Dorința de-a fi fericiți o clipă
Răutatea, ranchiuna și minciuna
Sunt Sahara noastră din străbuni,
Fericirea-i firul de nisip dosit
În ochii șarpelui ascuns în mărăcini.
Neprețuit în rame-i orizontul,
Pașii noștri îngenunchind vertebre
Caută liniștea promisă de divin,
Dar ne duc în umbrele tenebre.
De pretutindeni adunăm speranță
În sudoarea frunții de griji încrețită,
La poarta universului stă moartea,
Cu măru-i otrăvit ne bagă în ispită.
Pătrundem iarăși în imensa Sahară,
Cu ciurul sufletului și-al lacrimii sortăm
Dorința de-a fi fericiți o clipă
Și de-o găsim, pe loc, de ea uităm!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre suflet
- poezii despre răutate
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre fericire
Citate similare
Noi, pelerini ai deșertului
noi, pelerini ai deșertului
cu trupuri tremurând în contururi
umbrele ne preced în mersul pustiitor
în veghea lui difuză
e însetat deșertul
orizontul e atât de aproape
orizontul e pretutindeni
orizontul setei
noi, pelerinii deșertului
- orizontul setei ne cheamă -
ecourile preced vocile noastre uscate
umbrele se reîntorc mereu
ecou-haos care se întoarce pe propriile urme
lumina se concentrează
șterge umbrele
vocile se concentrează
ștergând ecourile
rămân
ecoul luminii
umbra vocii
imensa vocala atonă - deșert
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre deșert, citate de Marlena Braester despre deșert, poezii despre voce sau poezii despre pelerinaj
Liniștea fără de stare
Liniștea-i înălțătoare
Cât ne-nveselim sub soare,
Cât udăm la rădăcină
Orice clipă cu lumină
Găsind sensul ei curat
Prin credințele din sat,
Puse-n crucea învechită
Fără urme de ispită.
Aduc din iubiri iubire,
Clipe lungi de fericire,
Tu vopsești cu-ndemânare
Liniștea fără de stare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sat, poezii despre curățenie, poezii despre cruce sau poezii despre Soare
Molia cuvintelor
În sertarul limbii
Oamenii înlătură molia cuvintelor,
Îi șterg urmele
Și intră în regatul
Dansului de palme.
Pe tavanul frunții
Se lasă întunericul,
Se declară prietenii nocturne,
Se conversează
Facebook-cian:
K vb etc
Unul din cinci se asfixiază
Ca un berber
Într-o Sahară
Ascunsă cu capul
În propriu-i nisip.
Caut substanța necesară
Să anihilez molia vorbelor.
Pliciul judecății
Vine brodând
Escu-ri
În convingerea
Dovezilor societății
Gata să accepte
Cădere în nimic
Pentru o molie
Ce se îngrașă
Din sângele
Propriei nedumeriri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sânge, poezii despre prietenie, poezii despre noapte, poezii despre monarhie, poezii despre dans sau poezii despre cuvinte
Setea de lumină și credință
În Săptămâna Mare-a Paștelui
Ne adunăm cu gândul în Hristos
În mânăstiri, biserici, orișiunde
Izvorul de credință e frumos.
Ne adunăm ca frunzele în pom
Punând lumina soarelui în roade,
Ca pasărea la cuibul ei rotund
Când se întoarce din tărâmuri calde.
Ne adunăm cu dorul la izvorul
Cu valuri limpezi de pură credință,
Setoși de-a înălța prin osanale
Domnului un gest de pocăință.
Ne adunăm în Săptămâna Mare
În pragul Sfintei, Marii Sărbători,
Purificându-ne și sufletul, și trupul,
Împodobim altarele cu flori.
Și, Doamne, iartă-mi îndrăzneala:
De-a aduna din lume, ca un mag,
Femeia care are ochi de stele
Pentru-ai dărui iubirea mea cu drag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre sărbători, poezii despre săptămâni, poezii despre stele sau poezii despre sfinți
Vecie
În odăița îngustă a trupului
Mama numără inelele
Copacului.
