Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sunt foarte bucuros că revin în România după mai bine de cincizeci de ani. În 1970, cred că am mai trecut pe aici câteva zile, cu o trupă de balet rusească. Oricum, frumusețea Sibiului am putut s-o văd abia zilele astea, când am fost chiar impresionat de amploarea festivalului. Nu e o reacție la festivalul de la Edinburgh, să zicem, cumva e chiar mai mult. Tot orașul e implicat, voluntarii sunt peste tot, programul e bun, vin aici artiști tineri din toată lumea și artiști consacrați și bătrâni ca mine. De-abia aștept să joc în fața publicului de la Sibiu.

în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Sunt anormal

Cred că am făcut pojar s-au vre-o boală grea am luat,
Tot aștept dar în zadar, prietenii m-au cam uitat,
Nu mai vin deloc la mine, ba... unii mă ocolesc,
Nu mă-ntreabă de sunt bine, am murit ori mai trăiesc.

M-au băgat la izolare, ei cred că am înnebunit,
Când mă văd pozând o floare... după fluturi de-am fugit,
-Nu-i normal...
- E dus săracu...
- Scrie versuri,...
- E nebun!
- Cred că e bolnav cu capul, aveți grijă eu vă spun...

Am ajuns un paria-n sat, toți mă ocolesc de-o vreme,
Sunt ceva de speriat, de mine lumea se teme...
De nu stau și eu la bar... ca să beau cu ei o bere,
Tot ce fac este-n zadar,... nu fac bine,... nu se cere.

Ba mai mult, nu-ncap de mine pe izlaz când poze fac,
Spun mi-ar ședea mai bine să-mi scot "fluturii" din cap,
Că-ajuns satul de râs cu-așa oameni ca și mine...
Să mă las acum de scris, de pozat... și totu-i bine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La aniversare

Cincizeci de ani au trecut
De când alături de tine,
O viață-ntreagă-am petrecut
Și m-am simțit foarte bine.

Astăzi, la nunta de aur,
Trandafirii albi ți-i dăruiesc.
Aș vrea fiu un meșter faur
Și visele -ți împlinesc.

Știu cât de mult tu ți-ai dorit
Să ai în viață multă sănătate.
Cât am putut m-am străduit.
Mai mult, zău nu se poate.

Asta nu ține de mine.
Ea vine de la Dumnezeu.
Dacă-i rău sau dacă-i bine,
Nu-mi permit judec eu.

De-a lungul vieții am trăit
Împreună multe bucurii.
Cât am putut ne-am tot ferit
De-ale lumii neghiobii.

Astăzi, la aniversare
Te sărut dulce pe frunte.
Ai fost și ești femeia care
Merită flori multe, multe.

Din inimă ți le dăruiesc.
Și-ți mai fac un legământ:
Cât voi trăi, eu te iubesc!
Acesta-mi e cuvântul sfânt.

Cu drag te-mbrățișez pe tine,
Din suflet vreau -ți mulțumesc.
Ai trăit cincizeci de ani cu mine,
Încă cincizeci de ani îți mai doresc!

poezie de (octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Edgar Lee Masters

Josiah Tompkins

Am fost cunoscut de toată lumea și foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit și muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului toți copii mei au plecat departe –
Căci acesta este rostul vieții – toți, mai puțin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrânețe,
Și cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Și nu mai era de acord cu mine in privința afacerilor,
Și soția lui spunea că sunt o piedică pentru el;
Și și-a convins mama fie de partea lui,
Și tot așa până când mi-au dat lovitura finală, încercând mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut –
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte se fi întâmplat asta,
Așa ca n-a putut profita prea mult.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Cornelia Georgescu

