Amorul unei marmure
Oștirile-i alungă în spaimă înghețată,
Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,
Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumată
Gemândul uragan.
De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
Să fac să rump-o lume ce sfâșie-n tăcere
Zdrobit sufletul meu.
Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,
Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc,
Și norii-și spun în tunet durerea lor mugindă,
Gândirile de foc.
Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere
O piatră să ador.
Murindului speranța, turbării răzbunarea,
Profetului blestemul, credinței Dumnezeu,
La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea,
Nimic, nimica eu.
Nimica, doar icoana-ți, care mă învenină,
Nimic, doar suvenirea surâsului tău lin,
Nimic decât o rază din fața ta senină,
Din ochiul tău senin.
Și te iubesc, copilă, cum repedea junie
Iubește-n ochi de flacări al zilelor noroc,
Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie
Un ocean de foc.
Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire,
De-ar tremura la sânu-mi gingașul tău mijloc,
Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire
Un diadem de foc.
Și-aș pune soarta lumii pe buza-ți purpurie,
Aș pune lege lumii râzândul tău delir,
Aș face al tău zâmbet un secol de orgie,
Și lacrimile-ți mir.
Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,
Ca visul pe-un copil.
Și pasu-n urma-ți zboară c-o tainică mânie,
Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit,
Cu fruntea-nvinețită, cu fața cenușie
Icoana ce-a iubit.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre religie
- poezii despre durere
- poezii despre copilărie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Amorul unei marmure
Oștirile-i alungă în spaimă înghețată,
Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,
Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumată
Gemândul uragan.
De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
Să fac să rump-o lume ce sfâșie-n tăcere
Zdrobit sufletul meu.
Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,
Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc,
Și norii-și spun în tunet durerea lor mugindă,
Gândirile de foc.
Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere
O piatră să ador.
Murindului speranța, turbării răzbunarea,
Profetului blestemul, credinței Dumnezeu,
La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea,
Nimic, nimica eu.
Nimica, doar icoana-ți, care mă învenină,
Nimic, doar suvenirea surâsului tău lin,
Nimic decât o rază din fața ta senină,
Din ochiul tău senin.
Și te iubesc, copilă, cum repedea junie
Iubește-n ochi de flacări al zilelor noroc,
Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie
Un ocean de foc.
Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire,
De-ar tremura la sânu-mi gingașul tău mijloc,
Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire
Un diadem de foc.
Și-aș pune soarta lumii pe buza-ți purpurie,
Aș pune lege lumii râzândul tău delir,
Aș face al tău zâmbet un secol de orgie,
Și lacrimile-ți mir.
Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,
Ca visul pe-un copil.
Și pasu-n urma-ți zboară c-o tainică mânie,
Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit,
Cu fruntea-nvinețită, cu fața cenușie
Icoana ce-a iubït.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ocean de vise
Din ocean de vise ferice, strălucitoare
Ai apărut în viața-mi femeie răpitoare,
Cum luna argintoasă, albă zâmbind răsare
Din înstelata mare!
În ocean de visuri din ce în ce pierite,
Te-ai dus și-ai stins cu tine iluzii fericite,
Cum luna melancolică și palidă dispare
În înstelata mare
Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise,
În sânta mea junie al tău chip îmi surâse,
Femeie scumpă mie, cum luna-ncet apare
Din înstelata marel!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre fericire, poezii despre ocean, poezii despre melancolie, poezii despre gânduri, poezii despre femei sau poezii despre alb
Înger de pază
Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Incins cu o haină de umbre și raze,
C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor și de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ți ânvins.
Ești demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare
Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate!... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaște trăsurile-ți pale,
Căci tu - tu ești el.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre vestimentație, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre prietenie sau poezii despre ochi
Înger de pază
Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Încins cu o haină de umbre și raze,
C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor și de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ți învins.
Ești demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare
Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate!... O-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaște trăsurile-ți pale,
Căci tu - tu ești el.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ania Vișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replici
Poetul
Tu ești o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un țărmur, tu ești o mare,
Tu ești o noapte, eu sunt o stea
Iubita mea.
Iubita
Tu ești o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu ești o floare,
Eu sunt un templu, tu ești un zeu -
Iubitul meu.
Tu ești un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, to o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt -
Tu ești un cânt.
Poetul
Tu ești o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ți să te ghicesc
Și te iubesc!
Iubita
Îti par o noapte, îti par o taină
Mutată-n pala a umbrei haină,
Iți par un cântec sublim încet
Iubit poet?
O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ție-ți arde,
Nimica nu e, nimic al meu -
E tot al tău.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre monarhie, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre stemă, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
Nu sunt femeia rea
În gândul tău eu sunt femeia rea,
Dar tu ești bărbatul bun din viața mea,
Ce fac ca din drum eu să te-opresc
Că viața mea eu vreau să-ți dăruiesc.
Voi spera și vreau să îndrăznesc,
Să fac lumină-n sufletul tău și să te iubesc.
Vreau să-mi spui draga mea sau scumpa mea
Și să nu mă poți uita.
Am lacrimi de durere că-mi este destul de rău,
Dar tu ești în gândul meu mereu
Și nu vreau să ai sufletul trist,
Că eu nu sunt femeia rea și-n durere eu încă exist
poezie de Eugenia Calancea (10 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre existență
Viața mea fu ziuă
Viata mea fu ziuă și ceru-mi un senin,
Speranța, steaua de-aur mie-mi lucea în sân
Până ce-ntr-al meu suflet dodat-ai apărut
O, îngere căzut!
Și două stele negre luciră-n nengri foc
Pe cerul vieței mele; - iar geniul-noroc
Mă lasă-n lume singur, dispare în abis
De nour și de vis.
O rază din privire-ți viața mi-a-nnegrit,
Din sânul meu speranța divină a fugit;
Norocul și-a stins steaua; de m-ai iubi măcar,
O înger de amar!
Dar nu!... Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta,
Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca,
Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre negru, poezii despre zbor, poezii despre prăpăstii sau poezii despre noroc
Cum să nu iubesc
Cum să nu iubesc
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea nopților târzii,
Când între vise te aștept
Și tu-mi ești steaua căpătâi.
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Și tu de gâtul meu te ții.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc și-n al tău gând.
Cum aș putea să nu iubesc
Privirea ta și ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aș vrea să vin.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ți sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.
Cum aș putea să nu iubesc
Potecile ce pașii-ți poartă,
În viața ta vreau să pășesc,
Să-ți dăruiesc iubirea toată.
Cum aș putea să nu iubesc
Parfumul tău amețitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.
Cum aș putea să nu iubesc...
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre moarte
Doamna mea de roșu
Doamna mea de roșu, doamna mea de verde
Renaște pamântul, eu mă simt un rege,
Am găsit norocul, Dumnezeu mai pierde
Condamnat la viață și iubirea lege.
Doamna mea de roșu, doamna mea de floare
Mângâie-ți urechea cu glas de primăvară,
Verdele tău pur mă îmbie la visare
Și vântul cară note pe acorduri de vioară.
Doamna mea de roșu, doamna mea de bine
La braț ai dimineața și soarele cunună,
Sânul tău e pâine, mi-e și pasiune
Au muțit poeții când au venit la cină.
Doamna mea de roșu, doamna mea de foc
Am creeat poveste extrasă din povești,
Te iubesc o viață cât două la un loc
Tu verși peste mine plăceri dumnezeiești.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre vioară, poezii despre urechi sau poezii despre roșu
Locul aripelor
Strecor degetele mele printre buclele-ți de aur,
Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut,
Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur,
Iară ochii-ți, gardianii, mă opresc și mă sumut.
Ochii tăi, înșelătorii! A ghici nu-i pot vreodată,
Căci cu două înțelesuri mă atrag și mă resping -
Mă atrag când stau ca gheața cu privirea desperată,
Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating.
O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere
Mâna mea, care profană ar intra în santuar
Să se-ascundă-n sânii-ți tineri; pe când eu plin de plăcere
Să uit lumea-n sărutarea-ți și în ochii tăi de jar.
Astăzi însă nu-s ca flama cea profană și avară,
Inima mi-e sântă astăzi, cald și dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugăciunea și timid ca primăvara,
Azi iubesc a ta ființă cum iubesc pe Dumnezeu.
Tu surâzi cu nencrezare?... Cât de rea ești tu, copilă!
Lasă ca sub gazul roșu eu la sânu-ți să pătrunz,
Să deschei corsetul ista... Tu roșind să râzi gentilă,
Eu s-apăs fruntea-mi arzândă între piepții albi, rotunzi
Și să strecor a mea mână după gâtu-ți de zăpadă!
Tu roșesti... tu nu vrei, Marta?... O, de-ai ști ce caut eu...
Ai surâde și-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă,
Să-ți privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tău.
Cungiurând c-un braț molatec gâtul tău cel alb ca zarea,
Apăsând fața-ți roșită pe-al meu piept bătând mereu,
Eu cu ceealaltă mână pe-ai tăi umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe 1-aș căta-n delirul meu!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre zăpadă, poezii despre zgârcenie, poezii despre tinerețe, poezii despre tezaur sau poezii despre râs
Am auzit despre Isus
Am auzit despre Isus vorbindu-se mereu,
Mama și tata îmi spuneau că-i Fiu de Dumnezeu.
M-au învățat despre Isus că-i viu și adevărat,
Cerul Său sfânt a părăsit și viață El ne-a dat.
Acum sunt încă un copil curat și nepătat,
În inima mea e Isus părinții mi l-au dat.
Te rog, o, Domnul meu iubit, rămâi în viața mea,
Ajută-mă în orice zi să fac doar voia Ta.
Îți mulțumesc de-ai mei părinți căci ei m-au învățat,
Să merg la Casa Ta voios să Te laud neîncetat.
Slăvesc și laud Numele Tău, iubitul meu Isus,
Păstrează-mă în harul Tău căci te iubesc nespus.
Amin
poezie de Ica Dragoi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tată, poezii despre mulțumire sau poezii despre mamă
Fărâmă de nimic
Cu fața la altarul cerului mă-nchin,
Căci nu știu ce taine
Dincolo de el ascunde,
Tu, Doamne! De ești al meu stăpân,
Mă îmbarcă pe a ta corabie.
Mă simt fărâmă de nimic,
În universul tău misterios și infinit de mare,
Mă întreb, ce rol are al meu destin?
În teancul tău, de suflete rătăcitoare.
Că mi-ai dat minte să gândesc,
Dar vai! Ce minte scurtă,
Care m-ajută să trăiesc
Și să-mi învârt destinul
în juru-mi pe orbită.
Și, Doamne! Cum să nu doresc
Să știu, în infinitu-ți univers
viața mea și-a celorlalți
Oare la ce ajută.?
Cu fața la altarul cerului mă-nchin,
Fărâmă de țărână și nimic ce sunt,
Ție, Doamne, de ești al meu stăpân,
Îți mulțumesc acum, cât mai am timp.
Până al meu pământ voi părăsi,
Știu ce am fost, dar nu și ce voi fi,
Decât că sunt un suflet rătăcit,
Fărâmă de țărână și nimic,
Ca toate celelalte,
deci exist.
poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre infinit, poezii despre dorințe sau poezii despre ajutor
Îmbracă-mă cu al tău zâmbet
Învață-mă să te iubesc,
îmbracă-mă cu al tău zâmbet,
arată-mi prin a ta privire
că trebuie să te prețuiesc.
Promit să-ți înțeleg dorința,
să îți respect sufletul tău,
s-alung durerea, suferința,
să umplu tot ce este gol.
Atinge-mă cu-a tale brațe
fă-mă să simt al tău fior,
căci am nevoie de putere
să încălzesc sufletul tău.
Și toate aceste sentimente
se vor aduna zi de zi
ca să trăim cu adevărat
iubirea noastră inconștientă...
poezie de Eugenia Calancea (22 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre respect sau poezii despre promisiuni
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre știri, poezii despre trandafiri sau poezii despre somn
Mi-aș țese inima de-a ta
Mi-aș țese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.
M-aș face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aș vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.
Mi-aș țese ființa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiți, pe veci, să ne iubim.
Mi-aș face timp și din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aș inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!
Aș țese din raze de soare
Veșmânt doar pentru amândoi,
Din curcubeu aș lua culoare,
Să colorăm viața din noi;
-Căci te iubesc cum n-am iubit,
Cum nu speram c-o să iubesc,
Cu tine mă simt împlinit,
Tu îmi ești darul, sfânt, ceresc!
poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inventatori sau poezii despre inimă
Madrigal
Eu nu te-nvălui c-o privire
În care dorul meu să țipe
Când al tău suflet e un înger
Ce-ar tinde albele-i aripe,
Și, înălțându-se pe-o rază
În slava visului himeric,
Din fericita mea lumină
M-ar prăvăli în întuneric.
Nici ochii-n care infinitul
Și-a-nchis adâncurile-albastre...
N-o să-i asemăn ca pierduta
Melancolie-a unor astre.
Nici glasu-mi n-o să plângă-n ritmuri
De rugăciune sau durere;
Nici madrigale-nflăcărate
De dorul tău n-o să rostesc;
Simțirea-mi gravă și adâncă
Să izbucnească în tăcere,
Și din cuvintele nespuse
Să înțelegi cât te iubesc!
madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- epigrame despre întuneric
- epigrame despre îngeri
- epigrame despre visare
- epigrame despre tăcere
- epigrame despre suflet
- epigrame despre ritm
- epigrame despre religie
- epigrame despre lumină
- epigrame despre iubire
Adio
De-aș trăi cât lumea-ntreagă,
Gândul meu la tine, dragă,
Vecinic, vecinic va zbura,
Ș-orice e mai sfânt în mine,
Dulce înger! pentru tine,
Pentru tine-l voi păstra.
Cea mai blândă-a mea gândire,
Cea mai gingașă simțire,
Cel mai falnic dor al meu
Ție numai, numai ție
Le închin pentru vecie
Ca la însuși Dumnezeu!
Tu, ființă de slăvire!
C-un cuvânt, cu o zâmbire,
Cu un dulce sărutat!
Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viață,
Și a raiului dulceață
Tu în sânu-mi ai vărsat!
Tu mi-ai dat cu-a ta iubire
Acea naltă fericire,
Acel simt dumnezeiesc
Ce puternic ne supune
Și ne-naltă de ne pune
Sus, pe tronul îngeresc!
Tu, Eleno!... dar, vai mie!
Într-o noapte de urgie
Cerul crud ne-a despărțit!
Tu te-ai dus, te-ai dus, iubită...
Fericirea-mi nesfârșită
Într-o clipă s-a sfârșit!
Așa-i soarta! așa-n lume
Tot ce poartă-un dulce nume,
Tot ce-i falnic și frumos
Curând trece, curând moare,
Ca un cântec, ca o floare,
Ca un fulger luminos!
Steaua vine, steaua piere!
Astfel dulcea-mi mângâiere
A pierit de pe pământ;
A pierit, s-a dus cu tine
În locașul de lumine...
Și eu plâng pe-al tău mormânt!
Singur, singur cu-a mea jale,
Rătăcit pe-a vieții cale,
Ca un orb nenorocit,
Viața-mi scade, jalea-mi crește,
Ș-al meu dor în veci s-oprește
Pe mormântul tău iubit!
Adio! pe-aceste maluri
De-ale Bosforului valuri
Îngânate lin, ușor,
Te las, înger de iubire!
Cu a vieții-mi fericire,
Cu-al meu suflet plin de dor!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative
Vreau Isuse eu să ard
Cum Isus să-ți mulțumesc
pentru a Ta vie-ndurare
prin care și eu trăiesc
și mai sunt pe-a Ta cărare
cum să-ți laud azi Ființa
cinste dând Duhului Tău
căci îmi dărui biruința
și-mi ești Domn și Dumnezeu
vin Isus acuma dar
și în Fața Ta mă-nchin
c-am gustat al milei har
din izvorul Tău Divin
leagă-mă cu-a Ta iubire
să te laud și să-ți cânt
viața de neprihănire
să mi-o dărui pe pământ
în lumina sfințeniei
să îmi scald sufletul meu
și pe culmea bucuriei
să îți cânt o Domnul Meu
ochii Tu mi i-ai deschis
să văd și eu azi lumina
ca s-alerg spre Paradis
să-ți cânt Doamne-ntodeauna
în lumina Ta cea sfântă
și-n privirea Ta de foc
așează-mi a mea ființă
în lume să n-am vr-un loc
ci prin Tine și cu Tine
Viața Sfântă s-o trăiesc
până-n ziua care vine
pe Tine să te-ntâlnesc
Doamne vreau a Ta Ființă
să mă ia pe-a Tale brațe
să trăiesc azi prin credință
Duhul Tău să mă înalțe
până-n patria iubirii
și Isus pe brațul Tău
florile desăvârșirii
să le dau Lui Dumnezeu
Doamne-n palma Ta mă pune
să îți cânt Numele Tău
să trăiesc prin rugăciune
slava Ta de Dumnezeu
fă-mă dar precum voiești
să îți cânt a Ta Ființă
până-n slăvile cerești
Tu să-mi dărui biruință
cânt de aceea a Ta lumină
și iubirea Ta o cânt
a Ta Ființă să mă țină
câct voi fi pe acest pământ
vreau Isuse ca să ard
de iubire de dor plin
pe brațe eu să îți cad
o Isuse Miel Divin
în iubirea Ta adâncă
vreau Isus să mă topesc
să-mi fii soare să-mi fii stâncă
pentru veci să te iubesc
legătura sfințeniei
ființa mea să o cuprindă
pe cărarea biruinței
dorul azi să mi-l aprindă
dorul Isus după Tine
și azi dup-a Ta Ființă
până-n slăvile Divine
să ne umple de credință
căci pe Tine noi te vrem
chiar în noi Tu să domnești
Numele să-ți lăudăm
căci Mire Isus ne ești
prinde-ne acum de mână
ne pune-n poporul Tău
dragostea să ne rămână
căci ești Domn și Dumnezeu
iar noi vrem ascultători
de Tine în veci să fim
ai iubirii sfinți fiori
pururea să îi simțim
ai Tăi Doamne-n veșnicie
pe toți fă-ne să-ți cântăm
chiar în patria Ta vie
cu drag să te lăudăm
poezie de Ioan Daniel Bălan (6 ianuarie 2019, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre laudă, poezii despre dor sau poezii despre stânci
Dorul Tău Isus
Când dorul Tău
În mine sapă
Îmi curg lacrimi pe obraz
Și sorb atunci
O nouă apă
O Mire scump
Fără răgaz
mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
căci inima
demult ți-am dăruit-o
iar azi
cu lacrimni și suspine
mă scald Isus în dorul Tău
că Tu-mi ești Mire
Dumnezeu
a Tale degete le vreau
să cadă lin pe fruntea mea
suflarea mea să ți o dau
o Mire drag
și scump Mesia
îmbracă-mă-n privirea
Ta
și-n
ochii Tăi Isus de foc
să moară firea
mea în mine
altundeva să nu am loc
decât Isus
decât în Tine
ca Domn și Mire
eu te vreau
domnește Tu Isus în mine și fă ce vreai
în viața mea
domnește Tu
și stăpânește Tu în mine
căci sunt
creația Ta
și lucrarea mâinilor Tale
în dorul Tău Isus
mă scald
și în iubirea Ta
eu vreau să ard
mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
și-n lacrimi
calde și suspine
te chem Isus acum să vii
al Tău să fiu în veșnicii
Isuse scump
Mesia al meu
încinge-mă cu Adevărul
ca pentru Tine să trăiesc
și-n veci Isus
să te iubesc
a Tale degete le vreau
pe fruntea mea
ca mângăierea
Ta
Isuse să o simt
de
Duhul Tău cel Sfânt
Tu să mă umpli
Domnul meu
Mesia al meu
Emanuel 8 sept. 2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism sau poezii despre Iisus Hristos
N-am nimic!...
N-am nimic, iubită dragă!
Nimic n-am, de seamă bagă,
Te-am iubit de prima dată;
Așa-s eu, dintr-o bucată.
N-am nimic, nu ai ce face;
Iubirea mea nu-ți dă pace,
Și se-agață ca și scaiul,
Venind cu întreg alaiul.
N-am nimic cu tine, fată!
Inima mi-e tulburată
De atâtea simțăminte
La iubirea mea veșminte.
N-am nimic cu-a mea iubită.
Inima-mi nesăbuită,
Revarsă întreg prisosul
Și se poartă cu frumosul.
N-am nimic, iubită dragă!
Inima duios se roagă;
Vrea o binecuvântare,
Așteptând cu disperare.
N-am nimic cu tine, fată!
Sufletul meu se desfată
Copleșit, plin de uimire,
Parcă are-o nălucire.
N-am nimic cu-a mea iubită.
Doar iubirea-mpartășită
M-ar mai ține pe picioare,
Tandră, bună, răbdătoare.
N-am nimic, ăsta-i necazul!
Ea îmi tulbură răgazul.
Inima mea visătoare
Primește-n schimb nepăsare.
N-am nimic, sunt doar în ceață!
Răsuflarea îmi îngheață.
Inima ta e de piatră;
Nu arde ca focu-n vatră.
N-am nimic! Nu te privește?!
Las' că are balta pește!
Am o noua tresăltare;
Dragostea-i nepieritoare.
N-am nimic, inbita dragă!
Nimic n-am, de seamă bagă,
Dragostea se stinge-ndată;
Așa-s eu, dintr-o bucată.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre picioare, poezii despre pești, poezii despre pace, poezii despre gheață sau poezii despre frumusețe