Al doilea ton este egal celui dintâi – în contrastul dintre două tonuri egale se materializează cele mai elementare structuri de sunet (care iau în calcul timpul şi care sunt ipoteza potrivită) pentru ca metamorfoza tuturor datelor de ton, în muzică, să fie desăvârşită.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă al doilea ton este fizic egal cu primul avem de-a face cu o situaţie cu totul nouă. Al doilea ton nu este perceput la fel cu primul, pentru că primul ton pe mine m-a marcat cu ceva (altfel nici nu pot şti cum cel de-al doilea este al doilea). Aceasta este o impresie oarecare, chiar şi numai în mintea mea sau chiar numai în această sensibilitate umană, care este incredibil de deschisă. Acest ton, însă, nu mai are acest avantaj incredibil de a cădea pe teren neprelucrat, ci cade pe un câmp prelucrat de primul ton. În muzică un există nicio repetiţie.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună ziua ton ton

Cum îi mai merge dragului ton ton? Ce faci tu ce faci tu? ce faci tu dragă ton ton? ce faci tu?
Ce faci tu? Ton Ton Ton Ton ton Ton Ton ton ton ton
Titi Titi Titi Riti ti ti
Ton Ton s-a ridicat din pat Ton Ton Ton Ton Ton
Ton ton şi e cu totul aiurit
Ri ti ti ti ni ti ti
ton ton ton Ton ton ton

poezie celebră de Constantin Brâncuşi din O scrisoare către Marthe Lebherz (25 septembrie 1926)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur ton nu poate să devină muzică. Dimensiunile activităţii în extensie care se îndreaptă, împotriva inerţiei atotcuprinzătoare şi a tendinţei atotcuprinzătoare, spre dispariţie, se materializează doar prin manifestarea următorului ton. În diviziunea fenomenului de bază, în desluşirea familiei sale, există deja ceva ce nu poate fi interpretat.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onepointedness-ul spiritului aude relaţia dintre cele două. În această relaţie nu este de faţă nici primul, nici cel de-al doilea. Dacă în cel de-al doilea fenomen nu este nimic nou, atunci interesul meu se micşorează. Pentru că primul ton a avut mai întâi efect asupra mea, pe cel de-al doilea îl pot percepe doar în raport cu primul. Păşirea mai departe în timp prezintă o nouă dimensiune în favoarea celui de-al doilea.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primului ton îi urmează ceva diferit... Cu primul ton am constat că acesta nu este numai o apariţie spaţială, ci are şi o dimensiune temporală. Familia sa se iveşte după el. De aceea, pentru prima oară în acest spaţiu îngust, avem de-a face cu un fenomen care va rămâne de însemnătate, de esenţă, pentru tot ce se va ivi mai târziu.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Articularea a două tonuri egale este un proces de contrastare care îşi menţine locul şi rolul înăuntrul întregii expansiuni. Expansiunea este păşirea în spaţiu şi timp, purtată mai departe. Esenţa fiecărei-expansiuni spaţio-temporale este dată de legătura impenetrabilă, natural organică, "aşa şi nu altfel" dintre toate articulările implicate în această dezvoltare. Toate sunt atribute evidente dintre aceste întrepătrunderi.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este vorba despre înrudirea dintre tonuri, înrudire între diferitele niveluri de sunet, intensităţi. Dacă unul este foarte puternic, iar celălalt este slab nu este vorba de un contrast foarte mare. Dacă unul este foarte puternic, iar celălalt este tot puternic atunci avem un contrast enorm. Cu cât este mai mare contrastul, cu atât sunt mai numeroase punctele de contact dintre stările de fapt. Şi cu cât este mai mare contrastul, cu cât sunt mai numeroase contactele, cu atât mai mult timp îmi trebuie mie pentru a percepe asta. Aşadar dimensiunea temporală este inclusă în interval. Frescobaldi spune: Pasajele expresive trebuie cântate mai încet decât celelalte.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frank Barone: Ţelina e cea care face salata de ton să fie salată de ton. Ce mi-ai dat tu, este o zeamă lungă de ton.

replică din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tonul se naşte din iniţiativa omului şi aparţine, totodată, universului. Melodia zămislită de om aparţine şi cosmosului pentru că este re-câştigată. Fundamental este ca în acel ton, care este şi o întruchipare spaţială, să poată fi desluşită şi dimensiunea ocultă a timpului. Aceasta marchează miezul relaţiei cu omul.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tonul

Ávem fel şi fel de ton:
Tonul de la telefon,
Tonul zis şi muzical,
Şi-apoi tonul cel vocal
(Ton scăzut şi ton strident,
Cum e tonul vehement),
Ton ‒ nuanţă de culoare,
De exemplu, la o floare,
Şi avem apoi, fireşte,
Tonul care este peşte.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetiţia fizică a unui ton nu poate să creeze contrastul care lasă să se formeze expansiunea, păşirea mai departe în spaţiu şi timp, în ciuda devenirii structurilor muzicale de început. Fiecare articulare muzicală reprezintă un proces de expansiune şi compresie. Dreptul la durată, dreptul de a continua să existe – prezent în trăire în dimensiunea spaţio-temporală – depinde nemijlocit de contrarietăţi. Expansiunea se poate dilata până când nu se poate lărgi mai mult. Acest punct crucial al fiecărei desfăşurări expansive se numeşte "punct culminant".

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se mişcă? Materia crudă substanţială: o coardă, o masă de aer sau de metal. Ştim că totul este mişcare. Dacă sunetul este mişcare, atunci ce diferenţiază sunetul, care poate deveni muzică, de celelalte mişcări? Structura sa specifică este de neînlocuit, care îi stă la bază: vibraţiile egale şi constante. Pentru o anumită unitate de timp, acelaşi număr de vibraţii: aceasta este esenţa tonului muzical.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din moment ce fiecare ton în parte este un sistem solar, între el şi apariţiile adiacente există relaţii strânse, nearbitrare şi neinterpretabile. Aceste relaţii se formează nu numai în spaţiu, ci şi în timp. Ceea ce muzicologia ignoră cu desăvârşire este structura temporală a apariţiei epifenomenelor şi efectul lor, reflectat în universul afectiv al oamenilor. Esenţa muzicii se află în relaţia ton-om şi în căutarea corespondentelor dintre această structură a sunetului şi structura universului afectiv uman.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica nu corespunde unei forme de a fi. E o devenire, e ceva care naşte, creşte, ajunge la un punct de maximă expansiune şi moare, ca o plantă, ca un sentiment, ca orişicare activitate omenească. Deci, mata, vrei să fixezi ceea ce te-a impresionat cândva, în loc să păstrezi în matale posibilitatea de a te impresiona, de a avea la dispoziţie elementele cu care iar intri în stadiul de euforie, care încă nu-i muzică.... transcenderea stadiului de euforie poate duce la ceea ce numim noi, câţiva dintre noi, muzică.

Sergiu Celibidache în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sergiu Celibidache a fost cel care mi-a deschis definitiv calea... perspectiva... felul în care tu, ca muzician, poţi să te exprimi şi să-i determini cât mai eficient pe cei din jur în a face muzică.

Horia Andreescu în ziarul Universul Radio, interviu (5 noiembrie 2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit o groază de oameni care ar da orice ca să fie altcineva decât sunt. O jumătate de viaţă şi-o consacră mimetismului şi imitaţiei, iar o altă jumătate îşi etalează colecţia de măşti pe care le-au purtat în prima parte a vieţii lor. Până şi ideea despre moarte este pentru ei o copie jalnică după moartea protagonistului vreunui film sau roman citit în tinereţe. A încerca să fii tu însuţi în orice împrejurare este o aventură a spiritelor mari. Paradoxal, dar când îţi reuşeşte această performanţă descoperi că eşti de fapt la fel ca toţi ceilalţi şi ajungi să crezi, ca Borges, că zilele tale şi nopţile tale sunt egale în sărăcie şi în bogăţie cu cele ale lui Dumnezeu şi cu cele ale tuturor oamenilor.

citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în muzică un fenomen care nu se întâmplă în domeniul celorlalte senzaţii materiale ale simţurilor. Fenomenul de octavă. Octava, adică dublul frecvenţelor infraroşului sau ultravioletului nu mai cad în sector perceptibil omenesc. Cad în afară. Fenomenul de octavă este un fenomen referenţial cosmic. Peste octavă nu există nimic. Or, există în muzică ceva care atinge omul unde nu-l poate atinge nici cel mai profund gând. Şi totuşi este real... Este foarte greu de pus în compatibilitate cu filosofia care, de la Brentano încoace a spus că orice conştiinţă e conştiinţă de ceva. Uite, există o conştiinţă? conştiinţa yoga? o conştiinţă activă, nu pasivă, fără să fie conştiinţă de ceva. Un gol în care poate intra tot.

Sergiu Celibidache în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea Tăcerii are acelaşi ton ca şi nota muzicală Si. Este sunetul pur din care se naşte Cuvântul. Ascultarea Tăcerii constă în autodizolvarea Eu-lui individual în acest sunet.

Chiriac Duicu
Adăugat de Chiriac Duicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice este dincolo de limitele minţii umane este fie iluzie, fie inutilitate; şi din moment ce zeul vostru trebuie să fie una dintre cele două, în primul caz ar trebui să fiu nebun să cred în el, iar în al doilea prost.

citat celebru din Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ştim despre sunet şi despre tonul muzical? Nu cu mult mai mult decât omul preistoric, care, urmându-şi o chemare lăuntrică spre libertate, îl descoperă prin căutări pline de har şi îl împrumută nepremeditat din univers. Sunetul este mişcare. Sunetul este vibraţie.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!