Lumina si caldura
E frig...
Gerul e aspru, zăpada scârțâie sub noi...
Viața, dar și moartea, ne-a unit pe amândoi...
E noapte...
Lumina rece a lunii mă cheamă la ea...
Iar mă incearcă acea premoniție rea...
E iarnă...
Gânduri mute îmi fulguie în minte...
Mă privești și-mi șoptești ceva fără cuvinte...
E întuneric...
Picături moi de umbre ne udă conștiința...
Geana de lumină ne va ucide ființa!
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre ger
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre iarnă
Citate similare
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre ploaie
- poezii despre gânduri
- poezii despre vânt
- poezii despre seară
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre dor
Vis de iarnă
Se cern ușor, prin noapte, iluzii de lumină
și-n risipirea fină a fulgilor de nea,
coboară-a lor regină în straie de hermină
și flacăra privirii începe-a-mi căuta.
Mi-e teamă și m-atrage cu strania-i făptură,
cu frumusețea rece din roiul de sclipiri
al celei care pare,-n lumina Lunii, pură,
dar înfășoară visuri în lanț de rătăciri.
Închid cu cer de pleoape privirile-mi hulpave
și-mi făuresc zăbrele din genele prelinse
pe flăcările care mai pâlpâie, firave,
închise-n ochi de iarnă, în gânduri calde, ninse.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre foc, poezii despre ninsoare, poezii despre monarhie sau poezii despre lumina lunii
Mai scrie-mi și tu ceva...
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu stau și mă uit la stele
și uneori îmi vin gânduri rele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu văd zăpada cum curge de pe brazi
și cerul înnorat în zorii dimineții.
Mai scrie-mi și tu ceva,
care să mă încânte ușor
și să-mi liniștească sufletul amar.
Mai scrie-mi si tu ceva,
că te gândești la mine
noaptea, când cerul e plin de stele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că cerul cu stele ne privește
și în noapte zăpada sclipește,
noi privim uimiți amândoi
cum razele stelelor vin spre noi,
ne dau încredere și speranță,
în viața ce urmează...
poezie de Eugenia Calancea (27 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre încredere, poezii despre suflet, poezii despre nori sau poezii despre dimineață
De ce m-aș întreba când știu...
Nu tremurau salcâmii sub gerul iernii,
se scuturau doar crengile de chiciura cea rece,
Iar prin văzduh vântul trecea vuind,
de-atâtea nopți îngenuncheate unui gând ce trece.
Nu se scurgeau prin timp trăiri efemere,
se adunau în amintiri plăcute,
Chiar dacă-ades, chiar și prin vreme,
rămâneau tăcute și mute.
Nu se-ascundeau stelele după norii cei gri,
se aprindeau în fiecare noapte pe bolta cerească,
Chiar dacă uneori doar pe cerul sufletului meu
mi se părea că e întuneric într-o noapte atât de albastră.
Nu îmi era frig, poate doar puțin teamă,
că viața se va scurge-n nemurire,
Dar tot speram ca într-o zi să îi dau
sensul spre o nouă mântuire!
poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere
Rosu si negru
E întuneric și mi-e frig...
Tavanul din lemn e mult prea aproape...
Sunt singură:
Doar demonii îmi mai vorbesc...
Cel mai bun prieten
Mi-a fost cuțitul...
Sângele mi-a curs
Roșu pentru tine...
Mi-am închis ochii și m-am rugat
Unui Dumnezeu din ceruri...
Dar EU nu cred în EL
Și EL nu m-a ascultat...
Priveam cu o plăcere dureroasă
Roșul vieții ce se scurge...
Șuvoaie calde de sentimente,
Patimi, vise, dor...
Lacrimi dulci mi-au umezit
Pentru ultima dată, ochii...
Vroiam să mor...
Și am murit...
Mi-e frig și e întuneric...
Sicriul din lemn e mult prea strâmt...
Nu sunt singură:
Îngerii din Rai îmi zâmbesc...
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre religie, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet sau poezii despre vorbire
Gânduri reci
Azi străbat cărările,
Iernii îi fac poftele;
Lăudând troienile,
Scrobite și dantelate,
De vântul rece sculptate,
Ca să nu fie uitate.
Valea pare încremenită,
Câte o cioară o mai descântă,
Brodată e alba-i mare,
Plină de mărgătitare,
De umbre și de picioare;
Despărțită în cărări
Ca o mare, de vapoare.
Gerul aspru îmi sărută,
Fruntea înaltă, gura mută,
De cuvinte înghesuită,
Ca o muză adormită.
Sătutându-mi trandafirii,
Din obrajii înghetați,
Soarele călduț și vesel
Îi face iernii în necaz.
Scârțâie sub pași zapada,
Fără un ecou anume,
Gânduri reci sau gânduri bune
Se îndreaptă către tine, către lume,
Că singurătatea crudă,
Gândurile înfierbântă.
De ești aproape sau departe,
Soarta vieții tot desparte,
Cum e apa între maluri,
Cum e marea între dealuri,
Sau destinele în valuri.
Gânduri reci în iarna rece,
Care vine, care trece,
Fiindcă timpul o petrece;
O! mireasă a anilor,
În albeața pletelor,
Tot tărâmul faptelor.
Cum să nu gândesc la rece?
Despre viața care-mi trece,
Vorbăreață apoi tăcută,
Greoaie și abătută,
Gânditoare apoi mută.
Umbra firii ce în urmă,
O lăsam, să nu ajungă,
Sus la steaua ce dispare,
Când scădeam la numărare.
poezie de Valeria Mahok (31 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre văi
Când ziua se stinge
,, Și plouă și ninge", e iarnă și-i frig
Și vâjâie vântul, e vreme câinoasă,
Când ziua se stinge în noapte te strig
Doar flăcări și umbre se îngână prin casă
Tu nu ești aici să-mi mai spui,, te iubesc''
Și țes cu fir negru rețele de gânduri
Din vise și umbre nu pot să clădesc
Iubirea pierdută.... cu zbateri de fluturi
Și plânge natura cu stele și ploi
Cu macii pe buze aștept la fereastră
Dar iarna așterne un zid între noi
Cu nori și cu neguri pe bolta albastră...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre plâns sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gânduri reci
Azi străbat cărările,
Iernii îi fac poftele;
Lăudând troienile,
Scrobite și dantelate,
De vântul rece sculptate,
Ca să nu fie uitate.
Valea pare încremenită,
Câte o cioară o mai descântă,
Ca pe-o babă adormită,
Brodată e alba-i mare,
Plină de mărgătitare,
De umbre și de picioare
Despărțită de cărări
Ca o mare de vapoare.
Gerul aspru îmi sărută,
Fruntea înaltă, gura mută,
De cuvinte înghesuită,
Ca o muză adormită.
Sătutându-mi trandafirii,
Din obrajii înghetați,
Soarele călduț și vesel
Îi face iernii în necaz.
Scârțâie sub pași zapada,
Fără un ecou anume,
Gânduri reci sau gânduri bune
Se îndreaptă către mine,
Către tine, către lume,
Că singurătatea crudă,
Gândurile înfierbântă.
De-mi ești aproape sau departe,
Soarta vieții tot desparte,
Cum e apa între maluri,
Cum e marea între dealuri,
Sau destinele în valuri.
Gânduri reci, în iarna rece,
Care vine, care trece,
Ca iluzia cea veche
Fiindcă timpul o petrece;
O mireasă a anilor,
În albeața pletelor,
Tot tărâmul faptelor.
Cum să nu gândesc la rece?
Despre viața care-mi trece,
Vorbăreață, apoi tăcută,
Greoaie și abătută,
Gânditoare, apoi mută.
Umbra firii ce în urmă,
O lăsam, ca să ajungă,
Sus la steaua ce dispare,
Când scădeam la numărare.
poezie de Valeria Mahok (31 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miroase a iarnă rece
Afară miroase a iarnă rece.
Plecat-au cocorii demult către zări,
Se simte zăpada prin aer cum trece,
Covor de petale se-așterne-n cărări.
Afară miroase a rece și fum
Și păsări prin ramuri se strâng zgribulite.
Aleargă un câine grăbit peste drum,
Frunze se cern, de frig pălite.
Miroase a iarnă iarăși afară
Și ramul golaș a încremenit.
Miroase a zăpada ce va să cadă
Din cerul alb, de nori podidit.
poezie de Liliana Badea-Cârstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre păsări, poezii despre fum, poezii despre câini sau poezii despre alb
Întuneric în succes
Întuneric, înorat, o calmă noapte,
Nori luminați, arată ziua de departe,
Sunt plini de lumină, nu sunt goi,
La ei este soare, dar nu și la noi.
Drum de stele și becuri le zăresc,
Nu am cum vreodată să le deosebesc,
Sunt doar buline ce zac, luminate feeric,
Blajine și dulci, într-un misterios întuneric.
Și copacii fără frunze îmi sunt prieteni,
Uitații tei și părăsiții mesteceni,
Sunt doar tulpină uscată și lungi crengi,
Tăcute de fel, dar cu care te înțelegi.
Este surd totul, ca dup-o dinamită,
Ce liniște este într-o lume adormită,
Vântul mă lovește tăios ca realitate,
Neștiutor și firav la fel ca libertatea.
Și crengi cu umbre dansează jucăușe,
Stele și luna țin cerul sub cătușe,
Eu un simplu intrus, într-o lume de noapte,
Un corp ce cară doar vise abandonate.
Mă regăsesc aici în întuneric ca acasă,
Pustiu și rece, doar umbrele mă apasă,
Este doar noapte și doar singurătate,
Presărat cu întuneric, ca un eșec în spate.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei sau poezii despre succes
Rugăminte
Îmi spui:
"Rămâi, nu e târziu. Afară plouă
și ploaia îți va uda umerii, părul, obrazul,
picături reci de toamnă
și-ți va fi frig, Rămâi!"
Dar ploaia nervoasă îmi bătea-n geam
și-mi spunea să plec, că e târziu,
iar ea îmi va mângâia părul, obrazul, trupul
cu picături calde ale aducerilor-aminte
să plec, e vremea colindelor.
Am plecat în toamnă cu ploaia de mână,
și uitând să-mi mângâie sufletul
m-am făcut o picătură de ploaie, în noapte,
ce pe altarul vieții a devenit lacrimă.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă, poezii despre păr, poezii despre devenire sau poezii despre Crăciun
Ce pot să fac?
Ce pot să fac? Amorul e cel mai bun poet;
nu eu îți scriu, ci suma trăirilor curate,
când tot ce face astăzi mai dulce un sonet,
se-apleacă la cheremul privirii-ți deocheate.
Ce pot să fac când moartea mă trage de-un picior
și-mi tot repetă, gravă, "aruncă-te-n cuvinte"?
Să te aleg pe tine, căci altfel am să mor,
și te-aș alege, scumpo, de-aș ști că nu mă minte.
Ce pot să fac în clipa în care m-ai uitat,
mai bine decât gerul să îl invit în gene?
Dar viața îmi răspunde, atunci, pe înserat:
"ți-a mai rămas o șansă: iubește-o în catrene".
Ce pot să fac? Lumina catrenelor e oarbă,
nu vrea decât din trupu-ți lumină să absoarbă!
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre uitare, poezii despre superlative sau poezii despre prezent
Lumina dintre lumi
Plutim uneori- când deschidem o fereastră
Când despicăm cerul cu gândul spre moarte e un pas
Dar liniștea cerească la Dumnezeu ne cheamă
Hai sa fugim
Norocu-i ca și moartea
Tot umblă și desface lumina de întuneric
O clipă de lumină ne fie călăuză
Din berze albe stropi albesc în întuneric
Ești tu, iubita mea.
Ce în viața îmi încape cu lumânări și stele
A mirosind a tei și albăstrele
Ne prinde întâmplarea descoperind ursita
Ce se întoarce-n lutul vieții.
Ca un cor de păsări
Seitan regal
Se plimbă între muzici, scăpând-și valul
Lacrimi pe o pleoapă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de opal
povești de iubire duios îmi șoptești
la ceas de seară când stele surâd
în cântecul lunii armonie nutrești
departe de-ntunericul aspru perfid.
ne acoperă tandru noaptea de opal
visele se înalță până sus la stele
împreună trăim un destin ideal
pe maluri de speranțe am clădit castele.
mă las iarăși cuprinsă de nostalgie
gânduri s-au strâns buchet de busuioc
îl așez sub pernă nu știu de letargie
am băut lumină dintr-un pocal de foc.
în codrul fericirii am adunat magie
din univers sublim ne plouă cu noroc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre povești de dragoste
Alb de noapte
Valuri concentrice de parfum
Simfonie de petale aurii
E tot galben,
Dar nu de-ajuns.
Am închis sărutul fără pecete.
Prin mâini străine,
E verde,
Dar nu de-ajuns.
Cald, gust metalic,
Durere halucinogenă,
E roșu,
Dar nu de-ajuns.
Umbriți de gene ondulate
În lacrimi de sare
Tot albastru,
Dar nu de-ajuns.
Speranța, viitorul,
Visul alb din zori...
Prea negru.
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre negru, poezii despre mâini sau poezii despre galben
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Și arde și arde în noi...
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș
The blue girl
/ ai visat îngeri
moartea era acolo sus
tu erai
acolo sus cu ei în brațe /
frunze negre printre fulgi albi
doruri care se amortizează încet
as vrea să plec într-un vagon
unde să cânte o singură vioară
albastră / un cântec despre iarnă
despre cum geamurile îmi mențin cu forța
respirația înăuntru
afară e o iarnă cumplită
iar dorul crește / cerșește eliberare
ca un deținut despe care nu știu nimic
dar care stă singur in celula lui
și ceva mă doare sigur
mă doare până la singurele oase pe care le mai am
până la tot sângele care se împrăștie pe podeaua vagonului
rămâi aici / rămâi în tăcere/ în frig/ în boala noastră
autistă / care ne-a prefăcut în doi fumători de vise
iar fumul se desparte de noi
odată cu aburii locomotivei
ce continuă să șerpuiască printre creste / fii tu inima mea/ albul muntelui care nu se sfârșește
/ fii tu boala care îmi acoperă inima cu frunze negre
rămase după o explozie nucleară / fii tu cenușa care să acopere toată
zăpada/ eu sunt deținutul închis în celulă
nu cunosc moartea / nu cunosc viața/
cunosc gratiile prin care văd trenurile mărșăluind
și care nu se mai opresc/ nu se opresc niciodată pentru că
am visat îngeri
moartea era acolo sus
eu eram
acolo sus cu ei în brațe.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre muzică sau poezii despre vioară
Tangoul
Tangoul ne-a întâlnit,
Tangoul ne-a învârtit,
Tangoul în sărutări
Ne-a amețit.
Tangoul ne-a iubit,
Tangoul pe amândoi
Ne-a unit.
Tangoul ne-a mângâiat,
Bătrânețea ce-a încovoiat,
Spatele drept de altădat
Tangou în iubire scăldat,
Tangou de amândoi,
O viață dansat.
poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Valeria Mahok despre iubire, citate de Valeria Mahok despre viață, poezii despre tango, citate de Valeria Mahok despre sărut, poezii despre dans, poezii despre bătrânețe sau citate de Valeria Mahok despre bătrânețe
Gânduri și gânduri
Întunericul sufletului, răsfrânge în juru-mi întuneric,
Ziua e neagră, noaptea-I neagră, lumea-I neagră, iarba-I neagră, viața-I neagră,
Pentru mine demult s-a spulberat și scruul visurilor mele.
Gânduri și gânduri se iau la trântă și-mi fură liniștea și somnul.
Îmi fură tihna și odihna.
Dar iată ă în negura vieții mele apare o luminiță ce mă-nfioară.
O, biată luminiță,
Te vei duce și tu pentru a face și mai amară rămmășița zilelor mele,
Te-ai hrănit cu himere,
Ai iubit în disperare cerul și marea,
Fără să privești în jurul tău pe pământ.
Iată-te singur, singur.
E toamnă, toamnă, aproape iarnă.
Deschide ochii mari, trezește-te și privște altfel!
poezie de Lia Maria Gașpar din Gânduri și gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre somn sau poezii despre odihnă
Suntem noi doi într-o cameră,
Cu perdelele lăsate...
Mă privești zâmbind de pe monitor.
Îți răspund la fel,
Așezată, fiind, pe o scară interioară.
Pot gândi orice... dar nu pot scrie orice.
În câte dormitoare zâmbești
La această oră?
E noapte și-i târziu, afară ninge viscolit...
Lumina dispare, rămân în întuneric,
Eu singură, fără tine.... păcat...
Era Noaptea de Crăciun.
Eram amândoi....!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol sau poezii despre ore