De la Criș
De la Criș pân-la Crișana e un drum fără prihană,
Odiseea fără ramuri, muguri încă nedeschiși,
Inchiziția se cheamă, lasă urme curmeziș.
Moartea nu e poezie, nici nu-i proză, poate cânt
Care circulă pe valuri fără sunet și cuvânt.
Oedip nu-și mai scoate ochii, are-n față Window Nine,
Din parfumuri lungi de rochii, Dionis se-mbată-n van.
Bodhistava străjuiește, viața curge infinit,
Nu mai știm în care ere ne-am născut și am murit.
Chinul, început nevrozei se adună pic cu pic,
Mântuirea vine-n roze de uitare, în ișlic.
Eu o las pe Adriana și m-apuc de Ramayana.
*******************************************
Harus- speaky, zise Miky, încurcând și limbile,
un augur mare în tur, a lovit în drum o mega,
rega, rega la șoferul ce băuse numai zerul,
Purana a pus ochii pe Bulana, fiica lui Bulan XIV,
Digha Nikaya, elevă la Sava, pierduse trei bacuri,
ucisă la Lacuri de homleși cu sacuri ori saci, cum doriți,
Merlin are-un blitz, un Blitzkrieg, se pare,
din secolul... care? Dragonul e roșu
precum mincinoșu, Eddele din Elsinor
au creat un nou decor, cu artiști în pelea goală,
chestiunea e nasoală. Hildegarda spuse - stop!
Piciul se nume Potop. Sfânta Brigitta
mi-agită arbitra. Sfântul Malahia
a șutit Valahia. Calixt e de vină
că n-a fost lumină.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre dorințe
- poezii despre început
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
Citate similare
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre durere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre păsări
- poezii despre prietenie
- poezii despre perseverență
- poezii despre nuntă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Demoni
am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început și fără sfârșit,
unde până și Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe fața Pământului,
vorbind cu El însuși
despre noua
arhitectură a Raiului,
am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind niște umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenușă
de fier
peste ochii obosiți ai societății
și peste
noua dezordine mondială,
să mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
și năzuințele,
din când
în când.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre întuneric, poezii despre viziune, poezii despre sfârșit, poezii despre rai, poezii despre ochi sau poezii despre moarte
Decaloguri comparative
Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte
Memorabil
A spune ceva memorabil și nobil?
Pornopsihia sperie snobii,
Dar despre moartea lui Ivan Ilici
Cine mai știe, la examene pici.
Supravegheați-ne, totul se fură,
De la lingouri și până la zgură,
Exhibă, omule, tot ce e-n tine,
Suflet și spirit, gânduri haine.
Că tu ai talentul de a te eschiva,
Precum spadasinul din burgul mic Spa.
Doar tu, iubito, ești cristalină
Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină.
Precum invariabila constantă Pi,
Nici într-un vis n-aș îndrăzni.
Schimbăm idei, simfoniete de dor,
Iar patima mea e aiurea, în nori.
Precum Venera fără de mâini,
Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieți câini,
În van vitejia, în van orice foc,
Ești Sapho de care n-am parte, noroc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vestimentație, poezii despre talent, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre sperieturi sau poezii despre schimbare
Maldoror
Maldoror
Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preț, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbușește ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecți păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.
Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniți,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marș forțat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără să știm, în somn adânc.
Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraș,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.
Așa cum plouă în inima mea,
Așa plânge și câinele-Dumnezeu,
Maldoror umbla pe șapte cărări,
Ca pe cele șapte coline ale Romei,
Circulate de cocote,
Smârcuri pustii în inima lui Maldoror,
Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde,
El nu are oase, doar crengi îngălbenite,
Tulpini de brândușe, sfielnic pătrunde
În Istoria Universală, alături
De Don Quijote Coțcariul,
Am văzut de curând un pui de corb rănit,
Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit,
Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică.
Boris Marian Mehr
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre râs, poezii despre bine și rău, poezii despre înfrângere, poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre vârcolaci sau poezii despre verde
Nu a murit Poetul
Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de țărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârșit,
ex nihilo nihil, poemul
se naște din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânța din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate ști.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre sex sau poezii despre naștere
Sfârșitul e încă pe drum
Cade noaptea în pereții scorojiți
și-n odaie niciodată n-a fost singurătate,
n-a fost nici tristețe
cu lacrimi fără să curgă.
Dar ce neliniște apasă în genunchi
de nimic nu mai contează
înrourând inima pietrei.
Doamne, fiorul lăuntric
trăirea în afară...
rupe din mine bucăți colțuroase
pe care nu vrau să le pierd.
Noaptea fuge, scapă din capcana
pe care timpul mi-o lasă mie
și tu-mi șoptești
sfârșitul e încă pe drum.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre singurătate sau poezii despre inimă
Calea nesfârșită
Tao te king, mă plimb, mă schimb,
Calea călăilor, cailor, căilor,
Iei un taior, nineacă, maior
Te fac, de nu ai nici nume
și nici un colac,
numele numelor, pumele pumelor,
o străființă, tu ești dorință,
ce rime reci, de nepătruns,
precum temeiul meteotungus.
Hermes ajunge numai la termen,
Heliotrop, se rotește c-un scop,
Hemerocal, crin radical,
Ca o hermină carnivorină.
Dar cât de albă e blana ei?
Nici hesperidele nu au cercei,
Prea sunt bolnave de frumusețe,
Un pic de cianură pe sub corsete,
Cum agonia apare toamna,
Lasă agonicii să roadă rama,
Ca Ramayana, cum e La Mama,
Între câmpie și munte doar fluturi,
Rece e fluierul dacă îl scuturi,
Pe coridoare pânze de doliu,
Moliile circulă fără orgoliu,
Calea pornește către niciunde,
Ea se sfârșește cu verbul pătrunde.
Numele toate în singurul nume,
Desăvârșirea sfârșind sub cunune,
Binele-i sfânt, răul la fel,
Cum deosebești pe Ariel de Iael?
Tu făurești, nu făptuiești,
Cearcă, pricepe cu mintea în clești,
Dărui doar umbre, iei tot, și suflet,
Tu să fii Timpul, eu să te NU CRED.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre toamnă, poezii despre sfințenie sau poezii despre plimbare
Aș fi fost
De timiditate nici nu m-aș fi născut,
aș fi lăsat pe altul în locul meu să vină.
Printre orgoliile voastre, ar fi fost mai puternic,
mai hotărât, mai bărbat.
Un bărbat care ar fi știut să încalece
viața ca un toreador
pe care nu-l impresionează sângele ce curge
în șuvoi de pe spinarea taurului adus la
acest spectacol nedrept, inegal și crud.
Aș fi fost tânărul acela care urcă înălțimile
munților cu dezinvoltura șoimului ales,
bărbatul care trece marea înot sfidând rechinii
cei blânzi, fără să-l doară deloc depărtările.
Pentru el, oamenii ar fi fost micii lui anonimi
cu care s-ar fi jucat în orele de plictiseală.
Dacă aș fi lăsat pe altul în locul meu să vină
aș fi iubit mai mult femeia decât ideea de,
aș fi înfrânt mai lesne viciul și pofta de-a muri
încet, precum copacii care nu-și mai află umbra.
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre înălțime, poezii despre înot sau poezii despre tinerețe
Toc
ochii din perete
ochii din tavan
ochii din iarbă
ochii
ochii din hârtie
ochii din cuvânt
ochii din poezie
ochii
ochii din sticlă
ochii din roșu
ochii din pahar
ochii
mă dezbrac și alerg
în mijlocul mării unde
nimeni nu dă doi bani pe singurătate
poezia nu mai e
doar apă
liniște
tu
pe suprafața apei
ochii
o mare de globi oculari
înot prin ochi de orbi
se face întuneric
apa moale ca o basma de englezoaică sofisticată
singurătatea nu dă doi bani pe tine
fața mea
un desen cu ochii albi
cerul aruncă ochi de înger peste ochi de orb
vezi?
sunt doar abstractul acestei foi
pe care scriu un vis de noapte
ochii din perete, din tavan, din iarbă, din hârtie, din cuvânt, din poezie, din sticlă, din roșu, din pahar, ochii
mă privesc și... nu dau doi bani pe singurătate
viață strânsă în cămașa de forță a pielii
orbitor e doar soarele
ce ne încălzește nebunia în ibricul lui dumnezeu
o
c
h
i
i
m e i
e
ș
tu
i
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre îngeri sau poezii despre încălțăminte
Lumina din Infinit
cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit
pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar
cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia
pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința
fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit
doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi
căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor
numai El a îndrăznit
să susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața
n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină
doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis
Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească
și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare
altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus
nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său
doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut
din pământ și din lumină
și din apă și din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis
Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ
El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce
El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat
Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
să trăiască îndurarea
glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea
mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre mântuire sau poezii despre iertare
Megapoemul
Oricare organ are sunetul lui
În concertul vieții, mai sus și mai șui,
Creierul strigă tăcut ca un corb,
Organul iubirii e surd și e orb,
Circulăm pe un drum fără borne, în jur,
Nu e câmp și nici mare, imperiul e sur,
Infinitul la care nu ne-adaptăm,
Unde-s munții și hăul? Ca nebunii cântăm.
Creațiunea-i tăcere ori numai păreri?
Există mai mult ce a fost până ieri.
Singur aprobi, singur renegi,
Nu e nimeni să-ți spună să râzi și să pleci.
Aventura așteaptă, Providența-i mister,
Tăcerea complotului reginei Esther.
Vinovați fără vină, mereu pedepsiți,
Culorile vidului, calicii căliți.
Tăcere nocturnă, final așteptat,
Prometeu și Sisif ne-au înșelat,
Răul are a mie de flori, de culori,
O misiune de ai, faci numai erori,
Comoara-i pierdută, semințe în vânt,
Ce a fost înainte de primul cuvânt?
Un ecou poate fi după orice eșec,
Generos e Neantul, aparent este sec.
Dar din imnuri se nasc și îndemnuri, impuls,
Calea Lactee nu e de muls,
Marionetă sau om, alege sau uiți,
Pe tine mizează vagabondul desculț,
Violența tăcerii, rătăcirea-n rostiri,
Monolog paralel cu splendide iubiri,
Un joc început și neterminat,
Unde ești sau ai fost? Ori nu te-ai iscat?
Uitat e potopul, pe ce dimensiuni
Ne readunăm pentru promisiuni?
Dialog ventriloc, verbul naște mereu,
Verbul este în toate, parcă e Dumnezeu,
Despuind adevărul nu găsim mai nimic,
Iubirile mor, se preumblă pe dric,
Elocvențe de tablă, un vacuum stătut,
Mai mult decât fapta, un cuvânt te-a durut,
Iar abisul își cheamă noul abis,
Catastrofă nu este, a fost doar un vis?
Și astfel parcurgem mereu acest drum
Fără borne, iubesc doar ce știu acum.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre prăpăstii, poezii despre promisiuni sau poezii despre culori
Sfânta Lumină
Dragi cititori... "S-a întâmplat"
Așa-n... "Mass-media", au relatat;
S-a întâmplat... Sfânta Lumină
Foarte-adevărat... să vină.
Așa e omul păcătos
Nu crede în Iisus Hristos;
Te duci... cu ochii tăi să vezi
Apoi, văzând, pe loc să crezi?
Lumina Sfântă care vine
Uimește ființa din tine;
Mormântul Domnului e sfânt
Iisus, a fost pe-aceast pământ!
-N-am crezut și am venit
Aici... din Târnăveni - privit
Și-ntradevăr... Sfânta Lumină
A coborât este Divină!
Privind spre cer, așa a spus
O tânără, despre Iisus
Golgota, este-adevărată
O vizitează: lumea toată.
Ridică-ți ochii om spre cer
Acest Mormânt nu-i un mister;
Te rog din: "Suflet", tu, să vezi
Divinitatea să o crezi.
Iisus Hristos a înviat!
Nume lui Dumnezeu a dat;
Căci, Dumnezeu, este "Cuvânt"
El ne-a Creat pe-acest pământ!
Ridică-ți ochii și-ai să-L crezi
Unde vei merge ai să-L vezi;
Ridică-ți ochii cât mai Sus
Iubindu,-L pe Domnul Iisus.
Hristos a înviat!
poezie de Paul Preda Păvălache (15 aprilie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Voinicul și prințesa
Dinspre miazăzi apare
Un voinic grăbit, călare,
La castelul din pădure
A lui prințesă s-o fure.
Un castel mare, păzit
De dragonul cel mâhnit...
Stă voinicul, se gândește
Cum dragonul păcălește.
Dragonu' avea pumnal de foc
Și vreo șapte alte arme,
Dar cu puțin de noroc
Atunci când acesta doarme,
Voinicul viteaz din fire
Le va lua într-o clipire.
- Și atunci dragonul mare
Va rămâne mic sub soare!
Armele, ca prin magie,
Îl fac mare ca să fie,
Fără ele e mic, mic,
N-are putere nici-un pic.
Un voinic cum nu e altul
Într-o clipă face saltul,
Pe dragon să-l păcălească,
Cu prințesa lui să se unească.
Dă ocol castelului,
Ia armele dragonului,
Ș-apoi fără pic de teamă
Pe prințesa lui o cheamă.
- Dulce floare de cireș
La balcon te rog să ieși,
Într-a mele brațe sari
Să fugim ca doi hoinari.
Astfel, cum zise voinicul,
Sare fără a știi bunicul,
Rege ce-mpărțea teroare
În ținutul 'cela mare.
Și-amândoi gonesc la vale,
Nimic nu le stă în cale,
Plecară spre miazăzi,
De unde voinicul veni.
Se bucură natura toată,
Voinicul reuși să scoată,
Pe prințesă din castel
Să fie mereu cu el.
Cei doi își trăiesc iubirea,
Vor afla ce-i nemurirea,
Voinicul și prințesa lui,
Dragostea Universului.
poezie de Răzvan Isac (19 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre castele, poezii despre văi, poezii despre teroare, poezii despre somn, poezii despre păduri sau poezii despre păcăleli
Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici șoapte auzite, două - trei;
Nici un semn n-a fost făcut cu capul,
Nici un clipit din ochi al lui, al ei.
A fost numai un murmur stins al inimii
Care ține-închise-n ea lucruri care dor,
Sunt doar amintiri care se trezesc
Și care au un somn atâta de ușor...
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre cuvinte sau poezii despre amintiri
Maldoror
Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preț, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbușește ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecți păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.
Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniți,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marș forțat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără să știm, în somn adânc.
Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraș,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.
Așa cum plouă în inima mea,
Așa plânge și câinele-Dumnezeu,
Maldoror umbla pe șapte cărări,
Ca pe cele șapte coline ale Romei,
Circulate de cocote,
Smârcuri pustii în inima lui Maldoror,
Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde,
El nu are oase, doar crengi îngălbenite,
Tulpini de brândușe, sfielnic pătrunde
În Istoria Universală, alături
De Don Quijote Coțcariul,
Am văzut de curând un pui de corb rănit,
Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit,
Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre plâns
Depresie 1
Viața mi-a scăpat printre degete
Tâmplele, tâmplele în van au albit;
Pustiul mă soarbe fără să pregete -
Copilul din mine, chiar azi a murit.
Și spaima mă seacă de orice cuvânt
În ce și la ce mai pot să mai sper?
Lipsit îmi e traiul de orice avânt
Nimic nu-mi dă lumea - nimic nu-i ofer.
E ceață-n fereastră și-n ochii mei stinși
Și-un frig de sfârșit de lume m-apasă...
Sunt frate de suflet cu toți cei învinși
Și nicăieri nu mă mai simt acasă.
Câtă tristețe și dor aprins am purtat,
Și câtă iubire în mine-am avut!
Străine-mi sunt toate, trecutu-i uitat
Și vii sentimente demult am pierdut.
Viața mi-a scăpat printre degete
Zadarnic, în van, am sperat, am trăit;
Moartea mă cheamă fără să pregete
Și tâmplele, ah, tâmplele ce mult au albit!
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre spaimă sau poezii despre prezent
Urme
Și nu mi-a fost deajuns o viață-ntreagă,
Am ațipit ca prunc și nu vedeam,
Ce eu, umanul, trebuia să vadă
Dar nu cu ochii prin care priveam
M-am rătăcit copil în realitatea,
În care doar exiști fără să fii,
Sub întâmplări ce au pocit dreptatea
Și dreptul meu divin de a iubi
Mergând legat la ochi pe linii false,
N-am mai știut nici unde și nici când,
Am tot călcat pe lamele de coase,
Lăsând în spate urme sângerând
Și nu-mi va fi deajuns o viață-ntreagă,
Să redevin din nou, noul născut,
Ce a știut ce e și nu se-ntreabă,
De ce să mai iubească n-a putut
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adi Conțu despre iubire, poezii despre copilărie, citate de Adi Conțu despre copilărie, poezii despre realitate, citate de Adi Conțu despre naștere, poezii despre existență, citate de Adi Conțu despre existență, poezii despre dreptate, citate de Adi Conțu despre dreptate sau poezii despre bebeluși
Înrădăcinări
Se crapă mai mult crengile și le curge verde
ce coagulează în frunze,
să închidă rănile de muguri,
după care, sau poate de la debut,
apare machiajul colorat al florilor,
care, ca orice machiaj, veștejește înspre șters,
cade, frumusețea se pierde,
rămânând niște negi, buburuze
ce umflă și își iau nume de pere, de struguri...
lipsite de gust la început,
fără stil, fără jocul culorilor...
se împlinesc mai apoi să îmbete de arome, parfumuri, sămânțe să-și lase, din mers,
să-și țină în radicule trupuri, un floral univers.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre machiaj, poezii despre flori, poezii despre struguri, poezii despre muguri, poezii despre jocuri sau poezii despre frunze