Sentinta
Un arbor când puternic spre domele-nstelate
Înalță-ale lui ramuri de frunze încărcate,
Făcând la ceilalți arbori o umbră-omorâtoare,
Pe când, prin rădăcine mereu cuceritoare,
Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,
Așa încât lăstarii de-abia găsesc la soare
Un loc să-și mai înfigă plăpândele picioare,
A meritat securea și trebuie tăiat!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre picioare
- poezii despre frunze
- citate de Alexandru Macedonski despre frunze
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
- citate de Alexandru Macedonski despre copaci
- poezii despre Soare
- citate de Alexandru Macedonski despre Soare
Citate similare
Stuful de liliac
Era o zi senină ca fruntea de fecioară
Ce neturburată de-ai patimelor nori,
O zi în care șoapte de îngeri se coboară
Și vin pe-o adiere să cânte printre flori.
Subțiri ca o dantelă urcau mereu din apă
Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac,
Și prins de-o rece stâncă pe care vântu-o sapă,
Gemea mușcat de vânturi un stuf de liliac.
Plăpândele lui ramuri abia înmugurite,
Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit,
Nainte de-a-și da rodul mereu învinețite
Când ea veni să șeadă sub stuful oropsit.
Atunci acele ramuri deodată înfloriră
Ș-o ploaie azurie vărsată peste noi...
O! Doamne, acele clipe ce repede pieiră...
Uscat e liliacul și nu mai suntem noi.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre virginitate
- poezii despre stânci
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre muguri
- poezii despre flori
Lipitoarea
Am urmărit o lipitoare
De când s-a născut.
Părea plăpândă, nevinovată
Dar o data crescută
A început să-și arate
Zâmbetul pe gura ventuză
Și să se așeze asemenea unei căpușe
Se lipește, se unduiește și suge sânge
Dar nu se satură niciodată.
Se unduiește prin apă, prin aer
Cuceritoare mare până se lipește
De o pulpă dulce care își aduce
Hrana destul pentru o lipitoare
Dar ea este mereu flămândă.
Îi vinde pe toți pentru o gură de sânge,
Se umflă și nu cade
Așa cum face orice lipitoare
Atunci când este sătulă: cade
Și atacă doar când flămânzește.
Lipitoarea cu zâmbet de cuceritoare
Nu cade și suge la sânge până se îndoaie.
E lacomă, lașă și trădătoare
Așa cum nu trebuie să fie o femeie!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre gură, poezii despre început, poezii despre sânge, poezii despre nevinovăție, poezii despre naștere, poezii despre lașitate, poezii despre femei sau poezii despre creștere
Între frunze
Grădina este plină de taina fericirii
Și nu e fir de iarbă de-alt fir nendrăgostit;
E mai, când nu e frunză să n-aibă al iubirii
Fior nedeslușit.
Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată,
Garoafa râde-n soare cu roșul ei mănunchi,
Iar vița se ridică pe măr, amorezată
De verdele său trunchi.
...
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre verde, poezii despre roșu, poezii despre mere, poezii despre garoafe, poezii despre fericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rondelul țiganilor
Țiganii merg fără-ncetare-
Nu știu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinși de-o vecinică chemare.
Cu galbeni ochi pierduți în zare,-
De când se știu s-au pomenit-
Țiganii merg fără-ncetare:
Nu știu nici ei când au pornit.
Mereu țigani, cu mic, cu mare,
Au tot născut și-au tot murit -
Și tot spre visul ne-mplinit,
Răpiți de-aceeași aiurare,
Țiganii merg fără-ncetare.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, citate de Alexandru Macedonski despre visare, poezii despre vecini, citate de Alexandru Macedonski despre naștere sau poezii despre galben
A mai căzut o frunză
A mai căzut o frunză în vals de balerină,
Plutind încet pe valuri când vântul o alină,
Spre un pământ mai rece udat de multă ploaie,
Lăsând crengile nude, vântul să le îndoaie
Când bate mai puternic, lansând și-o melodie,
Un cântec de durere cum numai el o știe,
După cămașa verde țesută-n clorofilă,
Ce-i smulsă de pe ramuri, aiurea, fără milă.
A mai căzut o frunză și multe-or să mai cadă,
Făcând codrul să plângă sub mantii de zăpadă,
Cu lacrimi de sub gene pentru durerea mare
Fără să poată cere cuiva vre-o îndurare.
A mai căzut o frunză dar altele vor crește
Căci anii trec într-una, pământul se-nvârtește
În cicluri cadențate, făcând să reapară:
După o toamnă blândă, o iarnă friguroasă, o dulce primăvară,
Când mugurii pe ramuri zâmbind de sub sprâncene
Vor naște alte frunze cu mult mai multe gene
Și roluri diferite pe ale planetei scene,
Lansând și adevărul: "Frunzele sunt perene.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dans, poezii despre zăpadă sau poezii despre vals
Poetului Dr. Voiculescu
Sub ceru-n veci întunecat
Trăiși o viață-nfloritoare...
Răsari ca soare întârziat
Însă apui tot soare.
epigramă de Alexandru Macedonski din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre întuneric, citate de Alexandru Macedonski despre întuneric, epigrame despre poezie, citate de Alexandru Macedonski despre poezie sau epigrame despre Soare
Cred că există un echilibru între cei buni de gură, de mâini, sau de picioare, în așa fel încât cu toții să-și câștige existența lucrând pentru ceilalți.
citat din Beatrice Vaisman (4 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre picioare, citate despre mâini sau citate despre gură
Lui V. Alecsandri
Orbit de-al gloriei nesațiu,
Albit de ani, dar tot copil,
E lesne să mă faci Zoil
Când singur tu te faci Horațiu.
epigramă de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre timp, citate de Alexandru Macedonski despre timp, epigrame despre copilărie, citate de Alexandru Macedonski despre copilărie, epigrame despre alb, citate de Alexandru Macedonski despre alb sau epigrame despre Vasile Alecsandri
Arbor
Când mâna ta pe fruntea mea e floare
Și-nfrigurat cealaltă mână-ți caut,
Mi-e sufletul ca lanul verde-n soare
Și cugetul ca zvonul unui flaut,
Dar când departe pașii tăi îmi sunt
Și sânul cu miros de busuioc,
Mă simt un arbor greu către pământ,
Încins între perdele largi, de foc.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, citate de Zaharia Stancu despre suflet, poezii despre mâini, citate de Zaharia Stancu despre mâini, poezii despre foc, citate de Zaharia Stancu despre foc, citate de Zaharia Stancu despre flori sau citate de Zaharia Stancu despre Soare
Poetului dr. Voiculescu
Sub ceru-n veci întunecat
Trăiși o viață întristătoare...
Răsari ca soare întârziat,
Însă răsari tot soare.
epigramă de Alexandru Macedonski (1914)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață sau citate de Alexandru Macedonski despre viață
Unde?
Auzi cum șuieră prin frunze
Îngălbenite nostalgii
Plutind spre undeva, confuze?
Tu unde pleci? De unde vii?
A vieții toată frumusețe
E undeva, mai spre apus...,
Când toamnei eu îi dau binețe,
Tu unde ești? Unde te-ai dus?
Când vântu-n ramuri mai foșnește
Spunând povestea lui, șoptit,
Și frunza-n pom iar ruginește,
Tu unde ești? Unde-ai pornit?
E liniște și se aude
Doar frunza care s-a uscat,
Te caut, dar nu ești niciunde...,
Unde te-ai dus? Unde-ai plecat?
Sunt străzile tot mai pustii
Și vânturile tot mai reci,
În nopțile lungi și târzii
N-am să te-aștept, dacă mai pleci...
poezie de Florentina Mitrică (16 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre noapte sau poezii despre frumusețe
Lui Radu F. Alexandru autorul volumului "Cu fața spre ceilalți"
"Cu fața spre ceilalți"
Pe toți - ca și pe mine,
Îi sâcâie-ntrebarea:
Cu spatele... spre cine?!
epigramă de Ioan I. Cristescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre scriitori
În viața lui un om n-are timp
În viața lui un om n-are timp să aibă
Timp pentru toate.
N-are loc să aibă loc
Pentru orice dorință. Ecleziastul a greșit pretinzând așa ceva.
Un om trebuie să urască și să iubească-n același timp,
Să plângă și să râdă cu același ochi,
Să arunce și să strângă pietre
Cu aceeași mână,
Să facă dragoste-n război și război în dragoste.
Să urască și să ierte și să-și amintească și să uite
Și să ordoneze și să încurce și să mănânce și să digere.
În ce istorie lungă e implicat
În atât de mulți ani...
Un om în viața lui n-are timp.
Când pierde, caută,
Când găsește, uită,
Când uită, iubește,
Când iubește, începe să uite.
Iar sufletul îi este atotștiutor
Și foarte profesionist,
Doar trupul lui rămâne un amator
Întotdeauna. El încearcă și bâjbâie.
Nu învață și-i mereu confuz,
Beat și orb în plăcerile și-n durerile lui.
Toamna, va muri ca o smochină,
Zbârcit, dulce, plin de el însuși.
Frunzele se usucă pe pământ,
Iar ramurile goale ne arată
locul unde există timp pentru toate.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre învățătură, poezii despre trup și suflet, poezii despre smochine sau poezii despre război
Unor pretinși savanți
Oricât și-oriunde vă-ntâlnesc
Eu vă tot văd, când vă privesc,
Staturile prin microscop,
Urechile prin telescop!
epigramă de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre urechi, epigrame despre telescop sau epigrame despre microscop
În inimi de păduri înlăcrimate
Vă rog acum să nu mă întrebați
de unde știu poveștile uitate
pe crengile de arbori retezați
în inimi de păduri înlăcrimate!
Pe înserate încă se mai zbat
să-și caute copacul care moare
pe marginea tărâmului turbat,
în agonie, după defrișare.
Chiar frunzele căzute mai plutesc
pe vânturi reci care revin din iarnă
cu triste amintiri ce nu-și găsesc
nici locul sfânt pe care să se-aștearnă.
Sunt amintiri uitate în trecut
pe un altar de gânduri încărcate
cu umbre de iubiri care-au pierdut
tot ce-a rămas din clipele ratate.
Aș vrea să le împac dar au plecat,
în zbor întins, sub bolta înstelată,
la marginea tărâmului turbat
unde dispar copacii dintr-odată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre seară
Un Macabronski cinic, când a scris infamanta epigramă despre Eminescu; un Macedonski intuitiv când l-a descoperit pe Bacovia. Acest Alexandru, când sanda, când Sandu...
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre încălțăminte, aforisme despre intuiție, aforisme despre epigrame, aforisme despre Mihai Eminescu, aforisme despre George Bacovia sau aforisme despre Alexandru
Din când în când
Ultim zbor de cules floare,
Îmbătări de polen, nectar
Și-ac smuls din pântec, insectar;
Așa din când în când se moare!
Cuib de ciocănitoare
Cu pui în pomul găunos
Ce hulă îl prăvale jos;
Așa din când în când se moare!
De-abia născut ce stă-n picioare
Pe stepa-n răgnete arzând
În lins ce nu-i al mamei, blând;
Așa din când în când se moare!
Doar dăruire-n așteptare
Și înșelat de suflet cast
Plângând de nenoroc nefast;
Așa din când în când se moare!
Sublim amor cu violare
De vis și trup pur neatins,
Cu gust amar de viață stins;
Așa din când în când se moare!
O dragoste, când totul doare
Orbul rănit, ce nu o știe
Și singur stingere-și îmbie;
Așa din când în când se moare!
Ochi plânși înălțați la altare
Cu semn întretăiat de mână
Ce-și pierde pereche-n țărână;
Așa din când în când se moare!
Părinții duși rămași o boare
De-o lumânare aprinsă arar
Ce plâng și-acum și n-ai habar;
Așa din când în când se moare!
Îi-este ultim apus de soare,
Noapte eternă stând să-nceapă
Fără de gând că zori nu crapă;
Așa din când în când se moare!
Când nu mai e nimic, uitare,
Mai mult decât de trup prezență,
Nici gând de urmă, de esență...
Așa din când în când se moare!
Totu-i o apă trecătoare
Ce spală timp de umbre duse
Ce nici n-au fost de n-ar fi spuse...
Așa din când în când se moare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plâns
Preț de o secundă...
Preț de o secundă, totul stă pe loc,
Labirint de vise ninge peste timp,
Crâmpeie de ceață nu mai sunt deloc,
Lunatice zboruri trec prin anotimp.
Frunze, pomi dansează într-un film final,
O descătușare încearcă în zori
Simfonii de aripi, dar sunt bieți actori
În decorul galben, tandru și banal.
Umbrele din suflet se pliază-n nori,
Clipe agitate păsări fâlfâind
Colorează-n doliu, gândul, uneori,
Când, spre universuri, ochii și-i întind.
Petale de Soare se răsfrâng pe cer,
Lăcrimează-n rouă și cad pe pământ,
Făcând loc zăpezii, cumplitului ger,
File din povestea Cuvântului Sfânt.
poezie de Daniela Tiger din Împăcare - Pricesne și poezie ortodox-religioasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre secunde sau poezii despre rouă
Puternic, precum stejarul
Stejarul rămâne drept
în fața vijeliei.
Cu vântoasele dă piept,
de strajă stă câmpiei.
Cât de tare e furtuna,
el crengile nu-și apleacă.
Frunzele, nici măcar una,
din coroana lui nu pleacă.
Așa să fie tot românul.
Puternic, precum stejarul.
Să-și apere cu drag tot bunul,
Când vrăjmași calcă hotarul.
De veghe să stea poporul
peste toată România.
Să ridice tricolorul,
onoarea noastră, mândria.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre stejari, poezii despre onoare, poezii despre mândrie, poezii despre graniță, poezii despre drapel sau poezii despre coroană
Sonetul frunzelor de-apoi
Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.
Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.
Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,
Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
Spre lumea frunzelor de-apoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent, poezii despre moarte sau poezii despre fluvii