Omul destoinic, puternic

Omul destoinic, puternic,
face, după câte ştiu,
lumină din întuneric
şi grădină din pustiu.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre întuneric şi lumină

Când moare noaptea în zori,
din întuneric naşte lumină.
Când sădim în nisip flori,
din pustiu facem grădină.
Când pe cer soarele moare,
cu el moare şi lumina.
Întunericul apare,
un pustiu este grădina.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu face minuni

Doar Dumnezeu face oricând
din întuneric lumină.
Din linişte stârneşte vânt,
din pustiu face grădină.
Schimbă ura-n bunătate,
din boală-ţi dă sănătate.
Din tristeţe, bucurie,
din urât, o feerie.
Acolo unde nu-i apă,
Dumnezeu scutură nor.
Întreg pământul adapă
făcând dintr-un nor, izvor.
În pustiul fără margini,
din nisipul ars de soare,
Dumnezeu pune imagini
cu grădini înfloritoare.
Dumnezeu atotputernic,
pentru oameni, a creat,
Lumină din întuneric
şi viaţă lumii a dat.
Pentru tot ce a creat,
pentru că azi existăm,
Celui ce ne-a luminat,
Imn de Slavă-i înălţăm.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul face,omul trage

Omul face şi desface,
Se duce şi se întoarce.
Culege şi iar culege,
Cu nimic nu se alege.
Ce face azi, mâine strică.
Face şi băuturică.
O pune în poloboace,
Apoi bea, turtă se face.
Bea până criţă se face.
Câte şapte zile zace.
Asta ştie, asta face.
Omul face, omul trage.

poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi pomul din grădină
omul are rădăcină.
Pomul creşte unde-l pui,
omul doar în ţara lui.

catren de Dumitru Delcă (octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-i trandafir alb în grădină

Mamă - trandafir alb în grădină,
copiii îţi sunt petale.
Să-i creşti mamă, în lumină!
Ei sunt prelungirea vieţii tale.
Dă-le parfum, lasă-i să zboare,
petale albe pe cerul azuriu.
Vor reveni ca razele de soare
când sufletu-ţi va fi pustiu.
Cu căldură şi lumină,
dulce te vor săruta.
Faţa îţi va fi senină,
cu drag te vor îmbrăţişa.
Te vor împodobi, mamă-grădină,
cu aură strălucitoare.
Viaţa îţi va curge lină,
precum apa din izvoare.

poezie de Dumitru Delcă (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin faptele tale, aduni mărgăritare

Râul nu se întoarce din propriul drum.
Nu se adapă din propria-i apă.
Curge în zare ca un fum
şi singur albia îşi sapă.
El din munţi a izvorât
pentru omul amărât.
Setea câmpului adapă,
nu lasă focul să ardă.
Dă răcoare plantelor
şi vieţuitoarelor.

La fel pomul din livadă.
Nu consumă fructul lui.
Îl lasă din crengi să cadă
pentru hrana omului.

Soarele ce străluceşte
întreg pământul încălzeşte.
La toate le dă lumină,
din pustiu face grădină.

Florile nu dau parfum
pentru celelalte flori.
Îl dau omului cel bun
care lucră câmpu-n zori.

Deci,
când prin faptele tale
faci pe altul fericit,
aduni doar mărgăritare.
Nu degeaba ai trăit.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţii

Ei se laudă că fac
Din întuneric lumină.
Că iau pielea de pe drac
S-o aştearnă în grădină.
Dar, prin tot ceea ce fac
Debitează doar minciuni.
Nu iau pielea de pe drac,
Iau pielea de pe români.

poezie de Dumitru Delcă (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

Bogăţia de lumină
Inundă-întreaga grădină.

distih de Dumitru Delcă (10 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai credinţă, eşti puternic

Când ai în suflet bunătate
şi să ajuţi, tu ai voinţă,
Te bucuri de sănătate,
ai în suflet şi credinţă.

Bunătatea creşte-n pom,
Lumina din întuneric.
Ai bunătate, eşti om,
Ai credinţă, eşti puternic.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele îţi va zâmbi

Omule,
fiecare încercare te face mai puternic.
Te înalţă, ajungi mare, te fereşte de întuneric.
Pe cei dragi tu să-i iubeşti, dulce să-i îmbrăţişezi.
Arătând că-i preţuieşti, sufletul tu îţi păstrezi.
La rândul tău primeşti iubire, primeşti stimă şi respect,
În viaţă trăieşti mai bine şi totul va fi perfect.
Soarele îţi va zâmbi mai puternic, ca oricând.
Mâine iar tu vei iubi, răul din trecut uitând.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău plin de lumină
şi privirea-ţi minunată,
fac să-înflorească-n grădină
toate florile deodată.

catren de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...
De ochii tăi plini de lumină
Şi... poate de-un sărut în plus!

Mi-e dor de timpul ce s-a scurs
De tot ce-ar fi frumos să vină
Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...

Mi-e dor de chipul de regină
De toate câte nu s-au spus
De toţi ce n-au avut vreo vină
Că mai adus atât de sus...

Mi-e dor de banca din Grădină!

rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ştiut

Din cer senin, nu cade ploaie.
Fără vânt, pomi nu se-îndoaie.
Fără soare, nu-i lumină.
Fără flori, nu faci grădină.
Fără aripi, nu se zboară.
Fără apă, nu ai moară.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să am întotdeauna...

Vreau să am întotdeauna
conştiinţa de acuma.
Nimănui să nu fac rău.
Să păstrez cugetul meu.
Cât trăiesc în astă lume
să port cu cinste un nume.
Tuturor să dau lumină
din a cărţilor grădină.
Să le spun doar adevărul
despre ce zideşte cerul.
Despre pământ despre om,
despre izvor, despre pom.
Pământul, omul şi pomul,
toate-s create de Domnul.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am descoperit pe mine

Descoperindu-te pe tine
prea frumoasă Angelina,
M-am descoperit pe mine,
am descoperit lumina.
Din vălul de întuneric
în care m-am rătăcit,
Am evadat. Sunt puternic,
de tine mă simt iubit.
Îmbrăcată în hermină
ca un soare străluceşti.
Cu aura-ţi de lumină
pe mine mă-învăluieşti.
Suntem două briliante
pe cerul vieţii sublim,
Sau chiar două diamante
care veşnic strălucesc.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse

Isuse,
Din lumea mea de întuneric
n-am văzut raiul-grădină.
Am indurat ca un nemernic.
N-am văzut a Ta Lumină.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea rece, geroasă

În noaptea rece, geroasă,
Când somnul era stăpân,
Un om se-întorcea acasă
Înfruntând vântul păgân.

Avea tovarăşi doar luna
Şi puzderia de stele,
Vântul ce bătea întruna,
Prevestindu-i clipe grele.

Prin întuneric de smoală,
Cu făpturi nedefinite,
Omul cade, iar se scoală,
Vrea să meargă înainte.

În pădurea care-i mută
Omul rătăceşte drumul.
Picioarele nu-l ajută.
Adăpost îi e gorunul.

Pe frunze, la rădăcină,
Obosit, el se aşează.
Aşteaptă ziua să vină,
Când soarele luminează.

Un somn dulce l-a cuprins.
Din el, nu s-a mai sculat.
Dumnezeu mâna i-a-întins,
De păcate l-a iertat.

L-a-înălţat apoi la cer,
În frumoasa lui grădină,
Unde nu e vânt, nici ger,
Unde totul e lumină.

poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre lumină şi întuneric întrebaţi Luna. Soarele şi cârtiţa ştiu fiecare, doar câte o jumătate din poveste.

aforism de Cornel Stelian Popa (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul român

În răcoarea dimineţii,
Ţăranul român
Dă bineţe vieţii
Şi are gândul bun.

Pe faţă el se spală
Cu ploaia de lumină,
Care a dat năvală
Pe câmp şi în grădină.

Bobiţele de rouă
Setea îi adapă.
Se-aşterne o zi nouă,
Munca stă să-ceapă.

În arşiţă şi-n vânt
Trudeşte ziua toată,
Să scoată din pământ
Recoltă mai bogată.

Apoi, pe seară,
Când luna îmbrăţişează soarele,
Când glia îşi culcă ogoarele,
Obosit, părăseşte răzoarele
Ca să-şi odihnească mădularele.
El ştie că noaptea e cel mai bun sfetnic,
Când ploaia de lumină se pierde-n întuneric.

poezie de Dumitru Delcă (12 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate la câte omul visează, prin muncă se realizează.

Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!