Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adina-Cristinela Ghinescu

Ce semeni vei culege

Nimic nu odihnește un om neodihnit
Decât liniștea dată dintr-un al său sfârșit –
Finalul consacrat trăirilor-carton –
Și începutul vieții la un nou amvon.

În amurg cresc lacrimi, când cerul se închide
Gândurile fug și se ascund în noi,
Se lansează-n hore mândriile sordide
Suntem așa avuți, dar atât de goi!

S-au retras savanții să studieze vântul,
Ce nu-l pot vedea, sau ști cum s-a născut…
Acest soi de oameni își sapă adânc mormântul,
De crezi doar ce vezi, vei rămâne lut.

Un capăt mic de țară așteaptă să te-ntorci,
Căci vasele de lut ascund comori eterne;
Nu-ți feri auzul când te strigă voci
Și nu-ți fie teamă să vezi doar printre gene.

Astă primăvară știam ce știm și-acum.
Oare nu rămâne ființa noastră mică?...
Să ne-ntrebăm onest: bun e acest drum,
Ce am ales a merge cu-atât de multă frică?

Când dorința vine în inima de piatră,
Imediat urmează calea și credința…
Fapte și cuvinte scrise-n Carte sacră
Conturează-n om profilul și sentința.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Adina-Cristinela Ghinescu

Chemare!

Așa de mult doresc să-ți fie bine...!
Căci te iubesc nespus, tu suflet încercat...
Viața ne încearcă... cu rău și cu bine,
Tu rămâi puternic, suflet luminat!


Nu-ți uita credința! Nu-ți uita PUTEREA!
Destinul este școala cu lecții de-nvățat...
În inimă îți stă toată averea...
Iar sufletul va fi consacrat...


Nimic nu se termină! Orice punct final,
Vine proclame dorita Lumină,
Spre râvnitul loc astral...
Și mult ascunsa cale divină.


Suntem călători și-atât și timpul trece,
Două uși avem și doi Stăpâni!
La Chemarea Vieții, să nu rămâi rece!
Și din Pomul Vieții aduni!


Și mult se-ndură Dumnezeu de cel milos,
Care cu dragoste împarte...
Drumul spre Lumină e alunecos,
Numai prin El, învingem o moarte!


Și la final, contează numai fapte...
Să fie din iubire, pentru El...
La Judecată, vei primi dreptate,
De la Cel ce s-a jertfit ca și un miel...


Iartă și iubește Adevărul!
Calea mereu strâmtă și lupta este mare!
Nu lăsa ispita să-ți servească mărul,
A te depărta de a ta salvare...!


Și închei, cum am început...
Te iubesc cu duhul, și te vreau salvat!
Nimic întâmplător nu s-a născut...
Lasă-te de Duhul Sfânt purtat...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Frumuseți pierdute

fii sufocat de cuvinte nespuse,
Să te simți sfârșit de dureri ce s-au dus,
fii lovit de priviri îndreptate-ți
Și ucis de iubiri ce demult au apus.
fii aproape de toți, dar să simți că nu ești,
fii biciuit de nepăsări din suflete seci,
fii pe pământ, dar să nu te găsești,
Când stai cu ai tăi să se-ntrebe de ești.
Totul din viața-ți tu să-l vezi un nimic,
Nici cerul imens să nu-l vezi că-i prea mic,
privești norii, dar să nu știi ce sunt,
Să vezi luna pe cer, să te-ntrebi de ce-i sus.
simți soarele ce pentru tine-i străin,
bei apă cu sete și să simți că-i venin,
Să vezi flori cu mirosuri uscate și uscate-n culori,
Să vezi o mare de lume cu carte și în niciunul valori.
simți valul mării uscat cum izbește în plin,
Iar sărutul pe-obraz că-i o palmă, că-i chin,
Imensul să-l vezi infim și pierdut,
Și-n oameni cu chip să vezi suflet de lut.
Să te simți nimicit și stors de putere,
fii plin de iubire de dat și nimeni nu-ți cere,
poți dai tot fără-n schimb primești,
fii crud judecat făr-a ști cine ești.
Dac-ai făcut doar bine și ce-am scris ai simțit
Ascunde-te-n umbra-ți nu cere nimic,
Căci nimicul nimic îți va da, ție-ți cere,
Ștergeți lacrima singur cufundat în tăcere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Ecuație cu rezultat în doi

Lovită de atât mult zbor, eu mi-am lăsat aripi cadă,
Și rătăcită-n al meu dor, inima n-am permis vadă...
Lacrimă dulce soarbe vântul, ce mângâie cu un alint,
Un vuiet îmi străbate gândul, ce a punctat idei succint.

