Torquato tasso
Veni din întuneric spre mine el, poetul,
Poetul de spaimă ratat.
Era foarte frumos. Ca la razele röntgen
I se vedea în trup poezia.
Poezia nescrisă de frică.
Sunt nebun - a rostit. De altfel știam
Lucrul acesta din prefețele cărților,
Dar el își purta nebunia ca pe-o parolă
De intrare în noi, ca și cum ar fi spus:
Mă răscumpăr astfel
De lipsa-adevărului din poemele mele.
E prețul imens. Vin spre tine. Primește-mă!
Dar eu am răspuns: Pleacă de-aici!
Scriam la lumina de autodafeuri - îmi spuse -
Simțindu-mi pe trup
Cămașa păroasă care se-aprinde ușor.
Odaia mea avea ochi de călugări ferestre
Și-n loc de uși, lipite una de alta, urechile lor
Și șoarecii ieșind din borte erau călugări,
Și noaptea păsări uriașe-n sutane-mi cântau.
Tu trebuie să înțelegi
Și cu degetu-ntins
Îmi arată în trupul meu poezia,
Poezia nescrisă
Dar eu am țipat: Pleacă de-aici!
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre nebunie
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre urechi
- poezii despre spaimă
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre păr
Citate similare
Poetul și poezia (paradox)
Trudește să scrie bine,
Din suflet ce e bun să dea,
Dar tot el, fără rușine,
Bagă... "picioarele" în ea.
epigramă de Paul Constantin (6 septembrie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi epigrame despre poezie, epigrame despre suflet, epigrame despre rușine, epigrame despre picioare, epigrame despre paradox sau epigrame despre nerușinare
Să nu mă părăsești
poezia nu are o zi anume, e ca cerul ce deapănă toate zilele
unele mai umbrite, altele zâmbind pe sub nori călători
și zile torite ce te topesc pur și simplu
"cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă"
Poezia nu se iubește, ea se trăiește, zi după zi,
ceas după ceas și răsuflare după răsuflare.
poezia este iubirea însăși. este pasiune și dăruire.
este trăire și statornicie. mă rugam ei să nu mă abandoneze
neștiind că de fapt ea sunt eu, e adânc zidită-n mine
e cuvânt din cuvântul meu și trup din trupul meu
eu și ea suntem una.
confuzie și curiozitate, aceasta e viața mea
dar ce aș fi fără ea? durere? bucurie?
triumf? Imaginarium
locul din care îmi trag seva
și locul în care mă voi retrage
când timpul o va cere
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre nori
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poezia din noi
iubim cu toții magia
și vrem să aflăm cum se face,
dar câți iubim poezia
ce-amarul în vis îl preface?
simțim în piept aritmia
când omul din față ne place,
dar câți simțim poezia
când bate cu pumnu-n torace?
ne dregem... melancolia
cu gânduri și-atingeri rapace,
de-aceea-n noi, poezia,
își pierde dorința și... tace.
vedem în jur veselia:
copiii încep să se joace,
iar noi, gonind poezia,
rămânem ființe posace.
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre promisiuni, poezii despre melancolie, poezii despre jocuri, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe
A fi sau a nu fi poezie
poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubești,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărțire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă și-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
și tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare și exorcizare.
poezia este blestem și surghiun.
poezia este crucea poetului
și drumul Golgotei.
poezia este țigara ce-ți arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi și să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunți la viață și să fii veșnic
un cuvânt pe buzele celorlalți.
poezie de Ionuț Caragea din volumul Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arte plastice, poezii despre vin, poezii despre sărut, poezii despre sculptură sau poezii despre pictură
poezia
o altfel de atingere a lucrurilor
un botez în ape noi
aer, lumină
alte agregări de până astăzi
o surprindere din înăuntru spre
oriunde
dar nu întâmplătoare
să-ți treacă întreg trupul în
semnul mirării
să te recunoască astfel
cuvintele
aceasta-i Poezia
* dacă mă căutați, aici sunt, sub scoarța ei
ea fiind mai sus, la înălțimea frunții voastre
sunt întins lipit ca într-o rugăciune totală
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre prezent, poezii despre botez, poezii despre apă sau poezii despre aer
Martor sub acoperire
Poetul a murit!
o vreme
Poezia a rămas cu el
singurul martor sub acoperire
care denunță public dramele
și nefericirile lui și îi mai ține
de urât
în nopțile sumbre
dar și Poezia pleacă
la un moment dat
în viața și în moartea
altui Poet
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre nefericire sau poezii despre moarte
Foarte mulți
cred că poezia se scrie cam cum
ți-ai face o labă sau două de grizzly
(de altfel, foarte gustoase)
la un foc întețit cu alcool... nu
îmi vine să râd: dimpotrivă, poezia este atunci
când labele ursului grănicer
(de altfel, foarte duioase)
la vama puțin frecventată
a pustiei se înfig în cer și aproape că sfâșie (?!)
picioarele lungi ale stelelor
(de altfel, foarte păroase)
apoi se odihnesc pe obrazul
care-ți arată cum ochiul ar fi
superior unui umăr ce urcă spre frunte
cu inima bine
atât de bine și fals
scrisă în documente oficiale în care
foarte mulți
stau cu capul și cred
stau și cred
că poetul e un carnivor îmbibat
de alcoolul dorinței
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre urși, poezii despre stele, poezii despre râs, poezii despre picioare, poezii despre odihnă sau poezii despre ochi
Poezia din noi
Poezia
e vulpea mea șireată
ce-mi fură simțiri și gânduri
când nici nu mă aștept,
e alizeul
ce mă răsfoiește pe dinăuntru,
ca pe-o carte nesfârșită
cu toate paginile scrise,
e pravila pe care-o deschid,
după rugăciune,
și mă citesc mirată,
uneori,
poezia e strugurele hulit
de cei ce nu-i simt gustul...
A răsărit și astăzi soarele
în ritmul poeziei
chiar în poezia din noi.
poezie de Riana Irimie
Adăugat de Alin Liviu Mihai Gradinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre ritm, poezii despre lectură, poezii despre cărți sau poezii despre Soare
Salut poezia
din ușă cu un ritual sacru
și profan după modelul
focului din inima îndrăgostită
apoi plec spre editură cu poezia
în gură port acest
copil din flori zămislit o zi
salut poezia din călimară
care se agață pe stilou
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre gură, poezii despre foc sau poezii despre copilărie
Poezia nu latră
Poezia nu latră, ei și? Mie îmi plac
și câinii, oameni să fie. Razele și realitatea
sunt în divergență. Poeții nu-și recunosc florile.
Nici ele nu latră. Urcăm prin propriul nostru trunchi
Spre lumină. Firimiturile anotimpurilor nu ne hrănesc
Îndeajuns. Liniștea cărților nescrise, fluturii ce nu mai apar.
Treptat dispar și eu, ce rămâne? Ce rămâne? Tu vei rămâne,
Iubită necunoscută, mereu te-am iubit fără cuvinte,
Dar nu ai fost o fantasmă, altfel de unde Poesia?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre realitate, poezii despre fluturi sau poezii despre flori
Dragoste din priviri
Dacă mâine nu ne vom mai privi-n ochii
Nu uita că numai cu cel cu care ești compatibil sufletește
Poți comunica fără cuvinte
Poți trăi poezia în doi
Poți fi chiar tu poezia,
Dar nu uita că atunci când te vei retrage din poezia mea
Cu siguranță vei opri receptorul meu din persoana ta,
Dar nu poți opri trăirile cititorului meu
Așadar mă adresez întregii lumi.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre siguranță sau poezii despre informații
Poezia Nichita
In memoriam Nichita Stănescu
Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu șoapte fierbinți, spre a-mi țipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre versuri, poezii despre suflet sau poezii despre puls
Cu ce se servește poezia?
Poezia se servește cu dragoste,
a șoptit fata aceea cu ochii mari și umezi, de după colț.
Poezia se servește cu o mângâiere pe frunte,
a rostit repede un copil și a fugit intimidat.
Cu o cană de lapte cald și biscuiți,
a spus femeia cu capot verde, care întindea rufe pe sârmă.
Poezia se servește cu o cafea neagră și în timp util,
a mustăcit din mașină, la semafor, un șofer grăbit.
Poezia se servește cu puțină tărie,
a mormăit un chefliu moleșit pe o bancă.
Noi servim doar epitafuri cu medicamente,
a zâmbit un medic cu cinismul unui salon de spital.
Ascult, merg mai departe și iar întreb:
Voi știți cu ce se servește poezia?
poezie de David Daniel Adam (22 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre verde, poezii despre semafor, poezii despre negru, poezii despre medici sau poezii despre medicamente
Poezia:eternitatea poeților
Fără
să
anunțe
guvernul
Poezia
Emilyei Dickinson
s-a
înfrățit
Cu
poezia
din
satul
meu
natal
Eu
trezesc
mugurii copilăriei
c-un
distih
Iar
Ea
îmi
șoptește
niște raze
Și?
și
soarele
răsare
În pagina mea
Hai
să-ncercăm
Tăcerea
ar
putea fi
singura
limbă
universală
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (13 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre muguri sau poezii despre guvern
Poezia
De câte ori Muza cu aripile-i mă atinge
Câte o poezie pe coala mea in versuri se frânge
Când bătăile inimii
Și zborul sufletului meu
Și ele pe coală de așează
Abia atunci poezia se îndreaptă
Și spre lumea largă pleacă...
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie
Poemul de ieri și de azi
Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file
cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele
acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât mă doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină
pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche
de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleargă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei
dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii
poezie de Alina Beatrice Chesca (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre nisip, poezii despre curcubeu, poezii despre culori sau poezii despre aripi
Poemul de ieri și de azi
Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file
cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele
acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât mă doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină
pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche
de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleragă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei
dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii
poezie de Alina Beatrice Chesca (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
începută
în starea de haos poezia
risca o amendă
pentru bulucirea în razele arămii
când trebuia să respecte dis
tanța
între rânduri între cuvinte
muindu-mi tocul în altă situație
după
12 fix pășea pe altă coală a 4
poezia poetului era ordonată
după o ordonanță militară
scrisă în spații închise
regulamentar poetul mască purta
mănușile scriau restul de poezie
toate cuvintele erau am
plasate la distanța cu
venită de la centrul de virusologie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre început, poezii despre măști sau poezii despre armată
Poezia ta, cale spre desăvârșire spirituală
Te voi cuprinde în mintea mea
În care numai vocea ta și poezia ta există
Nu pot exista fără această creație... poezia
Fără acest dar pe care mi-l oferi în fiecare dimineață
La fiecare răsărit de soare, la fiecare apus
Suntem un ulcior de apă pentru însetați de dragoste
Suntem niște frunze peste grădina bunicii
Sau poate niște imagini de vis, ancorate de pânze dese
Suntem corăbiile mării ce portul îl inundă
Nu așteptăm salvarea din nemurirea trupului
Dar suntem conștienți de salvarea sufletului
De iubirea ce ne salvază, ne ridică, ne venerează.
Amintiri suave pentru iubitori, copii ai sufletelor pereche
Ferestre deschise spre suflete
Căi spre călăuzitoare timpuri...
Cunună în cer și pe pământ.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre trup și suflet, poezii despre voce, poezii despre suflete pereche, poezii despre salvare sau poezii despre porturi
Poezia este o rugăciune Motto(Poezia este ca o rugăciune. Nicolae Dabija)
Poezia este o rugăciune
Spusă de un om sfânt.
Ea este ca un copil ce poartă un frumos nume
Și are suflet curat și blând.
Poezia este o rugăciune.
Pentru omul care iubește,
Și care nu mai prin dragoste,
Cu adevărat trăiește.
Poezia este o rugăciune.
Pentru cel renegat.
E o călăuză în lume
Și pentru cel cu sufletul împăcat.
Poezia este o rugăciune.
Spusă de îngerii din cer
Ea este o sfântă minune,
Plină de iubire, durere și mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre frumusețe