Altceva
Fericirii-i este teamă.
Pot trăi și fara ea
doar că viața-i mai ușoara
fiind pentru cineva.
Dragostea se-ascunde lașa
in priviri ce sunt nimic.
Seara când ar vrea să iasă,
sufletul îmi e pitit
în cămări fără lumină,
printre cioburi de iubiri
care zgârâind, alină
doruri aspre, ochii plini...
Astăzi cred în fericire
ca-ntr-un Dumnezeu pierdut
ce plecând din a mea fire,
mi-a luat tot ce am avut.
poezie de Ana Liana Sabau
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- poezii despre lașitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Fără oprire...!
Când sufletul îți plânge, bag de seamă,
Că nimeni și nimic nu-ți este bun...
Trăiești anxietate și în teamă
Și pe alocuri te crezi chiar și nebun...!
Când zâmbetul nu se mai naște pe-a ta față...
În inimă ai cioburi și ești frânt!
Iar viața ta, subțire ca o ață,
Simți că este ca o frunză-n vânt...
Și în final, totul e despre iubire...
Nu te numești om de nu iubești!
Rămâi praf, nisip și amintire
De nu ai depășit ceea ce ești!
Și sunt îndrăgostită și mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...
Aș vrea să fiu iubită cât iubesc...!
Așa eu definesc o fericire,
Pe care tot visez s-o întâlnesc...
Și doar așa e viață cu împlinire!...
Și sunt evoluată întru toate...!
Și mult crescută în toleranță și iubire,
Aș vrea să vezi și tu asta, poate...
Și-atunci mă vei iubi fără oprire...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre toleranță, poezii despre sfârșit sau poezii despre plâns
Senin
Senin îmi este sufletul acum
Gândindu-mă la tine puiule,
Senină Doamne îmi este inima,
Cu gândul la iubirea Lui mare.
Ce-a fost dovada marii Lui iubiri
În taină totul făcând pentru mine
Lăsând doar miere să-mi curgă-n vine.
Mulțumesc Doamne pentru a Ta iubire,
Ce este Doamne a mea fericire,
Mulțumesc Doamne Sfinte pentru tot,
Aș vrea să pot, dar Doamne nu mai pot.
poezie de Oana Alexandra Călin (17 iunie 2016)
Adăugat de Oana Alexandra Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mulțumire, poezii despre miere, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre fericire
Iubita mea
Luna-mi zâmbește din fereastră
Iar tu mă săruți pe obraji,
Pe ochii deschiși și plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu brațele și cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi și nu refuzi
Din contră zâmbești și spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeița mea frumoasă
Și dacă te naști a mia oară, doar a mea vei fi
Tu ești mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Și nu cred că altcineva ar putea să-ți ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ți-am sărutat obrajii și privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viață întreagă
Și numai ție m-am luptat să-ți cânt iubirea
Cărțile în care ți-am scris iubirea stau mărturie
Și încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toți, în nopțile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvășit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu dorește să te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău mă apasă
Vei fi a mea o noapte și vei trăi un ultim țel
Să știi că te iubesc
Chiar dacă nu îți spun de câte ori ai vrea.
Ești soarele și luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi mă-nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu ești a mea și a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare șoaptă și te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Și apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări și voi visa
Privirea ta mă îndeamnă să cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe și vreau să te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin și visător
Copii tăi și ai mei sunt liniștea din cer și pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârșit
Iubita mea, tu ești un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârșit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Și mă îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, să nu devii a altuia!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre noapte, poezii despre timp, poezii despre naștere sau poezii despre frumusețe
N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.
Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.
Îmi spui să cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?
Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.
Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Așa că tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.
E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre vorbire, poezii despre viitor, poezii despre trădare sau poezii despre superlative
Jocul dragostei
Joc frumos e dragostea
Ce-a pătruns în viața mea,
Joc frumos de fericire
Ce mi-a adus doar iubire.
Clipe dulci, de neuitat
Sufletul mi-au încântat.
Plină-i acum viața mea
De jocu'-acesta dragostea...
Tu, cu trupu-ți delicat,
Inima din piept mi-ai luat
Și liniștea mi-ai furat,
Dar nici eu n-am ripostat.
Cu pivirea-ți cristalină,
Dulce, suavă și senină
Și albastră ca și marea,
Necuprinsă cât e zarea...
Sufletul mi-ai subjugat,
Ochii, mintea, ți le-am dat...
Stăpână mi-ai devenit,
Căci nu mă satur de iubit.
Îți spun sincer "Te iubesc!"...
De ziua ta-ți dăruiesc
Toată dragostea ce-ți port;
Fără tine-s ca și mort!
Mi-a adus doar fericire
Jocul nostru de iubire,
Ce-a pătruns în viața mea;
Joc frumos e dragostea.
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre sinceritate sau poezii despre moarte
* * *
am visat că cineva
mi-a fărămițat trupul
l-a împrăștiat peste tot
ca pe niște litere de sânge
mi-au rămas doar ochii
care priveau de sus
la păsările ce ciuguleau
ultimele rămășițe
și parcă se auzea
o inimă bătând tare
ca un plâns de copil
îmbrățișând viața
pentru prima oară
ploua frumos
fără ca timpul
să mai treacă prin ceas
nu mai era nicio grabă
nimic din ce să te întoarcă
doar un aer
ce aștepta să înflorească
"cât de frumoasă e
lumina pe care o beau"
îmi șopti sufletul
șerpuind prin iarbă
(convinsă fiind că Dumnezeu
bate într-un cui
toate visele)
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre sânge
Cred în Steaua
Cred în Steaua
La bine și la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.
Cred în Steaua,
Colț de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.
Pentru onoare și adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.
Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost și ce sunt,
Pentru speranța ce vine din ea
Cred în Steaua mea.
Știu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Și-n viața aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.
Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toți ca unul zicem așa:
Cred în Steaua mea.
Lumea să știe că sunt luptător
Și că nu renunț ușor,
Fie lupta ușoară sau grea,
Cred în Steaua mea
Port în mine semnul ceresc,
Am curaj și îndrăznesc,
Focul credinței mă ține în șa,
Cred în Steaua mea.
Steaua va fi veșnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!
cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre păr sau poezii despre onoare
Sunteți doar oameni
i-ai zis că te-ai îndrăgostit?
spune-i-o mai mult pentru ea.
ea îți spune că vede mai bine lucrurile prin tine,
că are nevoie de cineva prin care să trăiască,
prin care să vadă lumea dansând.
este frumoasă că așa consideri tu.
fiecare femeie e frumoasă în felul ei.
ca și florile. toate sunt frumoase.
îți plac florile? nu chiar. adică îmi plac,
dar pot să stau și fără ele.
ea vede partea ei fără lumină
și partea ta prin tine luminată
nici tu habar nu ai ce vrea Dumnezeu de la tine,
te cheamă fierbinte, te vrea, cu orice preț,
te vrea și ea, dar ești liber să alegi de bunăvoie.
ea te vrea pentru veșnicie.
tu te tot opui, tot protestezi, te împotrivești
vrei să vă iubiți ca doi amanți,
să vă cântați unul altuia cântece de amor,
dar eu ți-aș cânta altceva,
ceva ce nici măcar nu are sunete,
dar este un foc arzător, care mistuie
este sunetul în sine. este cuvântul. este viața.
este lumina. este calea.
cred că trebuie să vezi cine te chemă.
dragostea ei te cheamă.
vrea să fii părtașă ei.
dacă tu o iubești ca pe un om,
ea te iubește ca pe un Dumnezeu.
și vede în tine ceea ce în veșnicie nu mai piere.
ar trebui să vă iubiți ca îngerii.
dar sunteți doar oameni.
și vă cărați neființa în cârcă.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre sunet, poezii despre îngeri sau poezii despre proteste
Cântec de lacrimi
Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre existență
Gesturi, doar atât cât durează un vis
aș vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară
nu știu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat
unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite și că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuțul de argint
busuiocul și
câteva lacrimi
Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciți
mâinile slabe și degetele lungi
purta cămașa albă cu dantela cusută
în ajunul paștelui în care a plecat...
și-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece și greu
îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiș ca și atunci când
eram mic și nu voiam să-mi dau jos cămașa
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
așa îmi spunea Ana
mai cred și acum că ea
locuiește aproape de Dumnezeu
și uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor
de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiș
liniștea ronțăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă privește și tace
degeaba
am vrut să spun
cât durează un vis și să
mă identific cu această așteptare
nu cunosc semnificația gestului
se pleacă pur și simplu...
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre schimbare, poezii despre rude sau poezii despre ploaie
Ora de vizită
În seara asta capul ca o lampă
își arde restul fumegos de gaz
și cineva a pus mâna pe clampă,
și cineva m-atinge pe obraz.
În seara asta lungă, cineva
tușește-n mine, scuipă și-și dă duhul,
și nici măcar n-aș vrea să fug n-aș vrea
s-ajung din nou cu mânele văzduhul!
Stau în odaie ca-ntr-un tren în care
aștept în geam să crape-un peisaj,
și-mi țin în mână sufletul de soare
sărmanul pașaport pentru voiaj.
Mă doare liniștea crescută-n mine
mă doare întunericul crescut,
ca o mocirlă-n care dorm pe vine
bivolii negri de necunoscut.
O umbră parcă mi-a fugit din trup,
și-n seara asta mi-i atât de bine,
că parcă-aș vrea cu mânele să rup
urzicile care-au crescut în mine.
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre somn, poezii despre peisaje sau poezii despre ore
Cele cinci elemente
Sunt o fire pasională,
De nimic eu nu mă tem,
Am idei, sunt vizionară,
Da, sunt elementul Lemn!
Sunt o bucurie vie,
Ador să cânt, să joc,
Și dragostea îmi place mie,
Normal, că doar sunt Foc!
Sunt grijulie ca o mamă,
Și pot s-alin cu un cuvânt,
Te vindec daca ai vreo rană,
Căci de aceea sunt Pământ!
Sunt sensibilă, grațioasă,
Și am un mare ideal,
Tot ce fac eu are clasă,
Ați ghicit, eu sunt Metal!
Sunt versatilă și-n mișcare,
Cunoscătoare și-nțeleaptă,
Îmi place să aduc valoare,
Asta pentru că sunt Apă!
poezie de Ana Truta (30 aprilie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre valoare, poezii despre mișcare, poezii despre mamă, poezii despre lemn, poezii despre idei sau poezii despre idealuri
Mi-am cusut Iov 15:15-22,17:1-10
Mi-am cusut apoi un sac de piele
Și țărâna-n pleoape mi s-a pus
Umbra morții-apasă peste ele
Plânsul mult aproape m-a răpus.
Totuși n-am făcut nici o greșeală
Fără șovăire-am fost în pași...
Sângele să-mi iasă la iveala
Azi, te rog, pământule, să-l lași.
Vaietele mele să răsune
Până-n zare, dincolo de ea
Am în cer un martor ce va spune
Tuturora de durerea mea.
Prietenii îi știu că râd de mine
Dar mă rog plângând la Dumnezeu,
Fă dreptate omului la Tine,
Fă-mi dreptate-n fața lor mai vreu.
Anii mi se scurg spre neființa,
Doar un lucru vin să Te mai rog,
Să mă-ntorc nu-mi este cu putință,
Pune-Te-naintea Ta zălog.
Pentru mine, Doamne, nu Te-ascunde -
Am răbdat batjocuri, suferinți -
Altfel cine ar putea răspunde
Pentru mine astăzi între sfinți?...
Când mă prinde jalea ca-ntr-un clește
Cei făr' de prihană-s împietriți,
Totuși cel curat se întărește
Însă prieteni, prieteni, voi veniți.
Să v-arat că înțelept nu este
Unul printre voi, ce, de-au murit
Toate-acele planuri de poveste
Ce cu-atâta drag le-am făurit?...
Și mai spuneți noaptea că-i lumină
Când e întuneric și nimic...
Locuința morților să vină
O aștept, culcușul să-mi ridic.
Și când gropii-i strig fără de teamă:
"Tu ești, groapă, astăzi, tatăl meu,
Viermilor îmi sunteți soră, mamă
Unde mi-e nădejdea, Dumnezeu?...
Cu nădejdea azi mă iau de mână,
Care este azi nădejdea mea?
Când cu ea ne ducem în țărână,
Cine-n lumea asta va vedea?...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre înțelepciune, poezii despre vinovăție sau poezii despre viermi
Bocet pentru timpul pierdut
Azi nu plâng tată, nu plâng mamă,
Nu plâng nimic din ce-am avut,
Strivit mi-e sufletul de teamă,
Și azi bocesc un timp pierdut...
De păr îmi smulg un smoc firav,
În carne unghiile-mi înfig,
Mă face deznădejdea sclav,
Și mă-nchircesc ca un covrig...
Ca lupu' urlu-n noaptea rece,
Mi-s albe buzele ca varul,
Și deznădejdea mă petrece,
Al nebuniei simt hotarul...
Cohorta lacrimilor roade,
Făgașe-adânci pe-al meu obraz,
Spre cer ridic priviri năroade,
Și pumnii strânși sunt a necaz...
Obida toată-i ghem în mine,
Nu c-am trăit un timp hoinar,
Ci pentru că pricep prea bine,
Că îmi e bocetu-n zadar...
Bezmeticit, îmi ies din fire,
Căci știu c-a omenirii turmă,
Ce pierde timpul în neștire,
Zadarnic va bocii, la urmă...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre sclavie
Aș vrea să știi
Azi nu-i lumină pe pământ
Și nici în ființa mea putere
Să sper că ești, să simt că sunt
Dorită pentru-o mângâiere.
Azi e-ntuneric și e trist
Și inima-mi este pustie
Și nu mai știu dacă exist,
Nu știu ce-a fost și ce-o să fie.
Nu sper nimic, nu cred nimic;
Credința-i doar în Dumnezeu,
Curajul este tot mai mic,
Durerile le simt doar eu.
Aș vrea să nu știi ce-i durerea,
Ce-i zbuciumul și ce-i tristețea
Aș vrea ca tu să ai puterea,
De a simți ce-i frumusețea.
Dar nu a celor trecătoare
Și nu a celor ce le simți
În clipe pline de-ncântare,
Când ești mințit și tu te minți.
Aș vrea să știi ce e iubirea
Ce-o port în suflet nepătată,
Aș vrea să știi ce-i fericirea,
Ce-nseamnă dragostea curată.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre durere sau poezii despre minciună
Dintotdeauna mi-a fost teamă că-mi voi trăi tinerețea singură, și că voi îmbătrâni tot de una singură, fără cineva drag lângă mine. Am fost mereu mai retrasă, e adevărat, mi-a plăcut solitudinea; dar era frumos și mă simțeam puternică atâta vreme, cât eram sănătoasă și în orice moment știam că pot să mă înconjor de oameni. De data aceasta, însă, e altfel. De data aceasta îmi e teamă că singurătatea nu mai este o opțiune, ci mai degrabă o sentință. Îmi era teamă că acum singurătatea va pune ea stăpânire pe mine, și ca nu voi mai avea nicio putere asupra ei.
Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre singurătate, citate despre viață, citate despre tinerețe, citate despre sănătate, citate despre frumusețe, citate despre frică sau citate despre adevăr
Trecerea la veganism m-a făcut să realizez că pot să spun ceea ce cred că este drept. Asta îți dă putere. Nimic nu mi-a schimbat viața mai mult. Am o părere bună despre mine ca om, fiind conștientă și responsabilă pentru faptele mele și am pierdut în greutate, iar pielea s-a curățat și am ochii mai strălucitori și am devenit mai puternică, mai sănătoasă și mai fericită. Nu mă pot gândi la nimic mai bun pe lumea asta decât la a fi vegan.
citat din Alicia Silverstone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre responsabilitate, citate despre ochi, citate despre greutate, citate despre fericire, citate despre devenire sau citate despre curățenie
În ochii tăi se-ascunde astăzi luna
Dar lasă-te cuprinsă de plăcere,
Reneagă indolențe sau mizerii,
Suntem doar noi acum, sub pleoapa serii,
Când lumea e redusă la tăcere.
Oferă-mi dreptul de-a trăi extatic,
Dezmiardă contradicția din mine
Și spune-mi că-i perfect și-i foarte bine
În tot acest scenariu dilematic.
A mai căzut o stea. Și o dorință
S-a prins în păru-ți răvășit de doruri,
Un clovn șomer aleargă prin decoruri
Lovind malign în propria-i ființă.
Rămas-au încă replici nerostite,
Mai mulți actori au emigrat spre moarte,
Noi ne ascundem iarăși într-o carte
Și toate-s vechi și toate prevestite.
Am cumpărat pe-un vis un colț de viață,
Va fi al nostru pentru totdeauna,
În ochii tăi se-ascunde astăzi luna,
Iar astrologi celebri ne răsfață.
poezie de Cristian Lisandru din Pelerini pe linia destinului (9 mai 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre plăcere sau poezii despre perfecțiune
Depresie 1
Viața mi-a scăpat printre degete
Tâmplele, tâmplele în van au albit;
Pustiul mă soarbe fără să pregete -
Copilul din mine, chiar azi a murit.
Și spaima mă seacă de orice cuvânt
În ce și la ce mai pot să mai sper?
Lipsit îmi e traiul de orice avânt
Nimic nu-mi dă lumea - nimic nu-i ofer.
E ceață-n fereastră și-n ochii mei stinși
Și-un frig de sfârșit de lume m-apasă...
Sunt frate de suflet cu toți cei învinși
Și nicăieri nu mă mai simt acasă.
Câtă tristețe și dor aprins am purtat,
Și câtă iubire în mine-am avut!
Străine-mi sunt toate, trecutu-i uitat
Și vii sentimente demult am pierdut.
Viața mi-a scăpat printre degete
Zadarnic, în van, am sperat, am trăit;
Moartea mă cheamă fără să pregete
Și tâmplele, ah, tâmplele ce mult au albit!
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre spaimă
Iubiri pierdute în noroi
Prin cețuri albe de tăcere
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri
Chiar dacă văd numai o stradă
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre primăvară sau poezii despre ninsoare