Din drumul lor de zi cu zi, oamenii se abat şi aprind o lumânare, apoi se pierd în mocirla cotidiană. Aceşti oameni ştiu foarte puţin despre Dumnezeu, nu au timp să-I dedice, mulţi sunt confuzi, şi totuşi aprind o lumânare în biserică, expresie a lumii nevăzute din ei înşişi.

Ioan Ianolide în Întoarcerea la Hristos
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru muribunzi

Le aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc
La hotare de sătuc,
Spre a veşniciei zare.

Iar ca pietre funerare
Le aştern frunze de nuc
Şi aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc.

Prin biserici, la altare
Lăcrimate rugi aduc
Cerului să dea iertare;
Cât în viaţă mai apuc

Le aprind o lumânare.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprind pământului o lumânare

Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporaşului deschisă
Şi ramului de măr leg mărţişoare
De bunghişori şi boboci de narcisă.

Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări să îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.

Să-i ducă şi bătrânei mele mamă
O lacrimă s-aşeze la icoană
Şi una tatălui, pe-a crucii coamă
Şi-or şti că e de la a lor Ioană

Ce a aprins din flori o lumânare
Şi mărţişoare-a pus la toţi copacii
Să-i treacă dorul şi ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu această lumânare

Unde este lumină,
este speranţă.
Unde este simpatie,
acolo se află pace şi adevăr.
Crăciunul este timpul
pentru a sărbători oamenii speciali
din viaţa noastră.
Când, rătăcit, nu-mi găsesc drumul,
aprind o flacără.
Iar de Crăciun...
mă gândesc la tine.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu această lumânare...

Unde este lumină,
este speranţă.
Unde este simpatie,
acolo se află pace şi adevăr.
Crăciunul este timpul
pentru a sărbători oamenii speciali
din viaţa noastră.
Când, rătăcit, nu-mi găsesc drumul,
aprind o flacără.
Iar de Crăciun...
mă gândesc la tine.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţinul din mine o felie de timp rânced

am vrut să mă acopăr cu linişte dar
nu i-am găsit colţurile
şi atunci am hotărât
să cobor în mine cât mai adânc
aici nu am găsit pe nimeni
oamenii dispăruseră odată cu
lucrurile lor
o umbră
îmi astupa gaura prin care am intrat

şi fiindcă era destul de întuneric
m-am gândit că ar fi bine
să aprind o lumânare

în tot acest timp
lucrurile mele dispăruseră
iar eu duhneam a timp rânced

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai în clipele de rară claritate, concentrare şi privire atotcuprinzătoare, ştim cu adevărat cine suntem şi modestia oamenilor de seamă, adesea surprinzătoare, izvorăşte în bună parte din faptul că, îndeobşte, ştiu puţin despre ei înşişi, nu le sunt prezenţi lor înşişi şi se simt, pe drept cuvânt, oameni obişnuiţi.

citat clasic din Thomas Mann
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debut

recunosc
poeziile mele aparţin unui timp
când bucuria se poate strânge
într-un colţişor de batistuţă înflorată
nu ştiu dacă mă va recunoaşte
vreun copil
în cărţile despre
o istorie a literaturii
sau voi fi îngropată
în mulţimea de anonimi
ce şi-au pierdut busola
prin deşertul siberian
sunt adepta faptelor concrete
când vreau să iubesc
iubesc
bărbatul din săptămâna
dictată de Dumnezeu
când vreau să mă îmbăt
culeg viile retrocedate
şi zac până la plictiseală
în balta mea de amărăciune
când vreau să mor
îmi aprind o lumânare
şi chem haimanaua aia de moarte
să treacă la treabă

un chibrit
vă rog
vântul a intrat pe fereastră

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt vinovat în ideea că n-am ştiut să aprind o lumânare pentru tata
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA DINTR-O LUMÂNARE

Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,

De-aceea viaţa e Lumină,
Vin nopţi degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopţi, nici bani, nici mari de nume;

Lumina e în fiecare
Şi Dumnezeu ne însoţeşte,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfinţeşte.

Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieţii,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeţii!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii buni aprind lumini; oamenii răi aprind incendii.

aforism de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (7 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni frumoşi, vă mulţumesc!

Oameni frumoşi cu gânduri bune,
De Ziua Mea, voi mi-aţi urat:
Mulţi Ani şi bucurii cunune,
Să-mi fie versul lin, curat...

Să port în trupu-mi sănătate
Şi ţara-n inimă şi-n gând,
Să am puterea de-a străbate
Cu paşi statornici pe pământ.

Să mai aprind o lumânare
Pe crucea unui dulce tort,
Să-mi zboare inima în zare,
Pe unde-am fost, pe unde pot...

Oameni frumoşi cu gând înalt
De Ziua Mea voi mi-aţi urat
Să aleg muzele din salt.
Vă mulţumesc! Nu m-aţi uitat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai o lumânare, lumina nu se va aprinde mai puternic dacă ţi-o aprind eu de la a mea.

citat din Steven Tyler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pai de lumânare

M-am întors acasă după atâtia ani,
Cu greu am deschis poarta ruginită,
In ogradă nimeni nu m-asteaptă,
Doar copilăria, plânge, răstignită...

Am intrat in casă, poze învechite,
Mă privesc, cu drag, de pe pereti,
Am aprins lumina lămpii afumate,,
Ce mă-ntoarce, în timp, cu vreo şapte vieţi...

Lemnele trosnesc, vesele, în sobă,
A-nceput să ningă ca-n copilarie,
Anii ce-au trecut, parcă, nu mai sunt
Si mă simt din nou, veselă, zglobie...

Soarele răsare tot din râul Beica,
Mama nu mai e, nu mai e nici tata,
În grădină toate s-au uscat,
Nu pot scoate apă, nu mai e găleata...

Cu tristete-n suflet merg spre cimitir,
Pe fereastra casei nu e nicio floare,
Dar aprind, cu lacrimi de copil,
La mormânt, un pai de lumânare...

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reconciliere

Cu soacră-mea mă am pe bune
Şi n-am de rău nimic a spune.
Când merg la ea, îi duc o floare
Şi-i mai aprind şi-o lumânare.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea creştină are nevoie de strălucirea puterii, de aceea îi trebuie o expresie politică fidelă. O astfel de expresie presupune o conştiinţă creştină şi o trăire în Duhul Sfânt.

Ioan Ianolide în Deţinutul profet (2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lumânărilor

Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea
Şi-n alba luminare ca de vată
M-am aşezat, tot alb, deasupra mea.

Atunci a hohotit o mască lată,
Căci, fără rost, pe-n cub de piatră grea,
Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea.

Eu am plutit spre bagdadii, deodată,
Spre zeul zugrăvit, care privea
Nepăsător, pe lada înstelată
Din podul alb cum, făr-a fumega,
Ardea o lumânare aşezată.

rondel clasic de Leonid Dimov din Texte (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumânare nu îşi pierde nimic din strălucire atunci când aprinde o altă lumânare.

citat din James Keller
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea (În memoria lor, Mica si Ticu, părinţi ai unui drag prieten)

Lumina vie a lumânării mi-aduce-n suflet ploi fierbinţi,
Cenuşa timpului trecut îmi arde dorul de părinţi.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor de ei si sa îi am aici, cu mine.
Mi-e dor să-i văd, să-i simt alături, să facem planuri pentru mâine.
Ce-a mai rămas acum? O lumânare, un trup de ceară ce-l aprind smerit.
Mă rog lumina să le fie călăuză şi să-i îndrume către cer sfinţit.

Un gând fugar încearcă trist să-mi reclădească vise năruite.
Apăsătoare, negura le inconjoară, nimic nu va mai fi ca înainte.
Dragii mei duşi trimit calde rafale, exilul meu să–l risipească.
Exilul meu – lac ingheţat de vreme, nevrând căldură să primească.
În slava celor stinşi am să învăţ să retrăiesc, chiar dacă doare.
Am să învăţ pe cei ce vor urma cum să se roage şi s-aprind-o lumânare.

poezie de Dana Cristei (15 iunie 2012)
Adăugat de Dana Cristei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţa ar fi un meci de baseball, Jucătorii ar fi cei care ar intra în componenţa echipelor din teren. Ei sunt oamenii care sacrifică timp şi energie pentru a da ce e mai bun din ei înşişi, în general aceşti oameni fac ceea ce le place şi le place ceea ce fac. Ei culeg roadele eforturilor lor. Jucătorii îşi folosesc toate puterile pentru a face lucrurile să se întâmple. Ei ajung la fântâna puterii şi extrag din ea împlinirea tuturor dorinţelor. Jucătorii riscă şi câştigă.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

voi privi
deasupra doar
n-am niciun motiv
să aprind
această lumânare

în mine toţi copacii
sunt goi şi înalţi
tăcerea n-are nevoie
de lumini
nici de ceară
albul său
e atât de cald
în palmele mele
iar întunericul
o infinită icoană

poezie de Mahmoud Djamal
Adăugat de Mahmoud Djamal
Comentează! | Votează! | Copiază!