Ultima virgină
S-a rătăcit în ceața nopții, luna,
Nu știu de ce? îi place să pândească,
M-a urmărit, m-a urmărit într-una,
Probabil, vrea să-nvețe, să iubească.
Iubito, nu te teme, las-o-n pace,
Sărută-mă să-i facem în necaz,
Uite-o cum tremură... precis îi place
Când buzele-s pecete pe obraz.
Uite-o cum curge și cum se topește,
Când mâna mea înspre adânc pătrunde,
Stă dup-un nor ascunsă și gândește,
Dar de-nsoțit, mă va-nsoți oriunde.
Te culc acum pe perna cea curată
Și te frământ... iubindu-te-n târziu,
Tu ca păcatul ești de-mbujorată,
În tine sunt... de lună... nu mai știu.
În noaptea asta, luna parcă-i plină,
Stau stelele la bârfă, s-o bârfească,
A dispărut și ultima virgină...
Dar cine-o fi-nvățat-o să iubească?
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre bârfă
- poezii despre virginitate
- poezii despre stele
- poezii despre pace
- poezii despre mâini
- poezii despre curățenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Gând de flăcări...
Oh, ce ochi, voi ochi de fată,
ah, și geana reîntoarsă,
nu doar una, amândouă,
ce frumoase sunt cu rouă,
ah, și gura, buze crude,
înroșite să se ude,
ah, și părul, părul galben,
Doamne, cum își freacă palme,
Doamne, uite-o cum zâmbește,
cum vorbește, cum pășește
Ah, ce foc arde în mine,
ce dorință plină vine,
of, de ochii ei spre mine,
m-ar ținti și ar rămâne,
pironiți cu o dorință,
cea de-am fi, de-acum, iubită,
cea de-ar stinge jar roșit,
doar de ea, că m-a privit,
doar de ea, c-a apărut,
chemând gândul meu năuc
Doamne, Doamne, ce dorință,
nu știu cum e cu putință,
Doamne, am o rugăminte,
cheam-o, cheam-o de oriunde,
adu-mi-o aici pe iarbă,
să-i fiu drag, să-mi fie dragă,
să o țin, noaptea, în brațe,
s-o sărut, să-ntreb ce face,
să o sorb, să o mângâi,
să îi fiu ca cel dintâi
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre sărut
- poezii despre roșu
- poezii despre rouă
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
Adu-mi razele și luna, dragostea, apoi și tihna...
Doamne, nu știu cum se face de ai pus atâtea ace
pe-a mea inimă ce bate, numai supărări în noapte,
numai gânduri nourate, învechite, neuitate,
Doamne, nu știu cum se face de n-am liniște și pace.
Doamne, când pășesc spășit plin de gânduri aiurit,
nu îți cer să mă iubești, nu îți cer clipe cerești,
nu-ți cer razele Domnești, să mă ierți, să mă-nsoțești,
nu-ți cer timpul aurit, tinerețea ce-a fugit...
Doamne, locul meu de tihnă îl doresc, îl vreau să vină,
să-mi găsească liniștea furișată într-o stea,
îmi doresc pe calea mea dor puțin și dragostea
s-o mai simt cum mă alină cu lumina ei divină.
Doamne, când aprind lumina într-o candelă prea plină
mă gândesc atât de mult doar la timpul din trecut,
stau, mă rog, te tot ascult să îmi spui ce m-a durut,
Doamne, mă tot rog într-una să-mi lași razele și luna.
Doamne, razele și luna, dragostea, apoi și tihna,
te rog Doamne, să le-aduci, să nu uiți, să te încurci,
să scap Doamne, de năluci, să se piardă printre nuci.
Doamne, lasă și lumina, să le văd de-acum într-una!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe sau poezii despre supărare
Poemul XX
În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Pot scrie, de exemplu: "noaptea-i înstelată
și stelele tremură albastre în depărtare".
Vântul nopții se răsucește în văzduh și cântă.
În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Am iubit-o, și, câteodată, și ea m-a iubit.
Într-una din aceste nopți am strâns-o în brațe.
Am sărutat-o la nesfârșit sub cerul imens.
M-a iubit, și, câteodată, și eu am iubit-o.
Cum aș fi putut să nu-i iubesc ochii ei mari?
În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Cum să mă gândesc că n-o mai am? Să simt că am pierdut-o?
Cum să ascult imensa noapte, mai imensă fără ea?
Și rândurile cad în suflet ca roua pe izlaz.
Ce mai contează că iubirea mea n-o mai poate păstra?
Noaptea-i înstelată, și ea nu-i lângă mine.
Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare...
Cu pierderea ei nu mă pot împăca.
O caut cu privirea, dorind s-o aduc mai aproape.
Inima mea o caută, dar ea nu-i lângă mine.
N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar cum am putut-o iubi...
Vocea-mi vrea să fie vântul, să-i gâdile auzul.
A altuia. Va fi a altuia. Ca înaintea săruturilor mele.
Vocea ei, trupul ei de lumină. Ochii ei fără hotare.
N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar poate încă o iubesc.
Iubirea e atât de scurtă, și-atât de lungă e uitarea.
Într-una din aceste nopți am strâns-o în brațe,
și sufletul nu mi-e împăcat cu pierderea ei.
Chiar de-i ultima zvâcnire pentru ea,
și acestea ultimele rânduri.
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre uitare sau poezii despre tristețe
Raza mea de soare
Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Și sufletul mă doare.
Ești departe de mine
Cum luna e de soare
Și știu că plângi...
Și lacrima ta mă doare!
Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.
Nu știu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veșnic
Raza mea de soare.
poezie de Vladimir Potlog (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre flori, poezii despre dor, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre copaci sau poezii despre Soare
Știu mai bine ca oricine
Este vremea de iubire,
Luna vrea să fac-amor,
Stele cad înspre uimire
Fără niciun viitor.
Ești regină-n astă noapte
Când bat clopote de-argint,
Cerul când va cerne soapte,
Vin luceferi... care mint.
Noaptea-s sărutări furate
Și sunt buze ce-nfloresc,
Eu... privirile curate
De-ai tăi sâni mi le lipesc.
Te cuprind c-o-mbrățișare
Tandră și-apoi ne iubim.
Plâng cireșii plini de floare,
Hai iubito!... să-i privim,
Vreau să-mbobocească dorul
Pe o aripă de vânt,
Când voi săruta piciorul
De la coapsă... la pământ.
Știu mai bine... ca oricine
Și m-aștept... la oare cum,
Vremea dragostei când vine,
Mă găsește... peste drum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sărut furat sau poezii despre sâni
Dar eu, iubito... sunt aici
Iubita mea! spre dimineață
Te simt pe trupul meu, liană,
Sorbindu-mă și dându-mi viață
Surâzătoare și spontană.
Ești ca un lujer, ce-nfășoară
Trunchiul copacului rebel
Ce-ascunde, poate, o comoară
Necunoscută... nici de el.
Nu este fruct, nu e nici floare,
Dar curge înspre adâncimi
Exuberant... ca o-ntrebare
Ce-aruncă lavă și lumini.
Iubita mea! când răsăritul
Ne-mbrățișează și ne-mbie,
Nu pot a face... pe smeritul
Și nici nu plec în sihăstrie.
Voi crește-n tine... cu tandrețe,
Hălăduind... pe unde... nici,
Un altul n-ar putea să-nvețe,
Dar eu iubito... sunt aici.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre fructe, poezii despre dimineață sau poezii despre comori
Visând că te iubesc
M-am stins
între tăcerile târzii
și m-am topit
în visuri argintii
când stelele
se pregăteau a străluci
plutind alene
peste norii azurii
M-am rătăcit
și nu simțeam de zbor
sau poate
m-a atins un nor
credeam că tu mă chemi
de dor
dar nu...
a fost un astru călător
N-ai mai venit
și zorii dimineții s-au ivit
un aer dur și rece
m-a trezit
O... ce păcat
că visul s-a sfârșit
nu-nțeleg cum
dar am visat
că te-am iubit
Și nu știu cum
dar ziua
de tine nu mi-e dor
iar noaptea-n vis
simt ca-m să mor
și te aștept mereu
pe-același nor
zâmbesc...
o pasăre m-a salutat
în formă de onor
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre sfârșit, poezii despre păsări sau poezii despre nori
La calvar
Alo, ce faci, unde ești?
Așteaptă-mă, așteaptă-mă, ajung acum,
Nu mai veni că nu mai facem ore,
Super
Ne vedem la locul nostru,
Ok, dă-mi beep când ajungi,
Te kiss,
Te kiss și eu.
O, mamă, am rămas la mate,
La geografie nu am decât 7,
Româna este mult prea grea,
Dar anatomia e preferata mea.
Îmi place mult la școală doar în pauze
Când fac tot ce vreau eu
Ies la o bârfă cu gașca din liceu.
Îmi place mult la școală și în ore
Dar numai când chiulesc
Când am scutire pe loc mă îmbolnăvesc.
La fizică nu trebuie lucrat
Mi-a zis un profesor care m-a meditat,
Pentru teze poți să nu înveți
Cu tocilarii de te împrietenești.
Îmi place mult la școală doar în pauze
Când fac tot ce vreau eu
Ies la o bârfă cu gașca din liceu.
Îmi place mult la școală și în ore
Dar numai când chiulesc
Când am scutire pe loc mă îmbolnăvesc.
La școală e și ceva bun
Ce vă uimește, nu credeți tot ce spun.
Îmi place mult la școală doar în pauze
Când fac tot ce vreau eu
Ies la o bârfă cu gașca din liceu.
Îmi place mult la școală și în ore
Dar numai când chiulesc
Când am scutire pe loc mă îmbolnăvesc.
poezie de Emma Moroșan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre profesori, poezii despre prietenie, poezii despre ore, poezii despre mamă, poezii despre liceu sau poezii despre geografie
* * *
nu știu cum să spun
noaptea asta e diferită
stelele par a fi vii
așa cum stau agățate
pe cerul de hârtie
luna acceptă durerea
și naște o inimă mare
cât suflul exploziei de început
chiar nu știu ce să spun
despre câte se-ntâmplă
și sunt atât de departe
locuiesc într-o geană de stea
care se-nchide sau nu
în nopți cu lumină sălcie
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre naștere, poezii despre inimă, poezii despre hârtie sau poezii despre durere
Iubita mea
Iubita mea, sărută-mă pe vise!
Mă înfășoară-n brațe și-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Și-aruncă tandru!... ultimul veșmânt.
Deschide-te și mi-te dăruiește!
Dezbracă-mă și-nvață-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfește,
Iubește-mă... la margini de izvor.
Dă-mi buzele și sânii ca de piatră!
Să îi frământ și să le dau putere,
Neliniști de mai sunt, acum, le iartă,
Iubește-mă!... când inima ți-o cere.
Iubita mea... sărută-mă pe clipe!
Și pe ascunzișuri care mă-nfioară,
Când visele încep să prind-aripe
Și trupul meu... în trupul tău coboară
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre cuvinte sau poezii despre cadouri
De ce îmi place ea
Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă și-i spune
Că nu se mai poate așa,
Da' mie ea îmi răspunde:
"Asta nu-i treaba ta!"
Se uită tot timpu-n vitrine
Să vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îți spune:
"Asta nu-i treaba ta!"
Îi place mult
Să-i povestesc
Ce-am mai citit între timp,
Stă și-ascultă ce-i spun,
Îi place...
Dacă-i soare afară,
Vrea în parc imediat,
Vrea la film și la teatru,
Vrea cu barca pe lac,
Vrea înghețată și vată de zahăr
Și tort cu blat de bezea,
Vrea tot anul vacanță,
De-aia îmi place ea!
cântec, versuri de Alexandru Andrieș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre vacanță, poezii despre teatru, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri sau poezii despre muzică
Vreau luna
Și luna mai tare se coace
În pomul cu trunchiul ceresc,
De n-am s-o culeg, nu am pace,
Doar stau necăjit s-o privesc.
E plină de seva divină
La care de mult jinduiesc;
Să fie ca ramul s-o țină
Căci aripi de doruri îmi cresc!
Aroma de lună mă-mbată
În pârgul cel pur îngeresc,
Beție cât noaptea de lată
Pe care-aș tot vrea s-o lungesc!
Fereastra și ea mă apasă
Pe ochiul cu care poftesc;
Vreau luna pe buza mea arsă
De pofte cu gust omenesc!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre poftă, poezii despre ochi, poezii despre creștere sau poezii despre crengi
Prea devreme!
De știi ceva și nu îmi spui!
Tu preferi să taci!
Nu ești în grija nimănui!
Doar cum vrei, tu faci!
Poate acum e prea devreme,
N-ai cum să-nțelegi!
Greșelile în viață,
Cu lacrimi ți le stergi!
Totul este așa cum este!
Cine-n lume te oprește?
Măsori cerul cu pământul!
Măsori vorbele cu gândul!
Chiar de-ți place cum vorbesc?
N-am timp de stat, dar stau cu tine!
Și de spun că te iubesc,
Încredere tu n-ai în mine?
Din somn mă trezesc, fără să știu
Dar știu că sunt în somn!
Și tu ești lângă mine
Mai bine dorm!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere sau poezii despre greșeli
Sonetul 130
Ochii iubitei nu-s precum un soare;
Buzele ei nu-s roșii ca mărgeanul;
Neaua e albă, sânul ei gri pare,
Păru-i sârmos și închis cum e catranul.
Văzut-am roze multe, colorate,
Dar în obraz să-i stea nu se îndură;
Și sunt parfumuri mult mai delicate
Decât al ei miros ieșind din gură.
Îmi place când vorbește, dar știu bine
Că muzica mai delicat răsună;
Nu știu cum merg zeițele divine:
Iubita mea pășește pe țărână.
Dar, zău, că este mult mai rafinată
Decât orice femeie lăudată.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre delicatețe, poezii despre trandafiri, poezii despre roz sau poezii despre laudă
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Ce își prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când sosește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
Ești femeia care sângele-mi stârnește,
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei patima-mi topește,
Ești acea femeie... proaspătă mereu.
Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... înger... renăscut.
Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are flăcări de smarald,
Raze mii... de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei sau poezii despre vulcani
Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
Nopțile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...
Smulge-mă pană cu pană
Și întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poți să mori
Și să mă ivești din zori.
Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toți în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ți-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.
Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.
Luna curge,
Luna-i sus
Și eu tocmai la Apus.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre Lună, poezii despre sânge sau poezii despre sprâncene
Cu luna la pas
Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu știe lumina
din castana ei.
Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.
Te uită cum stelele
mă amână
să stau pe lună
cu gutuile
de mână.
Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.
poezie de Constantin Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gutui, poezii despre tei sau poezii despre poezie
În noaptea aceea
În noaptea aceea, pentru prima oară
lumea s-a oprit într-o respirație adâncă
și în inima ei, ca o largă prăpastie
s-a deschis așteptarea.
Treaz de o lumină tristă, interioară
cu gesturi atente, prelungi
cu umbre, cu dansuri,
călcam pe locuri reci, lunecoase, adânci
ca pe un oraș înecat
purtător de oglinzi și blesteme.
Aveam
o misterioasă întâlnire cu noaptea
atunci
când pentru prima oară lumea s-a oprit
ca să mă aștepte.
Îi spuneam în gând
noapte, logodnica mea,
ce mult iubesc lumina ta de fantomă,
ce mult iubesc, în libertatea singurătății tale
arborii fără rădăcină ai delirului
ce mult iubesc, în ploile tale negre, suferința.
Ești uneori palidă de febre
și eu
sunt atunci un om al febrelor, al morții;
ești uneori
caldă ca subsuorile femeilor
profundă ca pădurile agitate de vânt
și eu iubesc atunci întâmplările neașteptate
și forțele de fier ale naturii.
Ești uneori lumina asta tristă, interioară
când lucrurile curg în jurul meu și fug însetate,
când fruntea trece printr-o oră mai rotundă,
mai umană,
când vântul îmi vorbește în somn ca într-o cutie de rezonanță,
când buzele-mi sunt albe.
Atunci, îmi place să știu
că port pe ele o sămânță incendiară
îmi place să știu
cum s-o arunc peste această lume impură.
Dar cu o voce arsă de emoții i-am spus
sunt poet
ca și cum mi-aș fi spus numai mie
și pe obraz, sub flacăra lunii,
genele grele umbreau
o descrescândă orgă, tremurătoare.
poezie clasică de Paul Păun din Plămânul sălbatec (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre singurătate
Sărută-mă, să uit!
Sărută-mă, să-mi amintesc de tine!
Sărută-mă! Să plec aș vrea, spre mine!...
Sărută-mi ochii-a despărțiri de-alint!
Ești prea curat, nu pot să te mai mint!
El e în mine și mă înspăimântă!
Nu pot să-l uit, cu gânduri mă frământă!...
E depărtare, vis și-apropieri...
Caut uitare, dar găsesc dureri..
E șarpele ce-mi dă nefericire,
Pe care i-o plătesc cu prea-IUBIRE..
N-am să îți scriu, pe el doar îl iubesc,
Dar nu mă vrea, știu că mă amăgesc!
M-a otrăvit, vândută-i sunt pe viață!...
Sărută-mă! Plec mâine dimineață!
Chiar de-oi muri de dor neîmplinit,
Mă-ntorc la el, nu vreau să-mi fii iubit!
Sărută-mă, să uit de el, de tine,
Să uit de el... de tine... și de mine!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre spaimă, poezii despre plată, poezii despre nefericire sau poezii despre moarte
Cineva ca tine
Visam de multe ori la cineva ca tine
Care să mă ajute, să mă-nțeleagă bine
Să îmi iubească râsul și ochii să-i iubească
Și-atunci când sunt speriată el să mă ocrotească.
Și-acum când ești aici eu nu știu ce să fac
E uimitor ce fluturi am astăzi în stomac
Te văd că ești real și toată mă topesc
Cu fiecare zi eu mai mult te iubesc
Când viața mă lovește cu al ei aspru bici
Cu inima ta bună tu ești mereu aici
Ești lumea mea, ești cerul, ești o frumoasă stea
Să schimb ceva la tine în veci nu aș putea
Probleme și necazuri acum dispar de tot
Căci tu mă ții în brațe când simt că nu mai pot
Mă tem de-un singur lucru și-l spun fără rușine
Că n-aș putea trăi fără un om ca tine.
poezie de Jessica Sings, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre schimbare, poezii despre râs, poezii despre rușine, poezii despre protecție, poezii despre prezent sau poezii despre ocrotire