Privești cum zboară norii
Privești cum zboară ca niște continente
Desprinse dintr-o veche planetă istovită.
E-o vreme pentru visuri potrivită.
Cu seri adânci și vânturi indolente.
Lumea de azi, gheboasă de trecut,
Clipa de-acum, bolnavă de-amintire,
Te-ndeamnă să te smulgi din cunoscut.
Dar unde oare să mai pleci acum,
Cu sufletul deșert și mintea arsă,
Când însuși cerul este-o hartă ștearsă
Pe care nu mai poți citi vreun drum?
Un singur gând ca o mireasmă tare:
Să te desprinzi din tine și să zbori
Asemeni continentelor de nori
Pe-valuri de văzduhuri viitoare;
Și-ntr-un tărâm de neștiut azur,
În care nici o amintire nu vibrează,
S-ajungi în calea ta văzduhul pur:
Miraculoasă, veșnică amiază...
O, gând anarhic și amar,
Pe care vorbele nu-l pot cuprinde
Atunci când ca un meteor bizar
În noaptea inimii adânci s-aprinde!
poezie celebră de Alexandru Philippide
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre nori
- poezii despre continente
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre seară
Citate similare
Suntem făcuți mai mult din noapte
Suntem făcuți mai mult din noapte.
Prezentul cu scânteia lui nu poate
să lumineze-abisurile toate
Și veșnicul amurg din noi.
Din când în când doar ies din adâncime
Ca niște vietăți din fund de mări
Necunoscute amintiri
Ce parcă nu sunt ale noastre,
Fragmente dintr-o viață pe care n-am trăit-o,
Crâmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune;
Un braț, o țeastă, lacul unui ochi
Cu nuferii pe care nu-i cunoaștem
Și-o luntre ce ne cheamă cu vâslele de vis.
În marii munți de-ntunecime
Sunt osândit să sap necontenit:
Ce voi găsi în adâncime,
Comoara unui gând nemărginit
Sau vechea stearpă-ntunecime?
Dar dacă noaptea mă va birui
Și negre avalanșe grele
Din muntele cel mare se vor rostogoli
Și mă vor nărui cu ele?
Trecutul meu și alte trecuturi și mai vechi
Ca niște continente scufundate
Sub suflet stau necercetate
Cu urme anonime și străvechi:
Sunt visuri ale stâncii ancestrale,
Sunt amintiri din viața mea de plantă,
Fiori de viermi și nostalgii astrale
(Și poate-o tainică prefigurare
A vieții mele viitoare).
Dezgrop în mine rădăcina lumii;
În pieptul meu ce amintire grea!
O urnă-n care veacuri de vis și-au pus cenușa:
Luna sau inima mea?
poezie clasică de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre munți, poezii despre amintiri sau poezii despre viermi
A crede că Dumnezeu are o minte și mai ales una atotștiutoare înseamnă a-L schilodi, a-L reduce la un gând limitat. Iată de ce nu-l poți găsi/recunoaște pe Dumnezeu, crezi că e un gând și îl cauți în gândire: "Mă, care dintre voi sunteți Dumnezeu, ia ieși la interval? Că mintea mea mai măreață decât tine vrea să te controleze nițel!" Nu realizezi că orice gând, imagine, experiență care o ai despre "Dumnezeu" e doar CHIP CIOPLIT! Iată de ce nu-L recunoști pe Dumnezeu, pentru că Îl cauți chiar cu mintea care te desparte de EL! Scufundă-te în Tăcere și renunță la gând, caută-l astfel pe Dumnezeu cu inima! Doar lasă mintea să se dizolve în tăcere, în vidul preaplin de viață veșnică al inimii, al Prezenței și atunci vei recunoaște că tu ești Dumnezeu, doar Dumnezeu este Real, iar mintea a lipit peste tine eticheta separatistă și neputincioasă de om. Culmea e că doar îți imaginezi, delirezi, halucinezi că ești om. Tu nu ești nici o clipă o atare orătanie! Tu nu ai fost născut vreodată, doar visezi asta. Visezi că tu, totul din întreg te-ai limitat la un corp efemer!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre inimă
- citate despre gânduri
- citate despre visare
- citate despre viață
- citate despre tăcere
- citate despre religie
- citate despre naștere
- citate despre limite
- citate despre imagine
Așa ai și rămas
O umbră albă din izvoare
Se nalță lin, tremurător...
Și-un gând îmi vine-ncet în zbor
Un gând cu lacrimi de iertare.
Și zile mor în ori târzii,
Și zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut așa să pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!
Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toți vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanțe magice de stea.
Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Și-un gând, răsună-n infinit:
Că frate ești cu Eminescu.
Privesc la cer în seri târzii
Și parc-aș vrea măreț să strig:
Unde te-ai dus atunci, nea Grig,
Și oare când o să revii!?
Și visul tău născut din soare
Cu dragoste umplut-a cerul.
Așa ai și rămas Vieru,
Triumfător, făr' de hotare.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre naștere, poezii despre zile, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre infinit sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dumnezeu care este o destinație la capătul unui drum trebuie să lipsească de aici și acum, iar asta e culmea absurdului... Nu-l poți vedea pentru că îl cauți cu mintea. Când o vei face cu inima vei privi tăcut, după identitatea căutătorului de care nu te-ai îndoit niciodată până acum. De Dumnezeu te-ai îndoit, dar de tine nu. Procedează exact invers. Dacă cel care caută e doar un gând din mintea ta prins în capcana memoriei și a trecutului? A vedea că tu ești Dumnezeu, înseamnă a nu mai găsi în tine nici măcar o urmă de minte, deci de dualitate.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre absurd sau citate despre Dumnezeu
Oare pot fi eu...
oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roșu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?
Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice șoapte?
oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?
oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
oare pot fi...
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?
oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu știu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre început, poezii despre vulturi, poezii despre somn sau poezii despre roșu
Peste câte mii de ani
Peste câte mii de ani natura
Va scoate iarăși din neant
Alcătuirea de celule
În care sufletu-mi visează
Asemeni unui împărat captiv?
O, frate, tu mai mult decât un frate,
Replica mea-n eternitate!
Nu te cunosc și nu mă vei cunoaște.
Vorbele mele scrise-acuma
Vor fi de multă vreme spulberate
În ziua când tu te vei naște,
Și limba chiar în care sunt rostite
Va fi pierit atunci și doar un singur
Crâmpei de manuscript într-un muzeu
Va chinui pe erudiții vremii,
Și îngropat în el pe veșnicie
Dormi-va fără nume gândul meu.
Mă-ndeamnă totuși către tine
O neclintită năzuință
Și scriu acest poem zadarnic
Mânat de strania credință
Că gândurile noastre înrudite
Se vor pricepe peste vremi și oameni,
În limba fără țară a visului rostite.
Să știu că-ntr-adevăr vei exista,
O, n-aș mai fi atunci atât de singur
- Singur chiar lângă vechi prieteni,
Singur chiar lângă dragostea mea
- Dragostea mea cu care stau alături
Așa cum amândoi ne-am reflecta
În aceeași oglindă,
Fără să ne privim unul pe altul în ea...
Dar pentru ce să te mai caut oare,
Vis fără chip al învierii mele,
Prin neștiute vremuri viitoare?
Tu poate de pe-acum alergi prin lume,
Duh care n-ai nici patrie, nici nume,
Și poate nevăzuta ta aripă
Mi-atinge sufletu-n această clipă...
Amăgitoare nălucire
A unui dor amar de nemurire
Ademenește biata omenire.
Dorința noastră de neîntrupare
Ne chinuiește în zadar.
Să ne mândrim că fiecare
Din noi e-un unic exemplar,
Fără putință de reeditare!
poezie clasică de Alexandru Philippide din Visuri în vuietul vremii (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre cunoaștere, poezii despre prietenie, poezii despre poezie, poezii despre patrie sau poezii despre natură
Ploaia din gând
Mi-e teamă, ploaie, c-ai să-mi vii mai rece
Decât un gând ce-adânc mă înfioară
Când mă cuprinde, nu mai vrea să plece
Și-aduce-n suflet noaptea de afară.
Cu el mă pot lupta: mi-aduc seninul
Din zile-n care cerul mi-e aproape
Iar sufletu-mi respinge tot veninul
Venit cu întuneric să-l adape,
Dar nu pot, ploaie, să mă lupt cu tine,
N-aș îndura cu lacrimi reci să-mi vii
Din ochi pe care știi atât de bine
Că îi iubesc demult și-i voi iubi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre întuneric sau poezii despre frică
Nu-l dau pe azi pentru mâine
În fereastră-i cerul înrămat,
În odaie am scaun și pat
Și pe masa albă, niște pâine...
Lucrurile-mi sunt în geamantan,
Praful nu l-am șters de-acum un an,
Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!
Calendarul din perete-i vechi
Și pe covorul veșted, cu ciucuri neperechi,
Sunt firimituri uscate de pâine...
Am și două crăpături în geam
Și m-a părăsit fata ce-o iubeam,
Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!
Ieri m-am întâlnit pe scări cu un om ciudat,
M-a-ntrebat:
"De ce te zvârcolești noaptea în pat?
Știi, parchetul e șubred, și se-aude până-n baie,
Îmi trezești copiii care dorm în odaie,
dorm..."
Pe tavan un cerc e, de lumină,
N-am perdea la geam, luna mi-e vecină,
Și pe masa albă, niște pâine...
Singur când rămân, câteodată,
Mai mi-aduc aminte de-un nume de fată,
Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!
poezie de Alexandru Andrieș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre vecini, poezii despre pâine, poezii despre prezent sau poezii despre lumină
Somn
Noaptea nu cântă, noaptea nu strigă
Coboară o linște care intrigă
Când mergi să te culci, parcă treci niște porți
Calculează din vreme ai norocului sorți
Parcă pleci la o luptă, oare știi că te-ntorci
Plin, peste câmpul cu cadavre de morți
Se aude oftatul unui cal ce nechează
E mintea lucidă-visezi- ori e trează...?!
Ești încă viu... te gândești c-ai scăpat
Probabil destinul râzând te-a uitat
Probabil că-n lumea de fum și hârtoape
Roata s-a-nvârtit pentru încă o noapte
Dar ce te ucide, ce te doboară
Nu e armura sau rana ușoară
Ci ca o lamă de fulger e gândul
Că n-ai cum să-ți afli nici locul, nici rândul
Te întorci în cetatemai bătrân și târziu
Nu sună trompeteești învins, e pustiu
Calul ți-l tragi de căpăstru la pas
A-nghețat răsuflarea și timpul pe ceas
Unde te duci când te culci, unde pleci
Ce ținuturi departe, ce locuri mai reci
Ce te așteaptă, te pândește, e după
Ori ce fiare hămesite din tine se înfruptă
E noroc, e hazard, ești doar o-ntâmplare
Poți trăi, poți muripe nimeni nu doare
Este somn sau e-o moarte, nu ai cum să știi
De ești viu între morți, ori mort între vii
Mi-e frică de drumuri, de plecări și de somn
Mi-e frică de timpul ce-mi scapă din mână
Știu că zâmbiți când îmi spuneți să dorm
Și mormăiți mai mult pentru voi: Noapte bună!
poezie de Ion Nedelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre noroc, poezii despre zâmbet, poezii despre uitare sau poezii despre trompetă
Cât cerul îmi va fi iubire
Tu, aceea dintr-o veche dimineață
Ce-mi întârziase, într-o zi de mai,
Știi că-n ziua-ceea începeam o viață
Plină de iubire-n care tu dansai?
Te strângeam în brațe c-o privire blândă
Și-mi doream, în ochii-ți, numai eu să fiu
Sclavul ce-ți închină fiece izbândă,
Rege, fără tine, pe-un regat pustiu.
Mi-ai văzut privirea și mi-ai dat o mână
Ce-o păstrez în suflet din acel trecut
Cu o noapte care-n veci o să rămână
Noaptea fericită când ne-am cunoscut.
- Spune-mi, tu, iubito, cât vei sta cu mine?
Cât din viața asta mă vei mai privi
Cu privirea-n care dragostea din tine
Se alintă-n ochii care știu a-mi fi?
- Îți voi fi cât cerul îmi va fi iubire,
Cât privirea-ți caldă îmi va mângâia
Gândurile toate, ca-ntr-o amintire
Dintr-o dimineață ce n-o pot uita.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre sclavie sau poezii despre ochi
Mi-ai dispărut
Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ți-am oferit spațiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.
Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ți-am dat noi valențe
Și culori de nedescris.
Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, șters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu'
Într-un ritm de vibrato.
Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau să aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.
Mi-ai dispărut ca și nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te știu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.
Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reușit să te scot,
Dar lași urme adânci,
Nu privești înapoi și fugi.
Mi-ai dispărut din suflet,
Și nu plăteai chirie,
Am oferit în avans și
Tot eu, am ieșit pe datorie.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre ritm, poezii despre plâns sau poezii despre culori
DOAR ÎN TIMP CE OBSERVI OBSERVATORUL, OBSERVĂ LUMEA! Mihaela: Azi nu e marți? Maharaj: Mai întâi realizează Adevărul urmând indicațiile binecuvântate ale Libertății. Când și tu te vei topi în ea atunci și doar atunci o să vezi că pentru Libertate, pentru libertatea față de gând, oare gândul "marți" mai există? Ce gând există pentru Libertatea față de orice gând? Aparentele acțiuni ale Maestrului, ale libertății chiar dacă persoana le vede într-un mod fixist-extremist, pentru Libertate sunt doar grația prin care tu să vezi că poți păstra măcar o zi de tăcere, că poți rămâne ca simplă prezență, etc, etc,. OARE NU PE TINE VREI SĂ TE AFLI?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre libertate, citate despre timp, citate despre prezent, citate despre existență sau citate despre adevăr
Clipa gândului hoinar
S-a-ntipărit bizara întâmplare
În mintea lui, în trupul său bolnav,
Prin amintirea-ceea ce-i apare
Și-i îngrozește sufletul firav,
Căci vis nu este, nu e un coșmar
Ce-l chinuie în starea de visare
E-o revenire-a unui gând hoinar
Ce-i readuce clipa care doare.
Iar clipa-ceea nu a fost, o știe!
Nu poate înțelege: cum se poate
Un lucru care n-ar putea să fie,
Să-i tulbure convingerile, toate.
Cum să-și explice zbaterea nebună
Din ziua-n care ceru-a devenit
Pe jumătate-ntunecat, cu Lună,
Cealaltă - zori născuți din asfințit?
Ce-a fost: o zi, o noapte de iubire?
Cum ar putea, acum, să-i dea de rost
Acelui gând ce-aduce-o amintire
A unei întâmplări ce nu a fost?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre noapte de dragoste
Nu poți părăsi
Nu părăsi, ci uită
Când totul este șters,
Cine mai umple timpul
Ce nu mai are sens,
Neînțelegeri mute
Din vremea care-a fost,
Cine-ntre pereți moare
De gânduri, fără rost,
În inima de soartă,
Nu mai pleci nicicând,
Nu mai pleci niciund'
Nu poți părăsi,
Nu mai poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
Dă-mi perle de ploaie
Pe-ntinsuri uscate
Să le-ngrop cu mine
Pregătit de moarte,
Corpu-mi va-nveli
Orgile luminii
Din ruga udă-a ploii
La zeul iubirii
Ce va dicta o lege
Numindu-mă al ploii rege.
Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
Și voi inventa
Vorbe fără sens,
Ce te vor cuprinde
Cât în suflet mi-ești
Și îți voi șopti
Despre-un alt pământ
Despre vechi iubiri
Care s-au trecut.
Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
Vedem des căderi
De foc, care-a nins
Dintr-un vechi vulcan
Ce se credea stins,
Un pământ arzând
Cenuși printre timpuri,
Șterg rănile lui
Cu noi anotimpuri,
Și când vine seara
Cerul plin de stele
Lucește alb, negru,
Roșu și albastru,
Inepuizabil, în rănile mele
Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
Nu vei putea plânge
Că nu poți pleca,
Te va urmări
Doar lumina mea,
Voi dansa în focul
Cântecului meu,
Va râde apusul
În umbra-mi de zeu,
Prin ceața de mâine
Poate va lătra
Nemurirea mea
Umbra unui câine...
Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre foc, poezii despre câini sau poezii despre vulcani
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine
Mi e dor de tine
S-aprinde in mine
Când nu m-aștept
E delicios
Si dureros
Si arde in piept.
Nu mai gândesc
Doar te doresc
E tot ce vreau.
......
Cu pasiune
Îmi prinzi privirea
Cu mângâieri
Mi-aprinzi simțirea
Când ne vedem
Ma mistui toata
Când mă săruți
Mă pierd pe data.
.......
Apoi mă uiți
Când nu mai sunt
Nu suni nu spui
Nici un cuvânt
Nu sun nici eu
De ce as suna?
Sa ti spun de pasiunea mea?
Ce faci in timpul asta oare?
Retoric spun si eu amar
Dar știu ca n-ai simțit nimic
Din focul ce in suflet-l car
E un foc greu apăsător
E sufocant, mistuitor
Dar e si inuman de bine
Când ma topesc în gând cu tine.
Așa ca nu știu cine pierde
Eu care zbor de fericire
Când te zăresc venind spre mine
Chiar daca este amăgire
Sau tu c- ai cucerit reduta
Când mi ai zâmbit cu ochii sclipind
Dar n-ai simțit ce-i paradisul
Îmbrățișării tremurând.
Nu te desprinzi, nu mă desprind
Si mor de dor... nu ti este dor
Te amăgești, trăiești mințind
Mă mint si eu... tu suflet gol.
poezie de Evelina Dobre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre rai
Rondelul trecutei iubiri
Când trec pe straduța cea veche
Mă încearcă regrete adânci,
Un ecou îmi sună-n ureche:
"Sunt două decenii de-atunci".
Noi doi, ce frumoasă pereche,
Iubirea mișca din loc stânci,
Când trec pe străduța cea veche
Mă încearcă regrete adânci.
De-acum e-o poveste străveche
Câteodat' îmi dă inima brânci,
Parcă sunt de-un secol in zeghe
Și tânjesc o privire s-arunci,
Când trec pe străduța cea veche.
rondel de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alex Dospian despre iubire, poezii despre urechi, citate de Alex Dospian despre timp, poezii despre stânci, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
O, ce lume minunată
Văd copaci verzi... văd trandafiri roșii pe coline,
Îi văd înflorind... pentru mine și pentru tine
Și-mi spun în gând... o, ce lume minunată!
Văd nori albi ca zăpada... cerul cu ochi de azur,
Zile-însorite... nopți fermecate-n moliciuni de velur
Și-mi spun în gând... o, ce lume minunată!
Culorile curcubeului... pastelizează cerul pur,
Ele se regăsesc pe fețele... trecătorilor din jur.
Văd prietenii dându-și mâna... salutându-se firesc
Spunând în realitate... eu te iubesc.
Aud chiote de copii... îi văd cum cresc, cum trec pe stradă,
Ei vor ști mult mai multe decât... am să știu eu vreodată.
Și-mi spun în gând... o, ce lume minunată!
Da, îmi spun în gând... o, ce lume minunată!
cântec interpretat de Louis Armstrong, muzica de Bob Thiele, George David Weiss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre verde, poezii despre trandafiri, poezii despre realitate sau poezii despre promisiuni
Oricât m-aș strădui să despart cerul de pământ
lumea nu e destul de mare ca să te fac pierdută
nici embrionul din care îmi crește poezia asta nu știe
dar crește de nebun într-un uter nepregătit
parcă din ce în ce mai strâmt
cât să mai cuprindă o sămânță de gând
într-un singur gând sunt un infinit de infinituri
și eu îl port ca pe o gâză din floare în floare
doar s-or împlini toate aceste lumi minunate
apoi cuminte îmi voi așeza capul în poala ta
să mă înec în oceanul din care îmi privești buzele cum tresaltă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre nebunie, poezii despre flori sau poezii despre creștere
Doar un pictor
E un tablou frumos, o reușită,
Bijuterie-n portofoliul meu,
O pânză care pare potrivită
La locul cel de cinste-ntr-un muzeu.
Nici eu nu pot să înțeleg: cum, oare,
Am reușit, c-o tușă de maestru,
Figura ta candidă, visătoare,
S-o scot din minte, fără vreun sechestru,
Și s-o aduc în lumea asta mare?
E-o luptă aprigă acum în mine,
Căci nu există-n lume o valoare
Ce trece de simțirea-mi pentru tine.
Eu știu că n-o duc bine și-am nevoie
De-o sumă care poate-ar ajuta,
Dar mi-este imposibil, nu am voie
Să o câștig, când știu că te-aș trăda.
Vorbește și ajută-mă iubito,
Ajută-mă în grelele alegeri,
Mă iartă pentru fapta ce-am gândit-o
Și trece-o printre multe ne'nțelegeri
Din viața grea pe care am trăit-o!
E greu pentru un pictor să-nțeleagă
Cum, în natura ce a zugrăvit-o,
Lui îi e greu din roade să culeagă.
Tu ești mereu pe gânduri, visătoare,
Și-așa, în gândul meu, mereu vei sta,
Te vreau pe tine, nu vreau consacrare,
Rămân cu tine-aici și-n mintea mea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre valoare, poezii despre trădare, poezii despre pictură sau poezii despre muzee
Doar o fantezie
Te-am regăsit, mi-ești sufletul pereche,
M-ai regăsit, sfidăm ciudate legi,
E-un straniu vis, e-o dragoste străveche?
Nu mă cunoști, și totuși mă-nțelegi.
Din stihul tău deduc: da, îți sunt dragă...
Enigma azi încerc s-o descifrez...
Ce gând bizar, ce dor ciudat ne leagă
Străinule, ce noaptea îl visez?
Plângem, simțim, trăim prin poezie,
Cântăm iubind etern pe struna sa...
Îmi ești nălucă, toană, fantezie
Ce-o plăsmuiește zilnic mintea mea.
Mi-apari în visuri, te aud prin șoapte
Uniți prin vers de-același singur țel...
Distanța tot mai tare ne desparte,
Când noi gândim, vibrăm, iubim la fel.
Ești crezul meu transpus în poezie,
Ca sufletul oglindă să-ntâlnesc,
O toană, sau o dragoste târzie?
Nu știu, dar versul meu ți-l dăruiesc!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflete pereche