Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Într-un colț al camerei, Dumnezeu își stăpânea cu grijă lacrimile... n-am aflat ce fel de lacrimi erau nici până acum, însă tare mi-e teamă că timpul rămas nu poate recrea momentele în care viața a vrut iar tu nu ai putut!

aforism de
Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Citate similare

Într-un colț al camerei, Dumnezeu își stăpânea cu grijă lacrimile... n-am aflat ce fel de lacrimi erau nici până acum, însă tare mi-e teamă că timpul rămas nu poate recrea momentele în care viața a vrut, iar noi n-am putut!


Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De câte ori...

De câte ori am încercat,
Atâtea șanse-am spulberat.
Încerc mereu, sunt disperat
Să-i amintesc ce a uitat.

N-a mai vrut și a plecat,
Într-un minut ea m-a lăsat.
Nimic frumos n-a mai durat
Și-am rămas îndurerat.

După ea să fug am ezitat,
N-am putut, am înghețat,
Oricat de mult m-aș fi luptat,
N-am putut, eram blocat.

"Ce să fac?" m-am întrebat,
Ce am vrut n-am realizat,
Am rămas neajutorat
Și de durere torturat.

De câte ori am încercat
Să ma ierte, m-am rugat,
Dar n-a vrut, nu m-a iertat,
Nici măcar nu i-a păsat.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Patima cu care viața ne consumă timpul rămas, e ca flacăra unei candele ce luminează întunericul credinței.

aforism de
Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu tine

(rețetă pentru eternitate)

m-ai întrebat:
vrei?
și ți-am spus:
nici nu pot altfel
uneori viața nu are bifurcații

diminețile erau portocalii iar dragostea nu avea definiție
era un fel de rețetă pentru eternitate

dar într-o zi ai dispărut.
poate că te-ai plictisit -

nici nu te-am auzit plecând
ciudat -
și probabil ți-ai făcut bagajul în grabă
că ai luat cu tine câte un pic din toate
ai vrut poate să păstrezi ceva
ironic -
acum toate au rămas stricate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-ți regreta greșelile, fac parte din planul propriului destin, regretă doar momentele în care nu ai putut sau n-ai știut să spui: prezent!

aforism de
Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...

Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...

Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici

Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...

Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...

Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de
Adăugat de Natasa RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Te-aș putea ajuta cu ceva?
Lucian: N-aș prea crede. Mai bine ai grijă cu ochii.
Lia: De ce?
Lucian: Din cauza cepei. E foarte iute. Te va face să plângi.
Lia: Crezi?
Lucian: Sigur. Nu știai ustură la ochi?
Lia: N-am avut ocazia să aflu până acum. Totuși, dă-mi voie să încerc măcar să te ajut.
Lucian: Nu te-aș sfătui. Și nici nu cred știi ce ar trebui să faci.
Lia: Dacă-mi explici, poate mă descurc.
Lucian: Bine. Dacă insiști, n-am nimic împotrivă. Însă nici n-am ce să-ți explic. Privește doar! Și încearcă să faci și tu tot așa, la fel ca mine. E ușor. Sau cel puțin, mie așa mi se pare.
Lia: Cu cuțitul? Interesant! N-am umblat niciodată cu cuțitul...
Lucian: Dacă nu vrei, nu te obligă nimeni. Ești musafirul meu; eu nu te pun la treabă.
Lia: Ba vreau. Pentru te-am văzut pe tine, vreau să încerc și eu.
Lucian: Cum dorești. Poți încerca. Însă... Invers; cuțitul în dreapta, doar dacă nu cumva ești stângace. Și nu începe cu ceapa.
Lia: De ce?
Lucian: Doar ce ți-am spus: Ceapa e tare afurisită! O să plângi, iar eu nu vreau să văd lacrimi în ochii tăi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destinul

Destinul mi-en-am nici un destin.
Destinul mi-e să port alte destine.
Un geam să fiu, strălimpede, străin,
să vă vedeți pe voi, privind prin mine.
nu vă aburească suflul meu
în nici un fel fereastra către lume.
nu exist - și-aceasta-i cel mai greu;
și ce e mai ușor - să n-am un nume.
Familia o am și nu o am.
Grădina verii în zadar mă-mbată,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fără fructe piere scuturată.
Iubirea mea ți-i poate anotimp.
Eu totu-i dau și nu-mi păstrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasă-i bucuria, Veronica...
Și aș fi vrut, atâta aș fi vrut
într-un urmaș să-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul început
pe care-l naște de-obicei sfârșitul.
Și nu pot încă soartei să mă-nchin.
Străină-s nu de voi, ci doar de mine.
Destinul mi-en-am nici un destin,
destinul mi-e să port alte destine.

poezie celebră de
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Temeri

Mi-e teamă de ziua de mâine,
Mi-e teamă de tot ce-a trecut,
De tot ce se-ntoarce ca plată
Greșelilor ce le-am făcut...

Mi-e teamă de tot neștiutul,
De litera ce ne-nfierează,
Mi-e teamă de gândul - tăcutul -
Ce drumul prin viață ghidează;

De vântul ce-n brațe ne poartă;
Mi-e teamă, de-o șoaptă "rămâi"
Păpădii suflate de soartă...
Îmbătați de visul dintâi.

Mi-e teamă de lipsa iubirii,
De frigul ce inimi pătrunde...
Tomnatic ne plâng trandafirii
Când mierla nu cântă niciunde.

Mi-e teamă de noaptea ce-a tristă
Ce nu mai găsește sclipirea,
Din steaua ce nu mai există -
Renunțând să-și afle menirea...

Mi-e teamă de lacrimi, de mine,
De timpul ce se cerne prin noi
Clepsidre... nisip de suspine
Numărând pași spre viața de-apoi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Deci, am urmărit întreaga discuție dintre tine și soția fiului meu, colega ta cea blondă. Până-n momentul în care a apărut Nick, cât și după plecarea acestuia, atâta timp cât soția lui a rămas încă aici, pe puntea principală, împreună cu tine. Și n-am ce să-ți reproșez, comandante! Ai fost tot timpul foarte corect. Din nefericire, n-am reușit să-l conving pe fiul meu că nu avea de ce să se teamă. Am vrut să-i arăt înregistrările, însă m-a refuzat. Se pare că nici n-a fost nevoie, pentru Maria l-a convins în cele din urmă.
Lucian: Da... Mă bucur că a reușit. Chiar de la ei m-am întors acum. Doream să-i explic lui Nick ce se întâmplase de fapt, fiindcă mă chinuia cumplit gândul doar din cauza mea s-ar putea strica relația lor frumoasă, lipsită de griji. Însă, n-a trebuit să mai explic nimic, nimănui; când am ajuns acolo, erau deja împăcați.
To Kuny: Așa-i, se împăcaseră, porumbeii... Spune-mi, comandante, tu ce părere ți-ai format despre domnișoara cea blondă, de-a lungul celor șase ani de călătorie? Crezi că e o fată bună, serioasă, decentă?
Lucian: Păi... Mă surprinde mă întrebați; credeam v-ați dat seama până acum. Maria e minunată! Nu găsesc cuvinte adecvate, prin care să o caracterizez. Și îl iubește cu adevărat pe fiul dumneavoastră, așa că n-aveți de ce să vă faceți griji în privința asta. Nick se poate considera cu adevărat foarte norocos!
To Kuny: Sincer, așa credeam și eu, însă e mai bine că am aflat și părerea ta, pe care, sper -ți dai seama, o prețuiesc.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce ne salvează? Memoria fotografică... din ce a fost, din ce s-a vrut, din ce-am trăit ori am iubit, din cât am dăruit și ce sperat avea, din fericire dăltuită cu suspine, din cum ne-am strâns la piept când ne-a durut, din ce n-am îndrăznit și n-am putut, din visele gustate dimineața la cafea, din noi în alții și din alții-n noi, din gânduri ce ne-au frământat ca pe eroi. Rămane ce-a contat iar restul e "uitat".


Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă, ce-ascundeai?!

Mamă, ce-ascundeai în riduri, de erau atât de dulci,
Creionând pe frumusețe trăsături de bunătate...
Poate nopțile în care n-apucai să te mai culci,
Împletind cântec de leagăn cu miros de flori și lapte?!

Mamă, ce-ascundeai în ochi, de erau atât de limpezi,
în negrul lor ca mura încăpea doar răsărit...
Poate dragostea răsfrântă peste pruncii tăi cei fragezi,
Pentru care nici o caznă, grea nicicând nu ți-a părut?!

Mamă, ce-ascundeai în vorbă, de se prelingea ca mierea,
Lecuind ca prin minune orice rană sau suspin...
Poate toată-nțelepciunea ce putea s-o dea durerea,
De care în astă lume ai avut parte din plin?!

Mamă, ce-ascundeai în zâmbet, de îți lumina făptura
De parcă în viața ta n-ai mai fi știut de-amar...
Poate iubirea ta n-a mai cunoscut măsura
Bucuriilor mărunte și vedeai în toate-un har?!

Mamă, ce-ascundeai în palme, de erau atât de moi,
Oropsite de țărână, ostenite și crăpate...
Poate fericirea sfântă de-a ne mângâia pe noi,
Răzbătea peste asprime și păreau catifelate?!

Mamă, ce-ascundeai în suflet de, era așa blajin
Încât nici un neajuns n-a putut să-l întărâte...
Doar credința și iubirea ți l-au luminat prin chin,
De orice poveri a dus, au rămas nespovedite?!

Mamă, ce-ascundeai în poală când mă cuprindea visarea,
De n-am mai aflat vreodată și nici nu mai pot uita...
Poate liniștea deplină, fericirea și-mpăcarea
Pe care în orice clipă le rupeai din dumneata?!

Mamă, ce-ascundeai pe buze când mă sărutai pe frunte,
De simțeam cum mi se zvântă lacrimile dintre gene...
Ce-ai făcut cu alinarea care-ar ști acum să-nfrunte
Icnetul durerii surde ce din amintiri se cerne?!

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vrei să dai vina pe altcineva, în tine însă mocnește lipsa neasumării ce numai colectivă nu poate să fie... vrei să trăiești, să simți cum arzi, cum smulge viața bucăți de suflet, să jelesti nu atât ce ai pierdut dar mai ales, ce n-ai putut. Am uitat pentru ce trăim - fericirea celor dragi te fac fericit, atunci când tu ești autorul. Nu lăsa "iarna" să-nghețe sufletele. Și nici nu aștepta viața să-ți spună: gheață la mal!


Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când dormim, Dumnezeu ne ia în brațe, deopotrivă. Însă singuri alegem cum vrem să ne continuam viața, diminețile...

aforism de
Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În ajunul execuției

În ziua sărbătorii – paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinerețe – broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltat㠖 n-am strâns decât neghină;
Binele – mi-e nădejdea-n câștigul ce-o să vină.
Nu văd soare – deși mai e până la asfințit;
Acum trăiesc – deși viața acum mi s-a sfârșit.

Cine-am fost s-a auzit – deși nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut – deși frunza mi-e încă verde;
Tinerețea mi s-a risipit – deși bătrân eu nu-s;
Văd lumea – deși lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieții mi s-a rupt – deși n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc – deși viața acum mi s-a sfârșit.

Mi-am vazut moartea – de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viața – și-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această țar㠖 știind îmi va fi mormântul;
Și-acum eu mor, deși chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin – și, totuși, de nectar golit;
Acum trăiesc – deși viața acum mi s-a sfârșit.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Lorena Craia

Ce-ai, Tanțo?

Ce-ai, Tanțo, de te uiți la mine
Cu ochii ăștia zgomotoși?

Sunt anii roși
De-atât reproș
Și-așa îmi vine,
Când mi-e bine,
Să fug în tine!

Ce-ai, Tanțo, de te cerți cu noi?
Cum care noi?
Noi amândoi!

Cu buzele-astea-mpleticite
Pe lujer sur,
Nici bun augur,
Nici trandafir,
Nici chilipir,
Cu genele-astea aurite
Să mă dai lumii înapoi!

Copacii goi
Stau la taifas.
Mai e un ceas
Și fug în tine,
N-a mai rămas
Nimic din mine.

Ce-ai, Tanțo, ce-ai de împărțit?
Lasă copilul ghemuit,
Unde e cald!
Cum unde?-n noi!
Cum care noi?
Noi amândoi!

Degeaba mi l-ai perpelit.
Copilul ăsta iar ne crește,
Nici Dumnezeu nu ne iubește
Așa cum ne iubește el.
Și-i blând,
Și-i miel,
De lacrimi chel,
Și ne zâmbește într-un fel
Cum Dumnezeu n-a mai zâmbit.
Ce-ai, Tanțo, de nu m-ai iubit?

Tanța zăcea
Pe-un colț de stea.

Păcat de ea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Majoritatea oamenilor își duc viața în monotonie în fiecare zi, sunt mai mult sau mai puțin mulțumiți de ceea ce se întâmplă în existența lor, însă așteaptă ca un miracol (ceva din exterior) să le schimbe viața. Fac aceleași lucruri, gândesc la fel, vorbesc la fel și acționează la fel. Așteaptă ca "schimbarea" să vină din exterior, însă ei nu-și modifică nici gândirea, nici vorbele, nici acțiunile... într-adevăr, uneori viata îi scoate din monotonia lor, însă de multe ori prin surprize neplăcute. Dacă dorești ca "miracolele" să apară în viața ta, este necesar ca să îți aduci și aportul la asta, schimbând felul în care gândești, vorbești și acționezi, iar astfel să deschizi poarta prin care schimbarea poate să intre.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din neatenție, câteodată producem cele mai fierbinți momente într-o relație, făcând apoi pe detectivii pentru a le recrea...

aforism de
Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e frică de moarte, dar mai teamă îmi este de-o viață trăită-n van.

aforism de
Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Hasdeu

O, Doamne!

O, Doamne! Cer iertare, aș vrea acum să mor!
N-am șaisprezece ani! Dar viața mea-i amară,
Și inima mi-e tristă, speranțele nu cobor
Și fără de prieteni, ruina mă-mpresoară!

Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng,
Și lacrimile au un farmec ne-ntrecut...
Când nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strâng,
Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de lut.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook