Nelacrima
Clipește și află ce-i clipa momentul
din care capacul se pune la loc
să umple cu aburul fraged absentul
apoi condensatul să pice în foc
Mă rog de o frunză să-mi dea din verdeață
când soarele-mi arde venirea aici
sunt doar pe o clipă cusută cu ață
de ploaie cu acul din ghem de arici
Mă simt mușcătura din mărul văratic
un vierme îmi cântă în păr de dormit
și poate albastrul vibrând pe jăratic
ce-n sine absoarbe un mic asfințit
Mă dărui destinsă acum picăturii
să verse un vers în acest univers
e bubă de clipe pe-ntreg cerul gurii
Ne-nghite o moarte agilă din mers
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viermi
- poezii despre versuri
- poezii despre vară
- poezii despre somn
- poezii despre relaxare
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
Citate similare
De apoi
Pe cărarea de zile bătută cu cizma
am simțit spre mirare un semn curios
într-atât, ca să-mi intre în talpă carisma
mi-a șoptit doar că drumul nu e de prisos
Îmi lăsasem auzul să-l umple izvorul
personaj îndrăgit dintr-un cântec mai vechi
reveniră deodată o ploaie cu norul
unduiri ajungeau până peste urechi
Nu mai am nici obraz și nici umăr, firește
urmăresc acest flux al trezirii divin
parcurgând printre vieți pânla faza de pește
după care o algă cuminte devin
Și hrănesc vietatea supremă cu mine
va rămâne celula primară și voi
să transmiteți pământului ziua ce vine
este prima din ciclul de până apoi
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre urechi, poezii despre timp, poezii despre pești sau poezii despre nori
* * *
Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Ești clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!
Tu! Mi-ești viață, chiar neviață,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Ești visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!
Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viața asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără să știi tot mă mai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!
Tu! În liniștea ce-i doar amăgitoare,
Ești torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naști curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi și iubirea ce nu moare!
Tu! Ești răsăritul și-asfințitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împletești cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre moarte, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Simț
Te simt când te gândești la mine
Și din mândrie nu mă chemi
Te simt când îți e rău și bine
Te simt când dormi și când te temi
Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Și cum te chem din gând în gând
De te lovești cumva odată
Îți simt durerea pe-acel loc
Și încordat mă simt deodată
Și-mi simt același loc în foc
Te simt când te gândești la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ți ție
O simt curgându-mi și în somn
Să fie cerul legătura
O ață dură între noi
Să fie simțul o frântură
Să fie scris să fim în doi
Te simt mereu și-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Și te visez în nopți la rând
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre stele, poezii despre simțuri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre noapte sau poezii despre mândrie
Nu înțeleg ce vrei
De te-aș vrea pe lângă mine
Pe ce cale să purced,
Pe ce drum și pe ce culme
Să te caut apoi să cred
Că din toate, că din lume
Doar pe tine te-am ales
Să-mi fii vraja ce îmi pune,
Un amor neînțeles,
Că îmi torni otrava roză
În paharul ce îl sorb,
Îmi îmbeți gândirea morvă
Devenind tăcut și orb
Și mă chemi mereu în noapte
Apoi iute mă alungi,
Otrăvești clipe cu fapte,
Când eu fug tu mă ajungi.
Nu-nțeleg ce e cu mine,
Nu-nțeleg deloc ce vrei,
Gândul meu ce-i pentru tine
Poartă-n el parfum de tei
Și te cheamă peste noapte,
Și te caută peste zi,
Dorurile îmi sunt coapte,
Îmi plesnesc în poezii...
Văd prin cerul nopții negrul
Din privirea ta și-n somn,
Negrul este plin de gerul
Ce ne-ngheață de nu-s om
Și îmi pune între buze
Vorbe care le regret,
Fug de mine cele muze
Ce le-am scris câte-un sonet.
Caut prin parc cu frunze dese
Verdele cel liniștit,
Îmi doresc lumini să-mi țese
Gând de foc în gând tihnit,
Să te uit, să sting o vrajă,
Haina ei să o dezbrac,
Potolită îmi vreau șarja
Nebuniei de la cap,
Vreau să râd din nou în ploaie,
Vreau să zbor prin cerul nins,
Vreau să scriu slove pe foaie
Fără lacrimi care-au plâns
Și mai vreau ca ochii-ți focuri
Să nu-mi ardă inima,
Să pășesc din nou prin locuri
Unde nu e vraja ta.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre zbor, poezii despre ger, poezii despre foc, poezii despre vestimentație, poezii despre verde sau poezii despre trandafiri
Artă poetică
Mi-am urzit din sunet și coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Zi de zi și lună după lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Ani de ani și clipă după clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simțindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe brațele de lut...
Dar cum stau cu lampa lângă mine
Și cum scriu, un singur țipăt greu
Din odaia-ți de bolnavă vine-
Și ce mic, ce gol e visul meu!
poezie celebră de Ion Pillat din Limpezimi (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre sunet
Vorbesc cu cerul... (întru toate)
Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Și mă trezesc că-ți desenez
Profilul tău... ca pe un mire.
Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reușesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viața doar fiind.
Atunci când nu mai știu de tine...
Vorbesc cu cerul și îl rog,
Să-mi dea curând veștile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.
Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când ești cu mine... sunt întru toate.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre nuntă, poezii despre iubire, poezii despre desen sau poezii despre apă
Dreptul la clipă
Sunt zile când eu chem lumea toată
Idee sau râs și cuvânt
Să schimb de nebun cu oricine...
.
Sunt timpuri cand eu chem lumea toată
Si-un timp - petrecându-l... cu tine
Păstrez numai clipa, rămâne doar clipa
Ce mie - în mine găsind-o -
Socot că am dreptul la ea.
Îmi revine!
.
O simt cum e vie, precară si iute,
Cum taie adânc in tipare.
Îmi vine s-o șlefui!
Și așa... strălucindă,
Să cadă în TIMP - ca-ntr-o mare.
.
Pentru mine-i destul răstimpul de-o clipă
Să cred, să cunosc și să aflu
Ca iarăși apoi plutind în "derivă",
Să pretind un plebeu simulacru...
.
În sâmbure-clipă sunt eu dintru eu,
Rotundă și fără hotare
Din "sunete alfa" îmi fac panaceu,
Ce-i leac pe îngusta cărare.
.
De-aceea, aici, din TIMP, îmi permit
Să-mpart felii cât mai mari și sonore.
.
Dar... clipa în care se tace-i comoară!
E-a mea!
Și-i scrisă-ntre drepturi majore!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre râs, poezii despre nebunie, poezii despre graniță, poezii despre cuvinte sau poezii despre cunoaștere
Am mers cu săgeți în inimă...
Sufletul meu vrea să cumpere fericire
Ș-aș vrea să-mi dai tot ce-i al meu,
Dar tu îmi dai nimicire
Și sunt vinovată numai eu.
El trece, zboară apoi pleacă
Și vorba mi-o trece-n tăcere,
Când inima și pieptu-mi se-neacă,
Eu zac în durere...
Cu săgeți în inimă am mers,
Focul din ele l-am făcut,
Și-acum le-am pus într-un vers,
Să-l folosesc ca scut.
Viața, durerea și bucuria sunt de neplătit,
Dar poate vine o forță divină,
Ce poate transforma omul iubit,
Chiar din rădăcină.
Aș vrea să pot din nou să urc fără de teamă,
Chiar dacă nu pot păși,
Spre munte cu uimitoarea panoramă,
Să-l pot din nou privi.
M-am rupt de toate-n jurul meu
Și nu dărâm ce-am construit o viață,
Nu-mi pierd credința-n Dumnezeu,
Te rog ia și învață.
poezie de Eugenia Calancea (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre durere, poezii despre învățătură sau poezii despre vinovăție
Moarte, tu n-ai nume de om
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă și un plic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăbovește jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul și să las o cheie
ori nu știai că am
o nevastă și un copil mai mic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca și când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aș fi putut să plec
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ți mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
și sunt gol-goluț că n-am putut
să-mbrac nimic
așa sunt Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul și viața între dinți
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ți-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăbovești la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar știai
că-i bolnav și trist
și-i cel mai mic
la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un semn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
știu că te grăbești
și-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu știai
un copil și o nevastă care au lăcrimat destul
și-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ
noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greșit de vii pândind
și totuși dacă vii
adu-mi și tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost și încă sunt
noa haide moarte hai
pășește-ncet de poți
injectează-mi în vene noaptea
fie și în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mă-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om
apoi să taci
apoi să taci
să taci...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre negru, poezii despre lumină, poezii despre trup și suflet sau poezii despre tristețe
Moarte, tu n-ai nume de Om
(scris pe patul de spital, aprilie 2018)
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă și un plic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăbovește jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul și să las o cheie
ori nu știai că am
o mamă și un copil mai mic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca și când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aș fi putut să plec
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ți mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
și sunt gol-goluț că n-am putut
să-mbrac nimic
așa sun Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul și viața între dinți
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ți-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăbovești la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar știai
că-i bolnav și trist
și-i cel mai mic
la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un se4mn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
știu că te grăbești
și-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu știai
și o mamă care a lăcrimat destul
și-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ
noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greșit de vii pândind
și totuși dacă vii
adu-mi și tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost și încă sunt
noa haide moarte hai
pășește-n cet de poți
injectează-mi în vene noaptea
fie și în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mî-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om
apoi să taci
apoi să taci
să taci...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (aprilie 2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă doar
O clipă doar să te ntâlnesc
Ca zahărul în ceaiul fierbinte
Si apoi repede să mă topesc
Aburul pâinii ce iese din plite
Eu doar o clipă să te strîng
Tu jarule nestins de atâta dor
Ca pe un cărbune să te sting
Să simt aroma dulce a buzelor
Rămâne o clipă de eternitate
In gândul meu rămâi pe veci
Iubirea este durere si libertate
Din visul meu n ai sa mai pleci
Taina iubirii trăită într o clipă
Esență rosie din inima iubirii
Clona a sufletului meu culpă
Jertfa iubirii pe altarul mîntuirii
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre pâine, poezii despre libertate sau poezii despre jertfă
O altă clipă
Spre clipa care vine privești nedumerit:
cum aș putea-o umple, în chip desăvârșit?
Și unde-i muza care, șoptindu-mi la ureche,
tăcut să-mi amintească istoria străveche,
Să pot din ea desprinde învățături uitate,
să pot citi în gânduri ce-n lume-s aruncate
din timpuri neștiute, ce-așteaptă de când lumea
să poți a le transcende, să aibă loc minunea,
Să deslușești chemarea ce veșnic te atrage,
în clipa fermecată să poți a te retrage,
să sorbi înțelepciunea ce știe să te-ajute
să poți parcurge drumul, pe căi nestrăbătute.
Să-ți împlinești destinul, ursit dintotdeauna
să poți a te cunoaște, să poți purta cununa
cândva încredințată doar ție, ce te-așteaptă
în clipa nesfârșită, când cel umil o poartă...
Te-atrage nemurirea, ai vrea să o trăiești
și totuși, teamă-ți este să nu te rătăcești,
să nimerești aiurea în lumea de fantasme
fără să ai puterea lui făt-frumos din basme,
Să poți respinge răul ce ți-l imaginezi,
din falsa închisoare să poți să evadezi,
s-aduni întreg curajul ce poate să-ți aducă
victoria deplină, să-nvingi orice nălucă
Ce ți-ar opri intrarea în țara făr' de moarte
și unde tinerețea vrea pașii tăi să-i poarte,
împărăția vieții, speranța ta ascunsă
sau veșnicia însăși, cea veșnic nepătrunsă...
Eziți. Și clipa trece. Nu fi dezamăgit.
O altă clipă vine. E fără de sfârșit.
Oare-ai putea-o umple, să-nsemne clipa care
îți spune adevărul, cuprins în fiecare?
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre înțelepciune, poezii despre victorie, poezii despre uitare sau poezii despre tinerețe
O clipă doar
O clipă doar să te-ntâlnesc
Ca zahărul în ceaiul fierbinte
Si apoi repede să mă topesc
Aburul pâinii ce iese din plite
Eu doar o clipă să te strîng
Tu jarule nestins de atâta dor
Ca pe un cărbune să te sting
Să simt aroma dulce a buzelor
Rămâne o clipă de eternitate
In gândul meu rămâi pe veci
Iubirea este durere si libertate
Din visul meu n-ai sa mai pleci
Taina iubirii trăită într-o clipă
Esență rosie din inima iubirii
Clona a sufletului meu culpă
Jertfa iubirii pe altarul mîntuirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă de suflare
Mereu se-nchide-n teamă o durere
Ca într-o fântână izvorul dispărut
Mereu din cer îmi vine o putere
C-o picătură de iubire în sărut.
Dar eu mă simt atât de mic și-nfrânt
Sunt un copil pierdut într-o pădure
Ce-și doarme somnul ultim pe pământ
Și nesfârșitul timp sosește să i-l fure.
Speram ca în această lume plină
Să-mi pună piedici clipele frumoase
Din care să se aprindă o lumină
La adăpost să-mi circule prin oase.
O picătură ca un mir pe fruntea rece
Se leagă cu un gând de întâmplare
Și moartea dacă vine, poate trece
Să-mi dea și ea o clipă de suflare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre păduri sau poezii despre obstacole
Uneori îmi vine să înot spre lună până la epuizare
doar afurisitul instinct de supraviețuire mă oprește
teama de moarte de neant mă face să fiu mic
din ce în ce mai mic până la dispariție
supus trupului supus păcatului supus ordinii
sclavul simțurilor sclavul viselor
îmi apăr cu disperare fiecare clipă de suferință
uneori lup câteodată hienă alteori vierme
doar când scriu fluture
deschid ochii minții și privesc în mine
trec cu greu prin hățișul de oglinzi derutante
nu mai știu cât sunt din ce văd
doar un pitic chinuit de ego
mult prea atent să nu mă-nțep în talpă
mult prea ocupat cu ocolitul ghimpilor
devin neatent la înfloritul trandafirilor
dimineța desfac fereastra spre răsărit
deschid și inima să-mi curgă cerul lin
dau binețe soarelui ca și cum m-ar putea auzi
mă las mângâiat de cântecul păsărelelor
articulez câteva frânturi de gând frumos
apoi îmi văd de viață ca și cum aș fi nemuritor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre supraviețuire sau poezii despre suferință
departele
fiecare deznădejde cere să-i jertfim ceva
orice amar este amar doar
de-i gustat
mă simt un vierme cu stindard
mărșăluind prin mărul vremii fără
niciun arc de triumf?!
nu știu de voi trăi
până la sămânță!
sunt iarăși om și nu am ce
mă caut prin buzunare, sertare, ascunzători
ce-aș putea jertfi azi
tot teatrul acesta imaginar?!
îmi țiuie urechile
mă-ntorc în vierme, măru-i amar ori
am nimerit urma târâișului meu?!
caut să ies, mai demn să mă ia în cioc o vrabie
decât să putrezesc aici, să cad împreună cu mărul
în ierbi brumate
om vai, nu-mi pot lepăda năravul, mă târâi
și mi-e greu
să redeprind mers omenesc, îmi miroase sufletul
și haina a măr verde, a pelin și-a colb
ce de colb lasă minutarele în drumul lor!
mi-a răspuns doar duhul, piele și os și departele
unde doarme iubita și un ceasornic
am găsit, gata, am găsit
acest «departe» îl voi pune pe rug, ardere de tot
deznădejdii de apoi
poate veni
iubită sau vrabie
să lunece cortină albă peste ceas
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre ceas sau poezii despre vrăbii
Incompatibilitate mondială
Satul meu natal e poezia
ea mă naște zău din mers
sufleca-ți-aș moarte iia
să te-mpiedic hai c-un vers
Mă vei naște iar din mers
Dumnezeu este Cuvântul
cu care moartea mi-am șters
ai grijă că-ți vine rândul
Dumnezeu este Cuvântul
sufleca-ți-aș moarte iia
să-ți zăresc un pic mormântul
din satul meu poezia
O tăcerea-i doar un vers
unde Dumnezeu n-a mers
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre religie, poezii despre naștere sau poezii despre Dumnezeu
Biletele de la loterie stăteau pe jos ca niște scame
vino și stai aici
pe acest fotoliu
simpatic
eu o să sting becul păgân
cu degetele
să nu îți fie frig
o să pun apă în cadă
voi lăsa apa să curgă
tocmai din lună
am încercat
am încercat
am încercat
/te rog să nu începi să tremuri
pentru că momentul acesta care stă pe tine
într-un echilibru perfect
va cădea/
am încercat să nu mai fiu mereu
presupusul
să parieze cineva pe mine
în timp ce urcă scările
of mereu scările
/pisica nu îți face nimic
doar trece prin cameră atingându-ne picioarele
are problemele ei cardiace
ascunse în întuneric
ea doar trece/
se poartă intermitența
îmi spui și începi să pâlpâi
era și momentul
poate ai să și plângi singură
sau
poate eu nu am de ales
și asta nu mă deranjează
până la urmă eu sunt propriu meu păcat
acum ești în cadă
departe adică
eu mă rog să ieși de acolo
de ce nu
sirenă
mă rog pentru tine
de fapt mă rog pentru bunul mers al universului
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre plâns, poezii despre pisici, poezii despre picioare, poezii despre perfecțiune, poezii despre loterie sau poezii despre degete
Vers onomastic
două treimi de viață
uitate-ntr-un mileniu
și alta ca pe ață
-din zile în trieniu
și iată-mă cu fața
doar cicatrici și riduri
și am întreagă viața
presată între ziduri
caribda stă și scila
pândesc poate voi trece
să le încerc argila
când caldă și când rece
dar nu rezolvă ele
sunt condamnat la moarte
de căzătoare stele
și discreții de soarte
iar clipa sorocită
mereu o știu departe
și moartea ostenită
și ea de-atîta moarte
mai știu-în cartea vieții
e scris că mă voi stinge
odată cu poeții
din suflet și din sânge...
poezie de Iurie Osoianu (27 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pedeapsa cu moartea
Destin de frunză
Mă simt ca un mugur pe-o cioată de fag
Din ziua ce vine îmi sorb energii,
Răpusă de frig în al nopților prag
Natura renaște scăpând de urgii,
Prin picuri de ploaie pierduți printre crengi
Să fiu clorofilă întregii păduri,
Renasc către soare-n armate întregi
Și sunt tot un verde trecut prin arsuri,
Mă simt ca o frunză pe-o cioată spre cer
Și care la toamnă va umple cărări,
Sortită drept hrană-ntr-un lanț efemer
Mă bucur de soare și ploaie în zări,
De-abia răsărită-n pădurea din deal
Copacul renaște prin frunzele mii,
Redau libertate pe-un larg areal
Și-n verde, tăcută îmbrac galaxii,
Renasc în copac și-n deplină uitare
La toamnă, răpusă de vântul nebun,
Din frunza cea verde hrănită de soare
Voi umple cărarea când stelele-apun.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre copaci, poezii despre vânt sau poezii despre toamnă