Te caut

Caut, caut, nu-ş' ce caut pe câmpia înverzită,
armonii de nai şi flaut, încântare şi ispită,
ce-am avut pare pierdută, inimă neprihănită,
cucerită ca redută, rătăcită ori sucită,
dar nicicum, nicicând uitată, muzică neizbutită,
zorii zilei mă îmbată, speranţă bine gândită,
draga mea, muza câmpiei, roua din zori făurită,
se ridică abur gliei, dragoste nelămurită,
s-a-ncropit izbânda noastră, când pierdută, când găsită,
rămâi floarea mea albastră, oaia vieţii rătăcită,
nu pot trăi fără tine, răbdarea îmi e strunită,
încântările-s depline: tu să fii binevenită!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de tine

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi lumea-mi pare atât de mică,
Fără iubirea şi mângâierea ta,
De tot îmi este frică.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi viaţa-mi pare ca o clipă,
De-aş putea zbura
Pe-a vântului aripă.

Să vin în miez de noapte
Ori în zori de zi,
Să-ţi spun cu dulce şoapte
Că fără tine nu pot trăi.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi inima mă doare,
Ce mult aş vrea să fii a mea
O! tu raza mea de soare.

Dar totul e în zadar
Şi mie îmi pare atât de rău
Căci tu nu eşti lângă mine
Şi lângă tine nu sunt eu!

poezie de Vladimir Potlog (6 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Îmi caut Muza, caut fără rost,
Iubita mea din timpul ce a fost;
Pe-un site e doar delirium tremens,
Găsesc doar Picasso când vreau Rubens:

Cuvinte-amestecate-n aliaj...
E poezie sau e alt limbaj?
Pierdut şi trist mai rătăcesc puţin
Rugându-mă şi-apoi zicând: amin.
În fine, caut, sper, am aşteptări
Printre atâtea strofe şi cântări.

Când, în sfârşit, cu mare încântare,
Găsesc o poezie de valoare,
Citesc rapid, dar când mă uit mai bine,
Observ că e semnată... chiar de mine.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Îmi caut Muza, caut fără rost,
Iubita mea din timpul ce a fost;
Pe-un site e doar delirium tremens,
Găsesc doar Picasso când vreau Rubens:

Cuvinte-amestecate-n aliaj...
E poezie sau e alt limbaj?
Pierdut şi trist mai rătăcesc puţin
Rugându-mă şi-apoi zicând: amin.
În fine, caut, sper, am aşteptări
Printre atâtea strofe şi cântări.

Când, în sfârşit, cu mare încântare,
Găsesc o poezie de valoare,
Citesc rapid, dar când mă uit mai bine,
Observ că e semnată... chiar de mine.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Te caut în noapte, pierdută-n abisuri,
Smerită, tăcută, dor rătăcind,
Te plăsmui în gânduri. brodându-te-n visuri,
Eternă tăcere! Te caut, dorind...

Când stele, lucind, se preumblă în noapte,
Albastre, lungindu-se-n dâre de foc,
Descopăr muţenii arse în şoapte,
Umbre pe cer, alergând, îşi fac loc...

Te caut în noapte, mă tem şi te strig
Prin bezna ce curge-n direcţii bizare,
Lumina-i departe, mi-e greu şi mi-e frig,
Plumbi parc-atârnă din nou de picioare.

Până când zorii fruntea-mi sărută,
(Blândă trăire) să mă trezească
În noapte mă nărui şi caut, pierdută,
Luciri de lumină să mă-nsoţească

poezie de Florentina Mitrică (9 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn raţiunii...

mereu caut să-ţi aflu esenţa
raţiunea mea tristă şi vie
dar nu pot depăşi somnolenţa
din blestemul numit entropie

raţiunea mea-soi de sclavie
raţiunea mea rece şi dură
şi materia mea cenuşie
când spectrală, când lipsă, când pură

mereu caut să-ţi aflu prezenţa
unde stai şi în ce colivie
dar nu pot depăşi transparenţa
din blestemul numit energie

mereu caut să-ţi aflu potenţa
devorând crunta ta astenie
dar nu pot depăşi violenţa
din blestemul numit omenie...

poezie de Iurie Osoianu (17 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn raţiunii

mereu caut să-ţi aflu esenţa
raţiunea mea tristă şi vie
dar nu pot depăşi somnolenţa
din blestemul numit entropie

refren
raţiunea mea-soi de sclavie
raţiunea mea rece şi dură
şi materia mea cenuşie
când spectrală, când lipsă, când pură

mereu caut să-ţi aflu prezenţa
unde stai şi în ce colivie
dar nu pot depăşi transparenţa
din blestemul numit energie

refren

mereu caut să-ţi aflu potenţa
devorând crunta ta astenie
dar nu pot depăşi violenţa
din blestemul numit omenie

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ziua mea onomastică

Mă caut şi nu mă găsesc!...

