Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marin Sorescu

Scrisori din camera de alături

Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A apărut întâi pușca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură și toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră și ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscolește,
Așa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar așa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iată-ne, așadar pierduți în deșertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai și provocat.
Ai dorit atâta să ningă, știai că fenomenul ține
De concentrarea ta... Și te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai oprește.
Roșeața din obraji colorează peisajul. Ai febră?
"Nu, dar vreau să colorez peisajul."
Folosește rujul, mai bine.
Tu ești de ținut într-un castel
Pe-o iarnă ca aceasta, cu clopoței la fulgi.
Și eu să vin la tine
Într-o sanie trasă de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un țurțur imens,
Să urc și să cobor, că e alunecos,
Și iar să dau să mă cațăr... și tu să-mi arunci
Niște pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcându-mă
Să-i dau pinteni
Și să apar sus, c-o floare de gheață
În mână. "Unde e geamul?
Să-ți plantez pe el această
Floare de gheață."
"O, ador florile de gheață", să zici,
"Unde-ai găsit-o?" Hai să ieșim puțin.
"Unde, iar afară? Iar în zăpadă? Iar în tren?
Iar vagon neîncălzit?"

Eu sunt un om de interior,
Pentru ca sunt numai suflet
Și sufletul e de interior.
Sunt un om de budoar, de stat între perne,
Printre cărți, printre rujuri...
Tot ce emană căldură
Și intimitate. Pune-mă la o masă de restaurant
C-o sută de inși în jur,
Care se uită la tine
Și îngheț.
N-am ce să-ți spun, parcă nu ne mai cunoaștem.
Tu îmi citești începutul de enervare
Pe freamătul degetelor,
Pe mișcarea de la colțul ochilor
Și "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
În castel. Știu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasă de cerbi.

Tot în tren suntem? Tot.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 ianuarie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Citate similare

Cornelia Georgescu

Iarna

Iar e iarnă, frig și ger,
Veșmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe aștearnă
Lunga și geroasa iarnă.

Săniuțele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleții de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.

Moș Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar și anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De ești împăcat cu tine
În suflet ți-e cald și bine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Costel Zăgan

Iarnă-n doi

Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuși cu goarna
semn să-ți dea unde să fugi

Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ți sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă

Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăși cu goarna
viscolește o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna

Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi

poezie de din Cezeisme II (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marin Sorescu

Glezne fragile

Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poți schia.
Gleznele fragile -nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te țin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zăpadă, vibrând la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiți fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred tot noi).
Tolăniți pe forțele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Măzăriche pe licheni. Îți place cum sună?
"Sună a iarnă". Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpirația
S-ar fi prefăcut în măzăriche. "Parcă numai acolo!"
Emoția de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sunt polul opus nr.34.
(Așa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Suntem ca doi pinguini mergând stângaci prin zăpadă la
Poale de Polul nord. Pe ghețuș.
"Ba suntem ditamai iceberguri".
Alunecând unul în brațele celuilalt, încotoșmănați
În sentimente călduroase.
"Bine că ne-a apucat amorul iarna,
Avem încălzire centrală.
La vară, ar fi fost prea cald".
Ești o prezență luminoasă.
Chiar și în zăpadă, tot tu dai
Lumina.
Eu sunt primul (Și ultimul
nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresionează la tine
Calmul ochilor mari și calmul pielii -
Dacă pot spune astfel.
"Poți". Azi mâinile mele sunt foarte aspre.
Dar au și ele calmul lor. Ești ca o marmură
Care-a fost la mare astă-vară.
"Am fost". "Cu cine?". "Cu întreaga carieră".
Și sânii – sunt de tăiat respirația cu ei.
Eu sunt numai tăieturi.

poezie celebră de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 29 decembrie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Este bine să-ți faci iarna sanie și vara car?

Ește anotimpul rece, este ger, pe cer sunt nori
Stau văd cine mai trece, geamul are... "flori";
Trece parcă o căruță, nu o văd prea bine:
Este-o sanie, drăguță, dar nu văd și cine...

Ba, acum, văd deslușit, sania-i trasă de cai
Iar acum, s-a-nzepezit, și copiii fac, alai;
- Nene, nene, te-ajutăm... sania s-a-nțepenit
Eu zic ajutor să-ți dăm, toată noapte-a geruit?

Ies și eu iute afară, sunt copil, sunt curios
Acum gerul omoară, zăpadă multă-i pe jos;
Râd copiii, se distrează, caii tare se zmucesc
Neaua scârțâie, cedează, și copiii... se feresc.

Acum, sania, gonește, abia dac-o mai vedem:
Sania, parcă plutește, și veseli copii suntem;
- Ai ieșit și tu afară, vino ca să ne jucăm!
Tu n-ai mai ieșit de-aseară, și pe derdeluș ne dăm.

