Stuful de liliac
Era o zi senină ca fruntea de fecioară
Ce neturburată de-ai patimelor nori,
O zi în care șoapte de îngeri se coboară
Și vin pe-o adiere să cânte printre flori.
Subțiri ca o dantelă urcau mereu din apă
Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac,
Și prins de-o rece stâncă pe care vântu-o sapă,
Gemea mușcat de vânturi un stuf de liliac.
Plăpândele lui ramuri abia înmugurite,
Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit,
Nainte de-a-și da rodul mereu învinețite
Când ea veni să șeadă sub stuful oropsit.
Atunci acele ramuri deodată înfloriră
Ș-o ploaie azurie vărsată peste noi...
O! Doamne, acele clipe ce repede pieiră...
Uscat e liliacul și nu mai suntem noi.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre virginitate
- poezii despre stânci
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre muguri
- poezii despre flori
Citate similare
Edenul copilăriei...
Unde e pământul meu de-acasă
Prin care îmi pășteam cârlanii?
Dorul de acele vremuri mă apasă
Și cât de repede trecură anii.
Satul meu cu largi fânețe
Cu iarbă grasă și cu flori
Cu oameni plini de tinerețe
Trecuți prin vânturi și ninsori.
În valea largă de pe GROAPĂ
Pe unde curge ȘIPOȚELUL
Acolo vitele s-adapă
Și-nflorește dedițelul.
Dealul CRUCII de la noi
Carele-l urcau cu greu
Trăgeau de ele patru boi
Și se împotmoleau mereu.
Nori sfioși fugiți de-acasă
Peste gura ruptă de la HALM
E imaginea cea mai frumoasă
Ce încă în suflet o mai am.
poezie de Mihai Leonte (iulie 1998)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre văi, poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre sat sau poezii despre rai
Sentinta
Un arbor când puternic spre domele-nstelate
Înalță-ale lui ramuri de frunze încărcate,
Făcând la ceilalți arbori o umbră-omorâtoare,
Pe când, prin rădăcine mereu cuceritoare,
Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,
Așa încât lăstarii de-abia găsesc la soare
Un loc să-și mai înfigă plăpândele picioare,
A meritat securea și trebuie tăiat!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre picioare
- poezii despre frunze
- citate de Alexandru Macedonski despre frunze
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
- citate de Alexandru Macedonski despre copaci
- poezii despre Soare
- citate de Alexandru Macedonski despre Soare
Fața blândă, brăzdată de riduri fine, păstrează un zâmbet aflat acolo, în colțul gurii, parcă dintotdeauna. Bătrânica stă pe o bancă de fier rece și ruginit, bancă obosită ca și ea, și-și înalță din când în când privirile spre cerul toamnei încărcat de nori cenușii. Vântul adie și o frunză se strecoară printre ramuri, căzând alene pe pământul umed. Deodată, în ochii ei încă luminoși și poznași își face loc o lacrimă ce coboară încet peste obrazul pste care au trecut deja, oh, Doamne, optzeci de toamne. Lacrima e îmbrățișată și ea de pământul pe care a căzut frunza ruginie și acolo devine oglindă... Și ca în multe alte dăți, memoria ei afectivă aduce în oglinda de lacrimă clipe și chipuri ce nu pot fi uitate, readuce viața, viața așa cum a fost ea...
Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre toamnă, citate despre frunze, citate despre zâmbet, citate despre vânt, citate despre viață, citate despre uitare, citate despre trecut, citate despre ochi sau citate despre nori
Nori
Nori violeți,
cu părul vâlvoi.
Nori speriați,
de graba din noi.
Nor - lună, amanți
în nopțile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.
Nori împrăștiați de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviți întins pe pământ,
printre iarbă și furnici.
Nori visători,
ca emoțiile tinereții.
Nori rozalii,
ca începutul vieții.
Nori îngândurați,
ca ochii iubiți.
Nori incomozi,
ca intrebările mele.
Nori mirați,
ca nisipul, de valul întors.
Nori inundati de ploaie,
mirosind a verde crud.
Pe voi toți,
vă iubesc.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre verde sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Povara
Trecură ploi și vânturi...
*
Pe fagul singuratic,
din poiana-ndepărtată
o frunză solitară
printre golașe ramuri.
*
Când primul fulg de nea
sosi în palma frunzei,
fiindu-i grea povara,
căzu cu fulgul în brațe
de ramuri mângâiată.
*
O rază aurie
zărind chircita frunză,
în care fulgul sta ascuns,
veni să o dezmierde.
Neaua înfiorată,
în căușul frunzei gazdă,
se prefăcu în apă,
alunecând în iarba
în care frunza poposise.
*
Sosi din nou
rafala cea de gheață
ca frunza să o salte
spre a o purta în van
printre golașe ramuri
de arbori adormiți.
poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre somn, poezii despre gheață sau poezii despre apă
Acele dimineți...
Ador acele dimineți,
Venite parcă din alte vieți
În care sufletul mi-l iubești
Iubirea în șoapte mi-o cerșești.
În care ești un înger pământesc,
Cu suflet de copil ceresc.
În care razele ne spală trupul,
De păcatul amar si gândul,
A iubirii doar de-o viața
A unui fir încâlcit de ața.
În care ne lăsăm amprente,
În care desenăm cu crete,
Iubirea noastră de hârtie,
Ce dureaza de-o veșnicie.
În care lupți să mă păstrezi,
În lanțuri sufletul să-mi legi
Și pentru alte vieți ce vin
Împodobite în amar și chin.
Ador acele dimineți,
În care suntem niște feți,
Abia treziți la viața,
Cu plâns și râs pe față.
poezie de Adriana Monica Burtea (22 octombrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre râs, poezii despre plâns, poezii despre legi sau poezii despre hârtie
Monologul unui mort. Odă luminii
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.
Și caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!
Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
și timpul a trecut mai lent
așa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis...
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.
Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Și te-am strigat cândva și te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorință.
Te-am avut, te-am pierdut
și-n ceruri răsare o umbră
e noaptea noastră,
a celor pustiiți.
Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Și te-am strigat cândva și te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorință.
Sus... departe încă...
Mâna ta se stinge în picături de ceară
și-mi străpunge grumazul
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și din căderi învață apa
să urce până la nori
în noaptea nopților, adâncă.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre noapte, poezii despre învățătură sau poezii despre mâini
Ramuri noi
Treceam, adesea, pe un drum
Ce ne-atrăgea cu umbra lui
Și al zăvoiului parfum
Pe noi, cei veșnic nesătui
De-arome aspre de pământ,
De august cald, de-o vară-n doi,
De frunze adiind în vânt,
De-mbrățișări, iubire, noi.
Pe sub copaci, la umbra lor,
Înlănțuindu-ne, senin,
Ne mai priveam, zâmbind ușor,
Ca suflete ce-și aparțin.
Abia acum, văzându-i, iar,
-Copacii noștri din zăvoi-
Simt că le-am dat și noi un dar:
Se-ating tăcut, cu ramuri noi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere
Pe munte de flori
Când astăzi e mâine, pierdut în trecut,
Cu suflete strâmbe, cenușă în pori,
O aripă-n șoapte din noi s-a născut,
În bocet de mamă, pe nori călători.
Din cruci sângerii, priviri fumegânde
Înalță un strigăt spre riduri de nori
Să fugă de fiară, să scape de-osânde,
Uitând păpușarul să tragă de sfori.
Ar mai fi speranță fără legământ?
Curcubeu de slove plouă peste noi
Mâini încrucișate peste locul sfânt
Mătură din calea-I negru și gunoi.
Pe cărări de vise, pe munte de flori
Între cer și gânduri, între zbor și cânt,
Doar o adiere în rugi să implori
Pentr-un strop de pace ori cuvântul frânt.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre roșu
Când trece timpul
Cu tine timpul trece mult prea repede,
Dar n-am putere-n loc ca să-l opresc,
El scrie-n inimi ca pe-o lespede
O taină despre care nu-ți vorbesc.
Când sunt cu tine timpul nu-mi ajunge
Să-ți spun ce-aș vrea, de-aș îndrăzni să-ți spun,
Că alte clipe vin ca să-mi alunge
Acele gânduri ce mereu le-adun.
Amân mărturisirea, timpul aleargă,
Nu-i pasă lui de mine sau de noi,
Trăind cu el în lumea noastră largă,
Ne lasă și ne uită pe-amândoi.
Dar dacă mâine va veni împlinirea,
În toată viața-atât de mult înseamnă,
În vorba mea va fi destăinuirea,
Tu să m-asculți, zâmbește-mi și mă-ndeamnă.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, citate de Petre Gigea-Gorun despre vorbire, citate de Petre Gigea-Gorun despre viitor, citate de Petre Gigea-Gorun despre timp, poezii despre inimă, citate de Petre Gigea-Gorun despre inimă, poezii despre gânduri sau citate de Petre Gigea-Gorun despre gânduri
Plâng ochii cerului
Plâng ochii cerului sub nori,
Lăsând pe gene-o-nnegurare
Ori semne triste de-nserare;
Ieșind miresmele din flori
La-ntunecata-nvolburare,
Efluvii pleacă, de culori.
Trăiesc mereu cu o speranță
Oricât mi s-ar părea de greu,
Atunci când cred că Dumnezeu
Mai e cu mine-n rezonanță;
Nori grei și cenușii de toamnă
Efervescent se zvârcolesc,
Istov de ploaie rece toarnă.
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre religie sau poezii despre ochi
Într-o noapte
uneori strângeam stele în palmă
să nu se rătăcească în galaxii
mă aveai, eu visam
clădisem un monument pe ăst tragic pământ
mă întrebam mereu cine sunt
treceai printre stele, suavă ca ele
erai senină și pură iubito
te frângeai între gânduri, eu pășeam printre spini
erai primăvară, fecioară...
îmi era atâta dor de tine, dor de casă
să vin, să mă întorc astăzi acasă
dar lupii ăștia mă omoară, nu mă lasă
și dacă tu...
atunci eu...
ce labirint al sufletului croisem într-o noapte între noi
e trist că n-am știut atâta timp de noi, noi, doi nebuni
noi, amândoi, în șir de doi
începe tu, eu...
tu mă strigai în noapte, chemarea era mută
plutea pe lac un nufăr, iar tu plângeai prin colțuri
te adunam în palmă și printre gândurile lumii
te-am sărutat femeie, ca întâia dată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre sărut, poezii despre stele sau poezii despre primăvară
Scara de vis
Când vreau să scriu, mă-nalț, ușor, spre nori
cu ochii-nchiși, cu sufletul tăcut,
cu pași treptat grăbiți, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.
Și mi se pare că acolo, sus,
e-o viață care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
și-o port mereu, ascunsă într-un gând.
Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.
Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
și recitesc ce, printre nori, am scris.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doine sub caldarâm
Merg pe caldarâm în nor de fum
Și aud sub el flori ce șoptesc
Cu iarba să răsară acum
Închise-n bitume ce-nlățuiesc
Cu lanturi de beton turme
De asini de cauciuc cu fum
Ce ni se pare că ne fug
Mai repede prin astă lume
Să-nselăm timpul în viteză
Când de fapt el înaintează
Cu cât mai repede noi fugim
Să încercăm să-l păcălim
Invârtindu-i în fum acele
Spre ce nu dorim, cafalcele
Ce le-am pus roți de dorinți
Să ajungem in clipe prinți
Cu o secundă mai repede
Să o trăim in plus prea efemer
Când nisipul ne fuge ager
Cu noi oricând, oriunde
In era vitezei malefice
In scriie de metal carapace
A unor melci mult prea lenți
Să întrecem in fugă neglijenți
Timpul ce nu se stă decât
Când privesti ce e dedesubt
În umbra florii ce va înflorii
Atunci când noi nu vom mai fi
Prin crăpături de caldarâm
Unde aud doine de flori acum
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre secunde, poezii despre păcăleli, poezii despre nisip, poezii despre fum sau poezii despre dorințe
Ziua de luni
ziua de luni e fixată în nori,
cerul e mușcat de toamnă,
frigul de viață din frunze coboară,
mireasmă de ploaie.
blocurile par în ruine, mânjite de ud.
vocea ta rănită se adaugă secundelor sparte.
nu-i ultimul zbor pe-o spirală.
e doar o clipă rotundă ce mă ține captivă
cu literele muiate în apă
lipite de cele patru direcții,
plonjând în derivă.
și păsări și pomi și pietre
le vreau reînviate,
albastrul ciobit de nori să se-ntoarcă
între cer și pământ
tu, neștiut, să-mi fii cel mai aproape.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre păsări
Basarabenii către Mateevici
Un veac de când ne-ai îndemnat
Să naștem un proroc
Dar mâna noastră a secat
Și sânul nostru s-a uscat
Și capul noi l-am prea plecat
Cerșind acest noroc
Din mână-n mână am trecut
Din foame în război
Mereu bătuți, mereu vânduți
Ca vita înjugați la plug
Ocnași și robi. Și dor nespus
Ascuns în ochii nesupuși
Cu care căutam pierduți
Prorocul printre noi...
Rog Doamne milostiv și sfânt
Mai rog puțin noroc
Ne-ai dat și voie și pământ
Și imn și graiul nostru sfânt
L-ai îmbrăcat în vechi veștmânt..
Dar nu ne-ai spus veni-va când
Acel proroc...
Acel proroc ce-ar îndrăzni
Să spună că suntem un gând
Suntem o apă și-un pământ
Suntem români!!!
Cu-n pod de flori ce ar uni
Bujeacul și Carpatul sfânt
Și steagul Marii Românii
L-ar arbora în vânt
Am trece Prutul chiar și morți
De-ar ordona acel proroc...
poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre sclavie, poezii despre război sau poezii despre poduri
Brumar
Se scurg, din tării, peste ramuri de-arțar,
stropi reci și grăbiți să ascundă-n pământ
dureri provocate-n rafale de vânt
pe cerul cu nori din al toamnei amar.
E-o ceață lăptoasă de jur-împrejur
și-n ramuri burează cu ace subțiri
ce-ndeamnă, în seve, să fugă-amintiri
din vremea cu Soare și frunze-n huzur.
E ud pe alee, și-n iarbă, și-n cer,
e recele toamnei, tristețe, urât,
e-un timp nedorit, nechemat, mohorât,
e ultimul pas din al iernii foaier.
Mai trece-o rafală prin ramuri de-arțar
și-ndeamnă o frunză la zbor prefăcut
în marea uitare din stratul de lut
al toamnei urâte din luna brumar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre lut sau poezii despre iarnă
Ninge peste noi...
Ninge peste noi cu fluturi, -
Dans mirific, de poveste, -
Îngropându-ne-n trecuturi,
Dealurile-albind pe creste...
Bate Crivățul în geamuri,
Parcă-i fum și parcă-i ceață,
Pe la streșini și pe ramuri
S-au prins țurțuri mari, de gheață...
Iarnă rece, iarnă sumbră,
Anotimp al amintirii
Anilor pierduți în umbră,
Precum slovele Psaltirii!...
Cine-și mai aduce-aminte,
Două vorbe, două șoapte,
Sărutarea ta fierbinte,
Visele pierdute-n noapte?...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri sau poezii despre ninsoare
Copacul cu flori sărate
A prins rădăcini al meu sărut
Ce se înfig până în inima ta
De pe umărul tău drept
Din sărutul meu, un copac s-a-nălțat
Ca-ntr-o târzie desprimăvărare
Un copac cu ramuri de sare
Și flori sărate pe umărul tău a-nflorit
Tu ești bărbatul acel,
Care poartă și duce cu el
Copacul-sărat pe umărul său,
Din al meu sărut, crescut,
Pe umărul tău drept sădit,
Cu lacrima mea udat
Ca o tăcută stalagmită
Ce crește mereu din lacrima mea,
Pe umărul tău mereu va-nălța
Iar tu-i vei căra, sărata povară.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere sau poezii despre bărbați
Iubire
Ce credeți? Are vântul riduri?!
Eu cred că da! Zburând prin viață,
Prin aer, spart de el în cioburi,
Și-a zgâriat anii pe față.
Aleargă-ntruna, ca nebun,
Asprimile să își pilească,
Ridică nori de praf pe drum,
Nemaiștiind să mai glumească.
Ploaia-l oprește și-i dă apă,
Să moaie crustele ciobite,
Să spele gânduri ce îl sapă,
Când noaptea-l cade în ispite...
El ploii îi culege flori
Și le-ambalează-n adiere,
În nori, îi seamănă fiori
Ce-i prind IUBIREA-n mângâiere.
Se împlinesc în curcubeie,
Când colorează răsărituri
Ce zugrăvesc, într-o scânteie,
Povestea Lumii, printre mituri.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor sau poezii despre nebunie