Richard Cory
Când se-întâmpla ca-n oraș Richard Cory să coboare,
Noi, de pe trotuar, îl admiram uimiți, lipsiți de suflu:
Era un gentleman adevărat din cap până-n picioare,
Curat și îngrijit peste măsură, și imperial de suplu.
Era întotdeauna calm și îmbrăcat la patru ace,
Și-întotdeauna-n discuții omenos, și-învăluit de-un fin parfum;
Simțeam cum crește pulsu-n noi și cum invidia se coace
Când ne saluta:" Bună seara," și-apoi își vedea, sclipitor, de drum.
Și era bogat da, mai bogat cu mult decât un rege,
Și-avea mult stil și școală multă-n fiecare artă și aspect,
Iar ca delicatețe, credeam noi, era un prinț în lege
Când îl vedeam, toți doream să fim în locu-i. Îi arătam respect.
Și astfel munceam așteptând o izbăvire, o lumină,
Și hrană-aveam de azi pe mâine, și viața viața era un handicap;
Și Richard Cory, într-o noapte caldă, cu lună plină,
S-a dus acasă și și-a tras un glonte-n cap.
Edwin Arlington Robinson (18691935)
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre școală
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre respect
- poezii despre prezent
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
Citate similare
- viață
- Viața e jocul care trebuie jucat.
definiție de Edwin Arlington Robinson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață sau citate despre jocuri
Casa de pe deal
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus,
Casa e-închisă și tăcută:
Nu mai e nimic de spus.
Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece și neprietenos strănută:
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ți spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.
De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ținutul amar al florii de cucută?
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Suspinele noastre nu se-aud și parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.
E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.
poezie de Edwin Arlington Robinson,18691935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre tăcere sau poezii despre flori
Frații Înțelepți
Prima voce
De-atâta vreme-n derivă,-atât de rapidă eșuarea,
Spre ce soartă, spre ce fel de ruină ne-a împins marea
Pe noi, ai Înțelepciunii Frați?
Ar fi putut fi cerul altfel, pământul diferit,
Încât să nu fi ajuns la un asemenea sfârșit
Noi, dar nu și oamenii ceilalți?
A doua voce
Escortați de ce fel de blestem,
Ce calcul ne-a împins spre locul dezastrului extrem
Pe noi, ai Înțelepciunii Frați?
Iar dacă naufragiului îi suntem, iată, camarazi,
De ce privim drept înainte din înfrângerea de azi
Noi, noi mai mult decât oamenii ceilalți?
A treia voce
Aruncați din porturi, care nu se mai văd, departe,
Nu s-ar putea, crezând, să trecem dincolo de moarte
Noi, ai Înțelepciunii Frați?
Vegheați de sfere rotitoare-n al eterului parfum,
Nu vom fi oare mai bogați decât suntem acum
Noi, deopotrivă cu oamenii ceilalți?!
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre înfrângere
- poezii despre voce
- poezii despre viteză
- poezii despre sfârșit
- poezii despre porturi
- poezii despre moarte
- poezii despre calcule
Fântâna pisicii negre
Pisica neagră trecea prin iarbă. Era noapte și parcă
Avea o vargă. Pe sub streașină bătea vântul.
Pâș, pâș se strecura. Îl ascultam cum calcă.
Iarba se înfiora când trecea pisica neagră.
Era o fântână plină până în gură cu apă. Plouase mult.
Apa nu era bună. Se stricase, iar fântâna-și pierduse
Rostul de a adăpa. Nimeni nu mai vine setea din buza ei
Să și-o stingă. I-a apus soarele. Nu mai are lumini.
În mintea mea târziul se opintea cu pisica neagră.
Îmi era frică să mă mai duc la fântâna plină cu apă.
Pâș, pâș se strecura apusul peste noi dinspre răsărit.
Fântâna umplută cu apă s-a înecat și apoi a murit.
poezie de Mircea Lucian Nincu
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre pisici, poezii despre negru, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre gură, poezii despre frică sau poezii despre Soare
Cliff Klingenhagen
Într-o zi Cliff Klingenhagen m-a invitat la cină,
Iar după aperitiv, supă și friptură,
Și-alte bunătăți care se topeau în gură,
Clifff a luat două pahare și, cu masculină
Eleganță, a turnat în unul vin, iar în celălalt pelin.
Apoi, l-a ridicat pe cel cu conținut amar
Și a sorbit, tușind ușor, toată otrava din pahar,
Spunând c-al meu e celălalt, cel plin cu vin.
Iar când l-am întrebat ce fel de parteneriat propune,
El a făcut din ochi de-ai fi crezut că tocmai ar zâmbi
Și mi-a spus că era vorba doar de felul al lui de-a fi.
Mie, deși-l cunoșteam, mi-au trebuit zile bune
Să mă-întreb dac-am fost vreodată până azi, încă din leagăn,
Sau voi fi cândva la fel de fericit cum este Cliff Klingenhagen.
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre fericire sau poezii despre bărbați
Rondel în alt oraș
Era iarnă, vânt și sloi,
Tu m-așteptai în stradă;
În oraș străin de noi,
Oare cine să ne vadă?
Captivi ca într-o nadă
Ne-mbrățișam noi doi;
Era iarnă, vânt și sloi,
Tu m-așteptai în stradă.
Pășeam pe promenadă,
Ne mai sărutam... apoi,
Seara începea să cadă
Peste drumul înapoi
Și era iarnă, vânt și sloi.
rondel de Ioan Friciu (12 februarie 2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă
În casă era liniște și în lume era calm
În casă era liniște și în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară
Era însăși esența conștientă a cărții.
În casa era liniște și în lume era calm.
Cuvintele au fost rostite ca și cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,
Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care
Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era liniște pentru că așa trebuia să fie.
Liniștea era parte a înțelesului, parte a minții:
Accesul perfecțiunii la pagină.
Și în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înțeles, el însuși
Este calm, el însuși este vară și noapte, el însuși
Este cititorul aplecat care citește acolo, târziu în noapte.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre perfecțiune, poezii despre existență, poezii despre adevăr, poezii despre lectură, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
O, tempora...
Câtă valoare am cunoscut
Câtă cinste, cultură
Și cât de patriot și eu am fost,
Mai sunt...
Pe timpul când n-a fost numai avut,
Nu se vorbea-n doi bobi pe arătură,
Biserica nu era doar zi de post
Și era vorba... un cuvânt!
Ah, ce rușine aveam,
Roșeam adese
La văz de-o fată ca o floare,
Tot timidă, fină,
Sau pentr-o notă proastă, dacă luam...
Când mama, pentru soră, pregătise zestre
Și vizita la rude era sărbătoare...
Și nici mașina nu era... străină!
Toceam s-ajung mai sus,
C-așa doreau și-ai mei,
Să se mândrească ei și-o-ntreagă țară
C-am ajuns cineva...
Iar titlul, de licență, nu era simplu presupus,
Profesori erau castă, nu niște farisei...
Iar hoți, doar prezumați, nu mai stăteau... pe-afară!
A fost timpul mai sfânt,
Încă demult
Parcă și lumea era mai curată,
Mai cu stil...
Pe timpul când un rege ne iubea pe noi, pământ,
Sau mai-nainte mult,
C-o țară răsculată
De adevărat... nu doar un șpil!
Nu se dansa în pinguin pe stradă
Și respectam bun, rău,
Pe cel ales de noi,
Fără injurii grosolane...
C-aveam o educație bravadă,
De mult bun gust, nu golul, hău,
Motivând false meritat- nevoi...
Munceam... neașteptând plocoane!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre educație, poezii despre valoare, poezii despre sărbători, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rușine, poezii despre rude sau poezii despre religie
Unde fugi copilărie
Când prindeam o zi frumoasă,
Doamne, ce mai alergam!
Plecam adesea de-acasă,
Nici-o treabă nu aveam.
Câmpu-ntreg îl colindam
Printre lanuri de porumb.
Socoteală nu dădeam.
Ne bucuram așa de mult!
Când era porumbu-n lapte
Uitam de masă, de tot.
Aprindeam focul în noapte
Să mâncăm porumbul copt.
Din cenușă îl scoteam.
Ne făceam negri pe gură.
După ce ne săturam
Simțeam somnul cum ne fură.
Era noapte răcoroasă,
Stelele luceau pe cer,
Cam târziu veneam acasă,
Ne culcam pe lăvicer.
Încet, încet somnul venea
Fără vise, liniștit.
Cu grijă mama ne-nvelea
Când vedea c-am adormit.
Doamne, câtă bucurie
Era în viața de copii!
De ce pleci copilărie?
Oare la noi, mai revii?
Unde fugi copilărie?
Dece iei cu tine tot?
Dacă vrei îți dăm simbrie
Numai să rămâi pe loc.
poezie de Dumitru Delcă (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre mamă sau poezii despre lactate
Mă-întorc în timp și-mi amintesc
Mă-ntorc în timp și-mi amintesc
cum am trăit și cum trăiesc.
Mergeam la școală cu opinci,
alergam, căzând pe brânci,
să nu sune clopoțelul
că-ntârzie băiețelul.
Nu vroiam să pierd
rugăciunea ce o rosteam.
Îmi plăcea mie să cred
că pe Isus îl vedeam.
După cursuri, tot la fel,
ne închinam în rugăciune,
crezând că poate astfel,
vom primi note mai bune.
Înainte să plecăm
acasă la fiecare,
nu trebuia să uităm
ca să cerem îndurare
pentru greșelile de peste zi,
ce le făceam fiind copii.
Pentru grija ce ne-o poartă
Domnului îi mulțumeam.
Ne închinam încă o dată
și ce mult ne bucuram!
Așa era ziua de școală,
așa eram copil odată.
Pentru noi era o fală
viața care ne-a fost dată.
poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre creștinism, poezii despre copilărie, poezii despre acasă sau poezii despre Iisus Hristos
Tânăr
Acum o sută de uși
când eram un copil însingurat
într-o casă mare cu patru
garaje și când era vară
pâna unde îmi pot aminti,
stăteam pe iarbă noaptea,
trifoiul își scutura zulufii peste mine,
stele înțelepte se aplecau peste mine,
fereastra mamei era o pâlnie
prin care se revărsau în curte aburi galbeni,
fereastra tatei, jumătate închisă,
era ochiul prin care se strecurau somnoroșii,
iar scândurile casei erau netede și albe ca spermanțetul,
și probabil că un milion de frunze
au navigat cândva pe ramurile care vor fi fost,
în vreme ce greierii se adunau în tarafuri,
iar eu, în trupul meu nou nouț,
care încă nu era al unei femei,
le adresam stelelor întrebările mele
și credeam că Dumnezeu chiar putea vedea
căldura și lumina aceea parcă prelinsă din lună,
coatele, genunchii, visele, noapte bună.
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre tată
Am crezut atunci că se hotărâse să se retragă în acel adânc calm despre care vorbea. Credeam asta cu adevărat, căci adunasem dovezi cum că era o străină în acest loc: nu mânca, nu bea (și nici nu dormea, după câte spunea), n-avea articulații, îi displăceau trandafirii și muzica și nu era plămădită din aceeași substanță ca noi toți.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trandafiri, citate despre mâncare, citate despre muzică sau citate despre adevăr
Un străin poate trece
Un străin poate trece pe Strada Miguel și spune "Niște oameni!"
pentru că el nu ar putea vedea mai mult.
Dar noi cei care trăim acolo vedem strada noastră ca pe o lume,
unde fiecare-i diferit de toți ceilalți oameni.
Mamman era nebun; George era prost;
Picior Mare era huligan; Părosul era aventurier,
Popo era filozof, iar Morgan comedianul nostru.
poezie de V.S. Naipaul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre nebunie, poezii despre filozofie sau poezii despre comedie
Era vis, era iubire
Singură, pe malul mării,
La iubire eu visam.
Mă pierdeam în largul zării,
Ba eram, ba nu eram.
La marginea depărtării
O nălucă mă vedeam.
Sau eram sirena mării
Și iubitul așteptam.
Ruptă de realitate
Alergam ca o nebună.
Când, pe neașteptate
M-am simțit prinsă de mână.
M-am lăsat ușor pe spate,
Tu m-ai cuprins de mijloc,
Intram în realitate,
Doi într-unul, la un loc.
Iubirea era cu noi,
Dragostea ne-învăluia,
Stele se uitau la noi,
De sus luna ne privea.
Era vis, era iubire,
Era tot ce mi-am dorit.
Nu era doar amăgire.
Era visul împlinit.
poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, citate de Dumitru Delcă despre iubire, citate de Dumitru Delcă despre visare, citate de Dumitru Delcă despre timp, citate de Dumitru Delcă despre stele, poezii despre realitate, citate de Dumitru Delcă despre dorințe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când s-a auzit marele gong
când s-a auzit marele gong
peste noi au tras alții cortina
scena era un modus vivendi pentru șchiopi, cocoșați și orbi
și totuși aceștia fiind cei mai frumoși
clowni și actori cu măști ieftine își încercau norocul
așteptând ovații și aplauze false
când s-a auzit marele gong
peste noi au scăpărat ultimele raze de lumină
iar balconul shakespearean fu inundat de flori
the Swan of Avon își cântase ultimul act prin piepturile noastre
câte aripi ne crescuseră în spate,
câte țipete înăbușite se zbăteau în noi,
câtor secunde li se scurtaseră colții?...
când s-a auzit marele gong
peste noi au tras alții cortina
în timp ce încercam din răsputeri
să ne luăm zborul
dintr-un umil balcon părăsit
printre petale de flori
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre superlative, poezii despre secunde, poezii despre noroc, poezii despre măști sau poezii despre frumusețe
Dragă tată
Din cap până-n picioare
Aveai hainele noi,
Era in sâmbăta mare,
Dar ultima cu noi.
SI cred ca niciodată
In viața ta, de tată,
N-ai avut haine noi,
De Paște, ca aveam noi!
La căpătâiul tău
Cu toții indurerați,
Doar soarele zâmbea,
Iar luna te aștepta.
..............................
Marin, n-a sărbătorit
Anii ce i-a implinit,
La onor s-a prezentat
Cu pușca si inarmat.
Știm ca a fost dorința ta
Când din lume vei pleca
Vânătorii toți sa-ți vină
Foc de pușcă să-ți inchine,
Ca să auzi ultima dată
Foc de pușcă, dragă tată!
poezie de Mirella Olaru (26 martie 2013)
Adăugat de Mirella Olaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vânătoare, poezii despre vinovăție sau poezii despre foc
Își sacrifica multe dorințe pentru ca părinții ei să o iubească și mai departe la fel cum o iubeau când era micâ, deși era conștientă că adevarata dragoste se schimbă cu trecerea timpului, crește și descoperă noi moduri de a se exprima.
Paulo Coelho în Veronika se hotărăște să moară (1998)
Adăugat de Ralu C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Paulo Coelho despre iubire, citate despre timp, citate de Paulo Coelho despre timp, citate despre schimbare, citate de Paulo Coelho despre schimbare, citate despre sacrificiu, citate despre dorințe, citate de Paulo Coelho despre dorințe sau citate despre creștere
Ai apărut în viața mea
Ai apărut în viața mea când trebuia,
când nici vântul nu mai bătea,
când nici ploaia nu mai venea,
ai apărut în viața mea
când trupul îmi era ud,
când gura îmi era caldă,
iar sufletul arid.
Ai apărut în viața mea
când nu mai credeam în iubire,
când nu mai speram o fericire,
când nici nu te așteptam pe tine.
Ai apărut în viața mea
fără să mă anunți măcar
și mi-ai umplut trăirile
cu setea ce-o aveai,
dând vântului bătaie,
ploii picături,
iar mie... dândumi-te tu.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre suflet
Nimeni nu era mai puțin comunicativ, decât acest gentleman, pe nume Phileas Fogg. Vorbea cât mai puțin posibil și cu cât era mai tăcut, cu atât era mai enigmatic. Totuși era în curent cu viața. Ceea ce făcea însă era așa de matematic asemănător cu imaginația obștească nemulțumită căuta să pătrundă dincolo de fapte.
Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Jules Verne despre viață, citate despre tăcere, citate despre posibilitate, citate despre nemulțumire, citate despre matematică sau citate despre imaginație
Scurtă plimbare
când ieșeau amintiri la iveală
totul era ca o risipă de noi
vremea complice cu uitarea
un ghiduș de suflu trădător
se juca de-a prinsa cu iubita mea viața
da viața îmi era iubită
și spinii ei prinși de respirație
ca două valve
cândva fusesem un mister
adunam nimicuri de prin lume
așa am putut să adulmec un firicel de sânge
din glezna unui om
iar viața să cred că nu mă știe
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trădare, poezii despre sânge, poezii despre plimbare, poezii despre jocuri, poezii despre glezne sau poezii despre amintiri