Butoaiele
Pe drum de toamnă,
dintr-un car cu boi,
se auzea un vuiet de butoi:
-Eu sunt... bum!... bum!... butoiul
care bubuie pe drum!
Sunt bucuros că am volum!
Că doar nu-s buburuz sau bolovan
să tac buștean
ca ăst butoi
ce zace-alături bobotit
ca un buboi!...
Și-ai casei au sărit năboi
cu paharelele, zicând glumeț:
-Hai, dă-ne-o probă, maistre vorbăreț.
-Bum!... Bucuros!
Vă dau!
Dar... mai domol!... căci să vedeți...
pentru moment, sunt gol...
-Dar tu? i-au zis butoiului vecin.
Nu spui nimic?
-Nu pot.
Sunt plin.
Și s-au umplut paharele de vin!...
Și-acum
MORALA-și dă tributul:
Atunci când e Cristos în noi,
nu mai vorbește doaga de butoi,
ci conținutul...
poezie de Alex Donici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre vin
- poezii despre vecini
- poezii despre umor
- poezii despre toamnă
- poezii despre creștinism
- poezii despre bucurie
- poezii despre boi
- poezii despre Iisus Hristos
Citate similare
Unui intelectual ratat
Un butoi, umplut cu vin,
Sună totdeauna plin.
Dar ți-o spun, fără ocol,
Tu ești plin dar suni a... gol!?
epigramă de Gheorghe I. Sofianu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND VINUL TULBURE SE ZBENGUIE-N BUTOI
Când vinul tulbure se zbenguie-n butoi
Și nori de toamnă stau să cadă-n grele ploi,
Un gând și un fior ne trece, ne frământă,
Sperând că cei ce l-or sorbi vom fi chiar noi.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vin, citate despre toamnă, citate despre ploaie, citate despre nori sau citate despre gânduri
Preferințe și tranziție
Românii toți vor să trăiască-n pace,
Preferă-un vin direct de la butoi,
Și muzica, se vede că le place,
Căci multe sunt cu cântec, pe la noi.
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre muzică, epigrame despre pace sau epigrame despre România
A dor de...
Mi-a dor de tine nu știu cum
mi-a dor de tine nu știu unde.
sunt gândurile moi, rotunde
prin coșul minții-mi iese fum.
Și cha cha cha și bum bum bum!
în miezul verii-aud colinde
și mă visez că m-aș cuprinde
într-o zăpadă verde scrum.
Ce of, ce jale și ce drum
nepietruit cu jurăminte.
mă joc cu-o mână de cuvinte
a dor de tine. Ca și cum...
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre promisiuni
- poezii despre jocuri
- poezii despre gânduri
- poezii despre fum
- poezii despre dor
- poezii despre cuvinte
AȘTEPT SĂ VĂD CUM SEVA VIȚEI SE PREFACE-N ROȘUL VIN
Aștept să văd cum seva viței se preface-n roșul vin
Și toamna care vine să-mi ofere un butoi mai plin,
Pretenții n-am la soiuri rare ori prea mult înobilate,
Ci bucuros aș fi cu butea jumătate... de pelin.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre roșu sau citate despre bucurie
SE MAI ÎNTÂMPLĂ...
Când este coasă, nu-i trifoi,
Când este brânză, nu-i butoi,
Iar la alegeri, uneori,
Sunt urne, nu-s alegători!
epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre lactate sau epigrame despre brânzeturi
Cui se închină bețivul?
Toamna, când ești plin cu vin,
Păcătosule butoi,
Numai ție mă închin,
Căci genunchii mi-i înmoi.
epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre toamnă sau epigrame despre alcoolism
Vinul și noi
Atunci când vinul e-n butoi,
Al nostru este, poți să spui,
Dar de-l turnăm pe tot în noi,
Ajungem noi să fim ai lui.
epigramă de Friedrich von Logau, traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vin
Idealul unor oameni
Să tac, nu mă pot abține:
Azi vezi filozofii noi
Porecliți "oameni de bine",
Ce gândesc doar la butoi.
epigramă de Constantin Iurașcu-Tataia din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre filozofie, epigrame despre prezent sau epigrame despre idealuri
Vorbe
de ce mereu mergând pe drum
vorbesc tăcând și plâng în gând
de ce lacrimi curg dar nu ajung
să stingă durerea unui om
de ce nu tac când pot să plâng
de ce-aș vorbi când atunci când zac
de ce doar zac pe cripta vieții
aici nimeni nu trece
e frig și e atât de rece
doar moartea petrece
nu știu cine sunt
de ce sunt
dacă mai sunt
doar merg și plâng
și uneori întreb în gând
dar oare până când...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre plâns, poezii despre moarte sau poezii despre durere
Dale în timp
Am scris pe o dală seninul de ieri,
pe alta un drum pentru mâine,
cioplesc vânt ce trece în calde-adieri,
dar am și cu vreme de câine.
Sunt dale de timp, uneori mai pustiu,
uitate pe-alei de-ntuneric,
iar altele-ascund, sub un strat străveziu,
un râs prefăcut sau isteric.
Mai sunt și bucăți ce doriseră-a fi
esențele dure din munte,
sau pulberi de stele, dar pot ele-a ști
de-s mari, ori sunt visuri mărunte?
Sunt dale mai vechi, sau mai noi, și îmi sunt
doar zile cu care, pe rând, mă confrunt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre stele sau poezii despre râs
- butoi
- O încăpere austeră
Apreciată-n orice gen
Și cea mai veche garsonieră,
Creația lui Diogen.
Butoiul
definiție epigramatică de Imperiu Matheescu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre superlative
Ghemuit într-un butoi
ghemuit într-un butoi
și din care-ncet se scurge
taina vieții demiurge
rătăcită printre noi
fuge somnul de pe gene
lișițele dorm pe baltă
ghinioanele fac haltă
doar la mine, Diogene!
aș aprinde lumânarea
și să trec așa prin vremuri
că tu n-ai de ce să tremuri
dacă mi se schimbă starea
m-am născut și totuși parcă
altă naștere mă cheamă
zestrea lumilor - o zeamă
mai subțire ca la zarcă!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre naștere, poezii despre schimbare, poezii despre lumânări, poezii despre ghinion sau poezii despre Diogene
Cântec de dragoste
E atâta ură
Strânsă între noi,
Sunt atâtea ziduri,
Sunt atâtea ploi.
Sunt atâtea visuri
Care ne-au mințit
Și-o atât de rece
Lamă de cuțit.
Tu mai treci prin rouă,
Eu mai dau prin gropi
Și-s aceleași urme
Sub aceiași plopi.
Dar e-atâta ură
Dincolo de drum
Cât s-ajungă toate
Pulbere și scrum.
Eu mai vin pe-acasă,
Tu mai plângi un an
Și-s atâtea vorbe
Aruncate-n van.
Sunt atâtea lanțuri
Sunt atâtea chei -
Ce mai pot să-ți dărui,
Ce mai poți să-mi iei?
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre cenușă, poezii despre cadouri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Clemență creștinească
Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Și-ajunge-n viața de apoi,
Ales cu har de Ăl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,
Și cât de binecuvântat
E dudu' fără vină, care,
Sub lame de securi, topoare,
Balerci renaște, fasonat,
Ca el, rachiului curat
Să-i dea arome și culoare...
Dar eu aș vrea, de când mă știu,
Un tei să fiu, că de-oi cădea
Răpus tot de-un topor sadea,
S-ajung apoi... că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu...
Vr'unui butoi baban, canea;
De-aceea, cât de blestemat
A fost și e de-atât popor,
Ca bun creștin, consumator
Cinstit, declar că am iertat
Orice copac ce-a acceptat
Să fie... coadă de topor.
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viața de apoi, poezii despre stejari, poezii despre nevinovăție, poezii despre negru sau poezii despre mândrie
N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.
Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.
Îmi spui să cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?
Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.
Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Așa că tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.
E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre trădare, poezii despre superlative, poezii despre suflet sau poezii despre seară
E plin sătucul... plin de dor
E plin sătucul de cărări,
De ulițe și doar un drum
Pavat și ăla de plecări
Că de venit, e gol oricum...
La câte-o curte stând comod
Mai cârâie vreo doua cloști,
E plin sătucu-n pomi de rod
Dar să-i culeagă, stau de proști...
Mai sunt pătuluri de știuleți,
Ici colo gardu' ține-un țol,
Iar cioatele mai fac bureți,
Sătucu-i plin, păcat că-i gol...
Sunt guri de lut ce-și cată foc
Să-i fie-aprins de un vlăstar,
Și bătături cu dor de joc,
Un dor de plin, un dor amar...
E plin sătucul de uitați
La grobiște pe deal în sus,
Iar cei ce-au mai rămas purtați
Te uiți la ei că-n zori mai nu-s...
Cei de curând plecat-au toți
În a streinilor priviri,
De unde alții să mai scoți?
E plin sătucul de-amintiri...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre lut, poezii despre gură, poezii despre foc sau poezii despre copaci
Evadare
las bucuros tot ce-i real în urmă
plecând în lumea mea de vise
acolo toate-mi sunt permise
las bucuros tot ce-i real în urmă
că sunt ciudat ieșind din turmă
de-or spune buze cu minciună unse
plecând în lumea mea de vise
las bucuros tot ce-i real în urmă
răboju-i plin de crestături
în lemnul care sunt se-nfige iar cuțitul
ce dacă-mi vor apare alte riduri
și multe guri mă vor huli
cât încă-mi aparține infinitul
doar eu așa cum vreau voi fi
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre lemn sau poezii despre infinit
Trup cu nume
Sunt singur și în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot să fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit și cine sunt nu știu.
Sunt foarte mulți acei ce-mi dau binețe,
La fel și foarte mulți ce nu îmi dau
Și stau în bucurie sau tristețe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.
Încerc să mă cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
Mă-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.
Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să mă împart atât cât pot,
Să dau bucăți din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre cunoaștere
Casa de pe deal
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus,
Casa e-închisă și tăcută:
Nu mai e nimic de spus.
Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece și neprietenos strănută:
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ți spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.
De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ținutul amar al florii de cucută?
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Suspinele noastre nu se-aud și parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.
E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.
poezie de Edwin Arlington Robinson,18691935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori