Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Uneori curcubeu...

Mă simt
ca o pasăre mistuind tăceri
cu ciocul rupt
de doruri mărunte.
Un zbor peste clipe fur în lacrimi
și-n visuri,
mă simt curcubeu...
Aripi de culori întind peste creste.
Mă ascund în fântâni
printre stropi fini de apă.
În miez reaprind
flăcări și raze de gânduri curate.
Cresc și cuprind în arcul imens
trupuri de humă...
Sentiment de iubire profundă,
seninul,
îl aduc doar atunci când ploaia,
își poartă veșmântul de lacrimi reci
dar blând așternute,
hrănind flori
și ramuri uscate de doruri...

Simplu om,
neputință sculptată
în bulgări de humă
ce cuvântul primește și sensul
îl pierde în trepte...
Mă întorc dintre nori
și privesc cum alene trec zilele
podul de umbre...
Un vis se stinge,
altul se naște și crește
în arcuri imense...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dintr-o coaja de lamaie

Sunt maestrul de carton
ce ascunde fără grabă,
cerul într-un pumn de lavă.
Dintr-o coajă de lămâie
construiesc iubire mută.
Dintr-o creangă agățată
doar în ace parfumate,
sensuri cresc, se-ntind alene.
Valuri de lumini și umbre,
șerpi încolăciți în simțuri
sufocă, strâng în arcuri...
Doamne! Cât o veșnicie
pare- acum secunda albă
când aștept să vii la mine...
Dor, iubire, amintire
se înlănțuiesc în grabă.
Simt amar cum urcă vina
dar pășesc și mai departe.
Din măruntele cuvinte
așternute– n lanț de creste
eu adun naiv iubire.
Din minciuni sau adevăruri
zile trec prin flăcări mute.
Doar contururi luminoase
mângâi seara la culcare.
Simt cum visul meu răspunde
și aș vrea s-aud ecoul...
Doar din coaja de lămâie
se aude foșnet dulce.
Cerul meu senin aduce,
trupul freamătă chemare...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Durere

Simt doruri viscolindu-mi iubirea
și clipele lăsate de la Dumnezeu
catargele-n porturi anunță sosire,
dar ea e aproape de mine mereu.

Simt doruri cum bat aprig în tâmple
vârcolacii se zbat în sângele meu,
vagoane de visuri vin să ma ducă,
dar ea e aproape de mine mereu.

Simt doruri sfârtecând dăruirea
și viața aleargă pe drum teleleu,
fluierul cântă grăbindu-mi albirea,
dar ea e aproape de mine mereu.

Simt doruri cum ard - văpăi peste trup
și crapă o soartă peste sufletul meu
iar tu ești departe de galbenul lup,
dar e aproape de mine mereu.

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Dincolo de zare

pășeam sub strașina cerului
degetele gânditoare peste lacrimile lumii
așezând cuvântul din humă
pe crucea de zări
fluierul suna trist la ceas de uitare
dansam peste pietre încinse
căutând pasul într-o îmbrățișare
în zori am pășit în biserici de suflet
ștergând dureri la intrare
plouase mult peste culmi de tăcere
pana aluneca peste raze sfâșiate
durerea creștea, tot creștea
în valurile orizontului
udând țărâna străbună
din lut ciopleam clepsidre de suflet
în eternul cânt peste ape
purtam în ochi doruri despletite
cu rădăcinile înfipte în humă
zidind altare din petale de zări

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi de iubire

Un cer noros se-așterne,
Pe-acest întreg pământ
Îți văd privirea-n umbre
Și păr bătut de vânt,

Cu gândul doar la tine
Așa simt că trăiesc,
La noru' fumuriu în zare
Cu ochii ațintiți privesc.