- Iarna asta e geroasă, mai-'nainte m-am sculat
Fac curat puțin prin casă, și când gros m-am îmbrăcat,
Am să vin și eu la joacă, îmi iau sania ce-a nouă
Care zic, c-o să vă placă, și v-o dăruiesc și vouă!

- Iute, te rugăm vii, vrem sania să-ți vedem!
Săniuș avem știi, copii mulți suntem;
Am văzut noi astă vară, tatăl tău ceva făcea
Nu prea ți-o vedem pe-afară, este îngropată-n nea?

- Ies imediat copii, și sania îmi vedeți:
Este faină, să te ții, nu trebuie -mpingeți,
Sania mi-e fermecată, singură fuge la vale
Iar când este răsturnată, voi, vă feriți din cale!

- Vai, ce sanie frumoasă, suie-te... să te-mpingem!
Astăzi nu venim acasă, fericiți tare suntem;
Râdem și ne-nveselim, pârtia îi pregătită
Avem sanie, fugim, zăpada, îi tăvălită.

*

Copil am fost, și-mi amintesc, de sania din lemn făcută
Aș vrea copil, să mai trăiesc: de două ori și-osută!
Rămasă este amintire, și pentru ... trăiesc
Iau virtuala mea gândire, frumos, s-o viersuiesc.

poezie de din Trăiri intense... (20 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu sunt eu fără tine

Mă pierd printre ruine
Nu-i nimeni m-aline
Vreau să-mi fie iar bine
Nu sunt eu făra tine.

Mă pierd printre stele
Sunt cu ochii la ele
Scriu gândurile mele
Numele-n ghilimele.

Te simt tot mai departe
Și zici că parcă arde
Toate clipele state
În zile adunate.

Mă-ngrijorez mai tare
Nu știu unde ești oare
Lipsa ta mă doare
Și simt că nu am stare

Mă pierd printre ruine
Nu-i nimeni m-aline
Vreau să mi fie iar bine
Nu sunt eu fată tine.

poezie de (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Mioara Drîmbu-CucuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Universul creat de zăpadă

Afară a început să ningă,
Pământul negru este îmbrăcat
De Regina Iarna
Ca un mândru împărat.

Ce frumos ea arată,
Parcă e un chip de fată.
Fulgii sunt niște îngeri din rai
Care vin să vadă chipul ei bălai.

Vântul bate fără încetare,
Spulberând totul în cale.
Gerul pe unde trece îngheață
Parcă tot e fără viață.

Afară ninge tot mai tare,
Se întinde covorul alb și moale
Peste câmpii, dealuri și ogoare.
Aceasta este iarna cea geroasă și mare.

poezie de (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă

1

Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Se prăbușesc din ceruri ca fiarele-nsetate
sfâșie pământul și vântul cum ne bate
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă?

Acum e clipa aia măreață, hai la luptă
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ți coapsa dulce,
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce -
Și luna de durere pare acuma suptă

Pe fruntea ta senină se sprijină pământul
Auzi cum se-ndârjesc și stelele, și vântul
Vrând parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc

Hai, sfâșie-mi cămașa și caută-mi o armă
Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi și mă sfarmă
De-aceea, minunato, candoarea ți-o cerșesc.

2

Se pregătesc copacii Înflorească iară
Din florile de gheață or să se nască miei
În visul tău cu fluturi cu tine să mă iei
Acum când vine iarna ca altă primăvară

Și ține-mă în brațe, tu ești așa fierbinte
Zâmbește-mi, nu sunt sigur, dar cred că mă iubești
Îți dau tot Universul cu struguri de dorești -
Cuvinte mai frumoase nu mai îmi trec prin minte

Tu ești plină de taine și mă îmbeți cu șoapte
Suntem atât de singuri noi doi în recea noapte
A început să ningă... și părul mi-a albit

Salcâmul de la stradă... cum scârție-amărâtul
Ce soartă tristă are. Nu l-a cuprins urâtul?
Trosnește de durere că nu este iubit.

poezie de
Adăugat de MadalinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 3 ianuarie 2017.
Distribuie

Eu sunt un fulg de zăpadă

Îmi ninge în suflet, iubite,
privește zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
și-ngheață lumina la geamuri.

Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai știi cine sunt?"

Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aștept la un ceai!"
..............................................................

În mine se-ascund zăpezi numărate
și ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog m-aștepți:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.

Fulg de zăpadă

Știi prima zăpadă,
Nu pare cadă,
Iar ei îmi urează "Crăciun fericit!"

Mă plimb prin ogradă,
Sperînd c-o să cadă,
Nimic nu contează... sunt dezamăgit!

Și gându-i o spadă,
nu o să cadă,
Un fulg de zăpadă,
Crăciunul vadă
Un câmp înverzit!

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Realitatea este relativă (poem postmodernist)

Văd cum pașii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.

Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuțită dată de absența zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat exist. Încerc să-mi amintesc.

Un nor își clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,

ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranță, sunt existenți.
Mai mult decât atât, copacii înțeleg de ce sunt existenți.

Ei așteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheață. Vreau pașii mei înapoi, așa precum

vreau să aud, din nou, cântecul care se cânta odinioară
în aceeași cafenea, chiar dacă mai am și acum o pată
de cafea pe pantof. Iau acel taxi, care nu mă poate duce

niciunde, dar șoferul știe conducă în prima ploaie,
care cade peste stratul de zăpadă. De fapt, această
zăpadă este existentă, până când este dizolvată de

ploaie. Eu pot fi existentă atâta timp cât nu mi-e frig
și această ploaie nu este nicidecum una tropicală,
iar eu n-am fost niciodată mai indiferentă ca acum.

Cineva sau ceva merge nestingherit drept înainte.
E corpul meu. E ceva, care nu are nici început și nici
sfârșit. Este mișcarea, care pierde caracteristica timpului.

Ploaia și zăpada au nevoie de timp pentru a dovedi
au personalitați similare și aparențe diferite. Timpul este
existent. Eu nu pot fi existentă într-un timp diferit. Eu nu pot
deveni existentă a doua oară.

poezie de din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar mă-ndepărtez de tine

Iar mă-ndepărtez de tine dinadins ca să te văd
Nerobită de puterea sufletului tău cel dus
Înapoi spre altă lume care-i pare mai a lui
Decât lumea-n care parcă din greșeală a fost pus.

Dar te văd tot mai aproape ca și cum eu însămi sunt
Despărțită doar de ochiul care mă privește rece
Undeva pe însăși calea nimănui dezvăluită
Unde sufletul tău parcă șade pregătit plece.

E desprins de trup și este mai frumos ca niciodată
L-aș desface din adâncuri să-l alin și să-l păzesc
Dar cum pot păzi eu, Doamne, răsuflarea ta cea sfântă
Care însuți ai desprins - o de pe ochiul său domnesc.

Mă rog deci să se întoarcă fără ură către tine
Dar când va să vin și eu să mă lași să-i dau ocol
Dacă nu ca o femeie ca un suflet care vine
La alt suflet ce-l așteaptă în tăcere trist și gol.

poezie de din Ardere de tot (1976)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 20.99 lei.

Unde?

Auzi cum șuieră prin frunze
Îngălbenite nostalgii
Plutind spre undeva, confuze?
Tu unde pleci? De unde vii?

A vieții toată frumusețe
E undeva, mai spre apus...,
Când toamnei eu îi dau binețe,
Tu unde ești? Unde te-ai dus?

Când vântu-n ramuri mai foșnește
Spunând povestea lui, șoptit,
Și frunza-n pom iar ruginește,
Tu unde ești? Unde-ai pornit?

E liniște și se aude
Doar frunza care s-a uscat,
Te caut, dar nu ești niciunde...,
Unde te-ai dus? Unde-ai plecat?

Sunt străzile tot mai pustii
Și vânturile tot mai reci,
În nopțile lungi și târzii
N-am să te-aștept, dacă mai pleci...

poezie de (16 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Hmmm... Te-aș ruga ieși din camera mea. Acum!
Lucian: Nu plec fără tine.
Lia: Mai întâi, trebuie să mă îmbrac.
Lucian: Grozav! Poate-ți dau o mână de ajutor.
Lia: Singurul ajutor pe care mi l-ai putea da în acest moment ar fi ieși mai repede din cameră.
Lucian: Ăsta ar vrea fie un ordin? Ce se întâmplă dacă n-am de gând să-i dau ascultare?
Lia: Luci, am spus pleci!
Lucian: Iar eu tocmai ți-am spus n-am de gând.
Lia: Bine. Atunci poți rămâne. Dar trebuie să-mi promiți că nu te vei mișca de pe scaunul pe care te-ai așezat.
Lucian: N-am de gând să-ți promit nimic.
Lia: Lucian, te-aș ruga rămâi la locul tău. Eu am să mă ridic.
Lucian: În cazul ăsta, am să mă ridic și eu.
Lia: Rămâi acolo unde ești!
Lucian: N-aș prea crede. Aș rămâne, dacă... Dar nu-ți pot garanta nimic, așa că mai bine tac.

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conflict interior

E tare gheața, știu - și nu ne este bine,
E tare gheața, știu - n-am ascultat de tine!
E frig acolo, știu – și este și-ntuneric,
Iar singurul câștig e că par mai puternic!
...
Dacă aș fi rămas copilul ce-l știai,
Sau, cel puțin, naiv - încă mă mai aveai...
Dar n-am rămas deloc, nici naiv, nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!

Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiți, numai momente dulci!
Nu-mi mai permit cred în nicio fericire -
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neștire!

Așa că, -nțelege și nu mai fi de gheață!
Lasă vină totul, cum ne e scris în viață...
Sau dacă nu, măcar, hai, să ne împăcăm
Și poate, cine știe, n-o să mai eșuăm!

poezie de din Începuturi (23 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar și iar

Fiori îmi scurg pe un portativ imaginar,
Numai al meu, fără de note, van.
Mă pierd în sunet printre unde, meloman
Și mă gândesc la tine, iar și iar.

Citesc cuvinte, de alții puse literar
Pe muzica cu note... Îs anotist!
Mă-mpânzesc lacrimi, că nu-s un artist...
Doar gândesc la tine, iar și iar.

Îmi scald privirea pe ecranul-far
Ce-mi pune-n fund de iris film;
Un altu-n care roluri ne lipim,
Când gândesc la tine, iar și iar.

Sunt pe un traseu, un lung, tot mai avar,
În mers ce nu mi-l vreau, obositor,
Când totul nu-i; rămâne numai dor
Și mă gândesc la tine, iar și iar.

poezie de (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Condițional

Gândesc.
Ar fi bine să-mi fii
De unde nu mi-e.
Să-mi aduni de unde scad
Și să-mi aprinzi din zbor
Ce sting...
Gândesc.
Aduc.
Ar fi simplu să-ți dau
De unde n-am.
Să-ți cânt de unde n-aud
Și să-ți strâng din suflet
Ce nu poți...
Aduc.

Simt.
Ar fi frumos vii
De unde nu mergi.
poți de unde nu vrei
Și să iubești din mine
Ce nu am.
Simt.

Chem.
Ar fi tu să strigi,
De unde nu vin,
Ar fi eu să strâng de unde nu ești
Și să iau din tine
Ce nu sunt.
Chem.

poezie de (21 mai 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colaje

E trist când spațiul te desparte,
Dar și mai trist când timp separă
Și nu se întoarce, cum o vară
Și nici cum pagina de-o carte...

Și aproape-i, doar puțin... departe!

De unde ai cuvânt pui
Suav, de dragoste spui,
Așa cum nu-i al nimănui
Și s-atârni inima de-un cui...

În fuga de-un vagon sunt gând,
Ce-ncerc să-l prind ca pe-o nălucă;
O fată blondă fremătând
Și nu pot tren s-opresc... S-o ducă.

Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea
Să te-am pe brațe, ca o floare,
Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea
Să-ți simt miresme amețitoare...

Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...
Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,
Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot
Legându-mi gând alături, cu inima-n complot!

poezie de (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omagiu

Există un loc în Univers
unde Soarele strălucește dublu:
exterior, interior...
unde orbul scrijelește în nisip
poemul frumosului
apărut din chinurile facerii,
unde cel ce nu aude
compune Simfonia a IX-a
spre a-i învăța pe ceilalți
asculte,
unde ghioceii se nasc
din fulgi de zăpadă
și înfloresc în inimi numite "dor",
un loc unde tot ce se cuprinde
are forma ta
proiectată pe modelul Spațiu-Timp
și acel loc este aici
pentru că tu exiști,
Femeie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteHans Christian Andersen

Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun și s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă și un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era țesută din mii și mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă și gingașă, dar era de gheață, de gheață sclipitoare, și totuși era vie; ochii îi străluceau ca două steluțe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap și a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băiețașul s-a speriat și s-a dat jos de pe scaun și i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.

Bebe ștrumf

Bebe ștrumf, micuț, modest
Am să-ți spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îți spun de bine...

Da, drag ștrumf, e despre tine.
Știu că acum citești atent,

Chiar dacă eu sunt absent.
Tu mă-nțelegi, nu ești oricine,
Ești un ștrumf, iar tu știi bine,

Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,

Iar acum eu nu glumesc. 

Îți mulțumesc știi s-ajuți,

Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,

Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,

Vreau știi tot ce gândesc.
Te admir că mă-nțelegi,

N-am crezut vrei -ncerci,

Sunt dificil, ciudat în toate,

Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special, 

Nu ciudat, și nici normal,

Aveai dreptate, ai zis bine,

... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îți mulțumesc,

M-ai învațat ceva firesc,

Mi-ai amintit ce am uitat:

ești un ștrumf adevărat.
Ți-am scris ce simt, nu am mințit,

M-am deschis, m-am străduit,

Am vrut știi de ce zâmbesc,

Am vrut știi tot ce gândesc.
Si știi destul de bine,
C-am scris numai pentru tine.
Iar ca mesaj de încheiere,
Hai pa-pa, la revedere.

poezie satirică de
Adăugat de Dacian NemeșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde provine obiceiul cu dăruirea mărțișoarelor la începutul lunii martie? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!