilalți): trimiți hârtiile în Berlinul de Est cu doamna blondă în triplu exemplar.
C. R. Macnamara: Vrei hârtiile în triplu sau blonda?
Peripetchikoff: Vezi și tu ce poți face.

replici din filmul artistic Unu, doi, trei, după Ferenc Molnar (15 decembrie 1961)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La moartea unui nepricopsit

A fost sărac și-a dus-o greu
Și multe-a tras pe lumea asta;
L-o fi bătut și Dumnezeu,
Dar nu cum îl bătea nevasta.

epigramă de din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Într-un alt caz, întâlnim o combinație între însușirea din greșeală a unui obiect și imposibilitatea de a-l regăsi. O doamnă face o călătorie la Roma împreună cu cumnatul ei, pictor celebru. Oaspetele este sărbătorit în mod strălucit de germanii care locuiesc la Roma și primește, între alte cadouri, o medalie antică de aur. Doamna constată cu amărăciune cumnatul ei nu apreciază la adevărata sa valoare această piesă excepțională. Sora sa venind la Roma s-o înlocuiască, doamna s-a întors acasă și desfăcându-și bagajele, a constatat luase cu sine, fără a-și da seama, medalia. Ea și-a informat numaidecât cumnatul în scris, anunțându-l că-i va trimite medalia la Roma chiar a doua zi. A doua zi, însă, medalia era atât de bine pusă de-o parte, încât era de negăsit, deci imposibil de expediat. Numai atunci doamna a avut intuiția a ceea ce semnifica "distracția" sa, anume dorința de a păstra pentru sine valoroasa piesă.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai tare farsă pe care ai făcut-o personal? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook