Revederea
Te mai văzui o dată, prietină iubită,
Te revăzui și viața acuma o iubesc!
Tu azi mi-ai arătat-o cu flori împodobită:
De-ar fi ca azi și mâine, aș vrea să mai trăiesc!
.
Mai ții acum tu minte, câți ani de-atunci trecură,
De când noi în grădină la tata ne jucam?
Căci fruntea-mi viscolită nu poate da măsură
Cât e de când de ruje cunună îți făceam!
Ce de dureri d-atuncea pe noi nu năvăliră,
Ce de ființe drage pământul ne-a-nghițit!
Ce de doriri plăcute, ce de nădejdi pieriră
Ce lume de fantome, o cer! ne-a ocolit!
De-am fi bătrâni ca timpul, eu nu crez că se poate
Mai mult decât atâtea ruine să călcăm,
Și nu crez cum că crime, vânzări, prădări și moarte
Mai mari pot fi în lume decât în care stăm!
Moneda și femeia pe oameni cârmuiește,
Săracul și cinstitul e-n veci gonit de ei;
Și muma-și vinde fiii când preț mai bun găsește
Și fiii-și vând chiar țara, părinți și Dumnezei!
Virtutea stă în aur și cinstea-n nebunie,
Frumos patriotismu când poate da folos,
Iubirea speculare, poetul jucărie,
Știința e o vorbă, săracu ticălos!
Aceasta este lumea, prietină iubită,
Aceasta este viața ce de atunci trăiesc;
Și de-am găsit vreodată o zi mai liniștită,
A fost ca cu-ndoite dureri să o plătesc.
..
Dar astăzi dup-o astfel de lungă despărțire
În urma astor trude, când iar te-am revăzut,
Acum, când eu pe buza-ți văzui acea zâmbire
Din zile fericite ca vis ce au trecut,
Ca orbul din pruncie ce n-a văzut el soare
Decât arșița-i numai pe pleoape-i o simțea,
Deschide iarăși ochii și vede lucitoare
O stea ce o pierduse și care o iubea.
poezie de C.A. Rosetti
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre țări
- poezii despre știință
- poezii despre zile
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Mâine nu e nimic
Când?
Când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?
Timpul devine senil.
Timpul devine ilicit,
Timpul devine incomensurabil.
Ieri a devenit prea repede azi,
Azi parcă n-a fost niciodată,
Niciodată mi se pare că a fost totuși odată,
Odată, îmi spuneai că vom fi împreună
Pentru totdeauna...
Totdeauna nu mai înseamnă nimic,
Totul e acum!
Când, spune-mi când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
Într-o lume,
Din ce în ce mai țicnită?
Totul e acum, mâine nu e nimic!
Mâine ne bârfim unii pe alții,
Mâine se fac promisiuni electorale,
Mâine se fac scrisori anonime,
Mâine ne dăm în cap unii la alții,
Mâine iarăși se fac jurăminte de castitate!
Mâine e altă zi de instrucție pentru războiul nuclear,
Mâine e iar ziua în care se aruncă istoria la gunoi.
Numai acum, numai acum mai avem puțin timp
Să ne iubim,
Mâine nu e nimic!...
Când?
Oare când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre promisiuni
- poezii despre devenire
- poezii despre virginitate
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre scrisori
- poezii despre război
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Acum
Drag prieten care cânți
vesel în credință,
fii prieten cu Isus
și la suferință!
Dacă-n ceasul de temut,
vrei să fii la dreapta,
când Isus dă iar tribut,
mângâie-L cu fapta.
Dă-i acum din pâinea ta
foamea să-Și destrame;
căci în cer în veci de veci
nu-I va mai fi foame!
Dă-I acum să bea din vas,
când e ars ce vrejul;
căci în veci de veci în cer
nu mai ai prilejul!
Dă-I acum haina ta
cât îi rupt veșmântul;
căci în cer nu-I va mai fi frig,
nu-L va bate vântul.
Dă-I acum când e bolnav
grija-nduioșată;
căci bolnav nu va mai fi
Domnul niciodată.
Ia-L în casa ta acum,
să-L aline somnul.
Azi e un sărac în drum,
dar în el e Domnul!
Azi Isus e-n mii de frați.
Azi îți vrea El fapta.
Mâine toți vom fi chemați.
Tu vei fi la dreapta!
Și un glas, peste genuni,
va striga spre stele:
"Îl cunosc și din ani buni;
și din zile grele!"
Iată, anii trec, s-au dus.
Zilele-s ca spuma.
Fii prieten cu Isus,
nu uita, ACUMA!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre vestimentație, poezii despre sărăcie, poezii despre suferință, poezii despre stele sau poezii despre pâine
A mai plecat un om...
A mai plecat un om și-afară plouă,
Un om frumos, cum ne mai place, nouă,
Să tot numim un om care se duce,
Uitând că asta-i viața, o răscruce!
Și toți suntem frumoși pe astă lume,
Venim, dar și plecăm când viața spune,
Acum sau mai târziu, este totuna,
Dacă iubim și soarele și luna!
A mai plecat un om și-afară plouă,
Pe fruntea noastra se așterne rouă,
Doar picături de apă, limpezi, moi,
Cu care-ntoarcem timpul înapoi!
Sunt picături de lacrimi trecătoare,
Astazi vor curge, mâine va fi soare,
Sunt amintiri ce răbufnesc pe-afară,
Chiar dacă-n lume este primăvară!
Oh, cât aș vrea să rup eu acest lanț,
Să mă ridic de jos, să mă înalț,
Să nu mă mai gândesc la ieri și mâine
Și să trăiesc un azi cum se cuvine!
E bine că ne-ntoarcem când și când,
Într-un trecut de vise, fremătând,
Dar, bine e să-l părăsim, cuminte,
Căci viața noastră merge înainte!
Să ne-amintim de tot ce-a fost frumos,
Să ne trăim momentul dureros
Și amintiri ce-apar în vis de noapte,
Să le lăsăm să meargă mai departe!
A mai plecat un om și-afară plouă,
De ieri după amiază, de la două,
Astăzi tristețea ne omoară clipa,
Mâine, cu dor, ne-om vindeca aripa!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frumusețe, poezii despre Soare sau poezii despre tristețe
Ne despart pe noi de flori
Nisipul ridicat de vânt
Ne-a astupat din ochi
Și n-am mai văzut
Cât de curând, cât de curând,
Suflarea lui din când în când
Aruncă depărtarea lată,
Să țină clipă la distanță...
Atâtea depărtări și zări
Azi ne despart pe noi de flori,
Azi sub același cer plăpând
Când ne e soare, când e vânt,
Când e noroiul peste noi,
Când ne mai spală ochii ploi
Și fiecare cu-a lui noapte
Vorbește și se ceartă poate
Și fiecare cu privirea mută
Privește dimineața slută
Însingurată, bând cafea,
Gândindu-se la vremea rea
Ce trebuie să o străbată,
Cu ochii ce nu văd prin ceață.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre nisip, poezii despre flori, poezii despre dimineață sau poezii despre ceartă
Mi-am dat seama, prea târziu
Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viața am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Și m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenușă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viața nu mi-am mai pierdut
Și-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învățat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubești,
Fericire să-mi dorești.
Viața vrei să ne unim
Și-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma știu.
Mi-am dat seama, pre târziu.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sărut, poezii despre noroc sau poezii despre lut
Pe de altă parte, niciun grad posibil de sfințenie sau de eroism care a fost atins vreodată de vreunul dintre cei mai mari sfinți nu este dincolo de ce a hotărât El să producă în final în fiecare dintre noi. Lucrarea nu va fi încheiată în viața aceasta: dar El vrea să ne ducă la un stadiu cât mai avansat înainte de moarte. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să fim surprinși dacă avem greutăți. Când un om se întoarce la Cristos și pare că îi merge destul de bine (în sensul că unele obiceiuri rele sunt corectate acum), el are deseori sentimentul că ar fi normal ca lucrurile să meargă acum fără probleme. Când vin necazuri boli, probleme financiare, noi ispite el este dezamăgit. El are sentimentul că aceste lucruri poate că ar fi fost necesare să-l trezească și să-l facă să se pocăiască în zilele lui rele de demult; dar de ce acum? Deoarece Dumnezeu îl îmboldește acum spre un nivel mai înalt: îl pune în situații în care va trebui să fie mult mai curajos sau mai răbdător sau mai iubitor decât a visat vreodată că poate fi. Nouă ni se pare că nu este necesar: dar lucrurile se petrec așa pentru că noi încă nu avem nici cea mai vagă idee despre lucrul extraordinar pe care vrea El să-l facă din noi.
C.S. Lewis în Creștinismul redus la esențe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre sfințenie, citate despre înălțime, citate despre zile, citate despre visare, citate despre viață, citate despre timp, citate despre sfârșit sau citate despre sfinți
Aș vrea
Aș vrea să prind un tren
Care nu se vede
Pe tine te strâng la pieptul meu
Iar soarele să ne zâmbească.
E totul sterp în lumea asta
Pământul este plin cu flori
Iar noi mai stăm uitându-ne la soare.
Dincolo de nori
Din când în când
Mai adie vântul
Dar eu nu mai stau cu tine la o șuetă
Brăzdându-ți fața cu săruturi.
În suflet ți-am strâns iubirea,
Dar tu...
Ai coborât din cer, precum o mică stea
Iar eu... Am plâns... privindu-te.
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trenuri, poezii despre suflet, poezii despre plâns sau poezii despre nori
AM UMBLAT...
Am umblat destul prin lume
Dar nu mai vreau să rătăcesc,
În primitoare brațe, o minune !
Odihna vreau să-mi regăsesc.
Știam eu ce-i iubirea adevărată ?
Era zeiță a închipuirii
I se spunea zeiță a iubirii,
Minune a fost încă odată.
Când din ființe muritoare,
Am găsit un înger, nu-i poveste
Pe care singură sub soare,
Iubita care azi îmi este
O fi asta vreo speranță
Sau poate este doar un vis?
Însă tu de la distanță
Mi-ai creeat un paradis.
Când mi-e greu mă uit la tine
Soluții noi îmi vin în minte,
Mă regăsesc iarăși pe mine
Și nu mai stau așa cuminte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre rai, poezii despre odihnă sau poezii despre adevăr
Mincinosul
Întorcându-se din călătorie
Un boiernaș odată, sau poate și boier mare,
Au ieșit cu un amic sara la câmp spre primblare
Și au început a spune cu fală și cu mândrie
Multe minciuni mari și mici, de cele ce-ar fi văzut.
Dar, în sfârșit, au strigat:
"Lucru ce am văzut eu nu poate fi de crezut
Că voi mai vedea în viață,
Mai ales în țara voastră, unde este când prea cald,
Iar alteori lângă sobă de frig nasul îți îngheață;
Alteori soarele piere, alteori arde și frige.
Iar acolo unde am fost eu,
Îi mai frumos decât în rai.
Oh, fraților, ce trai!
Oh, cât sufletul meu plânge
Și cât îmi pare de rău
Că am venit pe aice!
În sfârșit, n-am ce mai zice,
Decât îți spun că nici știi acolo când este noapte,
Și anul întreg petreci frumos ca luna lui mai,
Iar să sameni sau să ari nici trebuință nu ai,
Căci toate cresc de la sine, gata de mâncat și coapte,
Precum, de pildă, la Roma am văzut un castravete
Într-o grădină sub un perete,
Care, să nu spun minciuni, era mare cât un munte"...
"Apoi curios îți pare, atunci celălalt i-au zis,
Când pământul este plin de aceste minuni multe;
Precum și eu înadins
Îți voi arăta acum o minune mai ciudată,
Și cred că un așa lucru tu n-ai văzut altădată.
Vezi tu peste acea gârlă podețul acel înalt,
Pe care avem să trecem? Deci măcar că este prost,
Însă este minunat,
Căci la noi, în țara noastră, orice mincinos au fost,
Vrând ca să treacă pe dânsul, n-au ajuns la jumătate,
Și podul s-au prăbușit de la sine;
Iar acel ce minciuni nu spune,
Și în caretă să treacă poate"...
"Dar gârla adâncă este?"
"Oamenii zic că fund n-are.
Deci, iubite călător, în lume sunt minuni multe,
Ca aceste,
Măcar că tu ai văzut castravete cât un munte"...
"Ca muntele să nu fie, însă cât o casă mare."
"Și cât casa nu se poate,
Însă orișicum să fie,
Dar tot, mi se pare mie,
Podul mai curios este decât minunile toate,
Căci el nu poate să ție nicidecum pe mincinoși,
Precum în vara aceasta de pe dânsul au căzut
Doi călători lăudoși:
Apoi aceasta îi mai de crezut
Decât că pepenii Romei sunt mai mari decât la noi."
"Oh, să mă ierți, frățioare, dar, zău, tu nu știi ce zici,
Căci tu nu știi că la Roma casele sunt așa mici,
Că abia pot să încapă în ele un om, sau doi?"
"Fie, însă iată podul, dar eu cu tine nu trec,
Căci pentru un castravete eu nu vreau ca să m-înec."
Atunci călătorul zise: "Și eu mă unesc cu tine,
Să trecem prin vad mai bine..."
Judecați câtă rușine
Pate omul mincinos;
Deci, oare, nu-i mai frumos
Să vorbim puțin și bine?
fabulă de I.A. Krîlov, traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre munți, poezii despre Roma, poezii despre înălțime sau poezii despre început
Iubire
Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăși ești,
Decât libertatea mi-ești mai dragă -
Fără voi, ca un ocnaș trăiești.
Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roți,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult - să înțelegi nu poți.
Fără noimă te iubesc întruna,
Și când beau și-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.
Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământești,
Mi-ești și decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica - tu ești!
Te iubesc mai mult decât speranța
Gloriei, în veac de vis și fum,
Decât țara asta ruginită,
Fiindcă tu ești țara mea acum.
Ești nefericită? N-ai temeiuri!
Nu-L mai mânia pe Cel de Sus.
Decât fericirea mi-ești mai dragă
și decât iubirea, mai presus.
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre prostie, poezii despre patrie sau poezii despre nefericire
Cine a mințit o dată...nu minte întotdeauna
Am fost un mincinos...
Când eram tânăr ți-am spus prima oară te iubesc
pe atunci nu știam ce însemnă să Iubești
cu adevărat...
Îți spuneam întotdeauna și insistam să fiu crezut
că nu vei mai a găsi pe nimeni care să te poată iubi
mai mult decât mine...
Astăzi... continui să mint în ceea ce privește greutatea sau înălțimea mea
ca și cum tu nu ai vedea cum zi de zi devin tot mai mărunțel...
Dar...
când privesc în ochii tăi mari și castaniii...
Îți spun adevărul
Te Iubesc... și realizez
că Adevărul este: Nu există Iubire...
mai Mare decât iubirea
pe care tu ai avut-o pentru mine...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr și minciună, poezii despre tinerețe, poezii despre ochi sau poezii despre greutate
Geneză
Într-o lume mai nebună
decât mine, decât mulți,
vremea trece rea și bună
peste noi și-un cer de Sfinți.
Când e umbră cerul plânge
și plâng suflete în noi,
când e soare se prelinge
dragostea în flori... și-n noi.
