Nocturna

O jumătate de lună
tremură palidă ca o nebună
pe cerul străzii pavate
cu urlete dezacordate.
Zidul sudălmii ascunde
biserica fără odăjdii,
gardianul din colţ
îşi dă seama târziu
că veghează-n oraş
o mulţime de morţi.

poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară rurală

Se uită soarele-napoi...
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Aşteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe şi prin alte sate
Cu gospodari şi holde mai bogate?...

În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbuşit cu turlele-n şosea,
Şi-azi casele - atâta cât mai sunt -
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii - coşuri negre de maşini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini...

Prin curţi,
Găinile şi porcii s-au culcat,
Femeile au pus de mămăligă,
Iar oamenii s-au pus la sfat
Cu popa ce-a sosit într-o cotigă
De la oraş,
Unde-a schimbat sedilele de caş
Cu trei duzini de lumânări de ceară,
Că-n cimitir la noi ca-n orice sat,
Sunt îngropaţi şi trei flăcăi, morţi pentru
Ţară.

Dar unde-i soarele din deal?...
Parcă-aşteapta
Pe cineva...
Pesemne, că, gonit de lună,
Şi-a dat cu popa "noapte bună"
Şi-a scăpătat...

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că am un al şaselea simţ pentru a simţi când o situaţie poate deveni periculoasă. Am un simţ al străzii fiindcă am crescut în oraş şi ştiu când nu e bine să stai la un colţ de stradă.

citat din Denzel Washington
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

noaptea musteşte peste întregul Braşov.
pe Republicii trec indivizi schimonosiţi de băutură
asiatici cu camere foto
familii întregi gălăgioase
şi betegi intrinseci cu nevoi minore,
purtând vag în minte
un fel de pomelnic
cu persoanele care obişnuiau să-i cunoască.
terase de-a lungul străzii
cu umbrele ţinând la adăpost dialogul măştilor extatice
şi din capătul străzii un strigăt abia desluşit,
venind dintr-o clădire gotică impunătoare.
Biserica Neagră este închisă.
înăuntru, o mână prinsă de una dintre canapele,
urmată de un corp convulsiv
şi o mulţime de sfinţi în jur,
pârliţi de strigătul bărbatului
ce e pe cale să nască
un liliac auriu

poezie de Răzvan George Mirică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot o jumătate

Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Ţărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!

Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

adieri reci tremură copacii din toate încheieturile
sub tălpi într-o apocalipsă a lor
frunzele
coborâte pe pământ
prind iz de odăjdii vechi

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi cântă în aceeaşi gamă, instrumentele minciunii sunt dezacordate.

aforism de Cornel Stelian Popa (17 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica sufletelor noastre

Din ceara lumânărilor pentru morţi
îmi modelez în arhanghel umărul drept
din ceara lumânărilor pentru vii
îmi modelez în demon umărul stâng
mă înalţ
să-ţi aşez soarele sub sânul iubirii
femeie
dar tu te temi de dumnezeire
şi-l faci stavilă între noi

ceara pentru morţi se topeşte
morţii învie
se agaţă de gânduri

mă rotesc mereu
nici sus
nici jos
într-un cerc din vise sincopate
să trec de poartă nu pot
să cobor nu mă lasă cei vii

Doamne
ai făcut cerul atât de departe
şi iadul atât de aproape
nici de sărbători
biserica sufletelor noastre nu-i plină

poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Cu formele spectrale-ale eroilor morţi,
Tu, lună, umpli
Tăcerea din ce în ce mai mare a pădurii,
Lună nouă –
Cu îmbrăţişare tandră
Ca îndrăgostiţilor,
Cu toate stafiile veacurilor faimoase
În jurul stâncilor crăpate;

Luna străluceşte împrăştiind lumină albastră
Peste oraş,
Acolo unde trăieşte
O generaţie degenerată,
Rece şi rea –
Un viitor întunecat pregătit
Pentru nepoţi.

Voi, umbre înghiţite de lună,
Suspinaţi deasupra cupei goale
A unui lac de munte.

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La prima vedere

Născută, dragoste nebună
În parc, târziu, sub clar de lună.
El i-a furat o sărutare,
Şi ea lui "tot"... din buzunare.

epigramă de Grigore Vasile din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de ceară

Sub floare ninsă s-a uscat
O lacrimă de primăvară,
Mă înalţ din mine peste sat
În noaptea stelelor de ceară.

Un câine vagabond mai latră
Ador nebun de lună plină,
Cărbunii stinşi veghează-n vatră
Şi masa-i pusă pentru cină.

Pe laviţa din colţ un dor de mamă
Cu ochii duşi, de abia mai cată
Cu glasul stins ea cheamă
Feciorul dus la geam să-i bată.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul minţii mele-i mintea pură

Poemul minţii mele-i mintea pură
şi nimeni n-are dreptul să susţină
că-i doar o carte îngropată-n tină,
fără de glas şi fără anvergură!

Emoţiile-abundă în lumină:
pe pagini se întind ca o gravură
şi se-aştern rapid cum se-aşternură
pe urma zilei pete de rugină!

Din soare am făcut cenuşă-amară,
zi după zi şi lună după lună.
Şi-au început imagini să răsară

din cearcăne adânci să-mi cânte-n strună;
poemul minţii-arată ca o vară
ce se închide-n gând torid, nebună!

sonet de Ionuţ Popa (25 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuptor

Sunt câţiva morţi în oraş, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ţi spun;
Pe catafalc, de căldura-n oraş,
Încet, cadavrele se descompun.

Cei vii se mişcă şi ei descompuşi,
Cu lutul de căldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Şi azi, chiar sânul tău e mai lăsat.

Toarnă pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt câţiva morţi în oraş, iubito,
Şi-ncet, cadavrele se descompun...

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Îţi ziceam că e minciună
Când spuneai că eu ţi-s dragă,
Că eşti un împuşcă-n lună,
Drac ce apa o încheagă,

Şi că n-aş putea vreodată
Nici a te iubi, nici crede,
C-a mea inimă jurată
Nici n-aude, nici nu vede.

Şiretenii de muere
Ca să-ncerc a ta iubire...
Dar tu trist şi în tăcere
Ai plecat plin de mâhnire.

Haide, vino, fii cu minte,
Dac-ai fost împuşcă-n lună,
Eu am fost, adu-ţi aminte,
Şi zglobie şi nebună!

poezie clasică de Veronica Micle
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat de vorbă-n colţul străzii

Am stat de vorbă-n colţul străzii
Aproape-un ceas şi jumătate;
De strânsa noastră legătură
Ne-am spus cuvinte-nflăcărate.

Ce mare e iubirea noastră,
Ne-am spus-o pentru-a mia oară -
Am stat de vorba-n colţul străzii
Şi nu vedem cum timpul zboară.

Zeiţa hâtră a-ntâmplării,
Vioaie şi voioasă fată,
Trecu privind la noi ironic
Şi chipul ei pieri îndată.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica Mars (se întoarce acasă după o întâlnire): Şi, ce părere ai despre el?
Keith Mars: O, hei, ai venit acasă devreme.
Veronica Mars: O, hei, i-ai verificat numărul de înmatriculare de la maşină sau i-ai luat amprentele?
Keith Mars: Scuze, scumpo. Ce ai zis?
Veronica Mars: Ştii bine că pe mine nu mă păcăleşti.
Keith Mars: Bine. Veronica, nu am idee despre ce tot vorbeşti.(Veronica îi aruncă o privire sfidătoare şi se îndreaptă spre camera ei.) O, hei, am uitat să-ţi spun. Dacă tipul ăsta îmi sărută fiica pe veranda mea timp de opt minute şi jumătate, atunci va trebui să-l cunosc. Vise plăcute, scumpo.
Veronica Mars: Chiar trebuie?
Keith Mars: El ne ia foarte mult din timpul petrecut împreună ca tată şi fiică.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna, iubito!...

Dă-mi mâna, iubito, să fim doar noi doi
Când tremură cerul şi scutură ploi!
Şi-aleargă cu mine, pe drumuri ce gem
Sub paşi de-Ariadne, urmând magic ghem.
Privirea-ţi de-o-ntorci către mine din mers,
Voi fi singur sclav în al tău univers,
Iar colbul, noroiul şi steiuri de munţi,
Le-om trece-mpreună pân' fi-vom cărunţi.
Dă-mi mâna, iubito şi hai să fugim,
Iubirea nebună la doi să-mpărţim!
Cum tremură cerul, eu tremur la fel,
Cu inima-n piept, speriat porumbel.
Prin vânt de speranţă, uitând de tipare,
La braţ vom umbla pe a vieţii cărare.
Nu-ntoarce privirea o clipă 'napoi
Şi-un veac înmulţi-vom iubirea cu doi!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea fără lună plină

Nu mai sunt cel pe care l-ai împătimit,
a rămas în inimă să-ţi topească dragostea,

focul are pâlpâiri mai rare
nu-l mai aţâţă paiele din căpiţele de fân.

Noaptea nu mai are lună plină, nebună
în care se varsă euforiile ascunse
cu tumultul apelor învolburate de furtună,

păstrează pe umeri capul
şi aduce linişte în câmpul descoperit,
o sădeşte să răsară-n primăvară.

Nicio umbră nu mă opreşte
să trec prin pădurile de argint
cu vulturi pe cerul deasupra lor,

de gândurile se vor înclina la stele
fără să fie chemate de îngeri,
eu voi fi acolo altul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază

Ziua are trupul despicat în două,
Numai jumătate mai e vie,
O lumină fantastică a-nvăluit
Tot ce a fost să fie.

Despre morţi numai bine,
Îngân cu capul pe spate,
În iarba proaspăt cosită,
Dar despre cei morţi pe jumătate?

Nu mai ştiu ce-aş putea să zic,
E cald, e o zi toridă,
Să se decidă şi ei, mă gândesc,
E timpul să se decidă.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Linia vieţii (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mamă nebună (joc de cuvinte)

Când vine furtună,
Când plouă şi tună,
O mamă nebună,
Într-o noapte cu lună,
Se-aşează-ntr-o rână.
C-un urlet de mumă,
Copiii adună,
Într-o văgăună,
Cu gând să-i răpună.
Le dă mâncare bună
Flori de mătrăgună.
De băut, ţuică de prună.
Mâncaţi! îi îndrumă.
Apoi,
Fără să spună,
Cu gura în spumă,
De gât îi sugrumă.
I-astupă cu humă
Şi pleacă nebună.

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleganţă şi distincţie, coloană vertebrală şi seriozitate, nu vorbe multe şi goale şi demagogie. Mai bine pe jumătate nemţoaică, decât pe jumătate hoaţă sau pe jumătate nebună. Am încredere în românii iubitori de România, în românii care ţin la valorile autentice naţionale că nu îşi vor dezamăgi copiii!

citat din Romaniţa Iovan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!