Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

În pahare mari de aer

A-ncetat să bată vântul
Însă picurii de ploaie
Iar inundă acum pământul
Și pe frunze le îndoaie

Murmurul din nou subtil
Din atâtea picături
Se confundă c-un umil
Strigăt fin peste Rupturi

Și se aud treptat pe afară
Iar acum pe trotuar
Copiii ce-ncep s-apară
De ploaie nu au habar

A-nlemnit parcă natura
Nicio frunză nu clipește
Nu-și mai schimbă iar alura
Ci pe brațe te primește

În pahare mari de aer
Vântul a încremenit
Ridicând al vieții caer
Într-un mod desăvârșit

Viața este un heleșteu
De cuvinte și de pași
Pe care instantaneu
Iar o vezi în copilași

Cine este azi viața
Numai bunul Dumnezeu
El ne spală-n rouă fața
Noi să fim poporul Său

poezie de (24 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În pahare mari de aer

Bate vântul și e vară
Chiar și aicea în Ardeal
Și miresmele le cară
Pe al vremii gingaș mal

Trotuarele sunt pline
Și de pași și de priviri
Numai umbra ne revine
S-o găsim în amintiri

Blocurile cele 'nalte
De sus toate ne privesc
Și cu gemuri noi galante
Pe toți iată ne-nsoțesc

Floare lor atât de vie
Este iată-n Mănăștur
Cadou însăși să ne fie
Pe al timpului tambur

În pahare mari de aer
Timpul iată ne servește
Cu al zahărului caer
Ce privirea ți-o topește

Și cu blocuri cu mașini
Pe șosele și pe străzi
Ce se scurg în mari mulțimi
Tu însuți ca să le vezi

S-a-norat și vântul bate
În Cluj și în Mănăștur
Unde străzile-s tăiate
De visul luminii pur

poezie de (2 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cluj - cerbi frumoși de aer

Iar pe degetele serii
Acum Clujul se răsfață
Și pe prispa-nsingurării
Prinde gust acum de viață

Mănășturul a-nflorit
Printre cerbi frumoși de aer
Și pe palme te-a primit
Străbătând al vremii caer

Străzile din Cluj-Napoca
Își îmbracă haine-nchise
Pe când vântul ia și plosca
Cu miresmele aduse

Ușor frunzele se mișcă
Printr-un murmur așa-ncet
Doar privirea ți o pișcă
Printr-un cântec de poet

La Minerva pe o bancă
Iată vântul s-a oprit
mai sufle acum oleacă
Dintr-un suflet liniștit

Dar troleele aleargă
Și tramvaiele pe șine
Parcă nu vor -nțelegă
Că vrei liniștea în sine

Belevedere de departe
Acum de pe Cetățuie
Cu degetele ne-mparte
Iată câte-o cărăruie

De sus Cluju -l vedem
Cât de gingaș se arată
De suflet ni-l legăm
Fără urmă de vreo pată

Ci privind cu gingășie
Fața Clujului îndată
Noi să fim o torță vie
O lumină fără pată

Inimă azi din Ardeal
Cluju iată te îmbracă
Pe al Cetățuiei deal
Înspre sine ne apleacă

fim străji să fim izvoare
Viața nouă s-o-mpletim
Stele vii strălucitoare
Cu toții aici să fim

poezie de (31 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca o umbră-ntr-un pahar

liniștea
mai picură pe afară
a-ncetat să bată vântul
și pe geam
mă uit eu iară
cât de scump este pământul
chiar
cu pomi lipsiți de frunze
și cu flori de frig mai blânde
fără
lacrimi și omăt
căci omătul
s-a topit în cluj
nu mai este nicăieri
nu este decât un vis
ca o umbră-ntr-un pahar
de idei ce azi le pui
să te aștepte-n buzunar
de pe drumul nimănui
când revii cu
pasul rar

poezie de (2 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripă de vis

Iar de frunzele căzute
Geamul inimi-i atins
Și-n priviri azi nevăîzute
De departe parc-a nins

Nins cu frnze și cuvinte
Peste mersul vremii fin
Și-n privirea ta fierbinte
Eu văd ceru-ntreg senin

Cade toamna peste tot
Peste un roi de frunze iar
Un surâs și un compot
Pe când vântu-n buzunar

Nu-ți mai bate căci e plin
De idei și atâtea versuri
Pe când gândul geme lin
De poeți și înțelesuri

Nu mai bate vântul — stă
Pe o aripă de vis
S-a oprit pentru odihnă
În privire-ți s-a înscris

Ramuri calde se-mpletesc
Pe cărările privirii
Și-n metafore azi c resc
Chiar pe palma amintirii

poezie de (17 octombrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șuvoi de clipe distilate

Se apropie Crăciunul
Și vremea s-a răcit
Afară bate vântul
Dinspre asfințit

E noapte mai devreme
Și ziua s-a scurtat
O auzi parcă cum geme
Din timp i s-a furat

Iar vântu-și taie umbra
Prin cerngile azi goale
Strângându-și lung penumbra
Din piept până la poale

Orașu-ntreg e un șuvoi
De clipe distilate
Ce apleacă aerul spre noi
Pe degete-l împarte

Și în pahare mari de vis
Ca din copilărie
Ne toarnă-n drum ce e admis
Din floare lui cea vie

Și blocuri "nalte se-mpletesc
Cu norii din priviri
Ca florile azi trebuiesc
Tu însuți să le admiri

Sub cupele de vis fugar
Țâșnesc acum tramvaie
În palma vântului bizar
Cu ochii de văpaie

poezie de (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vin pe degete de aer

flori
de aer ne-nveșmântă
azi
cu razele de soare
pe când vântul
gingaș cântă
ca flăcăul
pe cărare

în Ardeal începe
viața
răsară din pământ
îți
scalde dulce fața
și cu flori
și prin cuvânt

vin
pe degete de aer
azi atâtea melodii
ce-mpletesc al umbrei caer
în diverse
simfonii

întreg cerul e aproape
e senin
și-n gingășie
vrând ființa să ne-ngroape
în a lui alură vie

peste culmi
și peste dealuri
se vede până departe
vârfurile cu păduri
zugrăvite-n cenușiu
și-n puținele culori
căci de abia
porni pădurea
drumul spre înmugurire
în Ardeal
09-04-2018 gilău pășune

poezie de
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna sufletului

E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...

Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....

Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...

E toamnă... iar vântul tot bate....

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Început de iarnă

O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri cadă,
Peste ogor și peste casă,
Peste întreaga livadă.

Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streașina pică.

De pe pomi se rupe gheața,
Crengile cad la pământ,
Bradul își sfârșește viața,
Rămâne cu trunchiul frânt.

Nu-i chip ca ieși afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârțâie grinda.

O platoșă de scut e gheața
Care a cuprins tot hatul.
Pare sfârșească viața.
S-a cufundat în tăcere satul.

Se-aude tunet. Nu de ploaie.
E zgomotul pe care-l face
Copacul care se-ndoaie,
Fiindcă vântul nu-i dă pace.

Cuprinși de panica de-afară,
Noi stăm în casă la căldură.
Somnul începe să apară,
Mama spune: -Noapte bună!

În zorii zilei, somnoroși,
La fereastră toți sărim.
Din norii negri, pufoși,
Pe pământ cad fulgii lin.

În scurt timp, toată ograda
Se-mbracă în alb veșmânt.
Iar noi înfruntând zăpada
Vom colinda pe Domnul Sfânt.

poezie de (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pe palme-vântul

Din privire-ți cad petale
De atâtea amintiri
Toamna când își taie cale
Cu-o mulțime de sclipiri

Ne-a luat pe palme vântul
Toamna când o desfrunzește
Cu ea acoperind pământul
Sufletul de ni-l topește

Și se fac semănături
Și la țară și-n oraș
Tortu-i plin de umpluturi
Cu privirea de ostaș

În jur totu-i colorat
În galben și-n arămiu
Clujul iată azi ne-a dat
Ochi de frunze dar târziu

Nu se văd din magazine
De privești iar pe afară
A frunzelor vii mulțime
Ca o floare legendară

S-a topit parcă viața
Și din pomi și din copaci
Nu-i mai verde astăzi fața
Clujului — îns-acum taci

Căci a toamnei iar veșminte
Peste tot noi le simțim
Și ne apasă gându-n minte
De iarn㠗 ne pregătim 09-11-2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minunea primăverii

O mulțime de cuvinte
Au dat și astăzi în floare
Peste-a ochilor veșminte
Unele din depărtare

A-nflorit acum uimirea
Albe flori iată se-arată
Surprinzând nemărginirea
Cu privirea ta curată

Peste tot sunt numai flori
În alb e-mbrăcată țara
Căci ai primăverii zori
Și-au depus ușor povoara

Frunzele au răsărit
Peste tot acum în jur
Și cu flori și-au întocmit
Un tablou atât de pur

A dat viața iar în toate
Peste munți și peste dealuri
Cântece nenumărate
Se îmbracă-n idealuri

Mierlele au început
Să își depene iar firul
Dintr-un aer nevăzut
Și-au axat pe strună trilul

Îmbrăcat în bucurie
Totul este transformat
Primăvara argintie
Pe degete ne-a luat
17-04-2018 cluj

poezie de
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mireasmă de picuri de ploaie pe un pământ proaspăt cosit

Atât de frumos
vara
se împletește
cu mersul pe jos pe la umbră
când soarele-ți zâmbește cu căldură
și te
îmbracă într-o haină de raze
iar vântul
îți mângâie fruntea cu aripile lui din zbor

cresc hribele
așa de aromați căpșunii de câmp te-mbie -i culegi
cireșele
te cheamă aproape pe nume
să le savurezi mireasma atât de gingașă
iar dudele
îți fac cu ochiul din duzii încărcați cu
miresmele lor

ploaia
îți numără pașii sub picurii ei
în special la țară pe un pământ proaspăt cosit
pe Poduri printre pruni
la Bogata
când pământul reavăn atât de gingaș îți surâde
dezbrăcat de iarba care e stivuită în brazde
în mireasma aceea atît de fină cu
picuri de ploaie
cu adieri de vânt
cu mirosul acela de iarbă proaspăt cosită
în mijlocul naturii create de Dumnezeu pentru om

poezie de (12 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prea bunul meu amic

Cu frunze arămii, și galbene, aieve
Redând același timp, menit ca releve,
Pe un acord de vânt, asemeni de vioară,
Un cântec mișcător ce cugetul strecoară.

– Prea bunul meu amic, de vezi că-i Toamnă iarăși,
Și anii au trecut de când suntem tovarăși,
De vezi c-al său nărav răsună-i iar în strune,
Acum la început, în vreme de Răpciune,

Credinței ce-i supun a mea părere-mi lasă
În crezul filozof convingerea piloasă,
Ce într-un tainic iz, când Toamna iar revine
Natura iar murind, un adevăr susține;

De-avându-și definit și consacrat concretul
Din miez poți intui și-i desluși secretul –
Că Toamna revenind, în ciclu-i ea rescrie
Un simbol celor ce renasc în prietenie.

poezie de din revista Luceafărul de seară Botoșani (26 februarie 2022)
Adăugat de George Ciprian BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

Umbrela de ploaie

În ropot de ploaie,
iarna-și înmoaie
ultima bucățică de toamnă,
iar cu un nour albastru ce toarnă,
închide, oftând, orice rană...
O foaie plăpândă se lasă stropită
de alba cerneală, acum, risipită
prin colțuri, pe margini și, plină de sens,
cu fulgi de zăpadă, se-ascunde-ntr-un vers...
E iarna, dar plouă...
Cerul senin și-a tras într-un ceas,
perdeaua albastră de rouă,
iar eu, la pas, pe poteci ce se-afundă
în lutul ce curge ca o secundă,
mă strecor printre picurii reci,
având ca umbrelă de ploaie, o umbră...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plânge cerul

Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună și fulgeră
parcă blestemând vremea.
și curg, curg mereu
mii și mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i lovește.
Natura dezlănțuită
trimite fiori reci
oricărei ființe.
Și plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor -mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă neliniștește;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvășită.
Continuă plouă,
deși cerul își luminează fața.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârșească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniștea îmbracă natura,
iar seara se-așterne încet
ca o pătură pufoasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarnă în Mănăștur

S-a topit zăpada mare
însă iar a nins puțin
peste ochi în depărtare
și-al copiilor suspin

s-a lăsat un frig amar
în oraș și peste tot
și pe străzi — pe trotuar
înflorind al vremii clopot

gerul prinde rădăcină
în Cluj și în Mănăștur
iarnă grea iat-o să vină
să ne lege pasul pur

chiar și vântul s-a oprit
undeva să se-ncălzească
din gerul cel neclintit
mâinile să-și dezmorțească

nicio creangă nu mai mișcă
din copacii de pe afară
numai frigul te mai pișcă
dintr-o floare legendară

iarna — pictor iscusit
e din vremuri mai străvechi
câte flori ea n-a croit
cu șapca peste urechi

și cu țurțurii cei goii
de la streșini pe la țară
ger aprig când fu la noi
în a ochilor tăi pară

este iarn㠗 bine-i șade
și cu frig și cu zăpadă
cât de bine ierni-i cade
cu omătu stând grămadă

iată Cluju cum surâde
printre blocuri și pe străzi
și ce dulce azi te prinde
peste albele zpăezi

poezie de (8 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte curgătoare

Trebuie să te văd, iar –
Nu-mi lipsesc nici visele triste, nici clipele stranii,
Aș porni un foc, pe care să-l vezi de la distanță,
În care să-mi ard trecutul și... -l vezi, pentru ultima oară,
Trebuie să te văd, iar -
m-am îmbătat în mireasma ta de femeie,
hmm....
în alcool, tutun și nori plini de sunete distorsionate,
hmm - sunt sigur ca ai mai auzit măcar o singură dată
acel sunet
care parcă
îți imită prezența; pașii subtili, piruetele timide,
hmm - nu sunt aici,
nu eu, ci acele momente -
trebuie să te văd, iar
dar cine ești tu? De fapt, ești tu, nu prea înțeleg exact ce,
dar ești tot ce văd acum,
ești imaginea din vise și din dorințele zilei
ești C și repet într-un mod consistent asta
în fața ei, în fața lui,
în a mea nu este nevoie,
te văd urcând pe-o aripă, șubredă,
- nu mi-am pierdut aripile -
Ești un dicționar și-o oglindă...
Trebuie să te văd, iar, ești C și repet într-un mod consistent asta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nică Țene

Iar...

Stau la geam cu capu-n mână
iar pisoiul toarce timpul
ca pe un fuior de lână.
Iar se schimbă anotimpul!

Plouă-ncet cu picuri mici
peste câmpuri, peste floare,
vântul taie ca un brici.
Toamna aceasta iar mă doare.

Amintiri mă-ncearcă iar
peste tot sunt frunze ude
totu-mi pare în zadar.
Aș pleca, dar nu știu unde...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nică Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.

Așteptarea-i grea

Vântul bate iar în geam
Și ploaia curge șiroaie,
Speranța mea va fuge iar,
Că oasele din nou mă doare.

Afară se vede, e rece iar
Și tu nu vii la mine,
Stau și privesc din nou la geam,
Cu gândul iar la tine.

Ești acum departe de mine,
Mă simt singură în loc,
Că inima mea este la tine
Și stau nerăbdătoare ca un foc.

Vine iar un cer fierbinte,
Aștept așa cum tu ai zis,
Să stau și să fiu cuminte,
Și tu vii cum ai promis.

poezie de (8 mai 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar și iar și iar vă reamintesc, observă ceea ce nu se mișcă din tine. Dacă fugi tot timpul cu privirea în afară vei vedea ceea ce se schimbă. În afară, chiar și în tine pentru că ai să te uiți în oglindă sau o să-ți spună nu știu care "vai, ce ai îmbătrânit.." Dar când pentru prima oară mergi cu atenția înăuntru și observi ceea ce nu se schimbă, veziViața nu are "viață" pentru că Viața n-are un timp. Dragii mei, Viața este atemporală! Corpul, efemerul care apare, temporarul care apare în Ea, apare și dispare. Are 10 ani, are 15 ani. Dar Viața nu are "viață". Viața nu are timp!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook