Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Anotimp sufletesc

în memoria mamei Ana

Așa senină ploaie am văzut o singură dată:
Ascunsă de copii, plângea în sine mama...
Și zarea înalt aprinsă de-atunci e înlăcrimată,
Și plânge uneori fără să-și deie seama:
Ce anotimp domnește în vorba omenească,
Și cum se simte spicul în ochi-aprinși rodit?
Nereținându-și jalea,
fulgerul trimis e să lovească
Cerul sufletesc de nori răutăcioși acoperit.

Așa senină ploaie... dar uite că nu trece,
Ci în dureri adânci pâraiele-și revarsă,
Și îmi rănește graiul dansul ei cel rece –
Și eu, copil naiv, o tot adun în plasă,
Așa cum ochii mamei îi tot adun în mine
Cu tot ce au văzut în viața lor frumoasă, -
Dar ochii părintești, în loc să mă aline,
Mă izgonesc în ploi, să fiu mai sănătoasă.

poezie de din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

... și iar te-am visat tot așa de senină
ca zarea albastră din ochii adânci
ca marile lunii când suplă și plină
lin trece din noapte în creastă de stânci...

catren de (23 noiembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaie rece...

E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n brațe tu nu stai
Și plâng, și plâng până târziu.

E o ploaie rece de mai...
Și-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...

E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei sărutai,
Îți amintești tu, oare?

E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat așa departe...

E o ploaie rece de mai...
Dar va veni și vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viață nu e doar furtună!

poezie de (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Of, viata!

Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
în viață petrec.
Merg strâmb și tot privesc șașiu
la alții cum mă-ntrec.

Aș vrea s-ating și să tot mut,
spun, strig și să răzbat,
dar glasu-mi este prea limbut
și fața mi-e brăzdată de vărsat.

Același eu, și ieri și azi.
Ochii îmi ard tăciune,
măcar fie altfel mâine.
Cum poți să mă mai rabzi?

Of, Doamne, știu că nu e drept
simt așa durere-n piept.
viața nedreaptă si rece
cu mine deasupra ea trece.
Și eu tot îngân și mă-mbăt,
-npletec și cad în omăt.
Oftez și cânt și iar plâng,
omătu-i în cizme pământ.
Și-n pumni el se înmoaie și lasă,
rănile din toamnă de la coasă.

Lucrez, eu nu zic ba
dar pe nimic așa,
o sticlă iaca - na
Măria Ta!

Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
ce-i viața, și când văd
alții tot mă râd,
m-apucă jalea și repet:
s-a terminat Mitică!

Dar mâine-n zori, promit,
o vilă-n sat o să-mi ridic.
Vor trece ei și vor vorbi,
eu din balcon le voi zâmbi
șașiu.

Of, Doamne, pâna mâine
mai mânca o pâine
dar nu-i.
Îmi pun căciula-n cui,
scot sticla și-o golesc,
cu ea pot vorbesc
limbut.

poezie de
Adăugat de Mara BartisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau să iubesc pe frații mei

Vreau iubesc pe frații mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc așa cum sunt.
Vreau iubesc pe frații mei,
Cu care veșnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
-L simt în mine pe Isus.

Vreau deopotrivă să adun,
și rodu-ntreg și spicul frânt.
Căci și Isus vrea mai bun,
dar mă iubește-așa cum sunt.

Când frații mei au răni ce dor,
-mi fie brațul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.

Noi prin Isus am fost iertați,
ca iertăm și noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe frați
n-avem în noi iertarea Lui.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țăranii

Îi văd, sunt tot așa, cu cojoacele rupte,
Cu piepturile și cu fețele supte,
Le sunt mâinile tot așa aspre și dure,
Privirile, tot oțel din tăiș de secure.
Cu ochii adânci și lucioși ca niște băncuțe,
Aduc la oraș diminețele în căruțe.
Beau țuică prin cârciumi și vorbesc tare,
Socotesc banii pe degete și hambare,
Li se umezesc ochii și ascultă duși
Când își taie țiganul sufletul în arcuș.

