Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

* * *

S-a-ntors Vintilă din război,
nu mai era unul, erau doi,
când scriau se făceau trei,
probă pentru Berkeley,
mierea de un kil creștea
la o tonă și juma,
dar ce suflet mai avea
poetul Draculala,
mântulescu scriu istorii,
ce se uită cum cocorii,
nici romane, nici tu schițe,
pseudo-dada- lătrăițe,
generalul fără sculă-i
ca poetul zis și Bulă,
toată lumea bea vin Blau,
vineri curge Donner-Mau,
într-un bloc un câine ține
locul unei Kapuzine,
cezarian, augustitnian,
s-a născut un dalmațian
cu copite de argint
șlefuit de-un Wunderkind.
Viitorul aparține
cel cu scroturi foarte pline,
nimeni n-a greșit aici,
un govern de priculici,
Puck primește delegații
din vecine constelații,
răul nu devine bun,
ci din ce mai ce tutun.
Asta-i țara, ista-i omul,
a strigat, dar un" paltonul?
************************************
din imperiul iubirii apoase,
cu lacrimi sărate, cu gemete slabe,
găsește o cheie, iubito, un lacăt,
să facem memoria să se reclădească.
Auzi porumbeii, auzi și gorila,
sunt multe iubiri din Arhanghelsc în Cuba,
priviți balerine pe ghețuri de nichel,
să nu mai uităm copiii și tumba.

Ce tristă-i Traviatta, Parisul nu râde,
nu crede în lacrimi nici Moskva-ncercată,
când simți că nu-i nimeni să te mai iubească,
întoarce oglinda în suflet, încearcă.
Ridicoli actori într-o piesă uitată,
genunchii se-ndoaie și fluturi batista,
nu laudă și nu blestema propria-ți soartă,
întâia iubire persistă, există.
Întinse zăpezi și pulberi de oase
în tot universul cutreieră simțul,
citindu-l, privindu-l, destinul e-n toate,
măreț e-mpăratul, nebun este prințul.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Any Drăgoianu

Poetul nu este ghidul nefericiților

prin hățișurile iubirii
nu întinde mâna
nici orbilor
nici surzilor
fără suflet
însetați de asprimea cuvintelor

poetul macină absolutul
și fiecare particulă incandescentă
se așază pe degetele lui înfrigurate
de aici
exact din punctul acesta sublim
viața se scrie fără regret
și moartea la fel
pumnalul înfipt
pentru a nu știu câta oară
devine
clar
o necesitate

poetul nu este ghidul nefericiților
prin toate încrengăturile iubirii
și nici pansament ocazional
poetul are suflet
dacă nu știați
un suflet care și-a pierdut demnitatea
în fața unei singure iubiri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Hyperiubirea

Poetul s-a îndrăgostit de-o zână,
Avea poetul 88 de ani,
Iubirea nu este o glumă,
E amorală și nu costă bani.
Ebola a trecut pe-acolo,
Enola Gay a fost cândva ceva,
Eu scriu ceva cu aură creolă,
Tu nu mai ești nici cât un fulg de nea.
Eu nu mai sunt nimic fără de tine,
Cum nu mai e nici cerul fără sori,
Copiii au nevoie de titine,
Bătrânii - de fanfare și de flori.
Noi vom privi la poze luni și marțea,
Un veac va trece până-n miercuri, nu e bai,
Vom desena cu deștul cercuri-cercuri,
Joi nu vom ști de suntem trei sau doi.
De vineri nu vom mai fi tineri,
De sâmbătă se-amână orice post,
Duminică și prostul e un geniu,,
Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.

poezie de
Adăugat de Cu lacrimiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de țărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârșit,
ex nihilo nihil, poemul
se naște din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânța din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate ști.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu sunt poetul abisal

Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer
și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,
nu-s fascinat de-un fond obscur,
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,
nici moartea nu-mi este iubită,
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,
dar ești poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,
un semen de al meu, nu fac infarct,
scriu cum respir, când nu mai scriu,
duceți-mă la Morgă pe ascuns,
sunt Hyde și Jeckill, scriu, nu scriu,
astfel eu supraviețuiesc, nebun sau limpede
ca apa de izvor.
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,
Viața, ca florile-n crâng, se duse ca Orbul,
Ce să-nțelegem și cum? Duminică a împăcării,
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,
Mările, drogul, poem, visul Nirvanei,
bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei.
Se făcea mările au secat,
Umblam în gigantice cratere,
Mă priveai cu alți ochi,
Eu mă scufundam în nisipul marin,
Un picior, un braț, un obraz,
jumătate eram afară,
tu străluceai nemiloasă,
apoi apele s-au așezat.
Părintele meu, ești de mult în pământ,
Eu mă mai caut în scris și în gând,
Eu te aud, noaptea, în vis,
Iar prin uitare nu te-am ucis.
Nu știu pe unde ne-om întâlni,
Nu cred în rai sau în iad, suntem vii,
Oamenii urcă, urcă mereu,
O înălțare spre Dumnezeu.
Tot ce-ai greșit, greșit-am și eu,
Dar mă înalț la Dumnezeu,
Vin generații, mă-ngroapă încet,
Ei vor greși, cum și eu mai greșesc.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Eu sunt nebun

Eu sunt nebun...
Ci ei sunt și deștepți, și tineri
Cândva am fost ei și eu
Maximalist
Am fost, ci voi le mai spun
n-am știut până mai ieri -
O zi de vineri -
sunt tâmpit
sunt bolnav
sunt idealist
sunt nebun
sunt un nimeni...

Și sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Și sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Și sunt tâmpit
Pentru versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
Și sunt bolnav
Căci numai oamenii bolnavi
În loc de pană
Țin în mâni lopata
Și scriu cu ea
Cu pana-și săpa groapa...
Și sunt idealist pentru că cred
Că viața e iubire.
Pe când ei știu, din fașă, un secret
Că-i numai amăgire.
Și nimeni sunt pentru că sunt nebun
Și gata.

Eu sunt nebun
O, cât am așteptat această zi
Din tot șiragul meu de zile perindate
Când în sfârșit eu auzii
nu-s că ei, nici nu voi fi
sunt nebun.
sunt nebun
Și gata...

poezie de (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mereu mai bun

Și păsările îi mâncau din palmă,
Iar el era nefericit,
Din slăvi se auzi o salvă,
Iubita lui l-apărăsit.
Ce știu despre iubiri colunii?
Nevinovați, tăcuți, firavi,
Ei sunt exemplu pentru unii,
Nu-ntreabă, ei nu sunt prea gravi.
Firească-i și nefericirea,
Firesc e și poemul meu,
Trăiești o clipă nemurirea,
ți-o dăruiește Dumnezeu.

PS. Moartea e singurul subiect de care se râde mai puțin.
Îngâmfarea nu aparține numai autorului, uneori cititorul îl întrece.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

La început de lume

Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.

Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic numai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic numai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.

Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.

Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic numai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic numai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.

cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de (2019)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anamaria Iliescu

TRĂIRI DE SUFLET...

Sufletul când aici, in lumea noastra apare
Dintr-un Suflet Mare, plin de iubire se naste
Și, cândva, în Lumina Iubirii va si dispare
Când va auzi a Cerului chemare.

Pana atunci întrupat în Om trăiește
Cu singurătatea convietuieste
Cu nenumărate încercări se întâlnește
Pe unele le ocolește, pe altele
drept în piept El le primește

Intre nesiguranță și speranță călătorește,
Vise împlinite și fericire își dorește,
Planuri multe - și construiește
Dar și suferințe și regrete,
bucurii și iar tristețe
Deseori pe drum găsește

Când sentimente pure în tenebre investește
Sau, pe cine n-ar trebui, iubeste
Lacrimi varsă și tot plânge
Inima-i arde și se frange
Dezamăgirile în amintiri amare și le strânge

Dar, in dezamagiri se și caleste
De sentimentele risipite se căiește
Apoi, poate, iar greșește
Când adevărată Iubire o ocolește
Pentru ca în sinceritate nu mai crede....

Si atunci se mută într-o Păpădie,
Păpădia o leagana toata-n vise
Puful sau in lumea larga o trimite
Sa devina mii de aripi de Iubire
Iar Sufletul pribeag din nou spere

Poate cineva Păpădia o va prinde
În inimă cu iubire o va tine,
Și o va transforma într-un Suflet scăldat
În Lumină și adâncă Fericire....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Never

Nu mai era sigur pe nimic,
numai creierul îi lucra febril.
Mai febril ca niciodată.
Îi trimitea ghirlande de metafore,
fragmente de marmură, diamant,
iar ea tăcea ca un sfinx.
"Un sfinx trebuie spart,
vedem ce este înăuntru".
Se gândea el.
Dar distanța ca și timpul
ca și indiferența ucid sentimentele
cum mor păsările în zborul lor spre sud,
prinse de un vânt rece.
A plecat, cu o carte de un învățat chinez,
în munții Tibetului, s-a ras în cap,
cum făcuse în primul an de facultate,
când și-a pierdut prima iubire,
a dispărut.
Ea s-a prefăcut într-un corb negru
și în fiecare noapte rostește clar, răspicat,
ca în celebrul poem al lui Poe.." Nevermore."

E mai bine să te afli printre persecutați,
decât printre persecutori,
dar și mai bine este să nu te afli
nici aici, nici dincoace.

În cer nu există umor,
zice Mark Twain.
Bate-mă, dar lasă-mă râd,
adaugă Moliere, din cealaltă parte a cimitirului.

Unde nu sunt dușmani,
nu este victorie, spunea Balzac,
dar nici unde nu sunt prieteni
nu este victorie, adăuga un om hâtru.

Când te sărută un ipocrit, numără-ți dinții.

Îngeri cu aripi strivite de sfere,
râuri care sunt înmormântate,
piatra lovită de copite,
o dragoste neterminată ne apasă,
uneori pământul este mai curat decât cerul.

Eu scriu tragedii, spune Dionisos. Cine îl crede?

Omenirea seamănă cu ursul fugărit de foame din pădure.

Așa am rămas după pierdutele iubiri.
Nemișcat. Pentru cât timp?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...

Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...

Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici

Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...

Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care știe...

Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de
Adăugat de Natasa RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Birtașul

Birtașul nu mai avea camere de oferit nici beutură
În ce sat m-am rătăcit, o fi un castel pe aici?
Un telefon sări din suport și strig㠖 anul nou.
Sunt prea timid răspund.
Pe sobă zăcea un bătrân, nu se știe cine deschisese.
De nu vă place, luăm altă sanie.
Unde sunt aparatele, astea sunt vechi.
Dacă eu sunt Josef, tu ești Kio.
Barnabas apăru cu un jurnal vechi din 2050.
Frieda e logodnica mea, dar ți-o pot împrumuta.
Bendemann aștepta scrisori din Rusia, nu-l interesa Frieda.
Pe un colț de masă, Gregor scria versuri.
Din greșeală, Frieda îi reteză capul.
N-a observat nimeni, Gregor continua scrie.
Oricum nu le citea nimeni. Frieda nu se mai scuză, era inutil.
Marea surpriză a serii abia sosise.
S-au repezit toți vadă, dar cum intra unul în cabina întunecată
Nu mai ieșea nimeni.
Nici autorul nu băgă de seamă.
Cifra 11 deveni 1, apoi fu anunțat Anul Nou.
Ce chestie, singur reporterul observă că nu este ceva în regulă,
Se gândea cum să relateze faptele.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mie îndeobște îmi place hârjoana, nu bătaia

De pe un balcon s-a aruncat în gol,
n-a văzut nimeni isprava,
dar nici n-a murit.
A rămas cu handicap fizic de parcă nu-l avea mintal,
dar s-a vindecat de cel mintal
și vrea trăiască.
Ce absurditate mai e și asta,
nimeni nu știe nici chiar handicapatul.

Doamne îmi zic chiar dacă grădina ta e mare
are și buruieni cât cuprinde,
flori, unele chiar carnivore
și tot ce ne trebuie pentru a trăi în pace,
dar pacea nu e întotdeauna de găsit.

Mie îndeobște îmi place hârjoana, nu bătaia
celor cu mințile întunecate,
ăștia sunt niște animale de luptă
pentru nimicul din ei
și mereu vor bată, ori omoare pe cineva fără motiv,
de fapt nu știu de ce,
unii zic din prostie, dar prostia nu e obligatoriu agresivă,
e de multe ori simpatică și naivă,
răul e făcut din greșală și nu predeterminat.

Dumnezeu îi știe pe indivizi
și ce le poate capul,
dar nu intervine,
îi lasă vadă dacă le pare rău și se căiesc
pentru ai chema la iertare.

De cele mai multe ori nu vin
apoi Dumnezeu se supără și varsă lacrimi pentru nevinovați,
pe restul îi cheamă la judecata aspră.

poezie de (23 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărțit,
A murit poetul cel mai iubit!