Lucian: Știi, anul trecut aveai o părere total diferită despre mine. Aș vrea ca lucrurile fie din nou la fel ca atunci.
Ly: Da, dar știi nu mai pot fi la fel ca atunci!
Lucian: Știu... Ia loc, te rog! Și relaxează-te! N-am să te mănânc, pe cuvânt! Serios, nu sunt chiar un monstru... Nu mă privi atât de speriată; n-am de gând -ți fac absolut nimic! Nici te sărut. Promit! Jur! Ce vrei mai mult de atât de la mine?
Ly: De ce-aș avea încredere în tine?
Lucian: De ce n-ai avea?! Ți-am dat vreodată vreun motiv?
Ly: Da, mi-ai dat, atunci...
Lucian: Ah, atunci... Știu, am fost un dobitoc! Și-mi cer mii de scuze față de tine, Ly, pentru acel gest necugetat! Chiar nu mă poți ierta? Nu poți trece peste ceea ce s-a întâmplat atunci? Te rog, din nou...
Ly: Nu știu... Nu știu ce să mai cred despre tine, Lucian! După ce te-am văzut la supercomputer, de ziua mamei tale... Mă derutezi continuu!
Lucian: Sunt un ciudat...
Ly: Nu chiar un ciudat. Și totuși, ce făceai pe aici?
Lucian: Nimic deosebit. Înainte de a intra tu, de abia sosisem și... Răsfoiam puțin albumul cu fotografii al Liei.
Ly: N-ar trebui umbli prin lucrurile ei, dacă ea nu este aici.
Lucian: Știu foarte bine asta, dar tocmai am stabilit că sunt un ciudat, deci, nu mă comport normal... Crezi că am greșit chiar atât de mult, dacă i-am răsfoit puțin albumul?
Ly: Nu, probabil nu. Știi, de fapt, cred că aș vrea -l văd și eu, pentru ea nu mi l-a arătat niciodată. Crezi că s-ar supăra dacă voi arunca și eu o privire?
Lucian: Nu, n-ar avea de ce.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Stela Popescu

Pe mine mă supără când mă oprește lumea pe stradă -mi spună nu mai sunt artiști ca pe vremea mea. Nu-i adevărat! Sunt enorm de mulți artiști de teatru foarte buni, dar nu acceptă orice mizerie în care este chemat la televizor. Pentru că lumea îl desconsideră când se asociază cu anumite subiecte. Și mie a ajuns -mi fie teamă mă duc la orice emisiune. Mai degrabă accept o emisiune de divertisment. Dar la un moment dat mi-e și silă.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Eugen: De atunci și până acum lucrurile s-au schimbat drastic.
Traian: Da; sunt directorul aceluiași Institut, dar ce folos? Ea încă e cu blondul, în timp ce pentru mine e ca un obiect tabu... Eu sunt doar cu Institutul. Și atât! Asta-i tot ce mi se cuvine, tot ce mi-a rămas.
Eugen: Nu! De ce ești pesimist?
Traian: Aș zice, mai degrabă, realist. Trebuie mă mulțumesc cu ceea ce am; poate nu-i foarte mult, poate nici prea puțin, dar asta e. Oricum, nu sunt chiar atât de ghinionist: Chiar dacă nu se știe, am totuși un fiu minunat și cel puțin un prieten foarte bun, adică tu. Și-n tot timpul ăsta, erai atât de aproape de mine, dar eu nu știam...
Eugen: Ah, mă flatezi! Nu cred că sunt singurul tău prieten.
Traian: Nu crezi?! Mai gândește-te, Eugen... Cât despre Diana... Un singur cuvânt din partea ei și... Aș fi în stare renunț la tot; n-aș avea ce pierde... Dar nu cred că se va întâmpla vreodată așa ceva; nu va renunța ea la blondul ei, iar eu n-o pot obliga. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că din cauza ei am păstrat tăcerea în cazul lui Luci, ca nu ea sufere, ci eu...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Văd știi cum răstorni situația în favoarea ta.
Lucian: Nu întorc nimic în favoarea mea, pentru situația este deja în favoarea mea!
Stela: Așa-i; ești, de obicei, favorizat... Bine, frumosule! Nu uita urmezi întocmai tratamentul.
Lucian: N-aș îndrăzni uit. Voi ține minte chiar și-n somn.
Stela: Asta-i bine. De altfel, voi fi aici peste șase ore, pentru următoarea injecție.
Lucian: Cum?! Care următoarea?! Adică, n-am scăpat?
Stela: Nu, frumosule! Ai 12 injecții; asta a fost de abia prima. Vei face câte trei pe zi, una la opt ore.
Lucian: Oh, nu... Nu se poate!
Stela: Ba da, se poate! Doar astăzi le vei face la șase ore, iar de mâine vom regla programul. În plus, pe tot parcursul tratamentului, nu ai voie părăsești nava.
Lucian: Asta-i tot?!
Stela: Mai vrei și altceva?
Lucian: Cum crezi voi suporta toate astea?! Atâtea sacrificii... Mai bine m-ai condamna la moarte!
Stela: Nu exagera, frumosule! Nu-i vorba decât despre trei zile de tratament.
Lucian: Trei zile... Bine. Voi încerca le fac față. Sper voi reuși. Din nou...
Stela: Nu eu sunt de vină pentru ceea ce ai pățit, frumosule. Din nou...
Stela: Sincer, nici eu, doctore. Cel puțin de data asta.
Alex: Bine. Acum plecăm. Ceilalți ne așteaptă de mult. Pariez că sunt nerăbdători ne vadă.
Lucian: Nu-i nevoie pariezi, bătrâne. Sunt sigur ai dreptate.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Deci, astea sunt toate hărțile tale?
Nistor: Da, șefu', astea sunt cele terminate. Mai am unele începute, dar nu sunt gata. O le termin în curând și pe acelea. De ce, șefu'? Nu sunt bune?
Lucian: Ba da, mă, nărodule, în mare măsură sunt foarte bune, arată bine, sunt bine realizate, detaliate, cu toate elementele necesare... Dar se putea și mai bine de atât. Adică, privește și tu, Nis! Ce fel de hărți sunt acestea, oare? Și ce fel de geograf mai ești și tu?!
Nistor: De ce, șefu'?! Ce anume nu e bine? Eu n-am greșit nimic, serios. E totul corect. Foarte corect, din orice punct de vedere.
Lucian: Oare ce nu e bine, mă?! Nimic de zis, nu vreau te critic, ai lucrat mult la ele, se vede, sunt foarte bine realizate și sunt convins că sunt foarte corecte, dar unde sunt denumirile?! Un bun geograf ar fi pus toate denumirile la locul lor! Iar tu ai pretenția ai fi un bun geograf, nu?!
Nistor: Păi... Care denumiri, șefu'?!
Lucian: Cum, care denumiri, mă?! Toate! Ai mai văzut tu pe undeva hărți fără denumiri?! Eu, unul, nu! Deci, cred că ar trebui le pui și tu la locurile lor... Nis, chiar și aici, pe Proxima, toate au denumirile lor specifice: străzile, aleile, parcurile, restaurantele, clădirile, tunelele subterane sau cele de legătură cu exteriorul, cercurile colorate, râurile artificiale, munții etc. Totul are o denumire proprie, doar e normal fie așa.
Nistor: Serios?! Au denumiri? Păi... Nu știam.
Lucian: Acum știi! Deci, ai face bine să le afli și să le pui la locul lor, pe toate. Dar nu le scrii de mână, altfel strici toată frumusețea acestor hărți, cu scrisul tău indescifrabil! Oricum, fără denumiri, ce fel de hărți mai sunt și acestea?!
Nistor: Ai dreptate, șefu'.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.

Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia și când îi lasă,
n-am o vorbă
cui -i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbește
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc uit,
mamă sunt și nu se poate.

Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veșnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Adela: Nis!
Nistor: Salut, Adela.
Adela: Răule! N-ai mai trecut de mult pe la noi.
Nistor: Îmi pare rău, n-am putut, am fost mult prea ocupat.
Adela: Te-am văzut de vreo câteva ori la televizor, în direct sau nu, pe diverse posturi și credeam că de când ai devenit atât de celebru, de cunoscut, nu-i mai bagi în seamă pe oamenii simpli, ca noi.
Nistor: Poftim? Nu! Cum se poate -ți fi trecut așa ceva prin căpșorul ăsta drăgălaș? Uite, ca dovadă, acum mă aflu aici; am venit imediat ce mi-am făcut puțin timp liber și am scăpat de cei doi body-guarzi care se țineau scai de mine, non stop. Am venit special pentru tine, iar zilele astea două ți le dedic; sunt la dispoziția ta, în totalitate.
Adela: Foarte bine. Hai, intră!
Nistor: Nu; mergem pe undeva; oriunde dorești!
Adela: Mai întâi trebuie -i cerem voie tatălui meu.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ei, bine, ce vrei -mi arăți aici?! Eu nu văd nimic interesant.
Lucian: Le recunoști cumva?
Lia: Foile astea... Sunt cumva din jurnalul meu?!
Lucian: Exact.
Lia: Dă-mi-le, imediat!
Lucian: Nu încă. Nu-ți fie teamă! Le vei recupera, imediat, pe toate, intacte.
Lia: Cum au ajuns astea la tine?!
Lucian: Le-am rupt eu din jurnalul tău, cu câteva zile în urmă, mai exact joi... Știi tu, când erai la baie.
Lia: Îmi amintesc! Iar când te-am întrebat ce-ai făcut între timp, mi-ai spus nimic deosebit, doar m-ai așteptat pe mine...
Lucian: Și ce-ai fi vrut -ți fi spus?! Că ți-am găsit între timp jurnalul personal, l-am răsfoit fără acordul tău și am oprit câteva file din el?! Am preferat țin secret acest lucru, câtva timp.
Lia: De ce le-ai rupt?!
Lucian: Pentru că aici scrie ceva foarte interesant, care mi-a atras de îndată atenția. Scrie ... Mă iubești. Mai exact, scrie te-ai fi îndrăgostit de mine, fără ca măcar mă fi cunoscut, doar din descrierile pe care mi le-au făcut colegele tale, demult. Este sau nu așa?! Corectează-mă, dacă greșesc!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: O iubești, nu-i așa?
Lucian: Poftim?! Dom' director, eu... N-am spus așa ceva.
Traian: Nici nu-i nevoie; ce crezi, eu sunt prost și nu-mi pot da seama?
Lucian: Dumneavoastră, nu! Dar... Poate că e și din cauza dumneavoastră; mă refer la reclamație... Prea spuneți peste tot că sunt preferatul dumneavoastră; s-ar fi putut s-o deranjeze și asta. Zilele trecute mi-a reproșat ați avut mare grijă -mi acordați mie, fiind preferatul dumneavoastră, o funcție importantă în cadrul misiunii, de mare răspundere; s-ar putea fi avut dreptate.
Traian: Cum?! Așa ți-a zis domnișoara?! Și tu preferi mă acuzi pe mine și s-o aperi pe ea; s-o crezi pe ea?! Ți-am mai zis, destul de clar, de la bun început, n-am avut nici un amestec; nu pot să cred că încă mai ai îndoieli în privința asta! Ce vrei, cumva să-ți dau vreun document scris, cu martori și semnături?! Sau ce?
Lucian: Nu, dom' director, dar...
Traian: Luci, te rog, nu mă supăra! Știi ce?! Hai chiar acum la această domnișoară acasă, amândoi, împreună, ne lămurim odată, ne spună ce vrea de fapt obțină. Poate doar așa ar mai exista o șansă pentru tine, doar așa te-aș putea ajuta, doar așa ai putea fi salvat; încă nu s-a ajuns foarte departe, nu s-au făcut demersurile necesare, ancheta n-a fost demarată, iar dat fiind că la mijloc mai sunt și zilele astea două, sâmbătă și duminică, deci, totul va porni în forță de abia luni... Hai!
Lucian: Nu!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Albulescu

Nu vreau dau nume de actori importanți care apar peste tot cu același chip. O, nu! Sunt foarte fericit când pot fiu cat mai departe de mine. Am fost foarte fericit când Șerban Marinescu mi-a dat să joc în "Cel mai iubit dintre pământeni". Am fost foarte fericit atunci când Tocilescu m-a chemat -l joc pe Farfuridi. Mi se pare una dintre cele mai mari izbânzi ale carierei mele. M-am bucurat enorm c-am putut să-l fac.

în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Pe când eram student la universitatea din H., profesorul nostru de istorie, grav bolnav, își trimise o suplinitoare pe care, din pricina tinereții și a frumuseții ei, toată lumea începu s-o privească pieziș. După câteva zile, făptura aceasta sfârșise prin a le inspira simpatie chiar și acelora dintre colegii mei care erau atinși de o pubertate mai dificilă decât mine, în timp ce profesorii noștri, între care deosebirile de sex nu mai jucau de mult niciun rol, se pierdeau în tot soiul de elogii față de noua lor colegă.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Cornelia Georgescu

Lia: Tu?! Ce cauți aici? Nu trebuia fii aici...
Lucian: Am venit te trezesc. Se pare ești cam puturoasă. Toți sunt deja afară și te așteaptă de mult timp.
Lia: Serios? De ce ai venit tocmai tu?
Lucian: Nu ți-e clar? Pentru așa am vrut. Hai, acum, trezește-te odată! Doar nu-ți închipui aș fi venit degeaba până aici!
Lia: Nu te-am invitat eu, nici nu te-am obligat vii. Pe unde ai intrat?
Lucian: Pe ușă, pe unde altundeva? N-ar trebui s-o lași deschisă, dacă nu dorești intre cineva nepoftit în timp ce dormi.
Lia: Păi, n-am lăsat-o eu. Ia stai puțin...
Lucian: Puțin doar?! Am de gând stau chiar ceva mai mult.
Lia: Nu la asta mă refeream. Unde-i Ly?
Lucian: Afară, cu ceilalți, ne așteaptă. Domnișoara Kuny a fost mai vrednică decât tine, s-a trezit de dimineață.
Lia: Înseamnă ea a lăsat ușa deschisă când a plecat de aici. Altfel nu avea cine.
Lucian: Poate. Asta presupune trebuie -i fiu recunoscător, -i mulțumesc, altfel aș fi stat mult și bine să aștept la ușă, până binevoiai tu te trezești, -mi deschizi.
Lia: De cât timp te afli aici, în camera mea?
Lucian: De... Vreo câteva ore?!
Lia: Luci, nu glumi!
Lucian: Nu-ți face griji, nu de foarte multă vreme, doar câteva minute.
Lia: Ce anume ai făcut între timp?
Lucian: Nimic deosebit. Ce-aș fi putut face? Te-am admirat numai... Crede-mă, te-am privit doar, atâta tot.

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Ah, deci, asta te-a deranjat atât de mult, i-ai văzut împreună, la masă, la restaurant.
Lucian: Nu, doar asta, nu... Dacă ar fi fost doar atât, tot nu m-ar fi de-ranjat atât de mult, însă la un moment dat, ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat! Chiar acolo, la restaurant! De față cu mine, poate special ca s-o văd eu, sau... nici nu știu de ce. Și am reacționat cum n-ar fi trebuit!
Mihai: L-a... sărutat?! Lia?! Pe... Sid?!
Lucian: Da... La naiba! Chiar l-a sărutat... Nici acum nu-mi vine să cred că într-adevăr a făcut asta! Curată nebunie! Mă tot întreb de ce, dar nu înțeleg...
Mihai: Luci, calm, te rog!
Lucian: Sunt foarte calm, Mihai. Sau voi fi, de îndată... Lasă-mă, -mi revin imediat... Pentru nu mai vreau mă gândesc la nimic! Toate astea sunt lipsite de orice sens. Și v-am promis solemn, vouă și-n primul rând chiar mie, nu voi mai face nimic prostește și am de gând -mi țin cuvântul dat, așa , gata! Rămân indiferent la orice; nu mă mai interesează! Nimic! Sau așa ar trebui, nu mă intereseze, deloc. Nu știu în ce măsură reușesc, însă mă străduiesc, serios...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avem din toate

Avem un președinte, avem și prim ministru,
Avem guvern, avem și sute de parlamentari,
Deși nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.

În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o țară, cu așa de mulți
conducători,
De–aceea toată România, e așa de tristă,
Noi ne plătim cinci șefi, la trei locuitori.

Ce este și mai rău e că–i plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ține lor mandatul,
Abia–n finalul celor patru ani i – apucă treaba,
Și ne promit orice doar să mai prindă altul.

Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Pe–acest pământ nimeni, nu ne dorește,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
Exodul Românilor spre–aiurea se- ntețește.

Avem doar plus opt grade în apartamente,
Avem benzina, mai scumpă ca în Occident,
Avem din Europa cele mai scumpe alimente,
Avem cele mai multe taxe de pe continent.

Avem salarii alocații și pensii de tot râsul,
Transportul e mai scump decât o putem duce,
De vrei medicamente te cam apucă plânsu,
Cât despre cultură, de mult i s–a pus cruce.

Avem în țară cohorte de hoți și criminali,
Poliția chiar și când vrea ne le mai face față,
Hoții neprinși au ajuns astăzi mari miliardari,
Și–i cumpără pe toți cu multă nonșalanță.

Avem din toate, dar absolut nimic de bine,
Pentru ne lipsesc conducătorii-adevărați,
Chiar de–aș putea, eu nu mai ies în lume,
Oriunde merg românii, sunt foarte rău tratați.

poezie de (aprilie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

În Franța, perioada de sarcină nu este o problemă atât de extraordinară ca aici, în România. Noi n-avem grețuri, pofte, toate astea sunt psiho-somatice, noi mergem la serviciu până în ultima zi, iar după, ne reluăm imediat lucrul. E frumos, se bucură toată lumea, facem tot ce trebuie fie bine, dar nu-i dăm atâta importanță. Și folosim produse de îngrijire, creme, absolut în continuu, tot timpul sarcinii.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cupola și orașul de sub ea dispăruseră, nu mai puteau fi nici ele zărite, ascunse îndărătul piscurilor înalte ale munților. Liniștea și pustietatea dominau și aici, ca peste tot, dar acest lucru nu-i mai deranja deloc, fiind deja obișnuiți cu această mică ciudățenie a Proximei. Poate doar ordinea exemplară, care de asemenea exista peste tot pe suprafața acestei planete lipsea aici, pentru stâncile munților nu puteau fi aranjate într-o anumită ordine, după pofta locuitorilor; ele erau așa cum fuseseră dintotdeauna, cu câteva mici excepții, printre care se număra lipsa vegetației și a viețuitoarelor (probabil că în trecut existaseră pe aici plante din belșug, cât și animale, însă acum ele lipseau cu desăvârșire).

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubitei

chiar dacă printre mii și mii te-am căutat
și te-am găsit
iar tu iubire mi-ai jurat
și te-am crezut, fiind lulea îndrăgostit
oricum, mă închid în sinea mea netălmăcit
mă închid așa, în sinea mea și tac
dar nu pentru eu te cred
sau -i adevărat
ci pentru iubesc și sunt bărbat
sunt robul sentimentului ciudat -
iubirii astea scoase la mezat
în lumea asta plină de veniți și de plecați
mai buni ca mine și mai talentați
mai tineri, mai perfecți, mai degajați
mai îndrazneți și mai sofisticați
într-un cuvânt mai - mai că l-am uitat...
- și încă una, înca vreau ca tu știi
- când vei pleca, promite-mi să mai vii
chiar dacă e minciună, tu -mi scrii
în telefonul meu
plecând, că mai revii....

poezie de (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Când a fost adus porumbul în România? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!