Noaptea

Incet se lasa peste dealuri,
Si peste ale mari valuri,
O umbra deasa albastra,
Cu-n chip de moarte amara.

Coboara neagra fata,
Cu toate o data,
Dandu-ti fiorul eternei linisti,
Si te-ntrebi traiesti?

N-ai murit inca,
In negrul ce-nconjuara stanca,
De-o lumina ce ea i-o fura,
Noapte-mi sfanta dura...

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai fost?... esti?

Sa plang ceva ce n-am avut,
Mireasa-mi pare in trecut,
Cu-n chip de mult uitat,
Pacat a fost? Si m-a lasat?

In ochii imi vad trecutul,
Unde ma duce gandul,
Un vested chip privesc,
Sunt eu? Nu ma zaresc?

Asa de tanar par... am fost...
Cu-n chip batran... e rost...
Si viata-mi pare mult,
Ai fost? Sau doar ma ascult?

Tu... ai fost?, tu esti?
Imi pare ca-mi traiesti,
Singura... cu-n gand,
Lacrimi sa-mi vezi curgand

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra soarelui

Luna, Soare, tot ce prinde
Prinde lumea si se lasa
Lasa zilele in urma
Urma prinde peste ape
Ape trec peste o turma
Turma vine peste toate
Toate prind de-a lumii umbre
Umbra are toate cele
Cele ce-s de-a tale nume
Nume-n fata ti se spala
Spala gandul fara glume
Glume stii si tu si noi
Noi ce suntem de sub Luna
Luna este umbra lui
Umbra lui, a Soarelui.

poezie de Emilian Robert Vicol
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de padure

La ora cand mugurii canta
Deasupra padurii de cocs,
Ne tine ca sfant si ca sfanta
Un vechi calendar ortodox.

Iubirea ne poarta departe
In mainile altor nuntasi,
Dar noi suntem viata din moarte,
Uitarii te las si ma lasi.

Sub noi e o negura deasa,
O negura deasa e-n noi,
Padurea ni-i pat si ni-i casa,
Padurea se imparte la doi.

Un freamat de cocs dinspre frunze,
Sub luna vom arde buimaci
Si toate iubirile-ascunse
Troznind vor iesi din copaci.

Misterele forestiere
Si noaptea de cocs absolut,
Luminii sa-i dea o putere
Cum inca noi doi n-am vazut.

Pastreaza-ne-n tine, padure,
Si-ti dam cheia tainelor mici,
Ca tainele mari sa se-ndure
De faptul ca suntem aici.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, stelele

Toate isi lasa umbra in lume:
o frunza, iubitul, un flutur, un nume,
si toate gusta lumina pamantului,
pana si urmele vantului.

Numai stelele, stelele n-au caldaram,
nu lasa umbra pe nici un taram
Ah, stelele, stelele!...

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca valurile lumii

Ca valurile lumii, o mare, tu te clatini
Cuprinsa de-ntuneric de sfasiate patimi
Si-azvarli in adancimea albastra ce se-asterne
Corabii de lumina in tainele eterne

Prin cerul alb cresc roze invesmantate-n spuma
Trec pescarusi nevrotici pierzand a umbrei urma
Si vantul surd danseaza pe-un ascunzis de valuri
Un nod de neputinte si false idealuri

Pe stanca fermecata te cant molcum din lira
In rasarit de soare si luna ce inspira
Cand te aud iubito fosnind cum te apropii
In unduiri de valuri a lungii tale rochii

Sub pasii tai adancul a dragoste suspina
Tu vii spre intuneric o jerba de lumina
Fiinte mici bizare prind lenes sa apara
Mici forme sclipitoare pe haina princiara

In rasaritul noptii ma duci incet spre larg
Cu stanca asternuta sub mine drept catarg
-Hai vino tu iubite de vrei ca sa ma ai
In bratele lichide s-o strangi pe Loreley...

poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scanteia

E mare durerea-n Scanteia... chiar foarte
Atatia copii au pierit
E umbra in gara si suflu de moarte
Si suflete noi de primit.

Parintii la fata si ganduri sunt ura
Nu-i vorba de bine s-aduca
In ochi bucurie si-n suflet caldura
Si-un plans chinuit ii apuca.

Un numar ce frica asterne pe sine
A tulburat o natiune
Si-aduce si doliul o data cu sine
Dar lasa si loc de-o minune.

Avem treispe morti si trei in speranta
Si Doamne te rog sa impiedici
Ca ei sa se duca si pune-n balanta
O sansa in plus pentru medici.

E mare durerea-n Scanteia... chiar foarte
Atatia copii au pierit
E umbra in gara si suflu de moarte
Si suflete noi de primit.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelsior

Sub luna plina,
Cu farmecul ce-n jos se lasa,
Oricare coperis de casa
E balta de lumina.

Albastra noapte
E toata ploaie argintie,
Un vis de-nalta poezie,
De cantec si de soapte.

Din lumi astrale
Magia infasuratoare
Coprinde in a ei splendoare
A plangerilor vale.

Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori schinteietoare,
Ce griji pot fi predominatoare,
Si ce destin, balaur?

O! cer, natura,
O! Dumnezeu, mister albastru,
M-ai ridicat peste dezastru,
Peste blestem si ura.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine în tâmplă

te-aş strange in pumn cu teama de maine
un petec de soapta ti-as rupe incet
ţi-aş smulge din lacrima iubirea ce doare
şi-aş lasa în blestem si ultimul scancet.

ţi-as sufla peste rana cu mirosul noptii
cand somnu-ti va fi smintit de zefiri
te-as duce departe-n laguna cu salcii
şi-n verdele apei sa-mi scrii amintiri.

te-aş lasa poate prada, condorilor vesnici
să-ţi poarte in zbor si ultimul gand
începutu-i departe, sfarsitul in clocot
în palma intinsa in cerul,-pamant.

cad pietrele-n vise, rascoale in sange
şi daca mi-ai fi, rau in strafund
aş face un scrin din zarea ce-n tina
se-ntorce-a prapad izvorand din alt gand.

şi poate altarul credintei din mine
ce iubirii, ofranda azi totul ii las
te-aş stinge in flacara ce inca lumina
şi iar te-aş aprinde pe-o tihna-n ravas.

cu tine în tâmplă aş strivi chiar şi huma
şi glasul pamantului frant l-as fura
să-l implant intr-o frunza uitata din vremuri
şi-n pumnul cu tine, doar iubire-aş sufla.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Narcisului

I. Traieste inca floarea frumoasa de ieri sara,
Surade langa mine pe-o margine de cupa;
Dar numai eu stiu taina Narcisului ce moare
In amintirea mainii ce s-a intins s-o rupa.

Traieste inca floarea, dar inima mea bate,
Vazand-o cum paleste din ce in ce mai tare.
Sunt alte flori desigur mai mandre si bogate;
Dar numai eu stiu taina Narcisului ce moare.

Traieste floarea inca, dar maine-ncet va plange
Alaturea de cupa, petala cu petala,
Si flacara ce arde in mine se va strange,
Ca focul care-l uita pe vatra o vestala...

II. Ma urmareste floarea intr-una, si mi-i teama,
Iar inima-mi se starnge de-o grija nenteleasa;
Ma urmareste-ntr-una, si pare ca ma cheama,
Ca o fiinta scumpa ce sufere, acasa.

Ma dojeneste dulce, si lung mi-atine drumul,
Trimite dupa mine nelinistita floare:
Sfioasa isi trimite pe urma mea parfumul,
S-atunci ma-ntorn acasa invins ca de-o mustrare.

Invins ma-ntorn acasa, si singur rad,-dar cine
Nu s-ar intoarce oare cu inima-mgrijita,
In apa unei cupe dac-ar avea ca mine,
O floare daruita de-o mana adorata?

III. S-a ofilit Narcisul, si-s trist de-o zi intreaga...
Era ceva din tine in floarea asta draga;
Era ceva desigur, caci astfel n-as pricepe,
De ce ma simt mai singur acum cand noaptea-ncepe,

Si n-o mai vad in umbra, luptand staruitoare
S-adune stralucirea luminii care moare.
Avea desigur din fata ta curata,
Din toata gingasia ta candida de fata,
Din tot ce straluceste si-aduce bucurie!
Oh, tu, care mi-ai dat-o s-o am tovarasie,
De-ai pus un gand intr-insa, din clipa asta sfanta,
In amintirea trista a celui care-o canta,
Tu apara-l de lume, de moarte si uitare,
Si cugeta la raul ce-l poate face-o floare.

VI. In linistea odaii s-a stins incet-incet...
Nu si-a farmat viata petala cu petala,
Ci a murit cu fata din ce in ce mai pala,
Ca un bolnav ce-ngroapa cu dansul un secret.

Asa s-a stins in taina, si nimeni n-a stiut,
Caci in minuta asta de grea melancolie,
Eu singur stam de fata la muta-i agonie,
Si singur mi-am dat seama atunci ce s-a pierdut.

Iar cand a fost ca toate aceste sa le scriu,
Asemeni unui suflet de moarte dezlegat,
Un bland parfum in aer usor s-a strecurat,
Si a ramas in casa plutind pana tarziu.

V. Si totusi te vad inca, naluca mea, s-acuma...
Se-nalt-un brat in aer, si iat-o ca apare:
Intr-un vesmant ce-o-nfasa ca un potir de floare,
Purtand in mana dreapta Narcisul alb ca spuma.

Mladie apoi bratul, s-asupra mea se-nclina,
Ca un vlastar ce-l pleaca un vant de primavara,
Si o mireasma dulce deodata ma-mpresoara,
De parc-ar fi deschisa fereastra spre gradina.

Si-acum mainile-i pale le simt de mine-aproape...
-Ah!, pale maini, tot raul va fie-intors in bine-
Ce duh isi poarta lampa arareori in mine
De pot vedea ca noaptea cand fulgera pe ape?

E magul amintirii cu lampa lui albastra
Ce s-a trezit si scrie in vechea lui scriptura,
Din tot ce e acuma, si toate cate fura,
O jalnica poveste, ce samana cu-a noastra.

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacat

iubitule,
potoleste-ti pasul
si lasa timpul
sa mai stea o clipa
peste inima
care-ti cerseste iubirea.

nu e pacat sa iubesti
nu e pacat sa doresti
pacat e
in viatza sa fii
si sa nu stii sa traiesti.

poezie de Adina Sandu
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumii ii spuneau padure

Adevarat, cei crescuti cu osul de ceara
din intamplare pe fata de lucru
si nu pe cea de sarbatoare a lumii
se incapatanau sa-i spuna padure

iar cel mai mic dintre strainii de serviciu
plange pentru altcineva, cazut langa un far stins
aproape de buza orizontului
langa mana ta, asezata perpendicular pe tais

rictusul de pe fata vreunui pretins zeu
se sterge de dosul palmei
unui descult ce ne inventeaza inca o data
si apoi urneste din loc o stanca
de pe sufletul nostru colectiv...

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi poartă soarele corabia peste zi
Şi luna-şi poartă corabia peste noapte,
Îţi porţi corabia peste umbra mea
Şi umbra mea se leagănă spre moarte.

catren de Victor Rechiţian (16 ianuarie 2000)
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii, şi zăresc umbra părului copilăriei mele, care îşi întinde ramurile ca nişte braţe ce îşi scutură florile pe inima mea ca o ploiţă răcoroasă.

Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reconfigurând viitorul

cuburi suprapuse

chiciură-
peste dealuri
schelete de peşte

peste dealuri
schelete de peşte-
umblând prin zăpadă

umblând prin zăpadă
lumina stelelor
în fântâni de cuvinte

lumina stelelor
în fântâni de cuvinte-
deschizători de pârtii

deschizători de pârtii-
copac înflorit
pe metereze

copac înflorit
pe metereze-
luna în cumpănă

luna în cumpănă-
cântecul poemului
în creştere

cântecul poemului
în creştere-
povestiri ale largului

povestiri ale largului-
intersecţii de gânduri:
faptele noastre de mâine-

intersecţii de gânduri:
faptele noastre de mâine-
reconfigurând viitorul

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Peste dealuri şi departe,
Dincolo de al zării hat,
Peste zi şi peste noapte,
Ea pretudindeni l-a urmat.

poezie de Alfred Tennyson din Poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu vaporul peste nori
peste dealuri
peste flori....

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de iarna

Goliciunea iernii pare
Tristete traita-n visare
Peste tot ea stapaneste:
Case, dealuri amorteste.

Din aerul lipsit de soare
Pe pamant vor sa coboare
Mici stelute argintii
Alergand printre copii

Alba, moale si pufoasa
Peste camp e haina groasa,
Neaua acopera-ndata
Natura-mpodobita toata.

Un cantec surd se-aude
In departare, unde
Vantul matura-n cale
Fluturi albi cazuti in vale.

Adanca si misterioasa
Tacerea se asterne deasa.
Stelutele-nfloresc plapande
Pe la geamuri tremurande.

poezie de Mirela Aldea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru marin

Plouă ca un strigăt.
Cerul nopţii se revarsă
peste câini loviţi de maşini,
peste oameni loviţi de inflaţie,
peste vise amputate.
Plouă în negura nopţii
Peste uitare, peste destine.
Peste moarte, peste nepăsare.

poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul poeziei

Privesc in gol pustiul noptii ce se lasa
Si ma tot rog, norocului sa-i cad
macar o data in plasa!
Si in fiece ungher din casa
Se joaca umbrele, si-n mine
Se aprind-un dor imens de tine

Si n-apari tu iubita mea, tristeti ma inconjoara
Speranta nu mai e in asteptarea mea
Eu sunt aici, tu esti acolo
Si intre noi oceanul
Lung si lat

Si mai deznadajduit ma regasesc
In fiecare clipa care trece
Inca te mai astept si e firesc
Sa simt cum timpu-i rece.
Ma macina incet un gand:

Revino, draga mea! Speranta mea..

poezie de Mădălin Vasile Costache
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul iernii

Iar ne picură din stele
Ramuri de argint şi vise...
Albe, blânde giuvaere
Şi de braţe neatinse.

Trec conduri de lac pe ceruri
Şi ne luminează calea...
Pliu de stele pe creneluri
Şi peste copaci, ninsoarea...

În cojoace, peste dealuri,
Trece gerul asprei ierni
Şi se-apleacă valuri, valuri...
Satul meu bătrân, de ieri,

Scârţâie de dor fântâna,
Coşul e nescuturat,
Doar în casʼ ne-aşteaptă muma.
În zadar! S-a înnoptat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!