E-o minune ce se-ntâmplă
din pământ dar și din cer,
lumea este doar adâncă
până-n mări e giuvaer.
O concluzie se trage
din frumosul viu și simți,
visele niște catarge
răscolind multiple minți.
Totul este cu măsură
și-acest tot e drămuit,
să ne dea o sinecură...
Cât de mult ne-a răsplătit!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre răsplată
A fi iubită
Muriși, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte...
Cu dragostea-i poetul te-a însuflețit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ți-a fost, o, Eloise, fatală dimineața.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ți crez,
Și crin în mănăstire sfârșitu-ți-ai viața...
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plângi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îți este și nu-l mai poți vedea.
El te-a iubit... Iubirea învinge chiar și moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, să te știi iubită! Ce sfântă fericire!
Să plângi atunci îți vine, dar lacrime cerești!
Să mori iubind!... Ah, moarte de har și norocire.
Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăiești!...
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Opera poetică (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre poezie, poezii despre vârstă, poezii despre victorie sau poezii despre versuri
De azi pe mâine
Citeam: "Trăiește-n fiecare zi
Considerând că ultima ți-ar fi!"
Și m-am mirat de-așa prostie mare,
Cu like-uri mii (prostia, nu mai doare?)
Păi, cum așa? Cât poate fi grădina
Să îi încapă, Doamne, bat-o vina?
Trăind așa, de ce să mai muncească
Cel care-așteaptă mâine să-l plătească?
De ce să te gândești să faci copii
Când mâine (Doamne, feri!) nu vei mai fi?
Sau să mai scrii, când muza te împunge,
Mai are rost? O zi nu ți-ar ajunge.
Eu, ziua cea de azi o voi trăi
Cât mai frumos, gândind c-a doua zi
Nu mă va rușina tot ce-am făcut
Chiar de-am trăit așa cum mi-a plăcut.
Voi crede-n mâine și în viitor
Și, chiar de azi e ultima și mor,
N-am să-l ridic eu pe "Acum" în slavă
Când "Azi" e, pentru "Mâine"-o biată sclavă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sclavie, poezii despre rușine sau poezii despre plată
Poate
Poate am trăi mai cu folos,
Țelul de ne-ar fi doar fericirea,
Și avutul cel mai valoros,
De pe lume, de ne-ar fi iubirea...
Viața noastră poate-ar înflori,
De-am putea răpune lăcomia,
Și tezaur luminos ne-ar fi,
In această lume, omenia,
Zilnic dacă nu ne-am implica,
În cumplit răzbel pentru putere,
Și-n străfund de suflet de-am avea,
Dărnicia, maximă avere...
Poate am muri mai liniștiți,
Lumea asta dac-ar fi mai bună,
Dac-am fi cu toții mai cinstiți,
Hărnicia de ne-ar fi cunună...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre tezaur, poezii despre superlative sau poezii despre lumină
Indiferență
Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Știu, n-ai crezut c-aș mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentința: Vinovată!
Vezi... Nu mai doare nici indiferența
Cu care mă tratai odinioară,
Am învățat să îți ignor absența
Prin aburii cu iz de scorțișoară.
Nu mai găsești în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.
Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec și fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?
Am înțeles, am fost o jucărie
Pe care n-ai crezut că e păcat
Să o arunci din trista-ți galerie
Când bateria i s-a terminat.
M-amuză astăzi cruda-ți lașitate,
Minciuna seacă, fără vreun temei
Cerându-mi să te cred, că ai dreptate
Când spui că mă iubești, dar nu mă vrei.
Nu mai suntem un cuplu adorat,
Povestea noastră a murit demult,
Sunt fericită, m-am eliberat,
Nu mai trăiesc al dragostei tumult
Pentru un om ce n-a știut vreodată
Cum se conjugă al iubirii verb.
Râzând pot declara: sunt vindecată
De dorul ce mă chinuia acerb!
Icoana ta îmi e acum străină!
Mă-ntreb dacă atunci când te iubeam
Și-ți dedicam trăirea mea divină
Înțelegeai vreodată ce-ți spuneam.
Cât mi-aș dori să știi că nu-mi mai pasă!
Rebotezată-n apa Blanduziei,
Azi m-am retras în casta preafrumoasă
Cu flori de vis, din lumea Poeziei.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre indiferență sau poezii despre verb
În așteptare
Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simți că-ți este mult mai bine!...
Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coșmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deșteptat?...
Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea
Să știu mai mult decât mi-e dat să știu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Același "fapt divers" se va-ntâmpla...
N-aștept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca și Christos, călare pe măgar!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre medicină, poezii despre coșmaruri, poezii despre schimbare, poezii despre religie, poezii despre măgari, poezii despre călărie sau poezii despre creștinism
Am greșit uneori...
Te-am întâlnit atunci în secolul trecut
Se poate spune că a fost de mult
Dar astăzi de încerci să-ți amintești
De clipa când mi-ai spus că mă iubești
Și când în brațe te-am cuprins întâia oară
Eram la malul mării, ce minunată seară
A fost o clipă ce va trăi în eternitate
Chiar dacă-acuma timpul ne desparte
Am realizat atâtea lucruri împreună
Am traversat vârtejuri și furtună
Dar în final nu ne-am pierdut cu firea
A fost un singur far, a fost iubirea
Iți recunosc, nu vreau să folosesc tertipuri
În viață mi-au plăcut și alte chipuri
Dar crede-mă, ai fost și vei rămâne
Marea iubire a vieții mele de ieri, de azi, de mâine.
Să nu mă condamni în termeni aspri
Să-ți mai aduci aminte când voi pleca spre aștri
Că uneori, cu mine de credeai
Că trăiești
Fără să vrei, s-a întâmplat, să uiți să mă iubești
Nu-ți reproșez nimic, îți cer doar să mai crezi
Chiar dacă în viitor nu vrei să mă mai vezi
Ai fost și vei rămâne în viața mea
Singura căreia i-am încredințat toată iubirea
Și acum într-un final, mult prea trist
Îți fac un sincer jurământ pe Crist
Chiar de te-am întristat de-atâtea ori
Eu te iubesc ca-n prima clipă și îți recunosc, că
Am greșit uneori...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate sau poezii despre sfârșit
De când... până când...
De când e lumea și pământul,
Tot de-atunci bate și vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă și tună.
Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile și nopți,
Tot de-atunci sunt vii și morți.
Din acele prea vechi timpuri
Există ani și anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.
De-atunci pomii ne umbresc
Și cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrănește
Tot ce pe el viețuiește.
De-o veșnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.
Toate-acestea își au mersul
De când există Universul.
Și după cum cartea ne-nvață,
Tot de-atunci există viață.
De când planeta are viață
Omul stă mereu în față.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.
Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile și nopți,
Nu vor mai fi vii, nici morți.
Atunci viața se sfârșește,
Când pământu-ncremenește.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.
poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre păsări
Atunci când trebuie să te agiți să-ți câștigi existența, când nu știi de astăzi ce-ți aduce ziua de mâine, tinzi să lași deoparte orice lest. Lectura este un lest și un lux. Dar, în același timp, poate să fie și un balsam: te poate ajuta să supraviețuiești psihic. Așa cum ne-a ajutat, pe foarte mulți, să supraviețuim psihic înainte de 89, cred că poate să ajute foarte multă lume oricând... De ce să mint, am emoții cu privire la viitorul cărții și al lecturii, pentru că - asta e - trăiesc din asta, nu pot trăi fără asta și m-aș simți foarte prost într-o lume pentru care importanța cărții și a cititului va scădea mai mult decât a scăzut deja.
citat din Paul Cernat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ajutor, citate despre viitor, citate despre supraviețuire, citate despre prostie, citate despre prezent, citate despre minciună sau citate despre lux