Cu lațul privirii
Prinde curioșii
Care urcă
Sau coboară.
Eu sunt prins
În nodul de susținere,
Acolo, unde sângele
Își murmură
Continuitatea.
În odăița încrețită a trupului
Sudoarea mamei
Macină vecia.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre copaci
Mare, Nisip
Mare, Nisip, Mare
toate legate prin fulgul auriu
al vieții!
Nisipul legat de mare
prin firul nevăzut al algei
Marea legată de Nisip
prin șnurul de aur al iubirii
pentru Ninfă,
Soarele legat de Nisip
prin firul puterii energiilor
Soarele legat de Mare
prin firul puterii vieții,
toate legate de-un fir invizibil
ce plutește-n pântecul Universului!
totul se repetă oriunde în lume
totul este legat de apă și Soare, de viață.
omul alege Marea, Apa, Soarele
sau alege moartea, sau a ales moartea?
unii așteaptă răsăritul
cu speranța vie a destinului!
curg apele, nisipurile și Soarele
peste noaptea tristă în infinit
și peste viața omului
Constructorul, Universurilor a modelat Terra
după dorința sa
Respect și prețuire Constructorului-Arhitect
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre tristețe, poezii despre respect, poezii despre infinit sau poezii despre energie
În spațiul unde sunt canalii
Pășim cu-nsuflețite vise
Cu iz de rouă pusă-n clipă,
Ca să zburăm în cerul falnic
Cu sufletul sub o aripă.
Din inimă, roiuri de fluturi
În ochii tăi caută zborul,
În mine crește pofticios
Dorința ce aprinde dorul.
În spațiul nostru de căldură
Ne sărutăm fără măsură,
Ca semn de dăruire-mi pui
Arătătorul tău pe gură.
Sunt vertical, țin fruntea-n soare,
Sunt ca stejarul-ngemănat
Cu fericirea-ți radiantă,
Te strâng la piept și mă simt beat.
Cădem în valsul nemuririi,
Două statui ce se topesc
În spațiul unde sunt canalii,
Dar ce contează, te iubesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre vals
- poezii despre sărut
- poezii despre sculptură
- poezii despre rouă
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îmi vindec spinii ce m-au omenit
Rătăcit în anotimpuri nesfârșite
Pașii mei tresaltă treptele uitării,
Gândurile plutesc în amintire
Și munții se privesc în clarul mării.
Noiane de izvoare curg din cer
Cu dorul veșniciei din tămâie,
Ferestrele iubirii se închid ușor
Și-n umbra lor sunt doar o poezie.
Fulgerători, albaștri-s ochii care
Mă lasă să mă-nchin la un stejar,
În scoarța lui stă sângele rodirii,
Mă mai visez vânjos și temerar?
Acum îmi lămuresc propria clipă,
Îmi vindec spinii ce m-au omenit
Și-n candela în vânturi cocoțată
Aprind mucu-i mic, nisip desțelenit!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre stejari, poezii despre poezie sau poezii despre munți
Cernutul de stele
Unii șlefuiesc stele în singurătatea lor,
Cerul le întinde aripi pentru lungul zbor,
Viața cu săruturi îi primește-n larg
Unde orizontul e-n ochii celui drag.
Fără griji sunt, Doamne, doar o clipă,
Cât iubirea lor, e sub a Ta aripă,
Doresc tristețea să fie-ngenuncheată,
Să fie arsă pe-o nedefinită roată.
Să explodeze în marea lor iubire,
Săruturi, strânsu-n brațe, multa fericire,
Iar la despărțire, în dureros mister,
Să cearnă împreună stelele din cer!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre singurătate sau poezii despre durere
Iubirea greu de modelat
Întunericul face plajă între visele mele,
Pe țărmul somnului călăresc un poem,
Număr pașii scăldați în lumina furată
De-o aripă-necată în negru blestem.
Picioarele primăverii miroase a rouă
În scoarța copacilor tânguie vântul,
Ochii mei curăță soarele de albeața
Agoniei ce sfâșie pe tăcute cuvântul.
Mi-am pierdut liniștea în brațele tale,
Frumoaso, epuizată-n adâncul infinit
Încât alerg cu gândul râvnindu-te o clipă
În anotimpul vieții copt pentru iubit.
Aerul bâlbâie în încercarea noastră,
Visez că fac plajă aievea cu tine în pat,
Mă cațăr de speranța să-nving aparența
Germinând în iubirea greu de modelat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre somn sau poezii despre primăvară
Lacrimi în palme crăpate
Mama sădește lacrimi în palmele-i crăpate,
Din ele cresc cuvinte cu vertebre sparte...
Bazaltul albastru din munți se cerne-n nisip,
Dorul de mamă se vinde-n icoane, ca chip...
Sfinții din noi mor departe de țară, departe,
Tricolorul rămâne în suflet, în pagini de carte...
În sângele fierbinte cresc doruri făr' măsură,
Se-ntoarce orizontul pe-a munților curbură...
La concertul durerii asist cu vertebrele sparte,
Mama sădește lacrimi în palmele-i crăpate...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre icoane
Dor
Dorul de-a dori dorința
Este de-a doini doinirea
Unde Domnul ne croiește
Prin iubire omenirea.
Dorul de-a mări mărirea
Și iubirea întru toate
Este mireasma plăcerii
De la naștere la moarte.
Adu-ne, Doamne, credința,
Adu-ne, Doamne, speranță
Să dorim dorul dorinței
De-a doini întreaga viață!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre plăcere sau poezii despre naștere
Clepsidra tăcerii
Gândul se luminează
În poalele visului
Când magma oaselor fierbe
În vulcanul sufletului.
Iartă-mă, de o mie de ori!
Am încurcat florile vieții,
Stelele m-au călăuzit
În lumi neașteptate.
Gândul meu se va lumina
Când tu vei netezi verbul
Cu gesturi alcătuite
Pe marginea de zbor a aripii.
Inima este cerul încercării
În parcelele visului
Ce întâlnesc ochii noștri
În două picături de nisip
Din clepsidra tăcerii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani sau poezii despre verb
Ceva din mine caută ceva
Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred și de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre secunde sau poezii despre religie
Mă închin
Mă închin celui
Ce a smuls poarta
Limbii române
Din sârma ghimpată
A răsăritului.
Mă închin celui
Ce a pus oasele
În formă de cruce
La biserica
Construită peste
Moșia de morminte.
Mă închin celui
Ce-a știut să limpezească
Izvorul lacrimii
Cu bucuria
De-a uni frații
În furtuna sângelui
Limbii române.
Mă închin ție
Popor răsărit
Din flori
De sârmă ghimpată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre limba română, poezii despre flori, poezii despre bucurie, poezii despre biserică sau poezii despre România
"Doamnă, sunteți inginer prin sudoarea frunții sau din noaptea nunții?" fusese întrebată tranșant. I se răspunse la obiect: "Prin sudoarea frunții din noaptea nunții?!"
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre nuntă, aforisme despre noapte sau aforisme despre ingineri
Viața ca firul de iarbă
Viața trece ca firul de iarbă prin ac.
După ce trece, pune în ștreang
Propria moarte.
Moartea vrea să scape oricum
Din fluierul sângelui.
Nu se mai poate rotunji.
Îngenunchează,
Duhnește a umbră.
Viața trece firul de iarbă
Mai departe
Numărând ștreangurile crude!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Latențele ce mor
În fiecare zi,
același ritm impus,
preexistent,
aceleași gări în care nu mai ajunge niciun tren,
când neștiute latențe palpită pretutindeni:
întrebări latente tremură în ochi și pe buze,
cântări latente înoată în ape tulburi,
drumuri latente așteaptă răbdătoare,
ascunse după ceața sau după întunericul privirii.
Cum fiecare fir de nisip ascunde-n el o perlă,
dar nu găsește drumul spre scoică
și zboară în vânt steril,
făcând doar dune,
nisipuri mișcătoare
sau castele de nisip,
așa și viața noastră merge pe-un drum bătătorit,
cu frici, cu mari neliniști
ce cresc în noi și cresc,
fără s-audă, să simtă, să știe
latențele ce mor.
Te-ntrebi
ce sevă să alegi din toate sevele latente?
Spre care răsărit să deschizi ochii
din toate răsăriturile latente?
Ce viață să trăiești din viețile latente
tăcute, răbdătoare,
sau pline de dorința de-a exista sub soare?
Răspunsul e în tine,
în inima care așteaptă cuminte
să-ți crească perla
din firul de nisip rătăcitor ce ești.
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perle, poezii despre creștere, poezii despre înot sau poezii despre trenuri
Fericiți cei îl au pe Bunul Dumnezeu și Iisus Hristos în sufletele lor.
Fericiți cei iubesc natura.
Fericiți cei ce iubesc lumina.
Fericiți cei ce te îndruma spre înțelepciune.
Fericiți cei ce te fac sa conștientizezi adevărul.
Fericiți cei ce iubesc florile.
Fericiți cei ce iubesc animalele.
Fericiți cei ce iubesc cerul.
Fericiți cei ce iubesc iarba.
Fericiți cei ce iubesc soarele.
Fericiți cei ce își iubesc familia.
Fericiți cei ce își iubesc copiii.
Fericiți cei ce iubesc muzica.
Fericiți cei ce iubesc arta.
Fericiți cei ce iubesc literatura.
Fericiți cei ce iubesc înțelepciunea.
Fericiți cei ce iubesc viața.
Fericiți ce ce iubesc universul.
Fericiți cei ce iubesc planetele și stelele.
Fericiți cei ce își iubesc aproapele.
Fericiți cei ce iubesc detaliile.
Fericiți cei ce caută infinitul.
Fericiți cei ce caută absolutul.
Fericiți cei ce caută iubirea altruistă.
Fericiți cei ce caută sensul vieții.
Cînepă Ștefan în Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre lumină, citate despre creștinism, citate despre Iisus Hristos, citate despre zoologie, citate despre suflet, citate despre stele, citate despre sensul vieții sau citate despre religie
Tablou de Iarna
Lăsăm în urmă toamna cu ale ei culori,
Ruginiul viilor, galbenul frunzelor, focul fagului
Și ploaia parfumată ce aerul respiră.
Pașii noștri pe alei se duc, se duc precum frunzele de nuc.
Ca-ntr-o magie, la bacheta ei, bruma se așterne și
Deodat, copacii rămân goi, săraci,
Obosiți și întristați de tot ce li se-ntamplă,
Un strop de tihnă parcă își doresc.
Dar, ea, Natura, o noua haină mbracă
Și ale noastre visuri zboară iară,
Se înaltă spre porțile plumburii ale cerului,
O adiere rece inundă al nostru suflet.
Ninge, steluțe mii zglobiu dansează,
Se-așterne neaua cât se vede-n zare.
Un fulg ușor în palma mea se stinge.
Flori de gheață, geometrice, în forme mii,
Strălucesc pe ochiuri de ferestre.
Țurțuri atânând la streșini stau să cadă
Și în picuri se topesc la văzul lui, al Soarelui.
Pomii împodobiți în straie țesute-n fire albe,
Vestesc recolta, pentru anul care vine,
Obiceiuri pe care de la străbuni le știm.
Liniștea, iertarea și -mpăcarea se coboară peste noi,
Ca sfântul duh la sfânta lui treime.
Decor de vis și de poveste albul și negru împletește.
Totul este-o simfonie și clapele sufletului nasc armonii.
In lumea ta, a florilor de gheață, noi regăsim iubirea,
Mai buni, mai darnici suntem și generoși devenim.
Un cor magic se aude colindând a noastra casă,
Cu el purtând acel mesaj divin, "O ce veste minunată"
Și-n noaptea undrei spre gerar, anul se-noiește, când,
Speranțe și dorințe multe curg în miez de noapte.
Să privim încrezători la orizontul fără de sfârșit
Și fericiți să -mpărtășim străbuna noastră urare,
" La mai multi ani sănătoși și buni! "
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recoltă, poezii despre generozitate, poezii despre frunze sau poezii despre flori de gheață