Oricât de înăbuşit ar fi fost de neglijenţa dinainte şi oricât ar fi de împrăştiat prin masa greoaie şi întunecată de gânduri banale, lasă-ţi geniul tău să răsară ca soarele din haos.

citat din Edward Young
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât

Oricât leafa o ridici,
Dacă ţara-i de tâlhari,
Toate lefurile-s mici
Chiar şi... lefurile mari.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi asumi rostul tău, obstacolele nu mai contează: treci peste ele în zbor, oricât ar fi de multe şi oricât de înalte.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de sus vei ajunge, soarele tot va apune; oricât de jos vei ajunge, soarele tot va răsări!

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glosă

Oricât sălbatecele uri te-ar urmări cu lovituri,
Oricât de mult ele-ar căta să sfarme platoşa ta,
De atâta să nu-ţi pară rău,
Nu te-or răzbi cei din afară.
Un singur lucru te omoară:
Păcatul din sufletul tău.

poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de adriana popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm oricât

Oricât de sus e omul, ca statut,

Să nu uităm că are un trecut!

Oricât de jos ar fi un muritor,

Să nu uităm că e un viitor!

poezie de Marius Robu (12 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de ispititor ar fi să ascult nisipurile cântătoare sau stâncile din care ies şoapte misterioase, atunci când vântul bate într-o anumită direcţie; oricât de minunat ar suna vocea lui Dumnezeu în foşnetul frunzelor sau oricât de ademenitor ar fi să desluşesc voinţa divină în mişcarea ramurilor; oricât de grăitoare mi s-ar părea trosnetele lucrurilor aruncate în foc şi oricât de fascinant aş socoti zborul păsărilor, nu pot să văd în aceste manifestări naturale surse de oracole, ci doar mărturisiri necuvântătoare ale lui Dumnezeu despre prezenţa Sa în frumuseţea lumii.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să locuiască-n al tău cort...

Să locuiască-n al tău cort
Dorinţa de mai bine
Şi-atunci putea-vei da raport
Că Tatăl te susţine.

În cortul tău fă loc la har
C-aduce sărbătoare
Din el să-ţi faci mărgăritar,
Să-ţi fie desfătare.

În cortul tău să nu primeşti
Vreo stare ce dezbină
C-aşa putea-vei să-nsoţeşti
Pe cei ce vor Lumină.

Să faci din cortul tău Betel
Să vină mulţi la tine
Să fie-apoi umpluţi cu zel,
Să vrea să se închine.

Ca-n cortul tău să poată sta
Şi Duhul şi Cuvântul
Oricât... oricât te va costa
Păstrează-ţi Legământul.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (5 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea (după Euripide şi Coşbuc)

Oricât noi viaţa îndrăgim,
Oricât de moarte noi fugim,
Oricât de mult ne-ar da fiori,
"Cu-o moarte toţi suntem datori!"

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (28 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de scumpă ţi-ar fi cariera, lasă-ţi totuşi o bucată de cer deasupra!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine în tinereţe nu s-a legat puternic de un lucru măreţ sau chiar mai puţin important, dar cinstit şi folositor, acela poate să-şi considere tinereţea pierdută în zadar, oricât de veselă ar fi fost, oricât de plăcute amintiri ar fi lăsat.

citat din Dimitri Pisarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te încrede în tine, tinere visător! Oricât de sincer şi de cinstit ai năzui spre adevăr, oricât de chinuitoare suferinţă şi inumane orori ai fi cunoscut în trecutul tău – nu crede în tine, tinere visător! Nu vei găsi ceea ce cauţi.

Lev Şestov în Apoteoza lipsei de temeiuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optez pentru un amic oricât de virtual, în defavoare unui inamic oricât de real.

aforism de David Boia (5 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât aş fi de trist, oricât aş fi de disperat, oricât m-aş simţi de captiv în maşinăriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile organismului, glicemia, pH-ul şi, în genere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii.

citat celebru din Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu paşi mici şi cu încrederea că vei reuşi poţi atinge orice obiectiv oricât de mare şi oricât de dificil ar fi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Limbii Române

Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falşi sau de fireşti
ne regăsim sfioşi cu toţii, iată
în templul limbii noastre româneşti

Ea urcă din adânc, ca dintr-un crater
topind în lavă fiece cuvânt
căldură e, de stea, şi alma mater
şi n-are seamăn pe acest pământ

Oh, bocet e, şi dans, şi zeitate
care îşi paşte turma între crini
e geniul bun ce-n tâmpla ţării bate

Şi dacă astăzi luminaţi trăim
şi inimile noastre-s fermecate
cuvine-se, şi ei, să-i mulţumim

