Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dana: Din câte am citit despre tine, la un moment dat ți-ai pierdut ceva timp cu o cercetare. Poți să-mi povestești?
Adi: Da, probabil acolo scrie că am încercat să stabilesc popularitatea Președintelui la jumătatea mandatului. Greșesc?
Dana: Nu.
Adi: În realitate, am stabilit că doar aproximativ 22% dintre românii adulți știu că Președintele Țării nu îi poate ajuta în mod direct decât dacă-s la pârnaie. Sau mai pe șleau, am stabilit că românii nu cunosc, nici măcar la un nivel decent, poziția șefului de stat în propria țară! Sună cumva absurd, dar pe mine nu m-au surprins cu nimic concluziile la care am ajuns. Evident că nu a băgat nimeni în seamă cercetarea mea obosită, dar am și eu satisfacțiile mele ciudate.

replici din romanul Códice: Suspect din oficiu de (15 martie 2017)
Adăugat de Andrei SulugiucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Adi: Nu mi-a spus nimeni niciodată pe șleau că în viața asta pot ajunge și lider d-acela adevărat, sau pot fi cineva mare, un soi de șef, nu doar sclav sau fotbalist. Nu mi-a spus nimeni că toți avem câte o șansă pentru ceva mult mai bun, decât un simplu salariu și o viață-n jurul lui și că nu e obligatoriu ajung mă bazez doar pe milogeală cu implicarea obligatorie a întregii societăți, ci și individual.

replică din romanul Códice: Suspect din oficiu de (15 martie 2017)
Adăugat de Andrei SulugiucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Am ăncercat

Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.

Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.

Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam -i înțelept
mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.

Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.

Și din adânca mea simțire
Adesea, când mă emoționez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă rușinez.

Am râs și-am plâns și am iubit
Profund, fierbinte și curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...

Din vise am creat realitate
Și în realitate am visat!
Știu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!

Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care și-o dorea orice bărbat,
Tu ți-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.

Din tot ce-ar fi putut fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumusețe ca fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...

poezie de (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Deci, Nis... Spune-mi mai bine ce mi-ai adus?
Nistor: Păi, nu prea mult, Piticot, n-am avut ce... Doar o carte și o felicitare, pe care m-am străduit scriu cât mai frumos. Sper descifrezi ce-am înșirat pe acolo.
Maria: O mă străduiesc înțeleg ce-ai scris, vreau să știu. Și... O carte?! Foarte interesant.
Nistor: Nu e una dintre cele din biblioteca navei noastre; știu că pe acelea le-ai citit deja pe toate. Așa că ți-am adus una de-a mea, de la mine, de prin lucrurile mele și se axează pe teme geografice, deci, nu știu cât de mult o să-ți placă, dar n-am găsit altceva.
Maria: Nu-ți face griji, e perfectă! Geografie... O să-mi placă.
Nistor: Bine. Fie, uite, recunosc, mai aveam ceva pentru tine, dar... Cum era vorba despre o ciocolată mare, n-am putut -i rezist pe drum, până aici și... Uite, îmi pare rău, asta-i tot ce mi-a rămas din ea; doar ambalajul.
Maria: Hmm?! Nu face nimic, Nis. Te înțeleg. Și apreciez faptul că mi-ai spus totuși, n-ai ascuns acest lucru. Dar ce idee năstrușnică și pe tine, Nis; încerci să-mi aduci o ciocolată!? Nu-ți închipuiai n-o să poți rezista pe drum, fără s-o consumi pe toată până aici?!
Nistor: Regret, dar măcar am încercat. Apropo, nu aveți nimic dulce de ronțăit pe aici? Mie mi s-au cam sfârșit rezervele.
Maria: Ah, da... Servește-te, te rog! Și scuză-mă că nu te-am servit până acum.
Nistor: Nu-i nici o problemă, micuțo, dar... Te aștepți cumva să iau doar o singură bomboană, sau îmi dai mie toată cutia?
Maria: Ah... După ce ia și Luci măcar o bomboană, poți păstra tu restul.
Nistor: Ei, hai, glumeam doar.
Maria: Dar eu vorbeam serios. Foarte serios!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dana: Cu privire la defrișări, ai ceva de spus?
Adi: Wow, mi-e foarte silă. Cine dracu' s-a întrebat vreodată când a cumpărat mobilă d-aia scumpă, din lemn masiv, de unde vine lemnul ăla?! Ar trebui existe o lege care să oblige producătorii de mobilă facă transparent traseul lemnului de la statutul de generator de oxigen, la statutul de ascunzător de amanți.

replici din romanul Códice: Suspect din oficiu de (15 martie 2017)
Adăugat de Andrei SulugiucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dana Scully: Tocmai citeam despre fascinanta viață a lui Chang și Eng și mă întrebam dacă și moartea lor a fost la fel de fascinantă.
Curatorul: O, chiar foarte fascinantă. În 1874, într-o seară rece de ianuarie, Eng s-a trezit și a descoperit fratele său murise în decursul acelei nopți. Câteva ore mai târziu, și Eng a părăsit această lume. Poate aceste lucruri nu sunt în sine atât de fascinante, dar imaginați-vă... imaginați-vă sunteți în locul lui Eng și stați acolo, culcat. Știind practic jumătate din corpul tău este mort... și că și restul, în mod inevitabil, trebuie moară... și să nu puteți face absolut nimic în privința asta. La autopsie, a fost stabilit în mod oficial Chang a murit din cauza unei hemoragii cerebrale.
Dana Scully: Și care a fost cauza oficială a morții lui Eng?
Curatorul: Spaima.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Și totuși, nu despre acel raport e vorba, ci despre jurnalul ei personal; măcar acest amănunt l-am observat detaliat, din apropiere...
Lucian: Ciudat... De ce fi scris Lia despre mine în jurnalul ei personal?
Sonya: Pentru te iubește. Și tu pe ea. Nu-i așa?
Lucian: Sonya, de câte ori te rog să nu mai vorbim despre ea? Înțelege! Nu vreau punem în discuție sentimentele mele. N-am de gând mă destăinuiesc față de tine sau altceva asemănător.
Sonya: Spune-mi măcar dacă ești îndrăgostit sau nu...
Lucian: Ah, nu... Ascultă, Sonya, sunt drăguț și amabil, dar dacă mai continui mult astfel, insistând pe subiectul ăsta, am să-mi pierd răbdarea și să știi mă voi întoarce imediat înapoi în navă, chiar dacă ar fi un gest grosolan și nepoliticos din partea mea! Îmi asum acest risc.
Sonya: Luci, nu vreau te supăr, dar insist doar pentru ... Vreau să-mi răspunzi la această întrebare, cu sinceritatea care te caracterizează, pentru că s-a întâmplat, fără voia mea, ceva ce n-am putut evita...
Lucian: Ce vrei spui?!
Sonya: Nimic rău... Îmi pare rău, știu că nu trebuia, n-am vrut, dar... M-am îndrăgostit de tine.
Lucian: Oh, nu... Nu se poate! Asta-i grav! Dar nu... Nu e bine! Chiar deloc.
Sonya: Știu că nu trebuia, dar... Îmi pare rău.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Alegere

Îmi stai ascunsă în cuvinte,
Sperând că poate nu te știu,
Cu gânduri care nu-s cuminte,
Ca greșesc pe mai târziu.

Eu te accept, te iert și poate,
Am te-ajut te îndrepți,
Și-n nedreptate e dreptate,
Tu trebuie doar s-o accepți.

Încerci mângâi sentimente,
Poate-am să cad în plasa ta,
Pierzându-mi mintea în momente,
Pe care le voi regreta.

Dar eu te știu, zâmbesc spre tine,
Cu ochii mei te văd cum ești,
Poți fi mai mult, poți fi mai bine,
Alege altfel trăiești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Totuși, nu pricep ce vrei de la mine acum?
Lucian: Hmm... Ce vreau?! Credeam că o să înțelegi, fără fiu nevoit să-ți spun eu.
Mihai: Ah, cred înțeleg, Luci... Cumva vrei ... Adică, știi tu, supercomputerul, mama ta, ziua dânsei...
Lucian: Da, exact; văd înțelegi. Asta vreau, deși știu că ți-am zis n-o să-ți mai cer imagini în direct cu Terra, însă nu pot... Astăzi vreau doar s-o văd pe ea, măcar un minut, sau... Măcar atât! Nu vreau las mesaje, nu vreau vorbesc cu nimeni, decât s-o văd, nimic mai mult. Să știu că este bine.
Mihai: De acord. Te ajut, cu cea mai mare plăcere. Dar, Luci, dacă asta doreai, de ce mi-ai zis vin eu în navă?! Eram deja acolo, la supercomputer. De ce n-ai venit tu direct acolo? Îți explicam eu unde mă găsești. Ne descurcam cumva.
Lucian: Te rog, campionule, lasă reproșurile! Uită-te bine la mine! Cum crezi puteam veni așa, în starea în care sunt?!
Mihai: Bine, înțeleg asta... Păi, liniștește-te și de îndată ce crezi că o să poți, plecăm. Bine?!
Lucian: Desigur. Mă retrag puțin, în rezerva mea, să-mi dau cu apă rece peste față, poate îmi revin, ca putem pleca.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ce tot spui? Eu... Nu te înțeleg. La ce te referi? Despre ce atenție vorbești? Sau... relație?
Maria: Nu mă întrerupe! Și nu te mai tot preface că nu pricepi despre ce-ar putea fi vorba. E destul de clar ești îndrăgostit lulea de Lia, erai de la bun început, de când te-am cunoscut, întotdeauna ai fost, asta am observat la tine încă din prima clipă... Te rog, nu spune nimic! Nu protesta! Nu încerca mă contrazici sau te justifici. Știu sigur că am dreptate, este ceva în privința căruia nu mă pot înșela. Este o intuiție feminină, dacă vrei -i spui așa, care însă nu dă greș niciodată. Am simțit de la bun început că o preferi pe ea și că nu te-aș putea determina sub nici o formă să-ți schimbi sentimentele, de aceea nici n-am încercat vreodată. În plus, n-aș fi vrut ca ea să-mi devină "rivală"; probabil că nici nu s-ar fi putut. E evident ești înnebunit după Lia, ai fost întotdeauna și încă mai ești, poate chiar mai mult decât la început; ți-e gândul mereu numai la ea... Nu doar gândul, ci și ochii... Hei, ce înseamnă asta?! Nu cumva o să-mi spui te rușinezi!
Lucian: Nu! Pur și simplu nu credeam se observă, nu credeam aș da de înțeles cuiva ar fi așa; am încercat mereu țin ascunse toate acestea și mai ales, mă chinuie gândul că nu știu dacă ea își dă sau nu seama de acest adevăr...
Maria: Eh, bine, nu știu dacă au observat și ceilalți, însă eu mi-am dat cu siguranță seama, de la bun început, după cum ți-am spus, datorită intuiției feminine. Iar dacă eu am reușit să-mi dau seama, atunci poți fi sigur că și ea a înțeles acest lucru, mai ales dacă avem în vedere faptul este ceea ce este, adică psiholog și psihiatru...
Lucian: Chiar crezi asta? Ți-a spus ea ceva vreodată în legătură cu...
Maria: Hei, ia-o ușurel! Nu! N-am vorbit despre asta niciodată cu ea; de altfel, cu nimeni altcineva, decât acum, cu tine.
Lucian: Atunci e bine. Mă bucur.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Bănuiesc că au fost multe cele ce s-au îndrăgostit de tine.
Lucian: Dacă au fost sau nu... Nu știu; poate... Printre ele s-a numărat și blondina noastră micuță, Maria. Ceea ce știu însă foarte sigur, e că eu nu m-am îndrăgostit de nici una, decât de ea, de la început, de cum am văzut-o, iar asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că ai fi fost tu; ai fi avut șanse, ești drăguță... Tu, Maria sau alta. Dar așa...
Sonya: Așa nu poate fi decât ea.
Lucian: Întocmai. Ea-mi domină gândurile, iar eu nu pot schimba nimic în acest sens. Am încercat de multe ori, dar... La naiba! Nu știu de ce, însă... Mi-e imposibil!
Sonya: Ba da, poți schimba ceva.
Lucian: Nu înțeleg...
Sonya: Dacă tot o iubești atât de mult, atunci de ce suferi din cauza ei, când totul ar putea fi atât de simplu? Mai ales că și ea te iubește pe tine, asta e clar.
Lucian: Nu știu; eu nu sunt atât de sigur.
Sonya: Ar trebui fii. Pentru te iubește. Scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei, se gândește mereu la tine, atât de mult, încât vorbește și noaptea cu tine, în somn. De ce crezi ar proceda astfel? Simplu: Pentru te iubește, e singura explicație.
Lucian: Posibil... N-aș putea te contrazic, dar nici să te aprob. Nu sunt sigur că ai dreptate.
Sonya: De ce nu încerci te convingi singur?
Lucian: Ce vrei spui?
Sonya: Încearcă afli adevărul, fii sigur, știi dacă te iubește sau nu.
Lucian: Cum fac asta?
Sonya: Încearcă -i găsești jurnalul, vezi dacă scrie sau nu des-pre tine în paginile lui, iar dacă scrie, afli ce anume scrie despre tine. Presupun însă ar trebui -l cauți în timp ce ea nu este în cameră; îl ține întotdeauna bine ascuns, uneori, din când în când, schimbând locul respectiv, în care-l pune. Nici Ly, colega ei de cameră, nu știe de existența jurnalului; când scrie, are grijă ca Ly să nu fie acolo, fie doar ea, singură.
Lucian: Îmi sugerezi cumva s-o spionez? Asta mă sfătuiești?
Sonya: Da. De ce nu? Pare a fi singura soluție pentru a afla ceea ce te frământă atât de mult, pentru a te liniști, însă pentru asta e nevoie te întorci printre colegii tăi, fii iarăși împreună cu ei; ați stat destul separat, nu crezi?
Lucian: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Metamorfoză

Îmi e atât de milă, Fericire,
Mă uit la tine astăzi ce-ai ajuns,
Tu nu mai ești deloc ce-ai fost... iubire,
Ci doar arginți ce-n portofel s-au strâns.

Mă uit la chipul tău, e numai teamă,
Ca nu cumva să pierzi tot ce-ai trudit,
Ai vrea pleci, dar frica te îndeamnă,
nu te-ntorci de unde ai venit.

Acolo nu aveai, erai săracă,
Dar tu mereu frumoasă te știai,
Acuma ai, dar de ce simți parcă,
Pe vremuri erai vie și trăiai.

Mă uit la tine astăzi, Fericire,
Și-mi pare rău dar nu te recunosc,
Erai atât de simplă, doar iubire,
Acum ești doar ceva ce nu cunosc.

poezie de din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ei, bine, ce vrei să-mi arăți aici?! Eu nu văd nimic interesant.
Lucian: Le recunoști cumva?
Lia: Foile astea... Sunt cumva din jurnalul meu?!
Lucian: Exact.
Lia: Dă-mi-le, imediat!
Lucian: Nu încă. Nu-ți fie teamă! Le vei recupera, imediat, pe toate, intacte.
Lia: Cum au ajuns astea la tine?!
Lucian: Le-am rupt eu din jurnalul tău, cu câteva zile în urmă, mai exact joi... Știi tu, când erai la baie.
Lia: Îmi amintesc! Iar când te-am întrebat ce-ai făcut între timp, mi-ai spus că nimic deosebit, doar m-ai așteptat pe mine...
Lucian: Și ce-ai fi vrut să-ți fi spus?! Că ți-am găsit între timp jurnalul personal, l-am răsfoit fără acordul tău și am oprit câteva file din el?! Am preferat țin secret acest lucru, câtva timp.
Lia: De ce le-ai rupt?!
Lucian: Pentru aici scrie ceva foarte interesant, care mi-a atras de îndată atenția. Scrie ... Mă iubești. Mai exact, scrie că te-ai fi îndrăgostit de mine, fără ca măcar să mă fi cunoscut, doar din descrierile pe care mi le-au făcut colegele tale, demult. Este sau nu așa?! Corectează-mă, dacă greșesc!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anda Docea

Nici măcar nu erai genul meu. Dar poate că ai fi fost, până la urmă. Aș fi putut pretinde, nu-i așa, "trăiesc momentul" sau e "prima zi din tot restul vieții mele" și atunci, fără să mai analizez atât, te-aș fi abordat direct, în stația de autobuz de la Universitate. Ca să nu am deloc, dar absolut deloc emoții, aș fi coborât facebook-ul în real și ți-aș fi zis: uite, așa arată poza mea de profil din acest moment – nu e cea mai grozavă, dar nu e nici pe departe cea mai proastă. Apoi aș fi trecut în revistă informațiile "despre mine", locurile mele preferate din "fotografii" și ți-aș fi dat niște nume de cunoștințe apropiate care, la o adică, ar putea zice că-s fată de treabă. După această introducere, ți-aș fi cerut prietenia și ți-aș fi spus aștept cuminte la "urmăritori", până când vei binevoi să-mi oferi un loc în viața (de fapt, în lista) ta. Iar ție nu ți s-ar fi părut nimic, dar nimic ciudat în asta, ca și când și în lumea reală s-ar întâmpla zilnic.

în Camere de hotel, Iunie, 137 (aprilie 2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Camere de hotel" de Anda Docea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 12.99 lei.
Franz Kafka

Nu, Milen, te implor încă o dată te gândești la altă posibilitate prin care aș putea să-ți scriu. Nu trebuie te duci la poștă, nici chiar poștașul nu trebuie facă asta – cine e? – nici chiar șefii de la poștă n-ar trebui deranjați pe degeaba. Dacă nu poți găsi altă soluție, vor trebui îndure scrisorile. Aseară te-am visat. Nu îmi amintesc detaliile, tot ce știu e ne topeam unul în celălalt. Eu eram tu, tu erai eu. Cumva, tu ai luat foc. Îmi amintesc că am stins focul cu hainele, am luat o manta veche și te-am bătut cu ea. Dar transmutația se petrecu și era atât de intensă, tu nici măcar nu mai erai acolo, în schimb acum eu eram cel care luase foc, și tot eu eram cel care a încercat să stingă focul cu mantaua. Dar mantaua nu a stins focul și nu a făcut decât să-mi confirme o frică mai veche de-a mea, cum asemenea lucruri nu pot stinge focul. Între timp, au ajuns și pompierii și cumva, tu ai fost salvată. Dar tu erai diferită de la început, spectrală, ca și cum erai desenată cu creta în întuneric și ai căzut în brațele mele, fără viață sau poate ai leșinat de fericirea că ai fost salvată. Dar și aici apăru incertitudinea transmutației, poate că eu am căzut în brațele altcuiva.

în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Castle" de Franz Kafka este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -51.00- 23.99 lei.

S-a stabilit că vârsta medie a laureaților Premiului Nobel pentru literatură este 64 de ani. Românii să nu se bazeze pe mine: sunt ceva mai în etate.

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Fox Mulder: Până la urmă am plecat la școală în Anglia, m-am întors, am fost recrutat de birou. Se pare aveam o aptitudine naturală pentru aplicarea modelelor comportamentale în cazurile de crimă. Succesul pe care l-am avut mi-a permis o anumită libertate pentru a-mi putea urmări propriile interese. Și așa am dat peste Dosarele X.
Dana Scully: Din greșeală?
Fox Mulder: La început arăta ca o groapă de gunoi pentru rapoarte despre OZN-urile văzute, povestiri despre răpiri de către extratereștri, genul acela de lucruri de care oamenii râd pentru le consideră ridicole. Dar eu eram fascinat. Am citit toate cazurile la care aveam acces, sute de cazuri. Am citit tot ce am putut despre fenomene paranormale, despre ocult și...
Dana Scully: Ce?
Fox Mulder: Caut accesez informații secrete ale guvernului, dar cineva îmi blochează încercările de a ajunge la ele.
Dana Scully: Cine? Nu înțeleg.
Fox Mulder: Cineva cu autoritate mai înaltă. Singurul motiv pentru care mi s-a permis îmi continui munca este că mi-am făcut legături în congres.
Dana Scully: Și lor le este frică de ce? Că ai să dezvălui aceste informații?
Fox Mulder: Și tu faci parte din același scop, știi bine.
Dana Scully: Eu nu fac parte din nici un scop. Trebuie să ai încredere în mine! Sunt aici, ca și tine, rezolv treaba asta.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Geangalau LenkeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie despre "Nimic",

"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?

Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul – ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)

Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol" –
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?

Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" – infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu – nimic
Din care a apărut acest infinit?

Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".

poezie de (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ești sigură n-ar fi vorba despre altceva, nu despre jurnalul ei personal? Ar putea fi raportul despre activitatea mea în timpul misiunii, cel pe care îl întocmește pentru Comisia Disciplinară a Institutului nostru.
Sonya: Nu e nici un raport; e jurnalul ei personal. Am văzut că mai completează și un alt registru gros, în care se pare că scrie tot despre tine; probabil că acela este raportul despre care ai amintit. Dar de ce ar întocmi un asemenea raport despre activitatea ta din timpul misiunii, pentru acea Comisie a Institutului vostru?
Lucian: Ah, e o poveste mai lungă... O pot scurta pentru tine. Lia m-a reclamat Comisiei de Disciplină a Institutului nostru înainte de a fi plecat în această misiune, susținând aș avea un comportament necorespunzător funcției mele și solicitând destituirea mea din funcția de comandant al misiunii, cât și excluderea mea definitivă din echipajul navei "Pacifis". În urma anchetei Comisiei Disciplinare, cererile ei au fost respinse, mai ales că în final, ea și-a retras toate acuzațiile aduse la adresa mea, susținând aș fi nevinovat și solicitând să nu se ia nici o măsură împotriva mea; totuși, s-a stabilit ca ea să-mi urmărească îndeaproape activitatea pe tot parcursul misiunii și să întocmească un raport detaliat despre mine și activitatea mea, raport pe care să-l prezinte la întoarcere acestei Comisii de Disciplină. Cam asta ar fi, pe scurt. Din cauza asta mă gândeam ar putea fi vorba despre acel raport întocmit de ea; aș fi curios văd și ce-a scris acolo despre mine.
Sonya: Înțeleg... Deci, ai fost indisciplinat?!
Lucian: Aș...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ia loc, te rog! Doar nu ești pedepsit.
Mihai: Mda... E drăguț aici, la tine!
Lucian: Mihai, rezervele noastre sunt toate la fel, cel puțin din punct de vedere al dimensiunilor, nu există nici o diferență între ele.
Mihai: Știam asta. Dar nu la dimensiuni mă refeream. Îmi place cum ai aranjat-o. E foarte plăcut. Ai creat o atmosferă... intimă! Plăcută!
Lucian: Păi... Ce să-ți spun?! Am încercat să-mi fac șederea aici cât mai plăcută, confortabilă. Dar hai abandonăm subiectul ăsta! Nu cred că mi-ai cerut venim într-un loc mai retras, doar ca discutăm despre confortul sau aspectul rezervei mele.
Mihai: Asta așa este.
Lucian: Atunci, care-i problema? Ai vorbit cumva cu ea? Ți-a spus?!
Mihai: Să vorbesc?! Despre ce?! Și cu cine?
Lucian: Cum adică despre ce și cu cine?! Cu Ly, bineînțeles! Despre originea ei terestră. Ți-a spus cumva adevărul?
Mihai: Ah, nu... Despre asta credeai ar fi vorba?! Nu, îmi pare rău, n-am reușit discut cu ea despre acest subiect. Iar ea nu mi-a spus încă nimic din proprie inițiativă, deci, n-am adus deloc vorba despre așa ceva. Nici n-am încercat măcar.
Lucian: Nu?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Nedespărțiți

Și dacă voi pleca de-aici,
Acolo unde e poveste,
Aș vrea, de vrei, atât să-mi zici
Că vei dori să-ți dau de veste

Atunci am să cobor cumva,
Să îți aduc din cer aripe,
Ca tu, zburând, poți urma
Un drum spre ale mele clipe

Nu trebuie decât să-mi spui
Dorința ta de-a fi cu mine,
N-am să te las a nimănui,
Când eu visez fiu cu tine

Iar dacă visele răzbesc
Aici, precum și-n altă lume,
Promit că am să te găsesc,
Acolo unde n-avem nume

Tu aștepți și să nu uiți,
Niciunde nu e prea departe,
Atâta vreau... mă asculți,
Nici Dumnezeu nu ne desparte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook