Monstrul comic

Este greu să fii şi monstru şi comic.
Doctorul Pemfigus avea darul să-i facă pe muribunzi să râdă.
Întâi - avea vocea de castron lovit cu o lingură.
Picioarele erau de circa trei ori mai lui ngi decât restul corpului.
Fiecare cuvânt rostit avea multiple înţelesuri.
Frunză însemna şi pungă şi strungă.
Viaţa însemna şi moarte şi călătorie.
Glumă - ciumă - pumă-gumă
cămilă - silă-milă-grilă
Datorită acestui joc, circa o jumătate din omenire fu salvată.
Printr-o ciudăţenie, numărul conflictelor sângeroase a crescut uluitor.
Monstrul comic se întristă foarte şi chiar începu să plângă.
Tristeţea influenţează starea electrică a atmosferei,
au început furtuni, ploi, uragane, planeta s-a pustiit.
A rămas în viaţă Monstrul comic, dar nu se ştie ce glume a mai făcut.
Era singur. După un timp a apărut un tip - Bifidus.
Acesta ţinea un jurnal, dar un incendiu a distrus acest valoros document.
Au rămas jumătăţi de frază. O mierlă fluiera ca...
Un cerc se strânge... Voi deveni o riglă de...
Voiam să fiu o jimblă... Numai poeţii pot...
Stăteam alături de mama şi priveam lumea...
Stăteam, mâncam, studiam...
Stop, mi-a zis un ckijtitor care...

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Situaţie critică

După metode noi şi vechi
Unii din cei de sus se râd
Cu gura până la urechi
Dar gestul nu-i comic e hâd

După ce-au jecmănit o tară
Unii dintre aleşi se râd
Ne fug românii pe afară
Şi lucru nu-i comic că-i hâd

Dacă ne înşeală cu brio
Pe sub mustaţă ei se râd
În loc să ne spună adio
Şi asta nu-i comic că-i hâd

Când naţia e năucită
Ei continuă să râdă
Politica o fac sucită
Şi asta-i o treabă hâdă

Să li se dea un tratament
Care să-i facă omenoşi
Sigur a venit momentul
Să fie mult serioşi

Azi după anii de regres
Să renaştem ca o iarbă
Să ducem viaţa spre progres
Să nu mai râdă ăştia-n barbă

Ca-n coarnele furcilor
Nu dă bine şi nu-i fain
Vom fi de râsul curcilor
Dacă ne mai râd on line.

poezie de David Boia (24 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg în timp

tata-mare era
mai tot timpul plecat
la câmp
nu ştiu ce obsesii avea
să adune bob lângă bob
să pună porumbul în saci
miriştii să îi dea foc
să ardă zăpezile
mama-mare tăia deseori
jumătate din lună
şi o punea pe masa rotundă
la care stăteam ochi lângă ochi
ne îndemna pe fiecare
mai ia copile o bucată de vis
hrăneşte această himeră
acum pentru atunci
lui tata-mare nu îi plăceau smiorcăiţii
avea o puşcă de vânătoare
dar niciodată el nu vâna
din bucata de cer rămas
deasupra mesei cu trei picioare
mama mea mare făcea baiere
cu care îşi lega fruntea
să nu o mai doară nimic

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mea avea o singură ciudăţenie

Mama mea avea o singură ciudăţenie,
nu judeca niciodată greşit,
ea era întotdeauna unde trebuie să fie
şi făcea exact ceea ce trebuie să facă
la momentul cel mai potrivit,
mai precis decât cel mai bun ceasornicar.
De aceea totul fiind atât de exact,
eu nu am nici o amintire specifică despre ea.

Absent, stau în amfiteatrul lumii
Sunt invitat să vorbesc în memoria ei
Dar eu pot să spun foarte puţin despre ea
Eu sunt ca un comedian cu o singură replică
şi uit mereu detaliile despre ea.
De aceea stau surprins, mut şi privesc în jur lumea asta
snoabă, cinică, curioasă şi plictisită
adunată ca o colectie de lei din savană.

Dar cineva continuă sa mă întrebe
cine a fost mama mea şi ce a făcut
şi cât de diferită este de ceilalţi din familia mea.
Dar mama mea nu a distrus nimic,
nu a luptat cu nimeni, nu s-a judecat cu nimeni,
nu a fost prizonierul nimănui
şi a făcut politica fără nici o politică.

Deci eu nu îmi aduc aminte nimic deosebit de mama mea.
Ea a fost mama mea şi atât
şi nu astepta ordine de la altcineva.
Ea nu a reclădit nimic
pentru ca ea nu şi-a distrus lucrurile
şi nu s-a luptat cu cei din jurul ei.
A muncit mereu pretinzând că nu munceşte niciodată
şi s-a reinventat pe ea însăşi de câte ori era nevoie.
De aceea eu nu îmi aduc aminte exact ce a făcut mama.

Multimea asta curioasa stă încă în amfiteatru,
plictisite fiare, gata să mă sfâşie.
Eu demult mă vreau plecat,
dar nu sunt lăsat să părăsesc amfiteatrul.
Mama mea avea o singură ciudăţenie:
lipsa de orice ciudăţenie.
De aceea uitate unele de altele,
memoria, limba si inima mea stau să mărturisească
nerecunoscători lilieci, distraţi şi aiurea
ignoranţa mea depre mama.

poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început a fost Cuvântul

La început a fost Cuvântul. Şi Cuvântul era la Dumnezeu,
însemna Cuvântul Domnului, acel cuvânt a fost Creaţia.
Dar de-a lungul veacurilor de cultură umană cuvântul
a luat alte înţelesuri, atât laice, cât şi religioase.

A avea cuvântul a ajuns sinonim cu autoritatea supremă,
cu prestigiul, cu incredibila şi uneori periculoasa persuasiune,
cu a avea Ora de Maximă Audienţă, o emisiune TV,
cu a avea darul de-a trăncăni, eventual folosind mai multe limbi.

Cuvântul zboară prin spaţiu, ricoşează din sateliţi,
mai aproape de noi decât a fost vreodată de cerurile
de unde se crede că a coborât.

Dar, după părerea mea şi-a celor ca mine,
cea mai mare transformare s-a produs cu mult timp în urmă,
atunci când el a fost pentru prima dată încrustat în piatră
sau trasat pe papirus, când sunetul s-a materializat pentru privire,
din a fi auzit, în a fi citit prin semne, apoi prin text;
şi a călătorit prin timp de la manuscris la Gutenberg.

Pentru că aceasta este povestea genezei scriitorului.
E povestea care a SCRIS-o pe ea sau l-a SCRIS el întru fiinţă.

poezie de Nadine Gordimer din Scris şi Fiinţă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate considera că raportul dintre comic şi cuvântul de spirit constă tocmai în acţiunea spiritului asupra persoanei a treia, conform mecanismului plăcerii comice. Dar nici vorbă de aşa ceva: interferenţa cu comicul nu este valabilă pentru toate spiritele, nici măcar pentru majoritatea lor; de cele mai multe ori, cuvântul de spirit poate fi clar deosebit de comic. Ori de câte ori cuvântul de spirit nu ia forma nonsensului, deci, în cazul spiritelor aluzive şi cu două înţelesuri, nu constatăm la ascultător ceva asemănător efectului comic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anti-DADA

Un cal s-a mutat într-o casă frumoasă,
Avea o culoare deschisă, dar ştearsă ( calul),
Soarele nostru privea numai calul,
Precum un şoarece – caşacavalul.
N-o să mă credeţi, greabănul, crupa
Păreau din vremea lui Chandragupta,
Fapt e că tot acest trup prea solid
Nu avea ce să caute. Spun sheet.
În timpul acesta noi ne iubeam
În fânul uitat de celebrul cal.

Căpitanul Kieckeritz
Avea scris frumos, din pix,
El citea cu interes
Din Le Monde şi din Express.
Capul său era înfipt
Într-un vârf de eucalipt.
Ce citea era secret,
Avea grade, fiind deştept,
Iar alături se-nvârtea
Personal iubita sa.
Kieckeritz, ah, Kieckeritz,
Nu bea votcă după şpriţ,
Că alcoolul nu e bun
Fără versuri şi tutun.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonsensul şi prostia, care au adesea un efect comic, nu sunt resimţite în toate cazurile ca fiind comice (ca şi caracterele care odată ne provoacă râsul, în timp ce altădată dispreţul sau ura). Acest fapt nu arată decât că efectul comic depinde şi de alte condiţii, nu numai de comparaţie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un comic pentru că realitatea a făcut din mine un comic.

citat din Alberto Sordi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos comic

Mă uit la Lună, râd, e ridicol de tristă,
De fapt se preface, ca tine, uneori, iubi,
Tu, care ai ucis o pasăre cântătoare,
Nu ţi-am cerut nimic, nu puteai să-mi oferi nimic,
Dar se născuse o stea, te iubeam de la mii de ani-lumină,
Vorbeşti de armonie cerească, te-nşeli, nu ştii ce catastrofe
Se petrec în acest cosmos tragic-comic, în sufletul tău
Am găsit un jandarm, ce păzeşte el? Ce nevoie ai de el,
Când Domnul le ştie pe toate? Eu te găsesc în lucrurile toate,
Tu parcă ai plecat în alte spaţii, ce bucurii găseşti?
Fără nădejde mă înclin, mă-nvinuiesc, dar nu găsesc nicicum pricina,
Ce reci sunt stelele, pământul iar mă cheamă,
Auzi tăcerea dintre noi, auzi tu moartea păsării
Ce nu s-a mai născut? Tu ai ucis, iar cosmosul
Devine comic, râd şi eu de mine, de ce nu?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt întotdeauna mai motivat de durerea unui personaj comic, decât de ceea ce-l face comic.

citat din Jason Alexander
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut

nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două naşteri
şi o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
şi paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
mă tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-şi aştepta spirala
apoi
ca şi când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai ştiut nici măcar el
de unde începuse
şi nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi şi întrebarea
poate si filosofia
dar cum era aşa greu să plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început să gândească viaţa
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropaţi aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care persoana străină joacă încă un anumit rol, independent însă de o comparaţie directă cu propriul eu, diferenţa dintre consumurile de investire – sursa plăcerii – este produsă de influenţele extern, pe care le desemnăm sintetic prin cuvântul "situaţie". De aceea, acest tip de comic se numeşte "comic de situaţie".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să încep

Am să încep cu un popă
Care avea un câine,
El pe câine l-a iubit,
ş. a. m. d., prost este că iubitul câine
a murit, copitele cailor bat nemulţumite,
vântul răspândeşte acest zvon trist,
ochii trecătorilor nu spun nimic.
Or fi şi ei cai?
Erau blocuri în centru pentru cai.
Câinele a rămas un animal de provincie.
Aţi văzut câine în parlament?
Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram,
Ce-nfioraţi, acele biete vorbe, fericire, etc.,
Acum domnim între o zi şi-o noapte,
Nu te-am zărit în ţara vieţii, erai?
Tu plângi? De ce? Visările – Coloane moarte.
Fereşte-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea.
Nu am fost niciodată suficient de singur.
Paznic al depărtărilor, asta voi fi.
Mormântul unei fete tinere,
Un idiot cântă alături, în surdină.
Eu cred că numai orbii au şansa să zboare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam că-i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca să vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu că ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Şi avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Şi dânsa era destul de tânără. Gândeşte-te că blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Aşa e, ai dreptate.
Lucian: Şi uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum şi nu numai că nu am un copil sau o soţie, dar nici măcar o iubită sau cel puţin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărişor şi-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cuminţel.
Lucian: Cuminţel, eu?! Glumeşti, nu?! Nu cunoşteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată să mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Şi cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu eşti.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puţin 34, dacă vom reuşi să ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puţin, cu siguranţă, nu vei fi deloc bătrân!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcăm un deal de nisip

Urcăm un deal de nisip,
Picioarele nu le mai simt,
Alături o umbră era,
Femeia zărită cândva,
Credeam că sortită mi-a fost,
Îndrăgostitul e-un prost,
Rece să fii şi lucid,
Mândru şi foarte placid,
Nisipul se-opune din greu,
Dealul tot creşte mereu,
Simt răsuflarea femeii,
Ameţitoare ca teii
De pe Copou, e un vis,
Scuzaţi-mă că nu v-am zis.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afectele, dispoziţia şi atitudinea individului ne arată, prin rolul pe care-l joacă în fiecare caz în parte, că nu există un comic absolut decât ca excepţie şi că efectul comic se naşte sau dispare în funcţie de punctul de vedere al spectatorului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa s-a ridicat şi a pornit iar la drum. Vai, picioruşele ei erau obosite şi zgâriate! De jur împrejur era urât şi frig. Crengile pletoase ale sălciilor erau galbene şi frunzele cădeau smulse de vânt şi numai porumbarul mai avea poame, dar nu erau bune. Şi când Gretchen a încercat să mănânce din ele, i-au făcut gura pungă de acre ce erau. Trist şi urât era în lumea largă!

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi autori nu acceptă o distincţie netă între cuvântul de spirit şi comic, nici în plan conceptual, nici în plan practic. Aceşti autori definesc cuvântul de spirit ca un "comic de limbaj". Pentru a verifica această opinie, vom compara câte un exemplu de comic intenţionat şi de comic neintenţionat al limbajului, cu exemple de vorbe de duh. Vorbirea comică nu se poate distinge fără dificultate de vorbirea spirituală.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată şi dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la ţară, unde tatăl meu, în tovărăşie cu un frate al mamei şi cu altă rudă, au luat în arendă o moşioară. Ţin minte această primă călătorie a mea (căci călătoria ce am făcut-o când eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la TârguFrumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunaşul trăsurii, iar mama mea cu bunica mea în fund. Tatăl meu nu ştiu: era pe capră, ori nu era cu noi. Era frumos, era soare. Întâiaşi dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iuraşcu, moşia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut nişte pui de cucuveică care avea cuibul sub streaşina casei boiereşti. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependenţa sau relativitatea comicului este mult mai mare decât cea a cuvântului de spirit; deoarece acesta din urmă este întotdeauna produs şi nu descoperit, producerea sa poate avea în vedere condiţiile în care este acceptat. Dezoltarea afectelor este unanim acceptată ca fiind condiţia cea mai nefavorabilă pentru comic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!