Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adina-Cristinela Ghinescu

Final de carte

Picături cad peste obrazul unde,
Cândva, demult dezmierdat
În pasiune de sărut cuprins...
Picături cad astăzi peste obrazul nins;
Umbrele de seară se lasă între doi,
Care s-au iubit... prin lacrimi și zâmbete,
Furtuni și bolți senine...
Aceia eram noi.
Îți amintești?... Acum doar doi străini!
Picături cad arse, înflăcărând în minte
Tablou restaurat cu noi prin jurăminte.
Chipul îți surâde... se-aude un oftat,
El este de la mine și îl ignori vexat...
Pe un perete negru las urme albe, care,
Strident abundă timpul trecând peste hotare;
Strivesc o nostalgie vrând să mă renască
Și mă împotrivesc ca ea să ne unească!
Piese de muzeu, secvențe dintr-un film
Se absorb tăcut, totul e străin...
Ce episod de carte cu doi eroi nebuni...!
Finalul nostru, poate...
Ce s-a născut acum.
Final de episod, finalul meu de carte,
Unde eroul a murit,
Dar eroina merge mai departe...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Adina-Cristinela Ghinescu

Final de carte

Picături cad peste obrazul unde,
Cândva, demult dezmierdat
În pasiune de sărut cuprins...
Picături cad astăzi peste obrazul nins;
Umbrele de seară se lasă între doi,
Care s-au iubit... prin lacrimi și zâmbete,
Furtuni și bolți senine...
Aceia eram noi.
Îți amintești?... Acum doar doi străini!
Picături cad arse, înflăcărând în minte
Tablou restaurat cu noi prin jurăminte.
Chipul îți surâde... se-aude un oftat,
El este de la mine și îl ignori vexat...
Pe un perete negru las urme albe, care,
Strident abundă timpul trecând peste hotare;
Strivesc o nostalgie vrând să mă renască
Și mă împotrivesc ca ea să ne unească!
Piese de muzeu, secvențe dintr-un film
Se absorb tăcut, totul e străin...
Ce episod de carte cu doi eroi nebuni...!
Finalul nostru, poate...
Ce s-a născut acum.
Final de episod, finalul meu de carte,
Unde eroul a murit,
Dar eroina, merge mai departe...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Doina-Maria Constantin

Picături de iubire

Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfințit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viața-n iubire cu voi -nțeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respirația-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-și deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mângâie cu dulci și înțelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieții mele,
decorând-o cu virgine emoții ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din și cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit răspândesc peste omenire,
deși uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Nostalgie (Ai aruncat totul pe-o carte!)

Ascult liniștea, ce mult deranjează,
Și plâng fără de lacrimi... și oftez...
Deși totul în jurul meu vibrează,
Eu împietresc... și un oftat îmi desenez.

Și curg lacrimi amare din ochi dulci,
Obrazul e uscat dar și el plânge...
Dragostea, când vii mi-o aduci?...
În inima care ușor se frânge...

Iubire! Iți amintești de noi...?
Eram ca două stele strălucind...!
Vibram și ne iubeam visând în doi
Fericirea ce o simțeam venind...

Dar tu ai aruncat totul pe-o carte!
Nu ai avut răbdare înveți...
Că dragostea nu era departe,
Nici împlinirea, cu care să te-mbeți...

Și acum, fiecare plânge-n felul lui;
Și plânsul îl păstrează pentru sine...
Cât iubești de mult, n-ai vrut -mi spui
Și mă tot cauți în niște străine...

Dar mult destinul va lucra și va veni
Acel moment, când dragostea învinge...
Vom învăța din nou verbul "a trăi",
Și iubirea divină va convinge...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Lacrimi peste suferințe

Cad lacrimile pe asfalt
Și se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare

Cad lacrimile peste noi
Și cerul plânge îngerește,
Prea am rămas în suflet goi,
Deși Iubirea ne dorește

Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Și se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Și își dorește iar iubire

Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate și dorințe,
Când le atingi începi zbori,
Lăsând în urmă suferințe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E pace pentru noi

Am așteptat clipa
Să fiu suficient de liniștit
Pentru a mă colora în albastru
Tu nu ești aici, dar a rămas cu mine
Privirea ta
Care s-a revărsat ca o ninsoare
Peste brazii fără nume din povestea
Ochilor mei.
Nu vreau decât dragoste
Și o strig cu disperare
auzi.
Dintre durerile necontrolate prin voință
Se numără și aceasta
Care m-a cuprins acum.
Te vreau și pe tine
Și tot în albastru,
Pe malul mării e pace pentru noi
Se-aud ecourile marinarilor ce s-au dus
Și nu s-au mai întors...
E doar pace pentru noi
Și cupa cu otrava-i pregătită
Se-aude marea undeva în depărtare
Și vreau înotăm spre seară astăzi
Ca doi delfini ce se coboară în adâncuri
Acolo unde este doar ninsoare...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Secundă, zi sau ani (Timpul te învață)

rănită, o noapte fragmentat coboară,
efervescente dialoguri între noi...
ne loviră monologurile-n doi
nedescifrate-n timp... paralel pe ritm
nasc pentru tine dragoste stelară...
tu nu simți, dar eu simt... ah, a câta oară!
fragmentam în episoade-n parte
răpind cuprinsul trist și lăcrimat
unde noi doi scriserăm o carte,
tu dat-ai uitării sensul... dar eu, nu l-am uitat...
din noapte până-n zi se vopsește-n alb
ce-a fost nu va mai fi... timpul nostru fad...
pe bolta mea umbrită, în noapte: frig și cald,
alții doi suntem: bogați, dar și sărmani,
timpul te învață tot ce poți ai:
secundă, zi, sau ani...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vladimir Potlog

Ninge în miez de primavară

Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.

Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoși.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuși se joacă doi copii voioși.

Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton și moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.

Dar iată, fulgii se topesc
Și se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreț
Și arde din nou ca o văpaie.

poezie de (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poveste

Magnolii albe cad secerate în raze de lună plină.
... ești cel mai minunat demon de care m-am putut îndrăgosti!
Se cern albe petale peste mormântul replicilor noastre.
... nu vreau te otrăvesc, atunci când îți spun că te iubesc!
Îmi zâmbește, dintr-o fotografie întunecată, un colț de mască.

***

Bătăile unor inimi de gheață, au început nu se mai audă,
Timpul a fost nemilos și soarta cuvintelor, prea crudă.
Peste maidanul cu dragoste au sărit, câțiva pași rapizi,
La marginea orașului, cu lumini argintii, transformați în hibrizi,
Doi copii străini de metaforele unei vieți parfumate,
Stau calmi, cu ochii în lacrimi, dar spate în spate.
Povestea nu a reușit înceapă și nici final n-o să cunoască...
Moment de rătăcire și timp puțin să-și mai dorească.
Cum degetele se-mpleteau în promisiuni de luptă,
Acum nici gând să mai aștepte, doar gheața mai ascultă.
Ca doi frumoși necunoscuți se depărtează de cuvânt
Și împletesc în drumul lor,, cum ar fi fost?" și,, unde sunt?".
Ieri au atins speranțele, azi despărțirea
Pornind pe drumul unui mâine, cunosc dezamăgirea.
Fără îmbrățișări, deși s-au strâns în brațe cu poveștile,
Se caută-n tăcere grăitoare, în timp ce își redecorează măștile.
Doar spate în spate, doar bătăi de gheață, doar deșert împietrit
Au fost unul din doi, acum... s-au strivit într-un sfârșit.
,, Voi fi mereu aici!",, Nu vei pierde!"
S-au transformat în simple replici pentru povestit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Afară ninge ca în vis

Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi și moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.

Tu cânți la pian și în sobă să aude focul cum trosnește.
Eu privesc la geam și lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viața îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.

Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Și topește fulgii cei albi și moi, care pe noi au vrut să ne alinte.

poezie de (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Unde e dragostea?...

Dedicată tuturor celor care caută iubirea...

Și rătăcea un vânt nebun,
Ce peste noi se învârtea...
Ca -ți arăt, sau poate spun...
Povestea despre El și Ea.

Și n-a fost vreme de răbdare,
se adune laolalt,
Mici sentimente temătoare...
Ce simțeau unul, celălalt...

O primăvară înghețase,
Mult prea devreme și banal...
Când dragostea nu încetase,
Zbătându-se ca și un val.

Și am privit nedumerită,
Cum frunze verzi pălesc ușor...
Când dragostea nu e primită,
Să-și facă cuib... în dormitor.

Priveam un film de cinema
Despre-o iubire temătoare...
Și chiar de inima-i chema...
Orgolii stat-au în picioare.

Iar la final, doream misterul
Să-l deslușească și cei doi...
Cum eu înțelesesem gerul
Unei iubiri ce-ardea în ploi.

Nimic adevărat nu este,
Decât ce simți în tine mut...
Dar fila din a lor poveste...
Se scrie doar de s-au avut.

Și s-au avut prin anotimpuri,
Ce curs-au peste ei subtil...
Cu întreruperi între ritmuri...
Ce-au fost privite infantil...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Czika LeventeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 22 septembrie 2016.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Seri de mai

curge pârâul în adieri domoale
și luna ni se-arată tremurător pe ape,
se lasă seara-n gura nopții moale
iar ciutele vin cârduri să se-adape.

în vale unde malul se prăvale,
doar ierburile sunt așa fecunde,
pârâul curge-n adieri domoale
și noaptea închide geana peste unde.

din cer cad artificii mii de stele,
pădurea pare un tărâm de vis,
cad toate peste gândurile mele
ca un balsam venit din paradis.

aș vrea, ținându-ne frumos de mână
în seri înmiresmate cu minuni
-mi fii, iubito, tu pe veci stăpână,
ca doi îndrăgostiți frumoși, nebuni...

nuntiri celeste, timp duios și tern
și pe deasupra doarme luna rece,
ce bine-ar fi fie așa etern,
dar timpul vremuiește, totul trece...

poezie de (12 mai 2011)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Îndrăgostită de idee de tine

Te simt cum privești printre imagini
Și gânduri care strigă... iar te vreau!
Mi-ai răscolit și ale mele pagini,
Unde te-am înrămat... nu te dau!

Și-acum tu descoperi într-o alta...
Pe care ți-e tot mai drag să o alinți,
Ți-e teamă oare c-am -ți cer iar plata...
De îți reduci din inimă simți...?

E reciproc! Și cred că știi ca mine,
Ce se petrece... e peste noi cu mult...
Vreau doar ce e al nostru să se îmbine...
Totul am... nu doar ce-a fost demult!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Glossa copacilor goi

Dansează sufletul în noi,
Cad ploi la margine de geam,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
S-a scuturat frunza din ram.
E geamul pleoapă în amurg
Și-nchis e între cruci de ram,
În mine și-n afară plâng,
De plâns nici stele nu mai am.

Dansează sufletul în noi,
Chihlimbării poteci mi-apar...
Împerecheați doi câte doi,
Se-aprind îndrăgostiți de jar.
Flori ruginii se-aprind pe ram –
Un suflet într-un dans etern...
Și noi am fost... și noi eram,
Taina aceluiași însemn.

Cad ploi la margine de geam,
Cad ploi în noi, este târziu,
Cad iarăși frunzele din ram,
Eu iarăși toamnă am fiu.
Rubin din tainicul apus
Și șerpuielnicul oftat,
Deodat' în mine s-au ascuns.
Eu plâng și râd... s-a înserat!

Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Toamna-n firimituri se strânge,
De plouă lacrima din noi,
Lumina-n albe râuri curge.
Ca niște lampioane trec
Și lin se pierd, se pierd în zare,
În suflet vânt sunt și-am plec
Chiar dacă sufletul doare.

S-a scuturat frunza din ram,
Plouă în suflete și-n noapte
Cicatrici și plăgi mai am...
Cioburi de clepsidră sparte.
Sângerândă în aval,
Bate inima în noapte.
Toamnă dacă nu eram,
Nu m-aș fi născut din șoapte.

E geamul pleoapă în amurg,
Iar eu o umbră risipită,
Mi-e dor de voi, în mine plâng,
Nu-mi este inima-mpietrită.
E somn de vânturi peste cer,
Vuiet... și inima mi-e goală,
Căci flori și ramuri iarăși pier.
Parfumul de gutuie-amară...

Și-nchis e între cruci de ram,
Chiar trupul zărilor plăpânde,
Toamnă, tu azi îmi bați la geam
Cu degete de ploaie ude.
Prin părul tău de catifea
Lucesc iar muguri de aramă,
Ne-nchide-n umbre vremea rea,
Dar te iubim, frumoasă toamnă!

În mine și-n afară plâng,
Cenușa-n fulgi de jar se-mparte,
În brațe toamnă-am te strâng,
ne-nfrățim până la moarte.
Se-nalță-n noi nămeți de ger
Și ramul tremură-n oglindă,
De al genunilor blestem,
Mai curge-o lacrimă în tindă.

De plâns nici stele nu mai am,
E doliul risipit în noapte.
Stau și privesc... Pe lângă geam
Trec râuri lungi de frunze moarte.
S-a stins și ultimul poem,
E iar explozie-n cuvinte,
Azi îți las ultimul însemn,
Apoi voi adormi cuminte...

De plâns nici stele nu mai am,
În mine și-n afară plâng,
Și-nchis e între cruci de ram...
E geamul pleoapă în amurg...
S-a scuturat frunza din ram,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Cad ploi la margine de geam,
Dansează sufletul în noi.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minte-mă!

minte-mă,
dar minte-mă frumos,
spune-mi că din piatra secundei
ai făcut fluier de os
și mai spune-mi
că pentru tine am murit
și trupul meu
trece neliniștit prin gândul tău,
sau vine spre tine ca o fantomă,
ca o Cartagină-n flăcări sau ca o învinsă Romă.

când plopii-și zdrențuiau frunzele,
foșnetul, durerea,
tu îți pierdusei printr iluzii
sufletul și toată averea
și-ai rătăcit
prin trecutul meu
ca o felină prin junglă,
nu știai că dorul de mine
o să te-ajungă.

cu mult mai tristă ca înainte
îți rumegai gândurile printre cuvinte
și treceai vindecând uscăciuni,
răscolind amintirile
printre cenușă, printre tăciuni.
te jucai cu ficțiunile,
surâdeai pentru doi, pentru trei
și surâs pentru mine n-aveai.

minte-mă azi peste timp,
spune-mi că-n tine doarme
un trup străin
și c-ai vrea să se spargă
cum în apă se rupe o algă.

demult nu mai suntem noi înșine,
spațiul dintre noi
s-a dilatat,
s-a făcut țăndări...

pe coloana timpului rezemați,
doi străini, doi amanți,
tigri zvelți, ne-adulmecăm mereu,
printre culorile de după ploaie de curcubeu.
umblăm prin sahare uitate de vreme
pierduți în iluzii, scăldați în dileme...

poezie de (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Adina-Cristinela Ghinescu

Veșnic temător

O clipă dintr-un infinit
În parcul veșnic temător,
Mi-e dor să o trăiesc din nou
Eu temerară… el temător.

Era momentul multor vise
În toamna veșnic temătoare,
O candelă sclipea simbolic,
Deși o alta va dispare...

Vizionar în parc tomnatic
A fost și vântul, dar nebună
N-am vrut s-ascult versu-i cantabil,
Deși refrenu-n gând răsună.

Pierdut prin sunete e graiul,
Sau poate cutezanța-n fapte...
Nu se va-ntoarce niciodată,
Căci e gonită prea departe.

Cui este teamă de cuvinte,
Când se apropie iubirea…
Cad lacrimi pe obrazul dulce
Visând ai doar împlinirea.

Prin pași umbriți și-mpovărați,
Te lași purtat spre nicăieri…
Ai fost un veșnic temător,
Iar acum veșnic ai speri...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cimitirul de saraci

A nins in cimitirul de saraci,
Acolo, unde trebuie sa zaci...
In groapa cu alti patruzeci si doi,
Ingemanati si sfartecati si goi,
Departe de sperante si de noi...

A nins in cimitirul de eroi.

Ai vrut sa strigi peste mormantul nins-
Tarana te-a intors si te-a cuprins...
Eu te astept vazandu-te cum sui,
In umbra zbuciumatelor statui,
Cand orologul bate.. ora lui..

A nins in cimitirul nimanui.

poezie de din Lumea ca un azil (15 iunie 2001)
Adăugat de Cojocaru SabinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Cad perseide

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se știe...

Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheț, peste căldură...

Și-or mai cădea steluțe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,

Dar ca și visele deșarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la țintă nu ajung...

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se știe...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Porți de cer

Dintr-un cuib de iubiri,
Prindem aripi peste nopți cu trandafiri
Porți de cer se deschid,
Dragostea mai sparge înc-un zid.
Îngeri albi ne privesc
Valsul nostru lin neomenesc.
Noi plutim peste timp,
Iubirea e un veșnic anotimp.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile și apoi
Tu și eu dăm Cerului un curcubeu.
Doar noi doi aprindem nopțile și apoi
Tu și eu Luna o înălțăm ca pe un zmeu.

Ca-ntr-un vers de poem,
Dragostea e tot ce mai avem.
Legământ între sfinți,
Sărutările între mări și munți,
Fluturi albi ca doi miri,
Nopți ascunse în flămândele iubiri
Dragostea-i un jurământ
Ce unește Cerul nostru de Pământ.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile și apoi
Tu și eu Luna o înălțăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi aprindem nopțile și apoi
Tu și eu dăm Cerului un curcubeu.

Doar noi doi fugim prin Paradis cu pașii goi,
Tu și eu Luna o înălțăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi oprim furtunile și apoi
Tu și eu dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu.

Dragoste și-un jurământ
Ce unește Cerul nostru de Pământ.

cântec interpretat de Fuego, versuri de (15 septembrie 2018)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acum

Acum – e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, și-atât, trecând prin brazi și pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, și frica.

Și, ca-nainte de-a ne fi știut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer și-o noapte fiecare,
acum e bine – nopțile-au tăcut.

De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici așteptarea n-o mai știm, nici frica.
Suntem și-n noi și între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.

poezie clasică de din Versuri noi
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum se scrie polyvital picături? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Vrei să ajuți Citatepedia să se transforme? Doar în decembrie, la donația ta se pot adăuga 1500 euro de la Bursa Binelui. Află detalii!