Articularea a două tonuri egale este un proces de contrastare care îşi menţine locul şi rolul înăuntrul întregii expansiuni. Expansiunea este păşirea în spaţiu şi timp, purtată mai departe. Esenţa fiecărei-expansiuni spaţio-temporale este dată de legătura impenetrabilă, natural organică, "aşa şi nu altfel" dintre toate articulările implicate în această dezvoltare. Toate sunt atribute evidente dintre aceste întrepătrunderi.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetiţia fizică a unui ton nu poate să creeze contrastul care lasă să se formeze expansiunea, păşirea mai departe în spaţiu şi timp, în ciuda devenirii structurilor muzicale de început. Fiecare articulare muzicală reprezintă un proces de expansiune şi compresie. Dreptul la durată, dreptul de a continua să existe – prezent în trăire în dimensiunea spaţio-temporală – depinde nemijlocit de contrarietăţi. Expansiunea se poate dilata până când nu se poate lărgi mai mult. Acest punct crucial al fiecărei desfăşurări expansive se numeşte "punct culminant".

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al doilea ton este egal celui dintâi – în contrastul dintre două tonuri egale se materializează cele mai elementare structuri de sunet (care iau în calcul timpul şi care sunt ipoteza potrivită) pentru ca metamorfoza tuturor datelor de ton, în muzică, să fie desăvârşită.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onepointedness-ul spiritului aude relaţia dintre cele două. În această relaţie nu este de faţă nici primul, nici cel de-al doilea. Dacă în cel de-al doilea fenomen nu este nimic nou, atunci interesul meu se micşorează. Pentru că primul ton a avut mai întâi efect asupra mea, pe cel de-al doilea îl pot percepe doar în raport cu primul. Păşirea mai departe în timp prezintă o nouă dimensiune în favoarea celui de-al doilea.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din moment ce fiecare ton în parte este un sistem solar, între el şi apariţiile adiacente există relaţii strânse, nearbitrare şi neinterpretabile. Aceste relaţii se formează nu numai în spaţiu, ci şi în timp. Ceea ce muzicologia ignoră cu desăvârşire este structura temporală a apariţiei epifenomenelor şi efectul lor, reflectat în universul afectiv al oamenilor. Esenţa muzicii se află în relaţia ton-om şi în căutarea corespondentelor dintre această structură a sunetului şi structura universului afectiv uman.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exact ca o lege a naturii, şi o propoziţie juridică leagă două elemente. Însă legătura care îşi găseşte expresie în propoziţia juridică are un înţeles cu totul diferit de cea care descrie legea naturii: cauzalitatea. Este evident că legătura dintre crimă şi pedeapsă, delict civil şi execuţie silită, boală contagioasă şi internare nu este una de tipul cauză-efect. În propoziţia juridică nu se afirmă, ca în legea naturii că, dacă este A, este şi B, ci că, dacă este A, trebuie să fie şi B, chiar dacă în realitate B nu este. Faptul că sensul legăturii dintre elementele propoziţiei juridice este diferit de cel al legăturii dintre elementele legii naturii îşi are originea în aceea că legătura în propoziţia juridică este realizată de către o normă stabilită de autoritatea de drept, deci printr-un act volitiv, în timp ce legătura de tip cauză-efect afirmată în legea naturii este independentă de orice asemenea intervenţie.

Hans Kelsen în Doctrina pură a dreptului (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este constituit din două părţi: esenţă şi personalitate. Esenţa omului este ceea ce este el. Per­sonalitatea omului este "ceea ce nu este el". "Ceea ce nu este el" înseamnă: ceea ce este venit din afară, ceea ce a învăţat, sau ceea ce reflectă toate urmele impresiilor exterioare lăsate în memorie şi în senzaţii, toate cuvin­tele şi toate mişcările care i-au fost inoculate, toate aceste sentimente create prin imitaţie, toate acestea "care nu sunt el", toate alcătuiesc personalitatea.

P.D. Ouspensky în Fragment dintr-o învăţătură necunoscută
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este vorba despre înrudirea dintre tonuri, înrudire între diferitele niveluri de sunet, intensităţi. Dacă unul este foarte puternic, iar celălalt este slab nu este vorba de un contrast foarte mare. Dacă unul este foarte puternic, iar celălalt este tot puternic atunci avem un contrast enorm. Cu cât este mai mare contrastul, cu atât sunt mai numeroase punctele de contact dintre stările de fapt. Şi cu cât este mai mare contrastul, cu cât sunt mai numeroase contactele, cu atât mai mult timp îmi trebuie mie pentru a percepe asta. Aşadar dimensiunea temporală este inclusă în interval. Frescobaldi spune: Pasajele expresive trebuie cântate mai încet decât celelalte.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se mişcă? Materia crudă substanţială: o coardă, o masă de aer sau de metal. Ştim că totul este mişcare. Dacă sunetul este mişcare, atunci ce diferenţiază sunetul, care poate deveni muzică, de celelalte mişcări? Structura sa specifică este de neînlocuit, care îi stă la bază: vibraţiile egale şi constante. Pentru o anumită unitate de timp, acelaşi număr de vibraţii: aceasta este esenţa tonului muzical.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea se manifestă în timp. Ea nu pleacă când dă de greu. Ea nu fuge când cel de alături este îngenuncheat. Ea nu se eschivează de probleme. Ea, dintre toate, alege să rămână, să ajute, să dăinuiască. Ea, dintre toate, alege să mângâie, să sărute, să aline. Ea, dintre toate, alege să lupte, să spere, să creadă. Ea, dintre toate, alege să fie!

aforism de Marinela Lungu
Adăugat de Marinela Lungu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Categoric este dificil de dat o definiţie a ceea ce, convenţional, este numit "caracter"; totuşi poate fi remarcat faptul că acesta din urmă poate fi atribuit eului în mod univoc şi am putut cunoaşte câţiva dintre factorii care îl determină: în primul rând transformarea vechii instanţe părinteşti în supra-eu, fapt care este de departe cel mai important şi cel mai decisiv dintre toate, mai târziu identificarea cu părinţii sau cu alte persoane influente, apoi încă alte identificări care sunt reziduurile relaţiilor obiectuale abandonate. La toate acestea se adaugă formaţiile reacţionale care îşi joacă întotdeauna rolul în formarea caracterului şi pe care eul le acumulează prin mijloace mai normale, mai întâi în refulările sale şi mai apoi când el respinge impulsiunile instinctuale indezirabile.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa universului afectiv uman este dată de relaţiile dintre acum, între ceea ce a trecut şi ceea ce va veni. Argumentările active care marchează motivele de mişcare a emoţiilor şi sentimentelor ivite în lumea afectivă sunt reprezentate de această legătură dublă "acum", între viitor şi trecut. O astfel de coardă se împarte la mijloc, imediat după se împarte la doi: apare octava; se împarte în trei: apare cvinta; se împarte în patru, în cinci, în zece, în o sută până când, pentru percepţia umană, se atinge starea de linişte din care a fost smulsă.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt câteva roluri fabuloase, scrise pentru femei. Actriţele care reuşesc în viaţa lor să joace unul dintre aceste roluri sunt mângâiate de Dumnezeu pe cap. Unul dintre aceste roluri este Blanche din piesa lui Williams, "Un tramvai numit dorinţă". Dintr-o mie de actriţe, doar una singură reuşeşte să joace rolul ăsta. Dureros este că fiecare actriţă îşi doreşte să joace acest rol începând de la 20 de ani şi până la 70 de ani.

citat din Rodica Mandache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

cultură

Cultura nu este altceva decât drumul către libertate. Arta este libertate, cu toate că ea te prinde în senzaţii. Dar nu-i nimic mai fals ca definiţia întregii filosofii că arta este jocul senzaţiilor, nu. Asta este nada cu care te prinde, te atrage. Ori, când treci peste ce te-a atras, poţi ajunge undeva unde nu te simţi tras nici la stânga, nici la dreapta, nici în sus, nici în jos... Asta-i libertatea.

definiţie celebră de Sergiu Celibidache în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate invenţiile uimitoare, ce minte sublimă a fost în stare să conceapă modul în care putem comunica gândurile noastre cele mai secrete unei alte persoane care se află departe în spaţiu sau timp? Şi asta doar prin aranjarea a vreo două duzini de semne mici pe o bucată de hârtie! Să recunoaştem că asta este simbolul şi pecetea şi culmea tuturor invenţiilor admirabile ale Omului!

citat clasic din Galileo Galilei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt manifestarea Întregului în spaţiu şi timp. Tot ce este, toate acestea sunt eu, numai că eu sunt limitat de spaţiu şi timp. Ceea ce numim dragoste e numai manifestarea acestei conştiinţe. Manifestarea este, desigur, mai vie în raport cu fiinţele mai apropiate în spaţiu şi timp.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai important lucru este să faceţi experienţa Realizării Sinelui. Trebuie deci mai întâi să vă conectaţi la această putere atotpătrunzătoare. Este extrem de simplu şi nu puteţi realiza această conexiune prin lecturile voastre, prin studiu, prin nimic altceva. Nu este un proces mental, ci este un proces viu. Mai presus de toate, voi intraţi în Împărăţia lui Dumnezeu, care este un ocean de bucurie.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare câţi dintre voi realizaţi că rolul Bibliei nu este acela de a te duce la Dumnezeu, de a te mântui, sau a te duce în Rai; ci este doar acela de a te menţine continuu în angoasa separării "smerite/cică-se" de la Dumnezeu. I: Dacă ai să citeşti Biblia îţi promit că îţi vor ieşi din cap toate aceste rahaturi spirituale. A. M: Iar EU, îţi promit ca Dumnezeu, că atunci când vei începe să-ţi citeşti propria inimă vei uita toate aceste cuvinte deşarte, scrise în de oameni gregari plini de frici, dar cică în "Numele Meu". Ştii ceva? De fapt, ceea ce nu ştii tu şi aceste minţi pline cu otrava separării este faptul că EU, Dumnezeul tău, sunt mut. Deci, cum m-au auzit oamenii aceştia vorbind, de au scris cartea asta de adormit pruncii, numită Biblie, dacă EU Sunt Tăcere? Eu nu pot vorbi niciodată nimănui, pentru că nu mă pot despărţi/separa de nimeni.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest "a nu putea face altfel" al conştiinţei pure nu este o limitare. Această identitate eternă, ce-şi rămâne sieşi egală, este actualizarea neîntreruptă, mereu înnoitoare, a naturii sale; reducţia finală ce acţionează efectiv, omniprezent şi atotcuprinzător, corelaţia divină a existenţei absolute.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia este cu mult cel mai important dintre toate lucrurile pe care ni le pregăteşte înţelepciunea, ca să ne asigure fericirea de-a lungul întregii vieţi.

citat din Epicur
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este legătură mai sfântă decât frăţia dintre oameni. Tatăl îşi iubeşte copilul, mama îşi iubeşte copilul, copilul îşi iubeşte părinţii. Dar ce înseamnă toate acestea, fraţilor? Animalele sălbatice îşi iubesc şi ele copiii. Dar să te înrudeşti prin legătura sufletului, nu numai prin aceea de sânge, iată ce-i este dat numai omului.

citat celebru din Gogol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!