Drumul spre Dumnezeu este atât de lung, încât obosim şi renunţăm, acceptându-ne moartea în spirit şi trup. Dacă am lăsa gândul să vorbească prin fapte, lumea ar fi mai bună şi mai frumoasă...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa umbra durerii să te acapareze. Dacă zâmbeşti, drumul vieţii se va lumina.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidire

Zidită-n liniştea credinţei,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar şi preţul
Durerii mele-i de prisos.

Sunt crucea peste care paşii
Atât de aspru judecaţi,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriţi, nu încercaţi!

Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.

Din lanţuri voi slăbi prin moarte
Şi gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,

Jurând pe falsele credinţe,
Adeseori m-am întrebat
De-am să-mi plătesc amar greşala...
Acum Tu, Doamne, m-ai iertat!

De-acum, biserică creştină
Altar voi fii... Mă iartă, dar!
Şi mă-mpresoară cu lumină
Spre a renaşte-n duh şi har!

Sunt candelă... Cu mir sfinţeşte
Iertarea sufletului meu!
Întinde-ţi braţul către mine
Doamne! Nu mă lăsa la greu!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este mereu drumul fiecăruia spre întuneric.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul pineal

În căutarea NIRVANEI...
Obosiţi de spasmele vieţii
Lăsăm ochiul carnal în odihnă.
Stare de meditaţie -
Ne detaşem de lumesc
Ca de un alt rând de haine.
Primeşte-ne, Doamne!
El, ne dezvăluie viziuni,
O nouă poartă -
Deschisă de data aceasta spre cer.
Energie spre transcendent,
În copilărie.
Cheakre eliberându-şi spre univers
Lacrima pleoapei nisipoase...
Acuzaţi de evoluţie universală,
Cei ce poartă secretul
Duc cu ei şi lumina
De dincolo de întunericul morţii.
Punct de echilibru,
Însemn pe toiagul papal.
Temelia multor credinţe -
Ochiul pineal.
Ţineţi arzândă flacăra lui
Prin meditaţie, spirit pur,
Prin fapte de laudă!
Lumea din jur s-a înfrăţit cu masoneria...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia morţii este tunelul spre veşnicie, moartea este ultima gară a vieţii...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia morţii este tunelul spre veşnicie, moartea este ultima gară a vieţii.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Act de identitate

Nu mă recunosc în acest act
Nu mă-nţelege greşit!
Chipul este la fel. Doar gândul diferă
Oamenii poartă măşti
Fiecare mască este o ecuaţie cu atâtea necunoscute,
Încât te poţi rătăci tu însuţi prin tine
Lumina sălăşluieşte-n întuneric
Dar 288 de cărări duc spre farul
Ce a închis lumina de ochii minţii noastre bolnave.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea părea mai singură noaptea. Felii de întuneric se înmuiau în lapte de stele, urmându-şi calea spre răsărit.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

Se zguduie lanţurile cerului...
Cad fulgere peste lumea
Transformată în lavă.
Oarbe tăceri desenează vise de catifea.
Pe catafalcul tăcerii
Au desenat altar pentru închinarea la idoli.
Nu îngenunchiaţi cât gândul vă este sabie
Răsucindu-se în neant!
Puteţi lupta chiar dacă rănile voastre
Invocă moartea.
Îngeri coboară peste sufletul vostru
Şi vă împietresc, eliberându-vă de dureri.
Luptaţi! Mâine este o zi
Ca şi azi, caşi ieri...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs de tăcere

Tăcerea veghează precum un Sfinx –
Copac cu ramuri reumatice, distorsionate,
În drumul spre moarte...
Simbolic, îi spunem singurătate.
Musteşte în el atâta durere!
E drumul ce duce spre necunoscut,
Un drum abia început.
Se scutură frunzele cu aromă de lacrimi...
Cenuşa de pe frunte se rătăceşte
În pliurile adâncite-ale vieţii.
Oh, om, poposeşte!
Priveşte şi nu te mira
De trecerea ta!
Scutură amintirea şi hrăneşte cu ea
Privirea-ţi înfometată de lumina divină!
Din carnea ultimei stele fă pat
Pe care să-ţi întinzi gândul!
Te cheamă pământul!
Aprinde o torţă din sufletul tău
Şi arde lutul stricat
Din care te-ai întrupat.
Liber spre cer sufletul tău va zbura...
Transcendent...
Nu te sfii!
Moartea este un surâs al tăcerii,
Tu ştii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteptă, bună, frumoasă...

*
Jale in suflet am avut...
Şi zi de zi, tot strâng
Atâta timp, cât sunt.
E drumul lung??
.
Florile toate te plâng,
Odată cu mine.
Te chem şi te strig
Îndelung... E drumul lung?

