Splen
Pășeam, tăcut, prin publica grădină,
Cu umbra furișată, pe urma melei sorți
Agățătoare iederi zideau neauzite,
Peisaje ațipite, cu lacăte la porți.
Vechi amintiri mă devorau flămânde
Și auzeam cum pulsul îmi bate în urechi,
Precum răsfrânte seve, spre frunzele bătrâne
Le urcă prin artere, platanii neperechi
Și parcă te zăream la capătul aleii,
Subțire ca un vis, din candeli fumegând
Și parcă mă chemai, strigându-mă pe nume
O clipă doar, statuie, prin ierburi levitând.
Treceam printre felii de lună despicată,
Ca o geneză verde, printr-un noian de ani,
Purtând același nume, cu buzele crăpate,
Să-mi reazem nostalgia pe umeri de platani.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2007)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre sculptură
- poezii despre puls
- poezii despre peisaje
- poezii despre frunze
Citate similare
Plângeau viorile-n grădină
Plângeau viorile prin crânguri
Spunând doar lunii-n glas șoptit
Că timpul arde-n ample ruguri
Pătruns de dor la foc mocnit.
Prin faldurile de maramă
Simțeam suflarea lui arzând
Și parcă fără nici o teamă
Pășeam prin el ca într-un gând.
Plângeau viorile-n grădină
Și băncile încă plângeau
Se scuturau în rădăcină
Sau poate-n timpul ce erau.
Iar printre sute de suspine
Ce au rămas în urma mea
O clipă poate aș reține
Să o zidesc lângă o stea.
Plângeau viorile prin gânduri
Precum la moartea unui veac
Iar slove se strângeau în rânduri
Să fie peste timpuri leac.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre vioară, poezii despre moarte, poezii despre frică, poezii despre foc sau poezii despre dor
Poem ingenuu - II -
Cum apari așa din senin
din lună verde și piatră seacă
din te miri ce
apă fără de nume revărsându-te
peste maluri uscate,
slalom făcând printre arborii desfrunziți,
printre veșminte uzate de sfinți,
printre chipuri cuprinse de ger
încât nu mai știu ce să zic,
ce să mai sper!
Cum îmi adormi gândurile
cum îmi trezești cuvintele
lăsându-mă pradă rostirii
când semnele se risipesc
prin aerul dintre anotimpuri!
Cum îmi depopulezi ochiul
sădind ierburi de leac
- leacuri amare
contopindu-te apoi
cu apa de mare
stea, plămădind luminișul retinei.
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre apă, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre poezie, poezii despre ochi sau poezii despre nuntă
Flori de măr și gust de gutuie
se amestecă cu mustul și miezul de nucă
iar un fum subțire și alb se ridică spre cer
parcă nu dintr-un coș zidit ci direct din pământ
ca și cum pe undeva aproape iarna mă strigă
dar totuși e atât de mult verde toamna asta
încât și tristețile mi par crude
lipsite de experiență
precum un ghiocel ieșit în mijloc de decembrie
ascult frunzele cum se roagă vântului
caut prin trifoi urme de căprior
și aștept să-mi cadă stele pe gânduri
pe când o bufniță zboară precum o nălucă
iar max nu știe să latre frumos nici la lună
ridic o nucă să nu prindă rădăcini
o sfărâm cu blândețe de malac
și-mi astâmpăr setea cu un strop de rouă
ca și cum m-am născut bătrân
spre a muri copil
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre rouă sau poezii despre naștere
Trepte
treceam dintr-o stare în altă stare
în golul negrelor căderi
eram un cânt în întunericul cetății
picioarele curgeau printre întrebări
pe țărmul rătăcit în ape
mă ardea rugina unui trup
pășeam prin adieri fierbinți
curgea parfum de roze peste ape
și mai oftam sub clar de lună
în noaptea aceea nemișcată
plângeam și plânsul însingurat
se strecura încet pe pleoape
mai picura un gând spre tainicele zări
în ochii mei un spațiu necuprins
ce urcă, urcă și mă doare
eu căutam un fir de orizont
să dau lumină clipelor ce vin
în palme înflorea cireșul
ciopleam din huma milenară
un pas, un vis, un dor
curgeau și ape și tăceri
mă rătăceam în pânze albe de corăbii
tot căutând să zbor spre cer
se aprindeau cuvinte în clepsidra veche
pășeam către fântânile de lut să-mi împlinesc credința
zidind în suflet trepte către El
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trup și suflet, poezii despre trandafiri, poezii despre suflet sau poezii despre roz
Vis II
Să mă trezesc din somn
la început de lume,
lucrurilor din jur
să știu să le pun nume
Cuvinte de lumină
să stea înscrise-n piatră,
să pot să aflu astfel
pământul ce mi-e vatră
Și soarele de sus
să-mi lumineze-n creștet
gândul ce-l am de spus,
chipul să nu-l am veșted
Să am credință-n mine
cum n-am avut vreodată,
să pot trece ca Moise
prin marea despicată
Ca Eva să iubesc
cele ce nu cuvântă,
să simt iubirea-n piept
din plin cum se avântă
Prin mâna mea să treacă
pornire de fior
când le ating pe creștet,
să-mi crească-n suflet dor
Un dor de Tine, Doamne,
când Îți cobori Duh Sfânt
pe ierburi și pe poame,
pe oameni și pământ.
poezie de Olga Alexandra Diaconu din Năstrapa nevăzută (26 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre promisiuni, poezii despre mâini, poezii despre lumină sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
Privesc cu jale Centrul Vechi,
Un București pentru priveghi,
Un mini-New York ori Paris,
Aici eu am trăit un vis,
Oraș cu nume ciobănesc,
Bătut de vânturi, crai domnesc,
Prin cimitire trec jelind,
Atâtea nume, prea mult jind,
Nici în Carpați, nici pe Danub,
O Dâmboviță verde crud,
Zaraze multe au trăit,
Că le-au ucis, că le-au iubit,
Pe Eminescu-l văd precum
Umbra lui Hamlet, spricht warum?
Modest mormânt, făloase bănci,
Doar zăngănit de bani și lănci,
Scandaluri, înțelepții mor
Departe, la Vârful cu Dor.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viață, poezii despre scandal, poezii despre oraș sau poezii despre modestie
Pe vechea stradă
Pe vechea stradă, de-altă dată,
Mă poartă pași-mi osteniți,
E amintirea estompată,
Și-i colb pe umeri gârboviți...
Castanii de pe vechea stradă,
Cu triste crengi ce parcă plâng,
Prin ceață lasă să se vadă,
Fațade ce sub ani se frâng,
Ferestre cu obloane trase,
Ce poartă taine-n dosul lor,
Anume parcă ca să lase,
Să încolțească vechiul dor,
Trăit în anii tinereții,
Alături de făptura ta,
Ce dat-a dulce-amarul vieții,
Pe care nu îl pot uita,
Căci vechea stradă de-altădată,
E martor mut al vremii când,
Pășeam cu inima curată,
Un singur trup, un singur gând...
Iar azi tu ești în altă lume,
Pe vechea stradă merg zdrobit,
Și strada parcă n-are nume,
N-are-nceput, n-are sfârșit...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sfârșit, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre inimă
Nu semnez niciodată condicile de absență
plec pur și simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra să facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viață
de parcă mi-ar ști pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
și atunci când îmbrățișam cerul
dar și atunci când mă înveleam cu pământul
și când te țineam în brațe
dar și când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie și o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veșnică așteptare a unei și mai veșnice luminițe de la un și mai veșnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge că dumnezeu are nevoie de intermediari ca să-mi lumineze inima
nici de taxe și construcții megalictice ca să-mi ierte păcatele
așa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar așa ca să-mi pot vedea de moarte simplu
și să nu rămân dator pământului cu o groapă
îmi doresc doar un rug
așa cum mi-a fost și viața
așa cum poate îmi va fi și veșnicia
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre sărut, poezii despre religie sau poezii despre licurici
Zăream iubirea
zăream iubirea
ca pe o rezonanță trăgând de clipa blocată
în anonimat și-n celebra odaie
cu extazul cocostârcilor deasupra
zăream iubirea prin peisaje și toane
ca pe un jupon de înserare ferfenițit
de furtuna infidelității dezertată de acasă
sau ca pe un decupaj monumental
prin simțul fiecăruia regăsit
cu fața spre poezie
ca pe o reparație a aerului spart
de pasul prelins-n ultima mișcare subtilă
lângă patul clătinat de mormanul de pasiuni
și de foarfecul trecut prin lucruri
bufonic încercând să taie și dimensiunea
tăvălită-n tumultul lenjerii
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre seară, poezii despre mișcare, poezii despre iubire, poezii despre infidelitate, poezii despre celebritate sau poezii despre capricii
O inimă și o lună
Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocotește trupul în lumină
și umbra mi-e mai limpede la brâu.
Se vede într-un ochi subțire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.
Ard odată cu tine,
ni se micșorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te știu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieșită din râu,
Se vede printr-un ochi subțire de grâu
cum îmi lucește părul înserat,
îți bate pulsul încurcat.
Mă prelungesc cu trupul de aer
unde ți se sfârșește creștetul.
Se vede într-un ochi albastru de cer
o inimă și o lună
într-o zbatere
subțire de furtună.
camelia oprița
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre păr sau poezii despre pâine
Doua salcii
În unduiri de raze, poleită,
O lotcă neagră taie roșul soare.
Un cocostârc cu aripa zdrelită,
Atinge parcă moale, îndepărtata zare.
O înserare blandă, se-asterne liniștită,
Pe apele cetoase, de aburi, precum norii.
Doar ea, cu gându-i slobod, se luptă amagită,
Prin puncte cardinale, să cate iarăsi zorii.
Ea, ochii blanzi si-i poartă, pe piscurile mării
Si in zadar încearcă, prin 'naltele talazuri
Să își croiască vorbe, in poarta înserării,
Precum torentul cale, prin de-bazalt zagazuri.
El, o privește numai și mut e de uimire,
Ca o statuie parcă, sirenă impietrită.
Doar biza îi adie prin părul de safire
Iar pielea-i feerie, sideful o imită.
Sunt doi straini, de-acum, îndragostiți de umbre,
De propriile patimi și amintiri apuse
Iar în nisip li's pasii, ce-au încetat să umble,
Două tăcute sălcii, ce au căzut răpuse.
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre nori, poezii despre nisip sau poezii despre negru
Adun în mine...
Adun în mine ani cu hărnicie
din frunzele copacilor nemuritori,
să îi sădesc în vițele de vie
când toamna-n brume cade peste flori.
Nu mă opresc din mersul meu prin lume,
neobosit colind peste iubiri și dor,
mă folosesc de haruri fără nume
când trec grăbit și le culeg din zbor.
Popasuri lungi prin suflete rănite
mai fac și le alint lăsându-le în dar
licori curgând din marile ispite
păstrate-n amfore vrăjite de stejar.
Nu mă opresc prin casele blamate,
plătind amoruri false, date la oca,
nici nu adun cuvintele furate
strigate noapte-n cântecul de cucuvea.
Sunt doar un simplu trecător prin lume,
Trudind din greu ca să îmi fac un rost,
pe cartea mea, la urmă, doar un nume
va sta să v-amintească cine-am fost.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre stejari, poezii despre muzică, poezii despre hărnicie sau poezii despre greutate
Nostalgii de toamnă
Pe malul lacului bătrânul chiparos,
Privea în gol, depănând amintiri,
Stătea în vânt cu pieptul cioturos,
Rememorând pierdutele iubiri.
Prin frunzele crestate vântul i-a șoptit,
I-a amintit de trupul unduit și verde,
Al unei sălcii crețe cu părul despletit,
Cu umbra lui obișnuind să o dezmierde.
Și-a amintit cum fremătau în noapte,
Și cum odată sub un clar de lună,
Vibrau până în sevă printre șoapte,
Când ramurile se țineau de mână.
Au trecut anii, s-au dus înspre apus,
Ca niște frunze ce în vânt s-au risipit,
Dintre atâtea amintiri, doar una l-a sedus:
O salcie cu trupul verde și părul despletit.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție sau poezii despre noapte
Colocviu sentimental
În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.
Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.
În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.
− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!
− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? − Nu.
− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Cînd gurile ni se uneau! − O fi...
− Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
− Speranța-i azi prin norii funerari.
Și astfel merg stîrnind ovăzu-n drum
Și noaptea îi aude doar, prin fum...
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trecut sau poezii despre parcuri
Colocviu sentimental
În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.
Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.
În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.
− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!
− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? − Nu.
− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Când gurile ni se uneau! − O fi...
− Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
− Speranța-i azi prin norii funerari.
Și astfel merg stârnind ovăzu-n drum
Și noaptea îi aude doar, prin fum...
poezie celebră de Paul Verlaine din Fêtes galantes (1869), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În urma mea
Ani tot mai mulți se-adună-n urma mea,
cu amintiri venind necenzurate,
iar timpu-n loc parcă ar vrea să stea
ca să-mi adun păcatele uitate.
Vă simt pe toate, strânse la un loc,
cu chipurile umbre trecătoare,
plutind pe tufele de busuioc
când soarele spre asfințit dispare.
Vă strig pe nume, vreau să vă salut,
dar mă priviți cu zâmbete ostile,
prin poarta ruptă-a timpului pierdut
mă-ndepărtați cu-n bocet de sibile.
În glasul vostru parcă deslușesc
reproșuri grele, care mă destramă,
și tot ce-n jurul meu părea firesc
revine-acum în suflet ca o dramă.
Oricum, să vă împac este târziu,
căci timpul vă adună în tăcere
pe un tărâm din care nu mai știu
s-aduc mirajul sfintelor mistere.
Dar v-aș ruga acum, ca bun rămas,
să-mi dăruiți o ultimă privire,
și câte-o șoaptă din cerescul glas,
să le păstrez, în gând, ca amintire.
Rămân cu sufletul cuprins de dor
și simt că veți pleca neconsolate,
dar vreau să spun, oprindu-vă din zbor,
că v-am iubit ca un nebun pe toate.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre zâmbet, poezii despre uitare sau poezii despre nebunie
Prin nume înțelegem un sunet având un înțeles prin convenție, fără raportare la timp și din care nicio parte nu are înțeles, scoasă din întreg... "Înțeles prin convenție" s-a introdus pentru că nimic nu este de la natură un nume, ci devine așa numai când ajunge un simbol; în adevăr, sunetele nearticulate, așa cum produc animalele, au un înțeles, dar nici unul din ele nu constituie un nume.
Aristotel în Despre interpretare, 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre sunet
- citate despre zoologie
- citate despre timp
- citate despre simbolistică
- citate despre natură
- citate despre devenire
- citate despre animale
- citate despre adevăr
Am învins depărtările!...
am învins depărtările
veșmântate în iarna cu lucruri
răsfrânte spre noi înșine
într-o limbă uitată
sub lespedea arsă de albul timpului
capcană cu tălpile rătăcite
pe zăpezile vieții
umbra ta mi-a fost călăuză
nedezlipită prin adâncimea luminii
unde am sperat să te găsesc
omul jucăuș cu umerii pregătiți
să-mi sprijine cântecul
cum portativul sprijină sunetul
atins de glasul încercănat în cheia sol
cuvinte nomade mă strigă pe nume
și trag de mine spre dansul rotund
cât arena inimii tale
prinse în imnul pieirii
printre acute note
întrun registru mai puțin sonor
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sunet sau poezii despre imn
In memoriam, Ionel Arădoaie
Cum pot să merg prin viață fără tine?
Mi-e stihul doar un strigăt de durere...
Cuvintele ne-au împletit destine,
Acum te cer oceane de tăcere...
Prin galaxii nu mai voiesc să zbor,
Spre munți nu îndraznesc să mai privesc
Doar tu îmi făceai zborul prea ușor...
Azi pleci înspre Tărâmul Îngeresc.
Odată îmi spuneai că mă iubești,
Prin mii de versuri mi-ai șoptit iubirea,
Cum pot să cred că n-o să-mi mai vorbești,
Că nu-ți voi mai vedea nicicând privirea?
Noian de lacrimi scaldă ochii mei,
Iar plânsul nu mai pot să-l stăpânesc,
M-aș război cu-ai Poeziei Zei,
Să nu te ia, când încă te iubesc.
Să-ți fie drumul lin înspre Lumină,
Etern să ne vegheze al tău vers
Tu, nume scris în glia carpatină,
Al meu Luceafăr cald prin Univers!
Dumnezeu să te odihnească în pace!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire sau poezii despre război
Fărâme de amintiri
Adun din firele de nisip
urma pașilor de timp
și lacrimile mării.
zorile-mi deschid visul
spre cântecul de chitară
unde ziua mă vrăjește
cu razele soarelui și murmurul vântului
în gând îmi înflorește primăvara
între noi doi e doar melodia
care ne leagă,
plutește pe portativul vieții
pe note dulci-amare
rătăcim prin lume
prin anotimpuri fugare
păsări albastre ne însoțesc călătoria
vreau să devin iertarea
la capătul de hotar
unde steaua ta va răsări
din fărâme de amintiri.
poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre primăvară