Te văd pe tine între stele,
Te văd cum strălucești
Cu stropi reci de ploaie
Încerci ca să-mi vorbești,

Nu înțeleg ce vrei să-mi spui,
Dar știu că ești cu mine.
Afară plouă neîncetat
Cu lacrimi de iubire.

poezie de (28 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu RomânuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel translucid

cad lacrimi Cristice ca boabele de struguri
ploaia de gânduri pure naște un curcubeu
vrea să se coloreze soarta celor singuri
dragostea să-și afle cum am aflat-o eu.

muguri de speranțe au răsărit în crânguri
simt îmbrățișează bunul Dumnezeu
cad lacrimi Cristice ca boabele de struguri
idei de lumină străbat cugetul meu.

amintiri înfocate ard ca niște ruguri
urc pe Golgota din ce în ce mai greu
cu crucea în spate feresc de neguri
să nu cad în capcana unui fariseu.

cad lacrimi Cristice ca boabele de struguri
ploaia de gânduri pure naște un curcubeu.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valer Popean

Am tras stele peste mine

Am tras stele peste mine
Să m-ascund la tine-n gând,
privesc cum timpul vine
Clipele cum trec pe rând,

privesc în depărtare
Peste dealuri cum se stinge
Când întind mâna spre zare
Cerul simt că-l pot atinge,

Și ating cerul cu mâna
Sus pe culmea dealului,
Să opresc pe veci furtuna
De pe creasta valului

Învelită toată-n rouă
Să m-aștepți la asfințit,
Doar am rupt pământu-n două
Și vântul l-am cumințit,

Am tras stele peste mine
Să dau lumii tale rost
Și în timpul care vine
Să-i fiu clipei adăpost.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru altarul iubirii

În sălbatică iubire,
În altar de versuri line,
Peste culmi îndepărtate,
Trece zvon de libertate.
Timpuri vechi și noi se-arată,
Toți avem o crudă soartă.
Coasa morții strălucește,
Iarba peste trupuri crește...

În sălbatică iubire,
Trec în goană nopți și zile,
În tic-tacul vieții noastre,
Se clădesc vise frumoase.
Flori de mirt, poveri și vise,
Multe amintiri nescrise...
Un caleidoscop și pace.
Timpu-n noi lumina-și toarce.

În altar de versuri line
Cufere cu temeri pline,
Timpi de sticlă, timpi de gheață,
Lacrimă picând pe față,
Goana spre stihii străine
În speranța de mai bine.
Stele strălucind de doruri,
Neodihnă și omoruri...

Peste culmi îndepărtate
Vuiesc clopote de moarte,
Se ascund în veșnicie
Lacrimă și poezie...
Un vulcan mocnește-n suflet,
Se aude-al morții urlet,
Plâns, chemări... Dar neclintite
Stau aducerile-aminte...

Trece zvon de libertate
Prin livezi, prin timp, prin noapte...
Trec secunde prinse-n zale,
Iele-n suflet, cu marame,
Trec bătute-n pietre scumpe
Amazoane... Prind în crumpe
Timpii altor generații
Peste care se revarsă
Aur de solare ere,
La venirea lor acasă.

Timpuri noi și vechi se-arată...
Timpi sfredelitori în soartă
Scormonesc după uitare
Și se pierd, se pierd în zare!
Îngeri albi, lumină blândă
Ce mângâietor ascultă
Plânsul în zadar și jale
Vor să semene-n amnare...

Toți avem o crudă soartă!
Triști, în bărbile de vată,
Își ascund bătrânii-n lacrimi
Mănăstirile de patimi.
Amăgiri și vise, teamă,
Dor de tată, dor de mamă,
Ne-mplinire, suferință,
Taină, drum de pocăință...

Coasa morții strălucește...
Cumpănă, ne osândește
La tăceri și nemurire,
La promisa fericire...
Cruci la tâmple, cruci pe câmpuri,
Cruci în noapte și-n adâncuri,
Pomenire,-apoi uitare...
Și tăcerea din osoare.

Iarba peste trupuri crește...
Iată, părul îmi albește,
Ca o pasăre de ceară
Trece timpul, trece iară,
Mă ascund în nemurire
Și cu lacrimi în privire
despart de lutul care
Îl cunoașteți fiecare.

Iarba peste trupuri crește,
Coasa morții strălucește,
Toți avem o crudă soartă!
Timpuri vechi și noi se-arată.
Trece zvon de libertate
Peste culmi îndepărtate,
În altar de versuri line,
În sălbatică iubire...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Călătorul

era târziu și era toamnă
norii strângeau anotimpuri dintre frunze uscate
treceau gânduri în goană
eu rătăceam prin colburi de tăcere
se rostogoleau lacrimi printre pietre
strângeam cuvinte în palmă în trista zi de toamnă
era noapte iar în cetate
așteptam zorii pe țărmuri estompate de mare
eram obosit, ardeau pleoapele de gânduri
întoarceam în somn lângă strămoși
zăceam la umbra lunii
așteptând să-mi crească aripi din raze smulse din soare
respiram printre aprige vânturi
fugar printre pașii de humă rămași
așteptam să-mi crească rădăcini din noi începuturi
ostenit, așezam la umbre de vis
adunând singurătăți la ceas rămas
eram orbul ce căuta lumina pas cu pas
sub lacrima crudă a sorții

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Întrebări

Sunt gândurile mele, sau difuzii
de raze fade care se reflectă
din lumea ce se-mpiedică-n confuzii,
lovind în bariera circumspectă,
a unei minți ce s-ar dori perfectă?

Sunt aripi ce mă poartă, sau iluzii
de zbor înspre adâncuri de lumină,
cernând avid prin sita de concluzii,
cu ochii minții, doruri ce se-alină
doar în iubirea fără nicio vină?

Sunt prins în vraja dulcilor efuzii
a unor sentimete ce mă-mbată
și-au devenit, în inimă, intruzii
ce-alungă orice pată-ntunecată
readucând lumina de-altădată?

Să fie, printre-atâtea deziluzii,
un semn divin, să fie-un dar ceresc,
ori poate-a' Universului perfuzii
ce fac să simt cum aripi noi îmi cresc
atunci când o privesc și o iubesc?

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Printre vise

Privesc cum chipu-ți blând,
E cufundat în vise
-ntreb,
Oare alergi, prin câmpul cu narcise?

Tresari ușor, te-nvălui,
Cu-a mea îmbrățișare
Te strâng, te-a aduc mai aproape de mine
Tu, ființa cea mai dragă mie.

Aș vrea să te cuprind arzând
Și visele să-ți fur îndată,
Spre mine să alergi mereu,
Crescând, ușor îmbujorată.

Să-ți simt parfumu-n părul fin,
Și buzele să-ți musc alene,
Iar tu cuprinsă-n al tău vis,
Adânc, să-ți curg, doar eu, prin vene.

poezie de (3 septembrie 2018)
Adăugat de Mincu AndreeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă celor albi la tâmple

Albi la tâmple de poveste,
Iarna-n noi a-nmugurit,
Gând de nouri peste creste,
Pace-n veci în infinit.
Nuferi aurii-n privire,
Tainice înțelepciuni,
A iubirii strălucire,
Risipită-i în genuni.

Albi la tâmple de poveste,
Flori de cais și flori de măr,
Mândrii, fără să le pese,
Trec bătrâni prin timpul lor.
La urechi cercei de stele,
La morminte cruci de lemn,
Ne-au lăsat bătrânii sene,
Amintire să le-avem.

Iarna-n noi a-nmugurit,
Sub basma, albe troiene,
Cad în sufletul cernit
De boală și de durere.
Cresc nămeți în ochiul trist,
Peste troienite umbre
Și cu fiecare vis,
De tăceri timpul ne umple.

Gând de nouri peste creste
Și iluzii în panere,
Vieți adeseori modeste,
Inimi veșnic austere.
Sub cununi de neputință,
Ca un clopot vor răzbate,
Drumul către neființă,
Până dincolo de moarte.

Pace-n veci în infinit,
Pace peste lumea toată,
Trec bătrâni, etern albind,
Prin dureri și griji, prin sloată.
Bărbi de spumă, biet pribeag,
Căutâdu-și resemneare,
Plângând, se oprește-n prag
Și privește lung în zare.

Nuferi aurii-n privire,
Streașină de promoroacă,
Vara trece fără știre,
Vine toamna, apoi pleacă...
Țurțuri reci înspre privire
Își îndreaptă săgetarea...
De nori grei – nefericire –
Este-acum pătată zarea.

Tainice înțelepciuni,
Munți lucind, purtând ispite
În arzândele cununi,
Ne ascund învățăminte.
Trec, stăpâni pe cai grei...
Amazoane, în clepsidră,
Trec prin râuri viorii...
Vor pământul să-l cuprindă.

A iubirii strălucire,
Lin alunecând spre cer,
Ca o pasăre-n pieire
Prinsă-n lanțuri de mister,
Trec bătrânii – umbre lucii,
Trenuri lungi în vremuri grele,
Trec lăsând în urmă pruncii –
Lampioane efemere.

Risipită-i în genuni
Negura... Și îngenunche,
Când a morților furtuni
Ciutura de lemn își umple.
Clopot bate-n mute zări,
Morți nuntesc întru chemare,
Lacrimi curg, se-aruncă flori
Și se pierd... în depărtare...

Risipită-i în genuni
A iubirii strălucire.
Tainice înțelepciuni,
Nuferi aurii-n privire,
Pace-n veci în infinit,
Gând de nouri peste creste,
Iarna-n noi a-nmugurit...
Albi, la tâmple, de poveste...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În flux de raze

destram întunericul cu umbre de spaimă
drumul spre steaua mea e pavat cu iubire
pe rețele sociale bucur de faimă
tăcerea de piatră o curm prin zdrobire.

când vine furtuna mă ascund în poem
cu ochi de stea cu aripi de înger
zbor peste nouri negri trubadur boem
să nu răpună năvalnicul fulger.

n-am pustiit cuvântul trecând prin deșert
extazul este măsura vibrațiilor mele
spirale sonore inundă ca un concert
extins peste noapte să cuprindă stele

lumi de armonii trec prin flux de raze
lumina fericirii se așterne pe fraze.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Răduț

Zarea

Zarea clipelor albastre
trezește deodată vântul,
peste ploaia fermecată
care își pornește cântul.

Picături de gânduri reci
curg într-una peste flori,
ele ies din visul nopții
și deodată dau fiori.

Ascult frunzele cum cad,
foșnetul de anotimp,
copacii mai rar apar
în veșmântul lor de ghimp.

Așteptările de seară
vin în raze de speranță
și plutesc cum este globul
argintiu și plin de viață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi doar in seva...

Își pleacă timpul ramul
în destine...
Vieți sălcii plâng în pumni de muguri
dorul.
Din ape reci rămân
doar vaduri de nădejde.
În visuri, căile se pierd
iar în apusuri moare neștiută
clipa de-amăgire.
A fost, va fi sau este
doar poveste...
Iubirea, armonia sau seninul
se întâlnesc vremelnic, undeva,
pe creste
și-și varsă-n cupe largi
melancolia...
Suntem doar
firave inele prinse în spirala,
trunchiului veșnic renăscut,
redat Luminii.
Când fier încins
lovește miezul fraged,
noi doar în sevă
regăsim viu glasul
și în cuvinte,
sensuri răsucite,
ne-așternem amintire blândă-n pagini...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar o secundă clipa

Doar o secundă clipa
îmi înțelege glasul
apoi fuge-n pădurea
de gânduri să culeagă,
dorul de timp în coșul
cu rodul de trăiri
mustind a frământare.
Oftează și-mi șoptește
că știe, - nțelege...
Încerc să-i prind suflarea,
o adiere blândă
în trepte de durere
sau bucurie mută.
I- ating c- un vârf de deget
unda abia simțită.
Senin cuprind în fire
căldura ei suavă
și îmi alin fiorul...
Iubesc clipa.
Îmi pasă
atunci când lumânarea
mai stinge-o vârstă-n umbre
și clipa moare-n noaptea
trecutului parșiv.
Dar știu că în viață
o altă clipă vine
și voi putea cuprinde,
conturul ei...
Nu-i vis.

poezie de
Adăugat de Deea_deeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripi de vis

Îmi tremură frunza pe ramuri,
un gând mi se răsucește stingher
bunul meu soare, ziua dispare
ești tot mai aproape de lună și zare!
Secătuitu-m-ai de vlagă iubire
cruță-mă de viață și chin!

Doruri adânci își strigă mâhnirea
adu-mi iubire, aripi de vis,
noaptea e una și noapte voi fi totdeauna!

Privesc dimineața ce-și cerne lumina,
înfloresc sub raze de soare
te privesc, te admir, te iubesc
iubirea-i o pasare, dar nu călătoare,
ce zboară pe-o rază de soare!

Tu, mi-ai dăruit cu adevărat zile senine
înfloresc, sub privirea-ți plină de iubire
tac, și-ți ascult gândul tău cel bun
iubesc infinitul, oare sunt nebun?

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Secvențe color

lacrimi de curcubeu am pus pe rană
se colorează timpul cu vesele culori
din ceruri se revarsă îndestulată prană
sufletul se desfată cu azure comori.

perle de simțire strălucesc sub geană
mirările mele-s amalgam de fiori
lacrimi de curcubeu am pus pe rană
se colorează timpul cu vesele culori.

pământul trudește pentru dulce hrană
soarele se zbate să scape de nori
naturi își etalează splendoarea mireană
oamenii au pe chip zâmbete de flori.

lacrimi de curcubeu am pus pe rană
se colorează timpul cu vesele culori.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Străină umbră

Orizontul își pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
-nfioară gândul
că-mi ești pereche...
culeg un colț de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopește cu veșnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.
Cu fiecare zi țes anotimpuri
cu brațele deschise,
privind răsăritul din mine.

poezie de (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Trei lacrimi seci de navetistă (variație după "Trei lacrimi reci de călătoare" de Ion Minulescu)

Privesc în jur
și văd distanța
cum se așterne peste noi!
Și mai privesc
cum nici noroiul fără de tine nu-i noroi.

Din zare urmăresc potopul cum mi se scurge în batistă,
dar vor cădea pe gura-mi rece
trei lacrimi seci de navetistă?
Iar tu în tren
mâhnită, oare, vei găsi în mintea ta?
Și înțelegi acestea, sigur...
dar știi(?) – ți-am spus: nu uita!

Și gândul meu
l-o duce poate vreun vânt grăbit până la tine,
Iar tu –
Chemându-l ca niciuna,
strigându-l dintre rău și bine -
vei năzui la minunata, dar îngropata seară-n care
ne-am sărutat în parc(?) –
nu-mi spune că amintirea nu te doare!
reculeg și văd
ploaia se scurse toată în batistă
și simt în ea – ce chin năprasnic... -
trei lacrimi seci de navetistă!

poezie de , după Ion Minulescu (septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 iunie 2016.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru toamnă

Nori pe cerul de mătasă se cunună cu pământul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Sub catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Printre vise de lumină la întoarcerea acasă.
Curge lacrimă de jale, sângerii apusuri urlă,
Bate vânt de întristare peste străvezii ogoare.
Rod și muguri, vise, îngeri, rătăcesc... se-aude-n turlă,
Veste peste lumea toată, cum că toamna iar apare.

Nori pe cerul de mătasă se cunună cu pământul,
Lacrima izvor îmi pare. Albii-n frunze împletite,
Toamna-și pleacă iar copacii și amar i-e jurământul,
Trec în dansuri păsări negre... Trec aducerile-aminte...
Dulcele alai de toamnă, de gutui și mere coapte,
Bujorelnice fecioare, coliere de cuvinte,
Toamna trece pe cărare, trece în alai de șoapte,
Dulce ploaie mocănească, vis de doruri ne-mplinite.

Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereasă....
Bat în ritm ramuri și inimi într-o horă de cuvinte,
Stau privind prin ceața vremii, stau privind prin ceață deasă,
De nimic din timpul verii nu îmi mai aduc aminte.
Macii-au înflorit în palnul dintre pliurile serii,
Sub un evantai de pleoape gri, adesea-nlăcrimate,
Îngeri caută lumina și căldura dulce-a verii,
Și prin ploaia din privire, rătăcesc plângând în noapte.

Sub catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Dans de stele, dans de frunze, dans de ramuri și de ceas,
Clopot frământând lumina, clopot frământând cuvântul,
Ce-n uitate călimare, în repaus a rămas.
Trec secundele și-n treceri, pașii risipiți în toamnă.
Ruginii, ca-ntr-un ospiciu, trecători îi strâng în pumn,
Curg pe chipuri, curg de-o vreme, lacrimi calde de aramă,
Cianotice poeme, pentru capătul de drum.


Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă,
Când din dealuri trec vierii cu poveri de struguri copți,
Curge mustu-n verbe simple. Peste luciul de la coasă,
Luna-și varsă dinți de sticlă, prinși în scrâșnetul de roți.
O povară-i peste lume bruma, frunzele ce pică...
Ca bătrânii, pustielnici, satu-i foc și fum deodată.
Luna, ca o amazoană, cu privirile de sticlă,
Peste focul de pe creste, printre lacrimi, se arată.

Curge lacrimă de jale, sângerii apusuri urlă,
Vuietul prelung în noapte, ca un clocot se aude,
Ca un plâns de anotimpuri, trece imnul de furtună,
Vine-n goană și-ntristează tainicul sobor de ciute.
Corbi cu trenă de cărbune stau la sfadă. Ce orori!
Vor veni mai albi în timpuri, sub priviri de catifea,
Drumuri albe de lumină, drumuri albe de ninsori,
Le vor crește în privire și pe-aripi îi vor păta.

Bate vânt de întristare peste străvezii ogoare,
Pâinea-n arămii poeme, frământându-se se-arată,
O sprânceană de lumină înălțându-se spre soare,
În amonte râu de lacrimi, în aval gutuie coaptă.
Prin zăbrelele de nouri, licăriri de stea fugare,
Apoi gerul ne cuprinde, clipele apasă trist,
Frunze peste umeri poartă voal de cânturi arzătare,
Cum își poartă biruința cel mai mare pugilist.

Rod și muguri, vise, îngeri rătăcesc... Se-aude-n turlă
Clopot ce-nfioară gândul și ne doare și ne cheamă.
Toamna, ca o gospodină, iute turmele-și adună,
Cum și-adună de la joacă, pruncii, cea mai bună mamă.
Cânt de frunze-ngălbenite, șopot, dansuri de izvoare,
Brumării cercei de struguri, zeci de păsări care pleacă,
Ca un gând uitat în timpuri, ca un vis, peste hotare,
Lebede de sticlă peste cerul tulburat de apă.

Veste peste lumea toată cum că toamna iar apare...
Sus, pe cer, opaițul vremii, noaptea-n ramuri se ascunde.
Adormim. E iarăși toamnă! Ca o dulce clătinare,
Risipiți ne-ntoarcem, clipe, în clepsidre, tremurânde...
Plâng pe brațe de aramă lujeri. Și la geam, gutui,
Ca o flacără veghează candela, precum un soare.
Sunt copii prinzând-o-n palme. Gustul dulce-amărui
E-al bunicii, e-al icoanei... poate că e resemnare.

Veste peste lumea toată cum că toamna iar apare,
Rod și muguri, vise, îngeri rărăcesc. Se-aude-n turlă...
Bate vânt de întristare peste străvezii ogoare,
Cade lacrimă de jale, sângerii apusuri urlă.
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă,
Sub catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Nori pe cerul de mătasă se cunună cu pământul.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce lucruri mărunte te pot face să te simți mai bine atunci când ești supărat? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!