Și toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Cherie

Iubirea este cea mai proastă investiție,
Pui la bătaie o inimă, primești o invitație la Primărie,
Pui un suflet, acolo, ai un bilet gratis,
Pierzi totul, casă, liniște, mal, te îneci,
Ești un Titanic în miniatură,
Am visat într-o noapte
Că eram câine, te-adulmecam
Ca pe o pâine, erai proaspătă, caldă
și primitoare, ce vrăji mi-ai făcut,
ești vrăjitoare?
Te aud cum răspunzi cu o voce de prunc,
Am vrut cândva de pe bloc să m-arunc,
Nu era nimeni, nici nu visam,
Din Lună tu îmi zâmbeai. Eu lătram.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Poetul este un om

Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu știe exact ce va urma, el scrie și nu știe
se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înțelege, îi iartă prostiile,
Cum și noi iertăm greșiților noștri,
Poetul iubește aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boșorog, cum îl numește
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ții zece ani la pârnaie,
Iubiți poeții și vă veți iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreți, îl iertați,
Mai face și măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om și de înger.
Așa cred.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Timpul trece greu

Timpul trece greu,
Venit mors velociter,
Invers, Zebedeu,,
Tu le auzi vocile?
Extreminator,
Îngerul ce vine,
Unu-i visător,
Altul face crime,
Eu vorbesc de viață,
Nu din cărți, ceasloave,,
Nu fac garagață,
Chestiile sunt grave,
Confesiuni, discuții,,
Planuri misterioase,
Teroriști, micuții
Ne omoară-n case,
Au antecedente,
Fură și avioane,
Orele-s prea lente,
Morțile-s banale.
Puterile sunt pe sfârșite
precum e soarele într-un decembrie cafeniu
e prea firavă creatura Ta, Divine
abia respir și totuși încă-s viu
mai sunt flămând, mai am în ochi lumină
mai este ziua care va veni
m-am despărțit de multe, dar cu tine
viața mea, abia m-am obinuit
mai vine o zi, o oră, o minune
poemul meu oricând o poate spune.
Aici voi îngropa eu o iubire
de care nimeni n-are știre".
Am orbit, dar nu am cerut ajutor,
visam frumos ca un cocor,
dimineața îmi cumpăram pâinea
cea de toate zilele,
veneam casă, mă închideam
și întorceam filele cărților
știute pe dinafară,
uneori un vecin mă chema pe scară,
-mii povestească tot felul de nimicuri,
îi răbdam orice ticuri,
"Vezi ce faci, o să fie bine",
îi spuneam,
am murit într-o vineri,
mă chema Homer
și totul s-a petrecut ieri.
Zilnic am lucrat la această navă,
a fost cândva o epavă
căzută din Cosmos,
din Calea Lactee,
cum decad îngerii într- femeie,
astfel tinerețea mea s-a dus,
"Se spune ai construit
ceva mai redus, ceva mai simplu,
dar va zbura?",
mă întrebau cei din urma mea.
Când a fost gata,
s-au mirat toți,
nava mea nu avea roți,
nici aripi și nici nu avea motor,
nava mea pentru zbor interior.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Admirăm

Îl admirăm pe domnul Lear, poetul, nu pe rege,
Cam turbulent părea, din el ceva se va alege,
Are urechi și mâini și ochi, citește, cântă, zboară,
El s-a luptat cu mari furtuni, cu vântul prins în moară,
Visează revoluții noi, bea vinul doar cu zeii,
Când nu găsește un leu mort, se joacă și cu mieii,
Dar cineva l-a cam turnat, fu dus la un ospiciu,
s-a sinucis pe drum, de ce? Din drag de doamna Liciu.
I-au scris o biografie, ah, nu amintea de Shakespeare,
Pentru domnul Lear era un fel de arhitector.
*****************************************
Ziua-i masivă, albă și rece,
Ca un colegiu pentru colege,
Numai iubita, doar ea se zărește
Într-o oglindă ca ochiul de pește.
Trece cu trenul omul cu trenciul
Luat pe-o hârtie de treisprezece,
Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece și albă,
Numai iubita, subțire, înaltă
Este. Iar eu sunt pe lumea cealaltă.
**************************************
Un om fost sac, fost rac, avataruri,
se ruga la altcineva, nimic nemuritor,
dar sâmburul luminii? Pe când eram ființă,
am îndrăgit poeme, am dat pe la științe,
ceva demoniac se strecura uneori, palori, spaime,
deh, ca la orice dihanie, dar natura mă sfătuia fiu cuminte,
greu, și azi este greu, râde criticul -balon, ca și cel cocârjat,
iartă-mă, Doamne, semeni suntem, greșelile ne bântuie,
ne-vântul e, mușchi de argint, suflet aur, pământule,
când ne vei primi? Nici fericire, nici nenorocirea
nu sunt veșnice, doar sfeșnice, în viața mea,
ca într-un super-mall au fost mulți oameni,
multe surprize și brânzeturi, zaiafeturi,
dar tangoul morții nu l-am dansat, nu-l știu,
cred cineva drag mă așteaptă dincolo,
știu.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sinceritate absolută

E trist când spui orice om
Este înlocuibil,
Nici despre stele să nu vorbești astfel,
E trist când refuzi mâna unui prieten,
Mai bine îl pui la zid și-l execuți,
E trist când te afli în război cu lumea,
Nici câinii comunitari nu cunosc acest război,
Eu scriu aici fără floricele de stil,
Doar desenez o inimă
și nu aștept nici un transplant.

Înțelepciunea și lașitatea nu sunt rude,
Diavole, îți propun un pact,
sufletul meu pentru încă o viață,
știu, Faust dorea și el așa ceva,
dar eu sunt frate cu Prometeu,
cred am caut o altă cale.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Săpături

La Parc se auzi cum că pădurea
E cârmuită oarecum aiurea,
pe augusta Leului retină
S-a instalat o pată de rutină.
Știrea n-a rămas fără ecou,
Ci, pentru-a instala un spirit nou,
O linie mai dreaptă și mai clară,
Pe Cârtiță adjunct o instalară.

Cei doi se aliară de minune,
Promiseră pădurii lucruri bune...
E drept, mai retezară din suișuri,
Mai stinseră ceva din luminișuri
Și sărbători parcă erau mai dese
Și șefii se pupau pe la succese...
Până-ntr-o zi, când scaunul cel mare
Se răsturnă așa de brusc și tare,
Că bietul Leu, și neatent săracul
Se duse până-n văii de-a berbeleacul
Se mai târî cu gând ias-afară,
Dar nu găsi nici propte și nici scară,
Iar când anchetă fu fie
Sub scaun s-a găsit o galerie.

Și-ar fi zis Leul - regele "defunct"
"Așa-i când ți se pune o cârtiță adjunct".

poezie de (1999)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bazarul occidental

ONE
Roșul e fată, albastrul - șofer,
Alb este îngerul care ne lugeră,
Are-un hanger, ceafa de fier,
Imperiul se duce precum o scândură.
Herzog- portar la ASTORIA-MORIA,
Astfel se scrie istoria-gloria,
Unde nu-i nimeni, nici moarte nu este,
Stai în genunchi și citește Aveste.
Nimic nu se poate certifica,
Marea durere, moartea cuiva,
Totul e-n basme lacrimogene,
O, Imogene, o, Magdalene,
Ce fericire, ce scumpă lacrimă,
viața de dincolo, fără de cratimă,
harnic lucrează sluga lui Nietzsche,
frate, cumnat sau amant Berenicei.

TWO
O tragedie greacă se petrece
Pe strada Străduinței –zece,
Privilegiat e doar un câine de pripas,
Pe nume Augustin Augias.
În Occident altfel s-ar fi condus
Ancheta, e de presupus,
De la un pumn memoria lucrează
Ca un motan cu coadă și fofează,
Refuzul hegelian nu se discută,
Fă, Antigonă, las-o mai măruntă,
E improbabil să se moară din senin,
Nici micii nu erau, nici vin,
cum poți scrii anchete-n gălăgie?
Eu mă retrag într-un depozit de hârtie,
Acolo se va naște Epopeea,
De nu, o iau nevastă pe miss Bea
Ori pe Popeea, pe oricine, femeia
E frumoasă ca străbuna Gea.
De Eva nu mai spun nimic,
Am fost și sunt un șturlubatic străbunic.

THREE
Ce ne mai scrie nou poetul mm?
El încă mai trăiește, mai respiră,
deși-ntâlnește clasici-democratici
care-l întreabă simplu- ce faci nene?
Minuni, coincidențe, intuiții
se află peste tot, în orice minte,
că de la Moise până azi, nu știu nici sciții
cine-i Păstorul, cine e Arvinte.
Pământul e o lubeniță moale,
cuvântul dor e tot intraductibil,
s-au risipit prietenii și fiii,
o nouă lume scrie alte biblii.
Iar Dumnezeu e-o tastă în computer,
se nasc copii și clone pe rețea,
ce ar voi scrie nou poeții?
Un nou născut, citindu-ne, râdea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce să scriu într-un eseu despre dorul meu de școală? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!