O ecuație terestră, cu doi necunoscuți arzând...
Veniți de pe-o planetă sacră, trimiși și-aici aterizând,
Mi-a fost pe tablă descriu... răspunsul încă zboară...
Nu știu decât c-am fost să-ți fiu... doar revelație, comoară.

Cu cât cuprind mai vast ce-a fost, cu-atât mă prinde ger fierbinte...
Mă rătăcesc fără vreun rost, m-aprind în baie de cuvinte!
Și iată-mă! Sunt ce doreai... așa cum ai visat cândva...
Un ideal ce doar sperai; ce n-ai avut... un altceva!

Și altceva sunt întru toate, de ai putea doar săvezi!
Ți-ai spulbera confuzii, poate... și vei începe ca să crezi.
Iubirea vreau să te atingă... acolo unde teama curge,
Nedumerirea îți stingă și dragostea să nu-ți alunge...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.

poezie de (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Fără oprire...!

Când sufletul îți plânge, bag de seamă,
Că nimeni și nimic nu-ți este bun...
Trăiești anxietate și în teamă
Și pe alocuri te crezi chiar și nebun...!

Când zâmbetul nu se mai naște pe-a ta față...
În inimă ai cioburi și ești frânt!
Iar viața ta, subțire ca o ață,
Simți că este ca o frunză-n vânt...

Și în final, totul e despre iubire...
Nu te numești om de nu iubești!
Rămâi praf, nisip și amintire
De nu ai depășit ceea ce ești!

Și sunt îndrăgostită și mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...

Aș vrea fiu iubită cât iubesc...!
Așa eu definesc o fericire,
Pe care tot visez s-o întâlnesc...
Și doar așa e viață cu împlinire!...

Și sunt evoluată întru toate...!
Și mult crescută în toleranță și iubire,
Aș vrea să vezi și tu asta, poate...
Și-atunci mă vei iubi fără oprire...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Același cânt

Doar tu ai mai rămas, bisericuță,
în crângul plin de apă și noroi.
Doar umbra ta se profilează, sfântă,
printre tulpinile arborilor goi.

Din când în când un corb mai trece-n zbor
Deasupra lacului tăcut și înverzit
Și arborii se plâng căci frunza lor,
Ce o așteaptă, încă n-a sosit.

Și nici un om nu întâlnesc în cale
Iar vântul printre crengi pare că-mi spune:
"Ai fost și vei rămâne veșnic singur!",
Atât de-nstrăinat mă simt pe lume.

O vrabie își ciripește gândul,
pe care și-l unește cu al meu:
"Hei, vezinu ești singur în tot crângul!",
îmi strigă broaștele din heleșteu.

Atunci, mă-nvăluie-o lumină nouă,
Simt inima cuprinsă de avânt
și strig: "Veniți prieteni! Mie, vouă
Ne este dat s-avem același cânt!"

poezie de din Zborul. Vis și destin (26 aprilie 1942)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Început...

Infern sau paradis, nu știu cum să-l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Și părăsesc această lume fermecată!

Această lume, creată împreună
Și despre care, știm doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem să știm de voi.

Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
transformăm "inevitabilul" în artă.

Și deși suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca -nțelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.

Păcat că suntem nevoiți,
ținem totul numai pentru noi.
Doar nu credeați că suntem diferiți
Când vine vorba de-al vostru "noroi".

Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!

poezie de (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când timpul îți este împotrivă, când oamenii îți sunt împotrivă, când nu ești decât un vânat hăituit, nu-ți rămâne decât speri că va veni o zi în care vei scăpa de vânător și-ți vei găsi liniștea. Până atunci nu-ți rămâne altceva de făcut, decât fugi.

în Pilot spațial
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Blestem și binecuvântare

ucenicilor foști și viitori...

Cu cât te-nalți mai mult în zbor,
Cu-atât mai tare o doară...
Lacrimi se-adună-ncetișor
Și simți cum viața te doboară...

Cu cât privești totul de sus,
Cu-atât riscul de a te frânge...
Crește mai mult înspre apus
Și sufletul tăcut îți plânge...

Cu cât mai mult iubești Lumina,
Cu-atât mai mult capcane vin...
Spre a te încărca cu vina
A șarpelui plin de venin.

Cu cât spre adevăr te zbați,
Cu-atât lupta se întețește...
Iar cei care-i credeai curați
Sufletul vezi cum le pălește.

Cu cât iubești fără motive,
Cu-atât mai mult vei fi rănit...
Cum rațiuni, inimi în stive
Au aderat spre nesimțit.

Cu cât oferi și dăruiești,
Cu-atât mai mult puțini te-admiră...
Căci nu te văd de fapt ce ești
Nu te-nțeleg și se tot miră...

Blestem și binecuvântare...
S-au pus în mine amândouă!
Sunt sabia care nu moare,
Și ce-ați ales... rămâne vouă!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Și timp să nu mai risipim...

Și nu iubesc doar când iubești!
Nu sunt condiții în iubire!
Totul e doar să strălucești,
Chiar de nu simți o împlinire...

Și nu te judec cum mă cerți...
Chiar de greșești și nu vezi bine,
Aștept crești și să înveți...
Iubirea mea îți aparține!

Te vreau lucind de bunătate!...
Te vreau să vezi în mine-adânc!
Dar, tu te ții așa departe...
Și în nimic nu vezi ce-i sfânt!

Iubirea mea! Totul e clar!
Ne suntem destinați fim...
Șterge trecutul de amar,
Și timp să nu mai risipim...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Georgeta Radu

Nu!

Nu plânge, chiar de-ai învățat cum să trăiești cu-amare lacrimi!
Nu te-ntrista, că ai știut cum să te-ndepărtezi de patimi!
Nu mai privi peste oglindă, când știi că-ți va plăcea ce vezi!
Nu te-nsoți cu neiubirea! Iubește, că-n iubire crezi!

Nu-ți interzice fericirea, acum, când știi s-o prețuiești!
Nu te-nsoți la drum cu-oricine, chiar dacă simți că singur ești!
Nu mai hrăni dorul de-o viață, când simți că nu se va-mplini!
Nu omorî visele toate, făcând în ciudă, inimii!

Nu te-ntreba de ce ești singur, când doar comori ai dăruit!
Nu îți cruța mărinimia, când întâlnești suflet rănit!
Nu creiona necunoscuți, că poate iese schița falsă!
Nu dușmăni, că te-otrăvești... și mori... și nimănui nu-i pasă!

Nu te întoarce-n amintiri ce au mușcat adânc inima!!
Nu risipi timp, întrebând pe cine a orbit Lumina!
Nu-ți căuta vinovăție, că-ntreaga viață ai iubit!
Nu-ți cere scuze niciodată, că de EL ai fost hăruit!

Nu m-asculta, dacă nu vrei și crezin-aș avea dreptate!
Nu vreau nimic! Știu că nu-ți spun nici, cel puțin, o noutate!
Nu ți-aș fi spus nimic din astea, dar, că ai vrea, mi s-a părut!
Nu știu, deloc, de ce-am făcut-o, că sfaturi, chiar nu mi-ai cerut!

Sufletul meu... fii liniștit! Dă-ți, în sfârșit, întâietate!
Împacă-te cu tine,-acum, că dragoste ai pus în toate!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teamă

Mi-e teamă, știi?
Pașii greșiți șchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Și mi-e teamă
Să nu-ți strivesc chipul
Când pășesc...

Mi-e teamă, știi?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Și mi-e teamă
Să nu-ți uit parfumul
Când le strâng....

Mi-e teamă, știi?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Și mi-e teamă
Să nu-ți șterg urma
Când clipesc....

Mi-e teamă, știi?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanțe
Și mi-e teamă
Să nu-ți uit melodia
Când o gâtui...

Mi-e teamă, știi?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis și distanță pe margini
Și mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...

Mi-e teamă.
Știi?

poezie de (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Străini

Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi

Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vino...

Vino, în cerul înalt, printre nori
Vino, numărăm stelele până-n zori
Vino, îți arăt steaua mea
Vino, doar așa, cred, ne vom vedea!

Vino, eu te aștept oricât ar trebui
Vino, nu-ți fie frică, te voi păzi...
Vino, să vezi îngerii cum ne zâmbesc,
Vino, doar știi ce mult te iubesc.

Vino, în noapte, sub clar de lună
Vino, te aștept fim împreună,
Vino, și dacă și tu ai vrea...
Vino, îmi arăți steaua ta!

Vino, în amurg, în fapt de seară
Vino, când stele-ncep răsară
Vino, zburăm printre ele...
Vino...
Să ne-mpletim cununi din flori și din... stele

poezie de (12 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Nativitate

Românul s-a născut poet
Mai pe față mai discret
Când vezi ce pune pe tapet
Atuncea rămâi portret

Românul s-a născut poet
Pe stil vechi și pe stil nou
Când îl vezi cum face show
Te lasă pe loc tablou

Românul s-a născut poet
Susțin sincer și insist
Când vezi ce scrie concret
Ai rămâi ca la dentist

Românul s-a născut poet
Când vezi efectiv ce-a scris
Cu stil sincer și complet
Poți rămâne interzis

Românul s-a născut poet
Având vocații ideale
Când compune un verset
Are sclipiri geniale.

poezie de (23 ianuarie 2016)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vladimir Potlog

Femeia rămâne femeie

Femeia e un simbol a iubirii.
Toți știu, dar mulți nu așa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.

Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână și plânge în năframă.

Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creștem mari.
Dar când suntem bătrâni și bolnavi,
Plângem din nou după ea ca niște sugari.

Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieții noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolțile albastre.

poezie de (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Mă întorc Acasă

Aud noaptea cum plânge,
Precum și-al ei surâs...
Cu lacrimi ea mă unge
Și lunec înspre vis.

Lumini de efemer
Dintr-un boem trecut
Mi-au dăruit mister,
Când eu nu l-am cerut.

Am învățat, uitând, fiu...
Când peste ape, timp și piatră
Mă contopeam în ruginiu,
Născut din viață egolatră.

Printr-un sfârșit începem iar...
Destinul scris printre inele
Pe-acest pământ darnic și-avar,
Ne poartă iarăși înspre stele.

poezie de din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Veșnic temător

O clipă dintr-un infinit
În parcul veșnic temător,
Mi-e dor o trăiesc din nou
Eu temerară… el temător.

Era momentul multor vise
În toamna veșnic temătoare,
O candelă sclipea simbolic,
Deși o alta va dispare...

Vizionar în parc tomnatic
A fost și vântul, dar nebună
N-am vrut s-ascult versu-i cantabil,
Deși refrenu-n gând răsună.

Pierdut prin sunete e graiul,
Sau poate cutezanța-n fapte...
Nu se va-ntoarce niciodată,
Căci e gonită prea departe.

Cui este teamă de cuvinte,
Când se apropie iubirea…
Cad lacrimi pe obrazul dulce
Visând ai doar împlinirea.

Prin pași umbriți și-mpovărați,
Te lași purtat spre nicăieri…
Ai fost un veșnic temător,
Iar acum veșnic ai speri...

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Eu tot aștept și încă am speranță

Azi când tu citești aceste rânduri,
Să-ți amintești de noi și ale noastre gânduri.
Când ne priveam în ochi și sărutam intens,
Acele clipe când viața avea sens..
Sub clar de lună, pe bancă sau în mașină,
Pasiunea și dorința nu ne era străină.
Priveam zâmbind un viitor în doi,
Și-n fiecare seară adormim doar goi.
Dar noi știam că toate-s trecătoare,
Și că aceste clipe vor rămâne în sertare.
Sertare vechi, umplute cu iubire,
Sertare pline cu a noastră amintire.
Dar ce păcat acum.. că nu ne mai vorbim,
Mai mult decât atât, am ajuns chiar străini.
Tu îți vezi de drumul tău în viață,
Eu tot aștept și încă am speranță,
Că va veni și ziua poate-n care,
O ieșim din nou.. de mână la plimbare!

poezie de (15 februarie 2017)
Adăugat de Mihai PîrvuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Marele meu final

O veșnicie strânsă în pumn rece
Din teamă de necunoscut,
Pe lângă mine veșnicia trece,
Aș fi avut-o, dacă aș fi crezut...
Spaima mi-e vecină tot mai mult
De noapte mă ascund în întuneric...
Ah, noapte furioasă, verși sânge și verși lacrimi
Eu, al ei complice... ce conștiință-n patimi!
Unde mă întorc? O viață este dusă
Meleagurilor zăgăduite și-acolo ea distrusă!
O nouă veșnicie se-nfățișase apoi mie,
La început, indiferent la ea,
Dar conștiința vie!
O clipă de eternitate trăisem într-o noapte,
Ce-aveam al meu dădusem într-o seară
Pe-o viață infernală!
Nu plânge acum străino,
Nu căuta vii!
Tu, conștiință moartă... blestemată fii!
Singur, ghemuit gemeam
Dintr-un colț întunecos și până la lună
Mintea obosise, cumplit, răscolitor,
Se zvârcoleau regrete din minciună!
Atât de păcătoasă-i veșnicia,
Venind când ți-e aproape nebunia,
Când moartea e prietenul tău bun,
Când pleci cu ea, luându-ți rămas bun...
Ea, veșnicia, un dușman acum...!
Dar zorile se întrevăd și îmi duc cântând
Tainele grele topindu-le în adânc.
Finalul meu de noapte a fost o înviere
Dintr-o apă moartă, în apa de-nfiere...
Nu-mi mai este teamă, nopți nu vor mai fi,
Doar lumină albă și doar veșnicii.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook