Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poezie la sfarsit de iarna

O toamnă și-o iarnă
legate de coate
cu pălării și rochii și ghete

tu îți întinzi poeziile la soare
dospite și crescute
gata pentru pus pe tavă
miroase bine și pâinea e gata
mâncăm tăcuți și fără chef din ea
drojdia se simte, e prea sărată
are gust de amorțeală
de lățeală
de poezia ta
cândva dacă rupeam o floare
tresăreai
astăzi pâinea se întărește pe masă
cuvintele sunt iuți și reci
mă cerți că lacrimile mele sunt seci
și mincinoase
că sunt un polițist și o paiață
tu minți

Nici nu mai scriu
nici mai visez
astăzi stau cu tolăneală cu tot
și-mi număr fără grabă ideile
de afaceri, de pierderi, de strângeri, de tine
văd că se pierd fără rost
am încetat să mai cred în vorbire
e poveste și e cald aici în odaie la mine
puțin întuneric și gălăgie
dar e cel mai bun loc din câte-am găsit
mă tolănesc cu gândul că-i bine.

Mi-am programat aproape toți anii din viață
am lăsat doi să stea de povești
și vreo trei să atârne aiurea
să citească, să spere, să toarcă, să cadă, să zacă, să moară
și-i râvnesc să se-ntoarcă la loc pe hârtie

Iubitule, mori cu pâinea ta cu tot!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Eugen Ilișiu

Atenție la pâine

nu calci pâinea în picioare,
Ca pâinea nu-i nimic mai sfânt,
Nici cele mai regești odoare,
Nici al privighetorii cânt,

Și orice minunat castel,
Cu trudă s-ar zidi sub soare,
nu dai pâinea pentru el,
nu calci pâinea în picioare,

Căci fără pâine viață nu-i,
Nici primăvară nu-i, nici floare,
Zadarnic Himalaia sui,
De tropăi pâinea în picioare...

De calci o pâine în picioare,
A ta făptură însăți frângi,
Căci până-n inimă te doare,
Durerea pâinii și-ai plângi

Și n-ai ști din care bai,
Fuși blestemat de ursitoare,
Din ce urzeli noroc nu ai,
De tropăi pâinea în picioare...

De calci o pâine în picioare,
În viață totul fi-va-ți greu,
Căci în nevolnica-ți eroare,
Îl calci pe însuși Dumnezeu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Puțin de nor, puțin de soare,
Puțin de viață, puțin de moarte,
Puțin de bine, puțin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puțin din timp, puțin din azi,
Puțin din noapte, puțin din somn,
Puțin cât am putut dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puțin din vis, puțin te mai visez,
Puțin mai îndrăznesc, puțin te mai chem,
Puțin te mai aștept, puțin te mai iubesc
În viața asta petrecută fără tine!

Puțin regret, puțin moment,
Puțin ai fost, puțin te mai cunosc,
Puțin de rost, puțin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puțin mi-a mai rămas, puțin din glas,
Puțin dintr-un cuvânt, puțin din gând,
Puțin pământ, puțin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Păzea!

Azi sunt pus pe răfuială, ferește-te de-a mea ură,
sunt gata de-o păruială, nu mai sunt stăpân pe gură!
Azi am mare chef de ceartă, vreau să-mi găsesc pe potrivă,
când greșești nimeni nu iartă, de ești pacoste sau divă!
Când calci pe bătătură ori când nu te cerți cu mine,
-ncarc cu venin și ură, balamaua nu mă ține!
Nu țin cont de invective, nu m-agăți cu vreo momeală,
vorbe tandre sau clemență, eu sunt slobod la sminteală.
Nu știu dacă ai motive ai inima blajină,
te lovesc în perspective fără să îmi fie milă.
Ți-e dor de-o cotonogeală, oasele ca -ți trosnească,
vrei dinți rupți sau o poceală care te liniștească?
Vrei concedii medicale pe bani publici, fără număr,
sau umbli prin spitale dacă îți disloc un umăr?
Tu gândește și socoate de vrei te pui cu mine,
ieși în față, dă din coate, spune tot ce nu-ți convine!
Nu vreau să mă cert cu tine, nu mai e timp de-mpăcare,
dacă ai greșit, vezi bine, de rușine nu se moare!
Judecă și socotește, dar fii calm și cu răbdare,
totu-n viață se plătește, uneori prețu-i prea mare!
Gata sunt cu răcoreala, eu potolesc de-acuma,
mi-a trecut și plictiseala num-așa și numa numa!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Si ploua...

O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar bucura.


Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc și mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.


Din bezna nopții-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.


Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înțeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.


Mințind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar știu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape

Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbești
Dar tu mereu te ții de șotii
Eu știu că tu mă păcălești.


Dar lângă tine când sosesc
Și când încerc ca -ți vorbesc
De-odată se pornește-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.


Îți spun multe vreau mereu
Ca -ți transmit din gândul meu
Dar tu privești în depărtare
Numai de mine nu te doare.


Și astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îți spun că tu ești al meu țel
La tine însă plouă iară…

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Soare

Fără soare și fără planeta mea
e albastru
deschis și ninge
iluzia cremoasă din fundal ar trebui dispară
e pamântească
depinde de mine ca un sugar
mi s-a cuibărit în pumni și sânge
prea târziu s-o mai arunc pe pământ
ar trebui coborâm amândouă
ne-am zdrobi capetele de tărână
e mai bine fără soare și fără planeta mea
mai bine viu și fără soare

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Am scris atât cât am crezut că-i bine

Nu mi-am făcut o patimă, din rime,
Nici n-am dorit un titlu de mărire,
N-aș avut în suflet mulțumire,
Decât acolo jos, printre mulțime.

Acolo sunt cuvintele mai drepte,
Pământul mai aproape de picior,
Sunt lucruri înțelese mai ușor
Și oameni, cu iubire, te-aștepte.

Am scris atât cât am crezut că-i bine,
Cât în cuvânt mai umblă înțeles
Și am avut ce pune-n el, țes.
Nici prea puțin dar nici prea mult, în fine;

Am scris atât cât mi-am dorit să scriu,
Cât am simțit cuvântul prin unghere,
Din muză mai venea o adiere
Și gândul, încă, nu-mi era pustiu.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Viață amară

N-am avut noroc în viață,
De lumină și verdeață,
Nici de lapte, nici de miere,
Numai pâine cu durere...

Untul de pe pâinea mea,
L-a mâncat altcineva:
Doar odată s-a-ntâmplat,
Să rămână nemâncat...

Nici atunci n-am fost în stare,
Să descopăr ce gust are:
Pâinea am scăpat din mână,
Și-a căzut drept în țărână;

Pentru că sunt păgubos,
A căzut cu untu-n jos,
Iar, pentru că sunt nătâng,
Și am început plâng,

Vreme-n care, ca un fraier,
Tot loveam cu pumnii-n aer,
Am rămas și fără pâine,
Căci mi-o-nfulecă un câine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Mărțișor fără destinatar

Sunt un mărțișor fără destinatar
Și sunt aruncată-n brațele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvășit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn și plec subit
Sunt tot mai singură și vremea m-a liniștit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Și am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărțișor prea trist al inimii tale
Am tot crezut lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoașterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbește, eu merg mai departe
Mă autodepășesc și sper visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineții
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Mărțișor fără destinatar

(dedicat fiicei mele plecate printre îngeri, Alina-Izabella)

Sunt un mărțișor fără destinatar
Și sunt aruncată-n brațele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvășit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn și plec subit
Sunt tot mai singură și vremea m-a liniștit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Și am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărțișor al inimii tale
Am tot crezut lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoașterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbește, eu merg mai departe
Mă autodepășesc și sper visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineții.
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt nebun

Eu sunt nebun...
Ci ei sunt și deștepți, și tineri
Cândva am fost ei și eu
Maximalist
Am fost, ci voi le mai spun
Că n-am știut până mai ieri -
O zi de vineri -
sunt tâmpit
sunt bolnav
sunt idealist
sunt nebun
sunt un nimeni...

Și sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Și sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Și sunt tâmpit
Pentru versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
Și sunt bolnav
Căci numai oamenii bolnavi
În loc de pană
Țin în mâni lopata
Și scriu cu ea
Cu pana-și săpa groapa...
Și sunt idealist pentru că cred
Că viața e iubire.
Pe când ei știu, din fașă, un secret
Că-i numai amăgire.
Și nimeni sunt pentru că sunt nebun
Și gata.

Eu sunt nebun
O, cât am așteptat această zi
Din tot șiragul meu de zile perindate
Când în sfârșit eu auzii
nu-s ei, nici nu voi fi
sunt nebun.
sunt nebun
Și gata...

poezie de (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Vinovat de tot și de toate

De mine n-are loc în istorie, primarul,
Nici pe cărare treacă pelerinul.
Din cauza mea nu e dulce amarul,
Nici român nu poate fi străinul.

De mine nu au loc țăranii în sat,
Nici pe la cruci să se închine,
De cele rele sunt scos vinovat,
Toate crizele, pornesc de la mine.

De mine fug tinerii "afară"
Și câmpul rămâne viran,
Eu fac dezbinare în țară
Și-s motiv de ceartă pe ciolan.

De mine nu mai e loc la azil,
Nici pe masa de operații,
Nu mai oprește trenul la Mizil,
Eu sunt responsabil de mari inundații.

Nu mai este loc de mine prin școli,
Eu ocup spațiul și timpul,
Nu mai este remediu la boli,
De vină-s eu piere anotimpul.

Din cauza mea e pâinea prea mică,
Și arsă până la miez de crivăț,
Din vina mea ce-i durabil se strică,
De mine nu au loc unii să mai țină de băț.

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Diana Niță

Străin de mine, străin de tot

Străin de tot...
Străin de mine,
Străin de tot,
De viață,
De fiecare loc;
Sunt un pion mobil,
În mâinile ale cărui destin,
Mă aflu și suspin...

Dar nu mă plâng,
Încerc depășesc frontiere,
Nu-mi impun limite.
Sunt victima unei vieți, deși,
Am fost nevoit decid,
Să dezertez ori
mă pierd lucid.

Sunt gata să plec,
Privesc în urmă,
Nu am nici un regret;
Sau poate
Totuși am,
Renunț la puținii prieteni
Pe care îi mai aveam.

Scot din buzunar
Un bilet spre o destinație,
De care nici nu am habar
Am cu mine o valiză,
În ea, pașaportul fără viză.

Sunt un dezertor într-o lume,
Ce pentru unii ca mine,
E un refugiu pentru ziua de mâine.

Mă plimb pe artera principală,
De-a lungul unei străzi
Ce duce spre gară,
Dar gara e goală,
Doar câțiva mai mișună pe-afară.
Cred sau doar presupun,
sunt oamenii,
A unei vieți fără stăpăn.

Trec pe lângă ei,
Mă privesc umil
Cu zămbetele șterse.
Nu mai au cuvinte
mai spună:
"Merit o viață mai bună!"

Aștept pe peron,
Găsesc un ziar aruncat
La intâmplare
Răsfoiesc pagini,
Citesc doar titluri
Încărcate de valoare.
Sunt genul care se afundă în esență
Nu prefer o reală consistență.

Mi-a sosit trenul,
Trebuie plec.
Privesc pe geam,
Cum îndepărtez,
Dar nu regret.

Sunt conștient las tot,
Dar nu pierd nimic,
Din ce am avut
Sau ce-am fost,
Sunt călător prin lume,
Îmi caut un rost
Anii trec unul câte unul
Pierd lupta cu timpul
Pierd trenul ‘speranței'
Poate ultimul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Sunt, nu sunt, tu știi mai bine...

Sunt un trecător prin viață,
Ca și alții, ca și tine,
Depăn firul meu de ață,
Nu știu dacă mă mai tine.

Sunt actor și joc o piesă,
Am un rol prestabilit,
Timpul strânge sub o presă
Cât mai am din ce-am trait.

Sunt un clovn râzând cu lacrimi,
Râd de mine cei din jur,
Unii văd în mine patimi,
Văd în mine omul șnur.

Sunt un om ca orișicare,
Așa mi-aș dori vezi,
Dăruiesc și câte-o floare,
De ai timpul să mă crezi.

Sunt, nu sunt, tu știi mai bine,
Ai un loc și-n el m-așezi,
Până când sătul de mine,
Voi dormi sub pomii verzi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lutul și Olarul...

... Lutul gemea... în Mâna creatoare...
Plângea cu amar... sunt numai o țărână
Destul!... căci orice colțișor doare!
Ce vrei faci?... sunt doar un bulgăre de tină.

Eu nu mai pot!... oprește-te!... am obosit!...
Și oftând... se tot zvârcolea pe roată
De ce chiar eu?... ce bun în mine ai găsit?...
Eu nu mai vreau fiu de tine modelată.

Încă puțin... așteaptă... meșterul i-a spus
Azi vreau din tine să fac un vas frumos
Dar trebuie să mă asculți... fii supus...
Tu pentru mine ești vasul cel mai prețios.

... Și el... a răsuflat cu ușurare...
Dar când s-a văzut în foc s-a înspăimântat
Striga, frige!... eu nu mai am răbdare!...
Sunt fără vlagă!!!... și strigătul a încetat...

... El l-a scos din zgură... și l-a șlefuit...
I-a făcut și lui... în atelier un loc...
Cu argint și aur... apoi l-a poleit...
Să fii mai trainic... trebuie treci prin foc.

... Așa Eu te-am văzut în visurile mele...
În culori frumoase... cu linii de smarald
Să strălucești la soare... și-n licărit de stele...
Mă bucur!... șopti Olarul cu un zâmbet cald.

Acum era un vas de cinste în mâna Lui
Doar ieri... o tină fără formă a fost...
Este bine ca drumul tău... smerit -l sui
Să lupți cu Acel ce te-a creat nu are rost.

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La noi în Bărăgan

Se spune că la noi în Bărăgan,
Primăvara miroase a pământ.
O spune truditorul de țăran,
Bătut de ploaie și de vânt.

Că pământul miroase a pâine,
Când vara aurește hotarul.
Nu duce grija zilei de mâine,
Când toamna îi umple hambarul.

De-acum, pâinea miroase a bine.
Mâncată cu vin, e pâinea sfântă.
E pâinea pentru zile senine,
Pe care țăranul o frământă.

Primăvara miroase a pământ,
Pământul miroase a pâine,
Pâinea miroase a bine
Plămădită cu soare și vânt.

poezie de (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Georgeta Radu

Bun(ă) ca pâinea caldă

Mai ești pâinea care-ai fost?
Dulce, caldă și curată,
dospită și frământată,
coaptă la sfârșit de post,
de o mamă-adevărată?

Cine s-a-nfruptat din tine,
crezând că nu te sfârșești
și că nu mucegăiești,
de nu te va păstra bine?!

Când privirea-i e piezișă
și aeru-a otrăvit,
clar, te vei fi isprăvit!
(Dacă mai e și duglișă*!...)

Legea firii nu prea iartă
și oricine-i obosit
de acel ce n-a iubit
și mereu "o făcea fiartă".

Te "mânca" și azi, și mâine,
dar răspoimâine fomea,
"mesteca" o imamea*,
pierzând felia de pâine.

Pretinzând că nu îi pasă,
își cumpăra narghilea,
dar de foame se-ofilea,
negăsindu-te la masă.

A trăit cândva regește...
Ar mânca și uscături,
te-ar vrea și firimituri,
dar... nimic nu mai găsește...

Fii iar pâinea care-ai fost!
Dulce, caldă și curată,
dospită și frământată,
coaptă la sfârșit de post,
de o mamă-adevărată!...

Răspuns la "cimilituri":

Eu n-accept... firimituri!
Privirea nu-mi e piezișă,
aerul n-oi otrăvi,
voi ști doar A TE IUBI...
și, nu sunt nici vreo... duglișă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Trenul spre neant

Eu vin cu toată viața mea și gulerul deschis
Și pe peron aștept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari.

Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau și inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se țipă un raport.

Dar eu îi las pe pasageri zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, și mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau mor urât.

Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aștept vină trenul meu,
Dar mi se pare aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.

E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen
Ce va cădea la rândul ei în umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici, toți au murit cândva,
Eu sunt de-o viață în neant și nu am cum pleca.

Când greieri duc din loc în loc luminile din cer
M-așez la geam în trenul meu și simt -ncep pier,
Nu-i nici un tren către neant, ci fapt interesant,
Voi lua neant către neant, neant către neant.

|

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Credința

Cu tăcere surdă calc
Pe nisipul alb...
și cald,
care sfarmă asfințitul
ce desparte
ce-i pe jos de ce e sus.

Dar eu sunt?
Eu stiu că nu-s.
Nu-s aici, aproape mie,
nici departe,
nici pustie,
nu-s tăcere,
nici ființă,
nu sunt nimeni undeva,
nu-s incet,
și nici cândva...

Cresc fără răsad cuvinte
înapoi și înainte,
mângâiate și cuminți,
fără frați, fără părinți...

Iar eu cred...
Și cred în ele...
Și trăiesc
Fără ființă
Din credință...

poezie de
Adăugat de Larisa AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Sponsorului necunoscut

În somn ne chinuie himere
Mereu tot mai puțină pâine
Și-aceeași falsă mângâiere:
Azi e mai multă decât mâine!
Și lumea merge mai departe

Că n-are cum să stea pe loc
Și tot mai greu se scrie-o carte
Și nu se vinde mai deloc

Adesea rafturile-s pline
Și doar cumpărătorii lipsă
Cultura intră în eclipsă,
Nimic nu merge de la sine

Și totuși ăsta-i adevărul:
Mai sunt nebuni gata să scrie
Și despice-n patru părul
sunt nebuni de poezie

Cei mai frumoși nebuni din lume
Își taie viețile în porții
Și fără nici un fel de glume,
Le vând pe poezie, morții

Iar poeziile vibrează
De suferință și nesomn
Între coperți și se-adresează
Măriei Sale, cititorul domn

Poate c-așa ne fuse gena
De n-am citit cumva pe dos
Tot căutând câte-un Mecena
Cu înclinații spre frumos,

Să ne mai surpe din obsesii
Să-ți pună-aripile la loc
Cum duce mirele miresii
O floare albă de noroc

Auzi-: te-aștept de-o viață
Arată-te că e târziu
Că vine frigul și-mi îngheață,
Acest creion cu care scriu!

Și lui 'i-ofer aceste rânduri
De-ndreptățită mulțumire
Cu cele mai frumoase gânduri
Născute din adânc de fire.

poezie de din vol. Vestitorul, 1999
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu stau în umbră

Eu stau la umbra munților din Oz și nu mi-e teamă,
în orașul de smarald nu mai am loc.
În întuneric de păduri, doar lupii mă mai cheamă
Și-n umbrele pădurii, doar, mai am noroc.

Albastru-i o morgană despuiată de lumină,
(Invoc culoare-aceasta fără niciun rost).
Sunt vinovata condamnată fără nicio vină,
Că-n poezie mi-am găsit un adăpost.

Și de mi-s diminețile mai 'nalte decât cerul
Când scriu câte un vers împiedicat, timid,
Mă simt în poezia-mi oțețită prizonierul
Iluziei că sunt poet. Și ucid

Ninsorile ce curg pe lângă mine, ca nebune
Pe vârf de munte,-n nori, în țările lui Oz.
Sunt muzele ce pleacă-n alte măști, să se răzbune
Și îmi îmbracă versu-n praf și în moloz.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook