Primăvara-n crâng
Cu frunze negre, cu flori de soc,
Mă ține primăvara-n loc,
În crângul mic pe care-l știi
Cu dragostile fumurii.
De iarbă crudă și de lut
Mi s-a făcut dor neștiut,
Obrazul la pământ l-am pus
Să-mi amintesc de-un dor apus.
Dar altcum inima-i zvâcnea,
Pământului, sub fața mea,
Îndepărtate țări și ape
Veneau din toate, mai aproape.
Am pus urechea la pământ,
Să prind o pulbere de cânt,
Dar firul mic, ca de vioară,
Un cântec larg mi-l împresoară.
De sub culcate ierburi, iată,
Dă zvon țărâna zbuciumată,
Tovarăși mulți, în marșuri grele,
Din țări cu scrâșnet de zăbrele.
Cu fața-n iarbă, la pământ,
Mă ține crângul fremătând,
Nu crângul mic, pe care-l știi
Unde-așteptam demult să-mi vii,
Ci crângul tot unde ne-ncape
Și dor, și pasăre, și ape,
Nu primăvara ta și-a mea,
Mai firavă ca lacrima,
Ci cântul larg ce ne-nfășoară
Plapânda strună de vioară,
Ci hora soarelui și-a lunii
Cu toată primăvara lumii.
poezie clasică de Maria Banuș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre vioară
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
- poezii despre negru
- poezii despre muzică
- poezii despre lut
Citate similare
Crângul părăginit
În crângul părăginit
Pică frunza spulberată,
Vântu-n taină mi-a stârnit
Amintirea de-altădată.
Stejarul îmbătrânit,
Mândru, falnic se arată,
În crângul părăginit
Pică frunza spulberată.
Luna-n pâcla-ntunecată
Multe gânduri a urzit,
Chiar de pare dezolată
Drumul nu și-a rătăcit
În crângul părăginit.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stejari, poezii despre mândrie, poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau poezii despre amintiri
Primăvara
Cu veșmântu-i verde crud
Smuls din rădăcini de lut,
Primăvara-n dans zălud
Pe la noi s-a abătut,-
O aud.
Vii miresme de-nceput
Ca frântura unui cânt,
Simțurile îmi ascut
Dorul crește din pământ
Nevăzut.
Crângul sterp a înfrunzit,
Zbuciumându-se-n extaz,
Printre dinți de timp scrâșnit
Flori din pulberi de topaz
S-au ițit.
Inima în pas grăbit
Cu odor de viață-n nări,
Din visare s-a trezit
Și scăpată de blazări,
A iubit.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre simțuri, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iarbă, frunze, în sânge
Dor de somn pe iarbă, sub un soare blând,
strigă și mă cheamă la el să ajung
Să simt iar covorul, verde ciufulit,
să îmi piară dorul de-a fi fericit
Dor de somn pe frunze, întinse la umbră,
sub a lor surate agățate încă
Mi-e dor de pădure și mi-e dor de câmp,
mi-e dor de izvorul țâșnind din pământ
Dor de somn pe iarbă, oriunde pe câmp,
dor de somn pe frunze sub un pom bătrân
Să simt iar parfumuri, de pământ și flori,
umplându-mi plămânii limpezimea lor
Dor rămas în sânge și în carnea mea,
dor de a fi liber și de-a alerga
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre sânge, poezii despre somn, poezii despre păduri, poezii despre libertate, poezii despre flori sau poezii despre fericire
Din larg
Dacă alerg spre crângul
unde tineri mesteceni se-nșiră,
inima mea se zbate
fremătând de uimire.
Dacă respir o floare
cu necunoscută mireasmă
și-absorb fastuoasa-i lumină,
inima mea se înclină.
Dacă te văd pe tine,
pescăruș în larg rătăcind
sau purtat de val către mine,
spaimele mi se alină.
poezie celebră de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre spaimă sau poezii despre lumină
Nocturne
Câte minciuni mi-ai spus iubito
și eu am stat să ți le-ascult,
o noapte totuși am vrăjit-o,
o noapte lungă cu parfum.
Și ne-am trezit și flori de rouă
sunt ofilite de atunci,
iubita mea și-acum ne plouă
și-mi spune toamna mea minciuni.
Se uită crângul prin ferestre,
mă vede singur și pătruns
și luna încă mai privește
tăcerile care m-au uns.
Și plouă, ninge și e soare
și eu iubito nu-nfloresc,
se plimbă vremea mea pe vale
și eu iubito te iubesc.
Trăiesc cu nopțile și luna,
vorbesc cu crângul plin de flori,
dar nu vorbesc deloc cu tine,
iubita mea pierdută-n nori.
Sunt obosit de a mea soartă
și totuși încă le mai ud,
acele flori ce-mi cresc la poartă,
mai știi iubito tu le-ai pus.
Câte minciuni mi-ai spus iubito
prin flori de tei și liliac
și floarea ce-ți plăcea iubito
s-a scuturat și te mai plac.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre văi, poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre tăcere sau poezii despre toamnă
Au înflorit cireșii
Iubito, dă de veste
Că ea natura-i vie
Tu cheamă a fi zestre
Cireșii din chilie.
Iubito, cheamă crângul
Să freamăte ușor
Cu tot ce-i numai nimbul
Să cheme gând de dor.
Iubito, vino-n timpul
Cel necuprins de frig
Unde e rupt el nimbul
De sufletul cel aprig.
Iubito, au înflorit cireșii
E ea natura-n floare
Cu suflete curate
Vestim doar sărbătoare.
Iubito, ei cireșii
Sunt plini doar de ea boare
Pe care chiparoșii
Au pus cunună mare.
Iubito, hai la dans
Să tremure tot crângul
Ne ținem în balans
Să stăpânim el timpul.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sărbători, poezii despre dans sau poezii despre curățenie
Rugă
Mi-e dor de tine frunză verde
Din primăvara ce s-a dus,
Mi-e dor de tine și se vede
Că-s ofilită spre apus.
Mi-e dor de tine frunză verde
Și de mai crede doar puțin,
Ai înverzi în iarna unde
Eu am albit și-am părul lin!
Te rog, revino frunză verde,
Ajută-mă să fiu copil
Și te-oi uda cu apă rece
Și ți-oi cânta un vesel tril!
E toamna mea în multe ape
Și-s în noroiul ăstei vieți,
Te rog, revino frunză verde,
Ridică-mi mările de poți!
Mi-e dor de tine frunză verde,
De primăvara mea cu flori,
Aș vrea să vii și nu mă pierde
În tainicele tale zări!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre păr sau poezii despre iarnă
Dumnezeu, Olarul
A fost odată un Pământ pustiu
Pustiu și gol, sărac, nepopulat,
Singur, în întuneric, inundat,
Acoperit de ape... nimic viu...
Apoi, a dat poruncă și-a adus
Lumină, fără sori și fără stele
Lumină din Lumina lumii mele,
Din Fiul Său întâi născut, Isus.
Apoi, a separat ape de ape,
Și cerul a luat astfel ființă
N-o să vă spună asta vreo știință,
Nici vreun arheolog să v-o dezgroape.
A treia zi, a scos uscat la suprafață
Mări și oceane ne-a făcut, și lacuri
Croite să dureze peste veacuri,
Și pomi, verdeață, început de viață.
A patra zi, ne-a dat soare și lună,
Și stele fără număr ne-a făcut,
Le-a pus pe cerul mare și tăcut
Și lumea noastră era tot mai bună.
A cincea zi, a pus viață în apă
Și păsările au umplut tot cerul.
Încet, încet, întreg atelierul
Le-a făcut loc atât cât să încapă.
A șasea zi, a frământat un lut,
Pământ și apă, și-a făcut Adam,
Din coasta lui, pe Eva, gram cu gram,
Bijuterie pe-un pământ plăcut.
A șaptea zi, Olarul obosit
S-a odihnit de truda-i creatoare,
Privind satisfăcut uscat și mare,
Și binecuvântând tot ce-a făcut.
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Geneză" (7 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre început sau poezii despre știință
Potopul
Doar nouri albi pe cerul
Senin întotdeauna,
Și răsuflarea ierbii,
Și-n orice noapte, luna.
Și stelele mai limpezi,
Și apele mai calme,
Și Creatorul lumii
Ținând pământu-n palme.
Chiar polii cei de ghiață
Erau fierbinți și verzi,
Cu ierburi tropicale
În care să te pierzi.
Oceanele ascunse
Sub fragedul pământ,
Suflau din adâncime
Un abur cald pe vânt.
În dimineți cristale,
Spre crângul plin de flori,
Se desfăcea lumina
În arcuri de culori.
Sclipeau bogat în munte
Și-aproape-n orice loc,
Metale prețioase
Și pietrele de foc.
Și n-avea răni pământul,
Nici dune călătoare,
Și nu era, ca astăzi
Nici ploaie nici ninsoare.
Creșteau cât chiparoșii
Ferigile și jepii,
Coloșii dinozauri
Scoteau din valuri țepii.
Bizonii, rinocerii
Și marele mamut,
Sub cerul plin de păsări
Din vremuri ce-au trecut,
Se întâlneau acolo
Pe câmp și lângâ ape,
Să pască iarbă vie
Și-apoi să se adape.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre stele sau poezii despre prezent
Ești singura vioară
Ești singura vioară pe care-aș vrea să cânt,
Ești singurul izvor la care-aș vrea s-adăp
Și setea mea și setea acestui vast pământ
În care într-o zi va trebui să-ncăp.
Ești singura-nflorire pe cerul larg și gol,
Și glasul tău e-acela pe care-l tot aud.
Ai mâinile asemeni zăpezii de la pol,
Ai părul tumultos, ca mările din sud.
poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roșu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, citate de Zaharia Stancu despre zăpadă, citate de Zaharia Stancu despre vioară, citate de Zaharia Stancu despre păr, poezii despre mâini sau citate de Zaharia Stancu despre mâini
Acum,
în crângul înmugurit,
o mândră de dor suspină,
căci acela mult iubit,
aleanul nu îl mai alină.
gogyohka de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mândrie, citate despre muguri, citate despre iubire sau citate despre dor
Iubiri de primăvară
În crângul de vise răsar albe flori,
Pe crengi cântă păsări... Plecat-au ninsori
Și cresc viorele... Sunt lacrimi din cer:
Aduc poezie și-un pic de mister.
Copiii aleargă cu veselul gând,
Pe ram se aprinde un mugur plăpând.
Sfios primăvara acum a zâmbit,
Iar pașii se pierd, ca iluzii în mit.
Perechi trec de mână, pe-aleea cu dor,
În murmur de cântec și glas de izvor.
Surâd fericirii, în dalbe-nfloriri:
Speranță, iubire sau doar amintiri...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre poezie, poezii despre ninsoare sau poezii despre muguri
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre ocean
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și eu...
Se-așterne seara liniștită pe obrazul meu
Și tu te-așterni ușor prin visele-mi de dor,
Te privesc mereu de parc-ai fi vreun zeu
Când pleci, în vis, îți simt sărutul acrișor.
Dar tu privești cumva din hăul inimii mele
Pe care-l lași mereu când din vis îmi pleci,
Îți simt fiorul cum mă furnică pe sub piele
Până și visele fără tine par mereu mai reci.
Și eu, eu te aștept să vii ca un fulg de nea
Să te prind apoi în palme chiar de te-ai topi,
Te voi ține în pumn aproape de inima mea
Cu lacrimi de dor la tine eu mă voi gândi.
poezie de Valentina Banică
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre prăpăstii sau poezii despre furnici
Dor de vară
dor de culesul cireșelor negre
dor de iubita mea iubită
din copilărie
geanina cu ochii de foc care mirosea
a dragoste cu râsul ei ne
bunatic care cânta și semăna cu margareta
pâslaru tânăra de la televizorul
alb - negru
într-un pahar cu bere îmi venea s-o scald
s-o să
rut primitiv pe prispa de lut
am iubit-o dintotdeauna cu nebunia
copilului care o pândea din cireș
din măr din nuc din părul păr
cu pere care
- i plac
ei cel mai mult și mai mult
dor de vara când ne întâlneam
(?!) la bunici era primul loc
de întâlnire eu sub balcon
un fel de romeo ne
bun de iubit pentru julieta mea
geanina mea cu nasul mic
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cireșe, poezii despre televiziune sau poezii despre râs
Dor de primăvară
În păduri de conifere,
Primăvara în mărgele,
Tot adună ghiocei
Și brândușe, pe alei,
Ce-s umbrite dinspre munti
Sau au raze albe-n punți.
Primăvara mea cu dor,
Du-mă iute la izvor.
Îti ofer în dar o carte,
Versuri albe sau rimate.
Îti pun, la picior, în iarbă,
Păpădiile în salbă!
Îți dau inima-nflorită,
De iubire împlinită,
Sfințită cu viorele
Din albastrul țării mele,
Cer senin, un câmp cu flori
Și o doină-n șezători...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre picioare, poezii despre patrie sau poezii despre ghiocei
OCHII SOARELUI FIERBINȚI
Și-a pus soarele-n amiaz
Ochelari, și nu-l mai bate
Luna-n ochi, când șade treaz
Și în cerul lui se zbate.
Și-a pus chiar și-un clop de pai,
Căci pământul fierbe-n spuză,
Iar în loc de țol, sau strai
Și-a pus licurici pe buză.
Peste pieptul plin de dor,
Peste burta atârnândă
Și-a trecut un colț de nor
Cu o lacrimă plăpândă.
În picioare-i... descălțat
Și-acum lipăie prin ploaie
Și-a pornit la agățat
Cu bulendrele șiroaie.
Că și-a pus ochii fierbinți
Pe o stea ce-abia răsare
Și ar cere-o la părinți
Să i-o dea, de-i fată mare.
Căci s-a săturat de-un timp
Luna să o fugărească
Și să fie-n contratimp,
Ea să-l tot îmbrobodească.
poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre ochelari, poezii despre licurici sau poezii despre Pământ
Ti-aduci aminte?
Ți-aduci aminte
De mine, de tine, de timp,
De ape, de golfuri, de valuri,
De flori, de iarbă, de pământ,
De păsări, de vânt și de ceruri...?
Ți-aduci aminte,
Tu, iubire de fum,
Fum din horn de poveste,
Poveste din istoria dorinței,
Dorință din credința
Autorului anonim.
Ți-aduci aminte
De tot și de toate,
Înafară de Noi,
Cei ce-am lipsit,
Cu desăvârșire,
Din mine, din tine, din timp,
Din ape, din golfuri, din valuri,
Din flori, din iarbă, din pământ,
Din păsări, din vânt și din ceruri...
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre perfecțiune, poezii despre istorie sau poezii despre fum