Septuagenar, la cenaclul epigramiştilor

Mă uit în jur şi văd la fix
Că sunt mai toţi de leatul meu.
Clar: anii ce s-au scurs mereu
Potenţa ne-au mutat-o-n... pix!

epigramă de Octavian Dugăiaşu din Sedus şi abandonat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare zi e diferită şi asta îmi dă o stare permanentă de trezie mentală, mă face să văd tot felul de lucruri, să fiu mereu atent. Merg pe stradă şi mă uit în jur, văd oameni, case, nu mă uit în jos, aşa cum fac mulţi bucureşteni.

citat din Răzvan Popovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadeca

Cadeca bruma peste frunză somnul meu,
Cadeca frunza pe pămant sub pasul meu
Zăpada se aşterne-apoi pe urma
ce-am lasat in urma mea.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Afară. Te caut pe alei.

Cadeca frunza pe o bancă pasul meu. Cadeca frunza pe pămant ca-n visul meu? Ba nu, aici zăpadă nu-i. Doar frig.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... intru
În cârciumă. Şi caut chipul tău pe chipul altor feţe.
Cadeca plumbul greu pe masă capul meu
Cad sticlele golite-n jurul meu.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies

Cadeca noaptea peste toate trupul meu
Cade o frunză peste mine, cad şi eu....
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu eşti aici deci trebuie... nu pot să mă ridic - văd o lumină!!

Cadeca ploaia peste tine gândul meu
Cadeca fumul către cer sufletul meu
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jos..... eşti lângă mine....

poezie de Cristian Sorin din nepublicata
Adăugat de Cristian Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii,
Şi duşi au fost.
Am trecut şi noi,
Odată cu timpul,
Nu mai suntem ce am fost.
Trecut-au anii,
Toate s-au schimbat
Şi locul copilăriei noastre
E îmbibat în amintiri şi praf.
Trecut-au anii,
Noi rămasa-m tot aici,
Statornici ai vieţii,
Ai nemărginitului timp.
Trecut-au anii,
Şi omul peste timp,
Anii au rămas în urmă,
Amprenta chipului răvăşit.
Trecut-au lunile cu caru',
Trecut-au zilele
Rând pe rând,
De mă întrebi ce zi e astăzi,
Nu ştiu.. Mă simt confuz.
Trecut-au anii tinereţii,
Nu se vor întoarce înapoi,
Ăsta-i cursul firesc al vieţii,
Ne-am născut
Să fim muritori.
Trecut-au anii,
Am şi uitat, Ce înseamnă noţiunea timp,
Nu mai ştim să ne bucurăm
De lucruri mărunte,
Simţim, trăim,
Într-un mod obiectiv.
Trecut-au anii,
Nisipul din clepsidra timpului
S-a scurs demult,
Am ajuns la capătul vieţii,
Trăim clipa,
Poate ultimul minut.
Trecut-au anii,
S-au irosit în zbor,
Oamenii sunt ca şi
Corăbiile pe mare
Îşi urmează calea,
Prin viaţă-s trecători.
Trecut-au anii,
Privesc trecutul ca într-o oglindă,
Dar nu mă recunosc,
Oare aşa mult timp să fi trecut,
Mă simt a fi opusul,
A ceea ce sunt şi văd.
Trecut-au anii,
Viaţa s-a scris într-o carte.
Am imagini lipsă din ea,
Capitole, încă neîncheiate,
Mintea nu vrea să-şi amintească,
Momentele nefaste.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioritică actuală

Ciobanul sprijinit în bâtă
E un simbol de pe la noi
Ce veşnic inima ne-o-ncântă.
Ce dacă... nu mai are oi?

epigramă de Octavian Dugăiaşu din Sedus şi abandonat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu când mă uit la Colin Farrell îl văd pe Alexandru Macedon, când mă uit la Brad Pitt îl văd pe Ahile, când mă uit la Amza Pellea îl văd pe Mihai Viteazu. Sergiu Nicolaescu a adus istoria României în imaginea noastră, el înseamna toţi actorii României la un loc.

citat din Gigi Becali
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit cunoscut

În zare mă uit noaptea şi văd ce gândeşti,
Doar gânduri despre moarte şi triste poveşti.

Privesc către mare şi-ţi văd sufletul,
Aprig ca un leu, ce-şi laudă urletul.

Admir toţi pomii, ce visează tăcuţi,
Sunt toţi anii tăi, de vreme abătuţi.

Privesc lumina lunii, ce lumină pământul,
Lumina din ochii tăi, ce-ţi luminează gândul.

Te văd chiar pe tine, pe-o bancă plângând,
Se-aud toţi cei dragi, de departe strigând.

Păşesc către tine, dispari făr' de urmă,
Tăcut ca o umbră, ce întunericul scurmă.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit în suflet, văd un copil. Mă uit în oglindă, văd un bătrân. Mă uit la mine, nu mă mai văd.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara care stă pe vine

Degeaba m-am trezit la fix,
Cu inspiraţia beton,
Căci mi-a-ngheţat şi pasta-n pix,
Pe vântul ăsta monoton.

M-am aşteptat să văd pe-afară,
Un sân frumos, un decolteu,
Dar astăzi nicio domnişoară
Nu s-a-mbrăcat pe gustul meu.

Urăsc aceste zile-n care,
De la femei la domnişoare,
Sexul frumos de pe pământ,
Ştie să facă numai vânt!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mereu, mereu mă cert în gând
că treaba mea nu e să spun
ceea ce văd şi le aud,
ceea ce-n lume e oricum.

E clar că trebuie s-observ,
să-mi fac în cap o analiză,
fără concluzii, fără sens,
fără părerea mea confuză.

Nu-s Dumnezeu şi nici nu vreau
să scot păreri la suprafaţă,
vreau să îi las pe toţi să vadă
o simplitate complicată.

Mereu, mereu mă ştiu gândind
şi-n capul meu toate pătrund
şi le sucesc pe toate-n gând.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temere

Mimi, o gagică dulce
Despre barză: - Va să zică,
Nu de ciocul ei mi-e frică
Ci, în el, ce-mi poate-aduce!

epigramă de Octavian Dugăiaşu din Sedus şi abandonat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritate

În viaţa mea n-au fost femei
S-alerge după mine-n zbor...
Dar, mult mai des şi cu temei
Mă fugăreau doar... soţii lor!

epigramă de Octavian Dugăiaşu din Sedus şi abandonat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la două lumi

Privesc în ceaţă
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur şi văd balanţa
Dintre tristeţe şi fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Şi văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deşi, poate, destinul şi-a dorit...
În jurul meu negura se înteţeşte,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Şi ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiţi în ceaţă?

Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit şi în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aş duce – e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură şi răcoare
E prezent şi e trecut
E un univers comun.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit în jur

Mă uit în jur şi "mă crucesc"
Şi-aproape nu ştiu ce să cred
Când văd minciuni care zidesc
Pe cei ce-n ele se încred
Şi adevăruri ce stropşesc
Chiar sufletul în care şed,

Mă întristează bucuria
Şi zâmbetul nepăsător
Al celor ce-şi ţintesc privirea
În bunul şi-n puterea lor
Şi mare mi-e nedumerirea
Că-i văd suind triumfător,

Cu nedreptăţi ce îndreaptă sorţii
Atâtor minţi şi vieţi credule
Îndreptăţind în mari proporţii
Diabolism în molecule,
Să treacă peste pragul porţii
Iubirii tari şi incredule...

Mă lupt în rugi să fiu lumină,
Un soare-n ziua tuturor
Şi-adesea inima-mi suspină
Văzând pe mulţi ce-n noaptea lor
Se înalţă drept ca o tulpină
Într-un decor strălucitor...

Dar sunt şi mai nedumerit
Când văd că toţi ajung puternici
(Deşi, nu-i unul nimerit
Pentru-a fi pus între cei vrednici)
Şi totuşi pot nestingherit
Să-şi facă nume printre "sfetnici"...

Dar mă uimeşte un lucru care,
(Nu se prea spune pe pământ);
La cea mai mică încercare
Sunt toţi ca pulberea în vânt,
Că-n ei, nu au nici o valoare
De-a sta-n picioare pe pământ...

Mă uit la oameni străluciţi
Şi plini de glorii în viaţă
Şi-i văd de-a dreptul năuciţi,
Cu disperarea înfiptă-n faţă,
Cu pumnii goi şi sărăciţi
De Adevăr şi de speranţă...

N-au simţământ ce dă valoare
Şi nici valori de crezământ
Să vadă zori, să-apuce soare,
Să iasă afară din mormânt,
Mormânt de patimi orbitoare,
Că-atâta sunt, atâta sunt!

Mă uit în jur dar mă zidesc
Într-un Cuvânt ce dă viaţă
Şi-s fericit să mă trudesc
Chemând pe cei ce stau în "piaţă"
La "carul" Tatălui ceresc,
În drum spre Patria semeaţă!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul

Mă uit la vânt şi nu-l văd,
Mă uit îndelung şi nu-l văd,
Văd doar arborii cum se clatină
Şi frunzele cum aleargă prin iarbă.

Mă uit la timp şi nu-l văd,
Mă uit îndelung şi nu-l văd –
Văd doar copiii cum cresc
Şi oamenii cum încărunţesc şi se-apleacă.

poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am sa te uit

Am sa te uit, te sterg din minte
Si de iubire ma dezbrac,
Si de plang, de nu-s cuminte
Ii spun inimii c-am alt leac

Am sa te uit, am sa reusesc
Am sa te uit, má hotarasc
Apoi ma jur ca te urasc,
Dar inca stiu ca te iubesc

Am sa te uit, am s-o fac
Nu te mai vreau, nu te mai plac
Si-n fiece zi mi-aduc aminte
Ca de te uit, tot mi-esti drag.

poezie de Amelia Florentina Glava (29 iunie 2018, Asturias, Spania)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

Merg sub clar de lună
Trist şi singuratic,
Dar când văd o jună
Uit că sunt... "tomnatic"!

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din revista "Rezon", nr. 3 (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nud cu iepuraşi de câmp

Din frică ne-au făcut un templu
şi ne-au băgat pe toţi la-nghesuială
cică să dea urmaşilor exemplu
ne-au dezbrăcat apoi în piele goală

Şi iarăşi ne-au băgat la-nghesuială
cerul ca un şarpe Doamne fu strivit
pământ ocean şi auroră boreală
brusc s-au întors spre asfinţit

Cerul Doamne ca un şarpe e strivit
cică să dea urmaşilor exemplu
pe funia dintre plus şi minus infinit
din frică ne-au făcut un templu

Şi ne-au băgat pe toţi la-nghesuială
să ne vopsim şi zilele cu smoală

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supraponderalei

Credeam şi eu, ca vechii greci
Că sfera-i corpul mult visat.
Privindu-ţi trupul, când tu treci,
Mă tem că m-am cam înşelat!

epigramă de Octavian Dugăiaşu din Sedus şi abandonat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din pix

Din pix faci ţeapă când vrei.
Şi oricând poţi cu mândrie
Să-i îmungi pe toţi acei,
Care miros a prostie.

epigramă de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de votare

Blocul meu cătare are;
Candidaţii dau năvală,
Fi'ndcă leatul meu se pare
Doar la vot ce se mai scoală.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!