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerile mari au o parte bună. Sunt atât de mari şi de curate, încât treci altfel prin ele, pe când durerile meschine te mai murdăresc, te mai maculează. Dacă eşti foarte atent la tine, te priveşti altfel, ai altă privire, altă fereastră deschisă, lucrurile vin spre tine altfel, te schimbi un pic şi eşti cu adevărat deschis spre minune.

citat din Rodica Mandache
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceas de seară

La ceas de seară gândurile-mi fură
Şi liniştea şi clipa de tăcere...
Le simt precum un strop de cianură
Ascuns azi într-un fagure de miere...

Îmi amintesc copila de-altădată
Cu părul negru, lung şi ondulat,
Cu zâmbet cast şi ochi de ciocolată.
Dar timpul a trecut... Te-ai depărtat!

Îmi amintesc cum mă strângeai de mână.
Zburam spre stele şi spre adevăr...
Azi timpul amintirile-mi sugrumă
Şi de acel trecut îmi este dor.

Da, timpul a trecut. Ai fost mireasă...
Te-a dus un june mândru la altar.
Ce tânără ai fost şi ce frumoasă!
Ne-am întâlnit pe drumul vieţii iar...

Şi viaţa ta a fost un câmp cu grâne.
Timpul s-a-ntors în palma noastră iar
Şi nu-mi mai amintesc nici cum nume
Ne-am revăzut pe-al timpului altar.

Din cerul desfăcut ca o fântână,
Culegem astăzi, iarăşi, amintiri.
Tu eşti de-acum pe sufletu-ţi stăpână,
Iar eu, oh, eu am lacrimi în priviri.

S-a strâns în noi, gol după gol, uitarea.
Din noi, mereu, tăceri s-au adăpat.
Ne este ca un haos depărtarea
Şi ce străin ni-i drumul... Ce păcat!

N-avem fotografii, dar ne rămâne
Doar gândul bun trimis spre Dumnezeu
Şi timpul petrecut în astă lume -
Un gol imens prins între tu şi eu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât este mai profundă o rană, cu atât mai puţin te dor celelalte.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea

Lumea e atât de nebună
Atât de perversă
Şi la bunătate imună,
Dar mai sunt şi pierduţi
În lumea asta nebună
Dar fiind nepricepuţi
Se pierde lumea bună.

E o boală contagioasă
E destul să-ţi vorbească
Si ajungi să fi de-a lor
În lumea nebunilor.

poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet alergând

Suflet alergând spre stele,
Mânios pe nemurire,
Ei plâng moartea fiinţei tale,
Dumnezeu a ta menire.

Tu alergi hoinar prin lume
Căutându-ţi loc, dar jale,
Laşi în urma ta, Stăpâne,
Plecând unde nu se moare.

Ploi de îngeri trec în cete,
Tâmplele-ţi cu jar sunt ninse,
Altă lume se succede...
Drum de lumânări aprinse...

Treci doar tu spre nemurire -
Gând ce-n zboruri se avântă,
Treci, un îngeri printre stele,
Când cei de aici te uită.

Dar povară eşti în noapte...
Plânge trupul lui Iisus,
Căci plăteşti a tale fapte
Când spre dincolo te-ai dus.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai şi gândul bun

Ce bine ar fi dacă toate gândurile bune ar trece de la om la om, să bucure o lume.
Gândul bun dacă îl ai
către prieten să-l dai
Că şi el dacă-ţi trimite,
gândurile se unesc
şi prin ele, pasă-mi-te
faptele voastre vorbesc.
Unul şi altul v-ascultă.
Şi după exemplul vostru
lumea devine mai cultă,
în bine îşi schimbă rostul.
Procedând la fel ca voi,
gândul lor, toţi să-l transmită,
că cel aflat în nevoi
va primi încredere multă.
Astfel ne vom arăta
fiecare bunătatea.
Comunicând vom prospera,
ne vom păstra demnitate.
Când toată lumea e bună
viaţa este mai frumoasă.
Putem trăi împreună,
griji şi nevoi nu ne-apasă.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aceasta de dincolo de ferestre era acum un colţ de paradis... doar atât.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stranii anale...

Ne ascundem gândul în stranii anale...
Timpul se divide. Între doi coloşi,
Ne-am uitat trecutul. Zbor în depărtare,
Anii de lumină, limpezi şi frumoşi.

O făclie arde. Plete e lumină,
Se desprind din ere şi se risipesc,
Trup de-ntinăciune, trup de foc şi tină,
Din amare umbre ce se reclădesc.

S-au pierdut secunde, timpul ne desparte
În timpane sparte, plăgi şi gropi comune.
Au rămas doar vise, drumul către moarte,
Clopote de jale, citate postume...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Mă întreb deseori:
Dacă lutul trupesc va deveni cenuşă
Şi se va risipi în neant,
Se vor mai întâlni oare
Particulele, clipele-fluturi
Ce au îmbrăţişat moartea
Dându-se pe sine universului?!
Şi dacă da, va mai fi posibilă naşterea unei sosii
Ce va continua cursul gândirii
Şi al sentimentelor
Celei născute întâi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!