Dacă nu ţi-a dat cuvântul, n-are cum să-l piardă.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ţi s-a dat cuvântul, n-ai cum să-l pierzi.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cap n-a avut, n-are cum să-l fi pierdut.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierde, de obicei, cel care are. Ce să piardă, cine n-are?

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul - pe care în picioare l-ai călcat - onoarea pe veci ţi-a întinat.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se înmulţesc în progresie geometrică cei pentru care cuvântul onoare n-are nici o valoare.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie cum să piardă bătălii, câştigă războaie în schimb.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul visează să aducă cuvântul la un aşa nivel de perfecţiune, încât să-l facă să-şi piardă pentru totdeauna sensul. Aforistul visează să aducă sensul la un aşa nivel de perfecţiune, încât să-l facă să-şi piardă pentru totdeauna cuvântul.

aforism de Fabrizio Caramagna din Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi" (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolutul n-are gust. În zadar încerci să-l guşti.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu da frâul celui care n-are inimă. El n-ar putere în mână să-l ţină.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Cuvântul... e un har nepreţuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Aşa a învăţat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.

Cuvintul poate fi şi înţelept,
Şi poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.

CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlneşti în viaţă?
CUVÂNTUL... poate ţine duşmanul la hotar
Şi prin cuvânt îl poate frige-n faţă.

Tot prin cuvânt răzbim în astă viaţă
Omul îşi varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă faţa,
Şi tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.

Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învaţă în viaţă cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Şi putem... oricare rău uita.

Ştiţi noi... avem un har şi stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Şi-apoi... întregul univers.

Voi... nu lăsaţi cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugaţi.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultaţi.

E minunat cuvântul spus în poezie,
Şi mulţumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câştigăm iubire
Şi vreau că să-l păstraţi cât mai curat.

Tot prin cuvânt, sau înfrăţit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung şi-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Şi celor ce cuvântul l-au uitat.

Să preţuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Şi cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divinitatea ţi-a dat arme pentru a rezista la cele mai supărătoare întâmplări. Ea ţi-a dat măreţia sufletului, forţa, răbdarea, perseverenţa. Tu trebuie să te serveşti de ele. Ori, dacă te plângi, mărturiseşte că ai predat armele cu care ea te înzestrase.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pariu cu ţara

Că nu-i pariul la-ntâmplare
Când ţara parcă stă să ardă,
Îşi dă cuvântul de onoare...
Ştiind că n-are ce să piardă.

epigramă de Gheorghe Bălăceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceva să faci faţă unui întreg sistem corupt, să-l bagi în panică, să-l vezi cum, pentru a se salva, calcă în picioare toate principiile, toate normele morale, cum cuvântul dat cu câteva clipe în urmă nu mai are nici o valoare, cum şi-l schimbă la fel de uşor cum îţi întorci privirea în stânga şi-n dreapta, să vezi cum adevărul spus de tine este răstălmăcit şi schimonosit după chipul şi asemănarea lor... Chiar dacă te copleşesc prin numărul şi necinstea lor, merită să-i înfrunţi!

George Budoi în În Ţara lui Invers (1 februarie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cinstea nu-ţi intră şi nu ţi-a intrat în sânge, înseamnă că nu o ai.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care ţi-a dat seara, nu ţi-a promis şi dimineaţa. Cel care ţi-a dat dimineaţa, nu ţi-a promis şi seara.

citat din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul n-are fraţi, n-are surori. E singur la părinţi.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul 4 al progresului dat de Grigore Moisil

Mijlocul cel mai sigur ca să-l faci pe un om tânăr să nu reuşească să facă ceva e să-l întrebi mereu: "Ei, ţi-a reusit?"

murphologie
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată să nu întorci spatele celui ce ţi-a dat: cuvântul, sfatul, sufletul şi inima deschisă!

Viorel Muha (iunie 2018)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaşte cu cântec

Bărzoiul ţi-a cântat un cântec,
Că, dacă n-ai să iei aminte,
Şi dacă n-ai să fi cuminte,
O să îţi crească broaşte-n pântec...

Dar n-ai dat veştii ascultare,
Şi te-ai jucat un joc oprit,
Deşi bărzoiul te-a vestit,
Şi-acuma ai o burtă mare,

Şi tot mai bine se cunoaşte,
Că era cântu-adevărat,
Şi, cum bărzoiul ţi-a cântat,
Ţi-e burta doldora de broaşte...

Dar nici un pic să nu te-ndoi,
Că de s-o face auzit,
Cel mai dintâi orăcăit,
Iar ţi-o fi poftă de bărzoi!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Chiar vreau să-l descopăr pe Dumnezeu, dar îmi fac mari griji cu părinţii. Sunt totuşi copilul lor. A: M: Tu nu eşti copilul nimănui, părinţii ţi-au dat doar rahatul-corpul, dar viaţa ţi-a dat-o Viaţa sau Dumnezeu. Aşadar, cât de corect este să spui că "Părinţii ţi-au dat viaţa", când de fapt, Dumnezeu ţi-a dat Viaţă - asta ca să nu spun că tu eşti Viaţa - iar părinţii te-au făcut prizonier într-un corp. Chiar şi a spune că părinţii ti-au dat corpul, este fals, pentru că, fără hrană, corpul tău nu ar fi fost. Deci, pământul ţi-a dat corpul. În concluzie, poţi pune părinţii pe primul loc sau îl poţi pune pe Dumnezeu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!