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Poezii (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E naşpa să scrii şi să nu răsară soarele din sângele tău...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sufletul ne însoţeşte

Oricât de bine îl păstrăm,
trupul tot ne părăseşte.
Când din viaţă evadăm,
mult prea iute putrezeşte.
Oricât de multe-am aduna
averea n-o luăm cu noi.
Urmaşilor o vom lăsa,
doar sărăcia e cu noi.
Când Dumnezeu ne primeşte,
oricât de mult îl neglijăm,
Doar sufletul ne însoţeşte
pe calea care-o urmăm.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii spun că viaţa este mult mai frumoasă decât o percepem noi. Eu spun că frumuseţea este ea însăşi o percepţie subiectivă şi că oricât de mult s-ar rafina această percepţie, oricât de generoasă ar deveni, oricât şi-ar lărgi orizontul, tot în limitele ei rămânem. Nu mă refer doar la ceea ce se poate sesiza prin cele cinci simţuri fizice şi cu ajutorul gândirii, ci mai ales la ce se poate cunoaşte sau se poate trăi prin reflectarea în conştiinţă a propriei noastre fiinţe, a propriei vieţi în această lume.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul are tainele lui. Oricât s-ar rătăci de drumul cel drept, oricât s-ar înrăi un criminal care nu mai are drum de întoarcere, oricât ar persista în viaţa sa stricată, dacă îl dojeneşti pentru firea lui, pentru însuşirile lui bune pe care le-a întinat, atunci totul se clatină în el, şi este zguduit.

Gogol în Suflete moarte
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ai vrea de mult...

Oricât ai vrea să pierzi din tine, azi,
Amânările şi greşelile ce ţi-au muşcat din viaţă,
Nu poţi scăpa prin ciur, aşa uşor cum crezi,
Consecinţele acestora, prezente azi în Sine.

Oricât ai vrea să-ntorci ninsorile topite,
Şă-ţi ucizi din ele cuvintele rostite la mânie,
Nu poţi s-acoperi şi să ştergi, durerile din cruce,
Cu care te-ai împovărat, pân' la judecata ochilor divini.

Oricât ai vrea să dai din tine lumii, azi,
O bucată de carne tăvălită-n frunzele pelinului amar,
Nu poţi să tai din tina ce-ţi îmbracă oasele, cu plumb,
Să respiri cu mai puţine legi încălcate, în faţa Ziditorului.

Oricât ai vrea să sfârşeşti ştiut şi iertat,
De cei ce ţi-au gustat hotărârile amare puse pe-o pită,
Nu poţi căuta şi-aduce-nnapoi, pur şi simplu,
Mieii iubitori ce-au fost otrăviţi, şi conduşi pe-o buză de râpă.

Oricât ai vrea să primeşti iertarea firii, azi,
Din limbile unor oameni ucişi nefiresc cu neiubire,
Nu poţi scoate din cimitire, inimile şi ochii îngropaţi,
A celor ce ţi-au fost mângâiere şi înlăcrimată rugă.

Oricât ai vrea să amâni ploaia şi plânsul,
Cu Soarele veşnic aducător de bucurii şi pace,
Nu poţi decât să primeşti neputincios ce-ţi întinde Isus,
Privindu-te-n oglindă străin, şi-n umbra sătulă de tine.

Oricât ai vrea să-ţi împarţi durerea şi timpul,
Cu cei trecători făcuţi ca şi tine din lut pieritor,
Nu poţi decât să accepţi zborul, şi pierduta lor siluetă,
În care frământă nevoia lor, şi nu boala inimii tale,

Oricât ai vrea să-ţi fie gustat gândul bun
De cei în care ai dat ieri cu pietre ori flori mărunte,
Nu poţi şterge păcatul, dar nici să te îmbogăţeşti,
Cu o clipă de conştientizare, pe patul de moarte.

Oricât ai vrea să primeşti cu patru braţe femeia,
Ce o să vină forţată de-un destin să te fure,
Nu poţi decât cu un singur suflet, şi-n două braţe,
Să o accepţi cu ochii închişi ori deschişi, resemnat.

Oricât ai vrea să-ţi faci cunoscută inima,
Ori moartea s-o-mparţi cu cei muritori iubindu-te,
Nu poţi să dai nimănui pricepere, să-ţi citească rărunchii,
În care doar Dumnezeu împarte şi lasă, Viaţa şi Moartea.

Oricât ai vrea de mult să nu mori singur,
Ori moartea s-o-ntorci măcar pentru o clipă,
Nu poţi să-ţi pui, un al doilea buric lângă al tău să simtă,
Greutatea din cruce, lupta din moarte, şi ultima lacrimă ce-ţi şterge umbra pământeană.

poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!