Îi simt după mirosul cojoacelor ude;
Dar sufletul lor chinuit nu m-aude.
uit în ochii lor triști și adânci,
La mâinile lor care pot sfărâme stânci,
Și-mi vine le strig, -i trag de mintean:
Băă, sunt și eu tot ca voi, tot țăran!
Dar glasul meu se topește, e de ceară...
Seara țăranii pleacă, cu orașul suit în cară.
Îi petrec până la margine, până în țigănie,
Dar durerea lor, pe străinul care merge pe alături n-are de unde -l știe.

poezie clasică de din Carte pentru domnițe (1937)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Albulescu

Cu mama am fost la biserica Barația, unde am văzut cel mai frumos preot din lume... am văzut foarte mulți popi, niciunul nu era așa... era cu trei capete mai înalt decât mine... o splendoare. Și eu am vrut să fiu ministrant acolo, iar ea n-a știut cum să mă lămurească. Pe urmă s-a dus la popă și i-a spus, explicându-i și că sunt ortodox după tata. Eu mergeam cu ea la biserică. Nu aveam cum să nu mă duc, rămâneam pe drumuri.

în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-ai "v"...

Parc-am mai scris și n-am niciun răspuns
De ce ca-n alte arte nu-i naiv și-n poezie;
Măcar știu și eu că poate m-am ajuns
Și-am cel puțin, infant, un pic de... fantezie.

Și pe bună dreptate -s numai un începător
Da-s tot mereu în critici; agramat și ametaforic,
Un limitat de-autonedidact, pur-simplu un amator
Rămas din timp uitat, copil tâmpit, eternu-mi euforic.

Oricum tot mi s-a spus mereu așa; "n-ai v" (adică vână)
Înseamnă așa ar fi, nu voi gusta nicicând "v" de victorie;
Nu voi putea într-o zi s-o strig și eu și nici s-o am de-o arvună
Să mi se dea și mie cât de cât un bob de la recolta dintr-o "Glorie".

Deci ce s-o mai lungesc, așa cum fac și-acum un tot mai lung de vers
Căci n-am nici pensula pană de foc și nici paleta nu o am plină de culori
Cum nici n-am nici un scrin sau șevalet nu am căci s-a crăcit picând pervers
Și așa sunt blestemat mâzgălesc culcat pe jos, îmbătând 'ntr-un strat de flori.

Deci îmi propun, credeți-mă și cu motiv,
Să creez singur nou-curentul de "naiv";
Deci să fiu primul acceptat măcar la el
Așa fără de pană a prostului, fără penel!

Deși sunt sigur că și așa blamat voi fi
De niște critici deghizați; naivi, sau în copii (nu copii)!

poezie de (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Tristeți târzii

iubesc femeile triste

iubesc-ul acesta are ceva comun cu
toți oamenii pe care i-am iubit o singură dată
așa cum iubești prima ploaie prima zăpadă
prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt
uneori interminabil cu multe secrete și arome de parfum

oricum nu mai contează

cândva respiram unul din celălalt și visam
un șir lung de copii
dar poate
lumea asta
n-a fost decât în
amintirea unui chip

respir acum din mine puțin câte puțin și
urmăresc urmele tale neatinse de umbră
și din când în când uit
la tot ce-a mai rămas -
un anotimp ploios cu mult frig

voi înnopta în el strigându-te

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Acuarelă

Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat:
O, cum mai latră gerul, trezind întregul stat.
Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte
Nu cred te iubească de astăzi înainte
Așa altcineva.

Ci visele ca mrejele, ca un desiș ghimpos...
Trag plapuma,
trag pielea dezvelindu- până la os,
De parcă-ar stărui cerul
în carnea-mi să se împlânte,
Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte.

Ci alt vis trezește, lasă pălmuită,
Și ca nicicând bogată, și ca nicicând iubită...
Eu dintr-un vis în altul aș trece nopți întregi
Când ochii tăi senini – ascultătorii regi,
Mi-s pază lângă buze, și-mi însoțesc silaba...
Ca fiarele nicicând să-și vâre-n cântec laba.

poezie de din Ofranda omeniei (1980)
Adăugat de Alina DraganceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plouă

E o ploaie rece...
Și de când tu ai plecat
Durerea nu mai trece,
Dar deloc nu ți-a păsat.

De ore-ntregi plouă
Și e foarte târziu.
Mi-ai rupt inima-n două,
Totul e așa pustiu.

Singură de nebună,
Am ieșit afară
Cu ochii la Lună
Aștept durerea dispară...

poezie de (4 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos!
Vreau -l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, așa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere și-o liniște deplină
Doar cerul înstelat, el știe -ți vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară și cuvintele sunt șoapte
Și din noapte poți ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate și nimic nu te mai doare!

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndrăgostită

O clipă timpul s-a oprit,
Când te-am văzut întâia dată,
Simțeam ce nu am mai simțit
Și nu cred să mai simt vreodată.

Erai atât de-nalt și de frumos,
Cu ochii negri și adânci,
Parfumul tău încă-l miros,
E ca și cum ai fi aici.

Și buzele ce îmi zâmbeau...
Atât și-atâtea-mi trec prin minte.
Aș vrea știu, da, ce gust au,
Să ne vorbim fără cuvinte!

La pieptul tău să mă cuprinzi,
Să-ți fiu așa de-aproape,
aprind, te aprinzi,
Să respirăm prin șoapte!

poezie de (4 iunie 2017)
Adăugat de Ana TrutaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Larousse: Hei, șefu', uite pe cine avem aici! E Alfredo Linguini! Băiatul Renatei! Acum s-a făcut mare, nu? Îți amintești de Renata. O iubire mai veche de-a lui Gusteau?
Skinner: Ah, sigur. Ce mai faci,...
Larousse: Linguini.
Skinner: Așa, Linguini, ce drăguț din partea ta ne vizitezi. Ce mai face...?
Linguini: Mama mea?
Skinner: Da...
Larousse: Renata.
Skinner: Așa, Renata. Ce mai face?
Linguini: E bine... adică, nu chiar bine, dar mai bine. Ea a...
Horst: A murit.
Skinner (cu indiferență): Vai, îmi pare rău.
Linguini: E în regulă. Ea credea în Rai, așa că e asigurată... adică, în ce privește viața de apoi.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Către chipul din oglindă

Cum stai în ramă și te uiți
Atât de trist la mine,
-ntreabă ochii tăi mirați:
— "Mă mai cunoști, străine?"

— "Urâtule, nu te cunosc!
Prea palid ești la față
Și prea bolnavi ard ochii tăi, —
Privirea lor mă-ngheață...

Că te știam copil nebun,
Crescut în vânt și soare, —
Obrazul rumen, ochii vii
Și gura zâmbitoare.

Natura toată se-nchina,
Ascultătoare ție:
Aveai palat un crâng întreg
Și-o luncă-mpărăție!

De-acolo, într-o zi, te-au dus
Între străini, departe,
Să uzi cu lacrimi de copil
O urâcioasă carte.

Dar anii lungi, ducând cu ei
Pustiu-nvățăturii,
N-au stins văpaia ochilor,
Nici zâmbetele gurii.

Știai cânți și să iubești,
Pornit pe râs și glume...
Dar tot avântul tău pieri
Când ai intrat în lume.

Așa pesemne-ai fost ursit
Să suferi prea devreme.
Și gura ta, nici chiar acum,
Nu știe blesteme!

................

Ușor păstrează urmele
De pași adânci nisipul.
Ci sufletul meu nu-i așa
Cum mi-l arată chipul:

Veninul suferințelor
În piept mi se strângă, —
Eu vreau râd!... Dar ochii tăi
Au început plângă."

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Anotimp in ceata

o să mă recunoască îmi spun
de parcă nu ne-am fi văzut niciodată
cu pădurile ascunse prin râuri
o să îmi prindă chipul de aer subțire
îmi va spune de anotimpul de ceață
în care se nasc iluzii

până atunci adun laolaltă amintiri pe sens interzis
încerc aprind stele
de la o vreme îmi reușește chestia asta tot mai des
de hârtie cu fitilul de gheață
adun cuminte literă lângă literă
s-ar putea avem nevoie de toate cuvintele
tăcerea mea e cochetă se-mbracă în fir de mătase
culoarea albastră

nu vorbim despre fericire
case cu acoperișuri portocalii
surâsuri în plină lumină
cerul furat pe bucăți

cu toate acestea, s-ar putea să mă recunoască
port cu mine toate semnele.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință

Tot ce îmi mai doresc
este... te privesc... acum!
înec în ochii tăi
Să te iubesc... dar nu știu cum...
Sunt singur... din nou... Ce ironie?!!
Îți lipsesc eu oare așa cum îmi lipsești tu mie?

poezie de (2004)
Adăugat de Marius ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

William: Ce ciudat, nu te-am mai văzut de o lună. Am văzut până și luna nouă, dar nu și pe tine. Am văzut răsărituri de soare și apusuri, dar nu și chipul tău frumos. Sufletul meu este frânt în crâmpeie atât de mici încât ar putea fi trecute prin urechile unui ac. Mi-e dor de tine așa cum soarelui îi este dor de flori; așa cum soarelui îi este dor de flori în toiul iernii. În loc să-și îndrepte căldura spre frumusețea ta, inima îmi împietrește precum lumea înghețată în care m-a aruncat absența ta. Mai departe voi concura la Paris, dar, fără tine acolo, orașul îmi va părea pustiu și iernatic. Speranța este cea care călăuzește și mă ajută trec peste zile și peste nopți. Speranța după ce privirea mea nu te va mai putea găsi, aceea nu va fi ultima oară când te voi vedea.

replică din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Audrey Hepburn

Cea mai mare victorie a mea a fost aceea de a fi în stare trăiesc cu mine însămi, să îmi accept defectele. Sunt foarte departe de a fi un om adevărat, așa cum mi-aș dori să fiu. Dar tot eu îmi dau seama că, în cele din urmă, nu sunt chiar de lepădat.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Reîntâlnire de gradul zero

lui E.H.

În noapte visez cu luna cea plină,
Și nu pot dorm, plutesc în visări...
străbate o fantezie alpină,
De sus ea venită, din mări...

Și nu te-am văzut până acum niciodată
Și nu te cunosc, dar te vreau...
Pentru dragoste, însă... este o plată,
Și vreau ofer, nu să iau.

Pe pieptul tău capul pun,
privești în tăcere...
Din ochii tăi, văpăi să adun
Și zâmbete pline de miere.

ții strâns în brațele tale,
cuprinzi întru tot ce eu sunt...
Să-mi povestești drumeții ancestrale
Ce mi te-au adus ca un vânt.

Te vreau lângă mine să mă citești,
Așa cum nimeni nu poate...
Nu te cunosc, dar știu cine ești,
Și împreună scriem o carte.

Și te provoc întru toate
Și mă provoci în ce sunt...
Ești pagina aceea de carte,
Ce ruptă a fost când m-am frânt.

Vino -mi fii acum, lângă mine...!
Află ce nimeni nu știe...
Părțile mele nu-ți sunt străine,
Doar le-ai uitat, ca mereu îți fie...

Atinge- cu vibrații înalte,
Cu tot ce tu simți, arată-mi deschis...
Să-mbrățișezi cu gânduri curate,
Tot trupul meu, ca în vis...

Și te privesc înăuntru uimită
Și-apoi, doresc îți fiu...
Lacrima inimii, pe loc risipită,
Văzând renaști și ești viu.

Cu tine aș merge oriunde în lume!
Și mă încred în ce n-am văzut...
Credința ce-o am, nu-i în cărți și cutume
Și pot iubi ce n-am știut!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 22 octombrie 2017.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu-i teatru, e iubire!

Oricât de frig e afară,
eu sunt eu, mereu eu...
deoarece mereu a fost vorba de mine,
la fel cum mereu e vorba doar de tine,
am un crâmpei de căldură păstrat
într-un bulgăre de cristal
care se dizolvă molcom pe buzele tale
apoi se prelinge pe pielea prea catifelată a gâtului
Dar pe mine cu ce mă încălzește?
Poate numai surâsul tău gingaș mă mai încălzește
(repet întruna: ți-am spus că e vorba de mine,
la fel cum mereu e vorba de tine)
Și uite așa ne încălzim și ne zâmbim,
într-o zi crâncenă în care tu ești ca vremea,
iar eu nu mă pot lua după anotimpuri instabile
după vreo banală ceartă aiuritoare
la care simt spectator,
și tu singurul actor rămas,
cam nepotrivit joci singură fără ca eu să-ți cânt.
Ultima ta replică: nu-i teatru, e iubire!
Apoi, intense, aplauzele mele.
Nu înțeleg eu multe,
dar cel mai mult nu înțeleg
ce curaj am avut -mi pun inima în palmele tale.
A meritat, zic eu naiv,
-nveți ce e cicatricea ce mi-o ceri,
greșeala repetată e lecția neînvățată
Alta probabil s-ar împinge turbat și ar da din coate
ca ajungă la ea, așa cum e,
cu tot cu metehne
și și-ar înfige obraznic unghiile, ar sfărâma-o
însetată de o ură absurdă,
de durerea profundă pe care mi-ar provoca-o,
crezând gloria ei
e revanșa față de foști, proști.
Bine mi-am pus-o înapoi, unde e locul
dacă și acum ești tristă, ca ochii lui Dumnezeu,
înseamnă tu nu ești zeiță, iar eu... mediocru zeu,
dar mereu...
a fost vorba doar de noi!
Mai vrei în rol de zei?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care sunt cele mai bune filme de văzut în familie, pe înțelesul copiilor preșcolari? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!