Mă caut în vechiul ogor strămoşesc-
În grâu, în porumb şi-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Şi-n focul din vatră,
În golul din casă
Şi-n gloata de-afară,
Şi-n toţi răposaţii ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic...

Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc!...

Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Şi drumul trosneşte sub paşii greoi,
Mă caut şi-n larma vieţii de-acum,
şi-n pacea vieţii de apoi...

Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Şi-n ghioc...
Mă caut şi-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele şterse...
Dar nu mă găsesc.

Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc...

Părinte!...
Ce vină mă face s-alerg
Cu gândul şi fapta spre morţii de ieri,
Că urmele mele din lume se şterg
Şi nu mă găsec nicăieri?...

Ce vină mă face să nu mă găsesc
Când tot mai trăiesc?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 3 (martie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec deplin

Când deschid larg fereastra
Şi mă uit înafară,
Doar pe tine te caut
Cu ochii...
Zorii zilei pătrund
În privirea-mi de fiară,
Atunci simt cum de mine
Te-apropii.

Când pământul se crapă
Prins în arşiţa verii,
Eu pe tine te-aud
Că păşeşti...
Pe timpan cald îmi plouă,
În livezi se coc merii
Şi de aur sunt toţi
Ca-n poveşti.

Goale, tălpile-mi trec
Prin a ierbii răcoare,
Parcă simt că te mângâi
Pe tine...
Fuga mea e un cântec
Ce se pierde în zare,
Iar eu - pradă iubirii
Depline.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut,
in zeci de amintiri frumoase,
dar cad doar lacrimi dureroase
mi-e greu sa cred ca s-a terminat
acum esti altu, te-ai schimbat.

Te caut,
Caci nu mai pot suporta
durerea din inima mea,
dar nu te gasesc si plang mereu
cu zeci de lacrimi in sufletul meu.

Te caut,
iar atunci cand te gasesc
cu durere in suflet te privesc,
cum treci pe langa mine
parca nu as fi existat pentru tine

poezie de Adriana Monica Burtea (29 ianuarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Alerg către soare, căutare mi-s zorii,
în chinul să văd, Pământul rotund îi,
lumina ce o caut îşi aşterne fiorii
şi urme mai caut, să-l văd sau să-l tuldui.
Tăinuitele-mi gânduri, îmi prind iarăşi viaţă,
un sânge curat, în inimi zvâcneşte,
mă doare tăcerea, numită speranţă
când lumea întreagă, care stă, cleveteşte.
Privesc către zări, nu te văd, în zadar,
îţi caut făptura, ea mă lasă şi pleacă,
copil rătăcit sunt, nici măcar n-am habar,
te întorci, sau mă laşi, încă o noapte să treacă.
E întuneric când sunt, dar când pleci e pustiu,
te caut în zări, prin colţul tăcerii
nu te pierd, nu te am, sunt cu tine, nu ştiu,
mă las pradă-n vis, din visul chemării.

poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

În visul meu, apari din întuneric,
Şi te-ntrupezi, uşor, în faţa mea,
Apoi dispari într-un decor feeric,
Lăsând un gol imens în urma ta.

Te chem, te strig, te plâng, şi-apoi te caut
Prin amintiri pierdute-n timpuri vechi
Pe muzica-n surdină-a unui flaut
Ce vine din legendele străvechi.

Cum aş putea să te găsesc, iubito,
când simt c-acest prezent mi-e prea târziu
şi te-am pierdut prin viaţa ce-am trăit-o
între un alb şi-un negru-cenuşiu?

Îţi caut urmele prin timpuri moarte,
îi rog să mă îndrume chiar pe zei,
să-mi pună undeva un semn de carte,
pe urma ta să-ndrepte paşii-mi grei.

Iar dacă strigătu-mi va fi zadarnic
şi urma paşilor pierdută iar,
cu suferinţa gândului amarnic,
îmi voi curma calvarul solitar

Şi voi păşi, din lunga mea tristeţe
pe drumul către viaţa luminoasă,
cerându-le zeiţelor măreţe
să ne alunge pe-amândoi... acasă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Alerg ca un mosc în umbra pădurii înnebunit de propria lui mireasmă
Noaptea e noaptea miezului de mai, briza e briza sudului.
Îmi pierd drumul şi rătăcesc, caut ceea ce nu găsesc şi găsesc ceea ce nu caut.

Din inima mea se iveşte şi dansează imaginea propriului meu dor...
Vedenia sclipitoare dispare.
Încerc stăruitor s-o cuprind, dar ea se fereşte de mine şi mă rătăceşte din drum.
Caut ceea ce nu pot găsi şi găsesc ceea ce nu caut.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul din sufletul meu

Inima mea e doar un cimitir
În care pe tine te-am îngropat.
Şi-atunci când mă aflu în delir
Plâng şi te caut, caut neîncetat!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu inima mea curată

Cu inima mea curată, zi de zi te caut, Doamne.
Prin viscole, ploi şi zloată, Te caut şi-n veri şi-n toamne.
Lucruri multe am a-ţi spune, ce-n inimă le-am sechestrat.
Nu le-am împărtăşit la lume, în suflet le-am ferecat.
Când o fi şi-o fi să fie, în faţa Ta fruntea să plec,
am să rup acea frânghie şi inima mi-o dezleg.
Tot ce-am greşit pe pământ, Ţie îţi mărturisesc.
Ascultând al Tău cuvânt, păcatele îmi ispăşesc.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te caut, să mă caut...

Pe malul mării încă te mai caut
Iubita mea cu trup marmorean,
În timp ce-mi împletesc, nepământean
Durerile cu sunetul din flaut.

Pe malul mării ţipă pescăruşii
De parcă ar cânta funest prohod;
Dormind cu capul pe un vechi năvod
Visez că eşti pe prag, în faţa uşii

Şi te visez cântând în cor cu stele,
Şi pe-armăsari de valuri te visez...
Aş vrea la al tău piept să înnoptez,
Să mă fereşti de duhuri şi de iele.

Aş vrea pe plajă s-alergăm cuminţi,
Să îţi înalţ castele de nisip,
Icoană să îmi fie al tău chip,
Să te pictez cu şoaptele-mi fierbinţi,

Apoi în tânguirile de flaut
Pe ape să dansăm, ba chiar sub ele,
Cioplindu-ţi, roşii, de corali inele,
În ochii tăi ca marea să mă caut.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi caut iubirea

Şi-mi caut iubirea,
Chiar acolo unde,
Nu există fericirea,
Nici lumina nu pătrunde,

În întunericul imaginar,
Te caut pe tine, neagra mea,
Bântui ca un hoinar,
Şi sper ca şi ea să mă vrea,

Sap în suflet,
Ca să te găsesc,
Şi fără nici un regret,
Sunt uimit că fără tine
Eu încă trăiesc,
Deşi deloc nu mi-e bine.

Dar poate că vreodată
Am să părăsesc lumina,
Şi pentru ultima dată
Îmi vei ţine mâna

La pieptul tău
Şi vei regreta
Că m-ai lăsat la rău,
Că m-ai lăsat la alta,

Să mă întunece,
Să mă distrugă,
Să mă lase rece,
Să mă plângă...

poezie de Dorin Teodorescu (11 octombrie 2010)
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Amar este colbul tălpilor grele,
Dintr-o mie de drumuri, o mie sunt rele.
Din tristeţe-n tristeţe cobor în tăcere,
Spre cărarea ascunsă speranţelor mele.

Şi caut, şi caut mereu printre stele,
Sunt ziduri în cale-mi si trec peste ele,
Picioarele-mi poartă mişcarea mea mută
Mă doare, năpraznic cărarea pierdută.

poezie de Corneliu Subotnicu din Nisip
Adăugat de G. M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi dragostea

Cum pot să Te laud cu inimă bună
Când lacrima-n spate mi-ai pus-o să stea,
Cum vrei să nu fie în mine furtună
Când vânt şi-ntuneric e-n dragostea mea.
De vrei bucurie, la ce suferinţa,
Cum vrei cu durere ‘nainte-Ţi să vin?
De vrei să mă saturi, să-mi saturi fiinţa
De ce-mi pui în apă oţet şi pelin?

Nu-s Iacov, ştii bine, să-Ţi stau înainte
Să lupt împotriva-Ţi din noapte în zori,
De vrei să Te laud, Tu adu-ţi aminte
Că nu de durere mi-e frica şi ori

De câte ori, Doamne, vei vrea să Te caut
Dă-mi dragostea toată că dragoste-s eu
Şi-aştept cum Ilie în susur de flaut
Să simt că eşti Blândul şi Bun Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea (19 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi caut casa-n miez de iarnă

Îmi caut casa-n miez de iarnă
Când albe stele stau să cearnă

Când doarme satul printre cetini
Uitat de mine şi de prieteni,

Când luna picură în sânge
Şi cumpănă fântânii plânge,

Când vântu-n chiot de zăpadă
Îmi iese-n cale să mă vadă,

Când dorul nesfârşit mă cheamă
Prin somnul zbuciumat de mamă,

Când paşii ce mă poartă suie
Spre uşa răstignită-n cuie...

Îmi şterg o lacrimă uitată
Şi stau la sfat cu tine, tată!

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!