Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nesimțirea e un virus redutabil, cu instalare rapidă și efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afectează mai mult pe cei din jur. Nesimțitul devine pe zi ce trece o prezență constantă, greu de evitat și imposibil de strunit. În tren sau la operă, în autobuz sau la biserică, în parc sau la teatru, în Parlament sau la bloc, reprezentanții acestei categorii fondează un cult volatil, fără agendă și fără orizont. Religia lor e sfidarea celorlalți. Nesimțitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca și cum l-ar avea. E invaziv până la ubicuitate, pisălog până la nevroză și vociferant până la delir. Îl vezi unde nu te aștepți, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colț de stradă și pe fiecare culoar de vagon. Însă nici măcar el nu deține toate pârghiile meșteșugului. E imperfect și are nevoie de îndrumări.

în Ghidul nesimțitului (2006)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cum gandesc politicienii" de Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -27.00- 17.99 lei.

Citate similare

Nesimțitul deține arta surprizelor consternante. El se descalță în tren, fumează în locuri unde acest lucru i se interzice în mod explicit, vorbește între replici la teatru, își suge măselele la Ateneu, își pipăie prietena pe întuneric la film, eructează plenar după dejun și se șterge la gură fie cu fața de masă, fie cu mâneca hainei.

în Ghidul nesimțitului (2006)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crâmpeie de febră

Până unde înțelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?

Unde sunt lanțurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deșteptate
Peste noi au căzut?

Aparținem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime și profeții...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne rănește,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l pornește...

"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,
Când totul ni sepe datorie
Iar viața nu-i de cât o cacialma - a veșniciei...

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu o mai spusese nici unuia dintre copiii săi până atunci și văzu că pe Al îl uimi să audă acest lucru. Dar acum ușile se trânteau peste tot de-a lungul trenului roșu și siluetele nedeslușite ale părinților roiau pe lângă tren, pentru ultimele pupături și îndrumări. Albus sări în vagon și Ginny închise ușa după el. Elevii stăteau aplecați peste ferestrele cele mai apropiate de ei. Multe fețe din tren și de pe peron păreau să fie întoarse spre Harry.

în Harry Potter și Talismanele morții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Hogwarts Library Box Set 3 Volumes" de J.K. Rowling este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -200.00- 100.99 lei.
Any Drăgoianu

Aș trece pe la tine, dragul meu

dar mă tem că inima ți s-ar putea opri de atâta fericire
și-apoi vezi tu
orele în care te strâng sub pleoape
sunt mult prea frumoase
să le stricăm cu obiceiuri prostești

și totuși
trece pe la tine
să văd cum îți îmbraci neliniștea
în fiecare zi
cum pâinea și vinul nu înseamnă nimic
dar mă tem că ai putea să te îneci de plâns
dacă mâna mea
din întâmplare
ți-ar atinge pieptul gol
și atunci m-aș simți vinovată
că nimeni
nu a mai ajuns
atât de aproape de tine

și totuși
trece
trecete întreb
cum te doare
când nu îți vorbesc
e o durere normală
din carne până în suflet
sau nu înțelegi de unde vine și unde se termină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
detalii despre carteOctavian Paler

Viața însăși e o stare de tranzit între naștere și moarte... un peron unde te zbați să ocupi un loc într-un tren... ești fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alții nu reușesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aștepte următorul tren... Și fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să știe, egal cu cel care stă în picioare pe culoar și cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, își dau ghionturi...

în Viața pe un peron
Adăugat de Ioana FaurSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Viața pe un peron" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.95- 16.99 lei.
Antonio Gramsci

Fiecare învață câte ceva de la aproapele sau neamurile sale: cedează sau capătă, pierde sau câștigă, uită sau acumulează activități, impulsuri sau obiceiuri.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub pătura albastră

De oboseală, de nesomn și de toate,
m-am întins cu fața la cer, fără să mă gândesc la nimic,
nici măcar la tine.

Știi tu, cum ne țineam de câte o bară de tren
(iar cititorul, pentru că și el are dreptul poetic la legănare – o bară de tramvai sau de fluturi)
și ne atingeam străin așteptând coborârea,
tot astfel copacii, cu umbrele lor subțiri și înfometate,
se atingeau și priveau fără vorbe.

Din tălpi, din genunchi sau poate din spusele greierilor
am știut deodată și chiar am vrut să exclam:
- Uite, copacul acesta ești tu! Și celălalt eu!
Am fost și iarăși vom fi!

Dar liniștea, liniștea pe care atât de mult o doreai la sfârșit,
și atingerea mâinilor,
a umerilor sau a gândurilor lemnoase ale copacilor
sau poate cea din curgerea nisipoasă a stelelor – în lumina ce înlumina treptat totul –
m-au adormit pe o parte
și, când am dat să te învelesc,
tu erai și nu erai cu mine,
de oboseală, de nesomn și de toate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Uratii" de Dorin Cozan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.90- 8.99 lei.

Mai târziu în seara asta

Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Băiatul acela nu ți-a aruncat niciodată măcar o privire
Nu a încercat să te cucerească
Se îmbracă după cum îți imaginezi tu,
e înalt și mândru
E mereu prezent
în gândurile tale
Zi și noapte
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
pentru că seara vine mereu.

cântec interpretat de Pet Shop Boys
Adăugat de Oana- Manuela MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Doamne

M-am maturizat rămânând aceeași...
Am crescut până ai spus Tu să mă opresc.
Pot vedea până unde decizi Tu că pot vedea.
Aud doar ce îmi este dat să aud.
Dar m-ai lăsat să simt, să gândesc și să visez fără limite.
Și totuși...

Ce să caute cineva ca mine într-o lume atât de rea?
Ce lecție m-ai trimis să-nvăț și, mai presus de toate,
Când o să mă-ntorc?
Chiar nu știi
Cât de mult mă doare
Să trăiesc într-o realitate în care nimeni nu mă înțelege?
Chiar nu auzi
Cum te strig plângând în somn și te implor
Să mă salvezi?
Chiar nu simți
Cum caut refugiu ca o corabie lovită de furtună care...
Respiră aerul unei lumi gata să o înece?
Chiar nu vezi
Cum mă chinui să trăiesc printre ei,
Rugându-mă Ție să nu devin
Una de-a lor?

nu fiu, Doamne, te implor...
nu fiu indiferentă
Și să arunc cu ură peste tot în jur,
Fără să-mi pese
Pe cine lovesc.

Nu știi?
Nu auzi?
Nu vezi?
Nu simți?
De ce taci?
De ce continui să mă speri cu tăcerea ta dureroasă?
Ce jucăm noi doi încontinuu?
Ce joc absurd și imatur?
Sau poate Tu vorbești
Și eu sunt incapabilă să aud?!
Ce drept am să te judec, Doamne?
Căci Tu oricum n-ai ține cont de fericirile mele...
Inutile
Tu deja m-ai binecuvântat,
Făcându-mă altfel...
Tu ai încredere în mine
Și nu m-ai părăsit nicio clipă
Pentru că știi că fără Tine
Nu aș fi decât
Una dintre ei...

poezie de
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În teatru, condițiile mi le creez eu însumi. Eu îmi aleg piesa, eu decid distribuția, dar asta nu se întâmplă niciodată la operă. Dacă eu nu accept, i se oferă proiectul altui regizor. Când lucrez în operă, trebuie să nu supăr publicul, să-i ofer plăcere estetică. Cântăreții se adaptează mai mult sau mai puțin regiei știind că vocea este tot ce contează. Și regia se poate ocupa de efectele vizuale, fără să-i implice pe ei decât în mică măsură. Pentru unii, cu cât mai mult îi las în pace, cu atât mai bine. În teatru, însă, lucrurile sunt complet diferite. Mesajul unui spectacol e transmis prin actori și dacă jocul lor e prost, nimic nu funcționează. Decorurile, luminile, proiecțiile, în operă sunt ca niște cârje, ca niște proptele adăugate muzicii. Dar muzica singură produce continuitatea. În teatru, continuitatea e mai greu de obținut pentru că actorilor le lipsește muzica.

în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Niciun cal nu ajunge nicăieri până ce nu este înhămat. Niciun fel de abur sau gaz nu conduce nimic până ce nu este închis. Niagara nu poate fi niciodată transformată în lumină sau energie până ce nu se sapă un tunel prin ea. Nicio formă de viață nu devine măreață până ce nu se concentrează, nu se dedică, nu se disciplinează.

citat din
Adăugat de Dana GurauSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Traian Abruda

Uneori volatil

unii, unele, uneori
ca umbrele umblă, se mișcă: un
același urmaș abia nenăscut, uitat în uitare
în secole
imediat sau prea târziu următoare
până în pânzele albe și ude cumva inutil
urmăresc
unii ochi, unele pleoape. uneori
toată viața nu este
decâ lipsa unor bune sau rele urmări -
peste timp
vor unge poate copilul ce nu e copil
pe frunte cu ulei de un kil
volatil. uneori volatil

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Dogaru

Tu ești tu numai pentru tine, cel din interior. Dar teoria pluralismului individual spune că față de ceilalți ești mereu altcineva, sau altceva, depinzând de modul cum te raportezi la fiecare dintre ei. Poți fi bun, față de cei cărora le faci bine — cu condiția ca binele tău să se manifeste cu regularitate, altminteri dacă o dată omiți să faci gestul, devii dintr-odată rău!? Poți fi în același timp tânăr, pentru toți cei ce te depășesc ca vârstă, sau bătrân, pentru ceilalți, cei născuți după tine — și care, nu știu cum se face, că sunt pe zi ce trece tot mai mulți!? Poți fi interesant — pentru cine îl interesezi, sau pentru cine are nevoie de tine — sau poți fi anost, pentru restul lumii. Și, ceea ce este și mai derutant, nici măcar pentru aceeași persoană nu ești mereu același. Ești evaluat luându-se în calcul diverse variabile, cum ar fi natura, intensitatea și dinamica raporturilor ce se formează, dăinuie sau se sting între tine și celălalt...

în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil DogaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea e în tine. A fost tot timpul acolo și e singurul loc unde va fi. Și atunci când nu simți iubire e pentru că ți-ai acoperit iubirea din tine cu gunoaiele existenței de zi cu zi și doar de tine depinde să îți miști fundul și să începi să faci curat printre gunoaie până când vei face iubirea din tine să strălucească din nou. Iubirea e în tine atunci când citești o carte care îți place, când te uiți la filmul sau serialul preferat, când mergi în excursie și ești în mijlocul naturii trăgând pe nas aerul oxigenat al pădurii sau cel sărat al mării și toate problemele de acasă par departe. Când asculți muzica preferată, când ești cu prietenii din copilărie și râdeti de toate amintirile. Iubirea e în tine atunci când îți spune: "Devino maxim din ceea ce poți să devii." Iubirea e când alergi pe bandă sau pe stradă sau tragi de fiare la sală sau faci orice sport, pentru că iubirea îți spune: "Iubește-te! Vreau să ai un corp frumos și sănătos." Iubirea e în tine când te duci să mângâi un câine sau o pisică. Iubirea e în tine atunci când știi că meriți tot ce e mai bun în viața asta și iubirea e în tine când faci ceva cu pasiune și uiți cum trece timpul. Iubirea e în tine când îți îmbrățișezi părinții și bunicii și îi ierți pentru toate greșelile pe care le-au făcut față de tine, pentru că atât au știut la vremea lor. Iubirea e în tine când te uiți în ochii persoanei pe care o iubești și îi spui: "Te iubesc" fără să îți pese de reacția ei și fără să ai nevoie de ceva în schimb.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Până la...

Se ascute dor, săgetător, de fiecare lipsă, cât de rară,
Tăind felii în orice rațiune
Ce-și pierde firu' a nu știu câta oară
Până la, până la boală, afecțiune.

Își uită gândul, singur, corp de el,
Sau nici nu vrea, n-ar vrea să-ți știe
Plecat... pleacă și el cate caute fidel
Până la, până late aibă, o veșnicie.

Se dă până și timpul, totul, pe-o secundă,
Se pierde, să se piardă învață
De nu-ți simte tic-tacul puls, s-ascundă
Până la, până la a nu mai exista... doar ție dat, pe viață.

poezie de (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pablo Neruda

Te iubesc fără să știu cum, sau de când, sau de unde. Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie. Te iubesc pentru că nu știu altă cale. Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară, dacă nu le dai aripi.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.27- 37.99 lei.
Cornelia Georgescu

Lucian: Un moment! Vrei să spui că toate aceste plante existente aici, nu au în structura lor celulară acizii nucleici?
Dick: Exact. Nu au ADN, nici ARN.
Lucian: Dar asta e imposibil! ADN-ul este esența tuturor organismelor vii.
Dick: Așa o fi pe Pământ, dar nu și aici, Lucian. Toate aceste plante obținute de noi pe căi artificiale nu au ADN, dar ele există. La fel se întâmplă și-n cazul animalelor și pomilor din pădurea artificială.
Lucian: Asta nu se poate! Fără molecula de ADN, acestea nu pot exista; e de neconceput să poată exista plante fără ADN. Ce să mai spunem despre animale? Animale, ființe vii, fără ADN?!
Dick: Nu au ADN, Lucian! Dacă ar avea, n-ar mai fi deloc artificiale, chiar dacă ar fi create de noi, în laboratoare. Ar fi naturale, reale, normale, sau cum să mă exprim ca să înțelegeți mai bine? Dar nu au ADN, deci sunt artificiale; n-am avut de unde să procurăm ADN-ul lor. Poate mai mult din cauza asta putem afirma că ar fi artificiale, nu în sensul că ar fi de plastic, iluzii, holograme sau altceva de genul acesta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Demoni

am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început și fără sfârșit,
unde până și Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe fața Pământului,
vorbind cu El însuși
despre noua
arhitectură a Raiului,

am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind niște umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenușă
de fier
peste ochii obosiți ai societății
și peste
noua dezordine mondială,
să mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
și năzuințele,
din când
în când.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătății nu-i pasă dacă ești sărac sau bogat, tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie... Dacă decide să te viziteze e greuo alungi. Dacă a bătut la ușa ta, poți fi însoțit de sute de persoane, dar nu mai simți legătura cu niciuna dintre ele. Nevrând, devii prizonierul singurătății, iar ea transformă totul într-o închisoare: fiecare lucru devine străin, fiecare om îți pare un dușman, fiecare faptă pare o greșeală...

în Dulce Infern
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt egoist

ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
și se termină asemenea
nu e o pretenție absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ține minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărți de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deși se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deși este esența dumnezeirii
dar și a păcatului
un paradox prin care lumea înaintează
în sfârșit o axiomă clară
pe care nimeni nu o poate demonstra
deși toată lumea începe și se sfârșește odată cu ea

într-un anume fel asemănător firii mele
egocentrice

recunosc că trăiesc totul prin mine
nimic din ce nu mă pătrunde
nu există
nici cerul nici marea nici himalaya
nici măcar podișul gobi
sau gândacii de colorado
(un fel de gangsteri ai cartofului)

toate minunile
toate deșertăciunile
trăiesc atât cât eu le pot trăi
e ca și cum aș reuși să înghesui infinitul într-o clipă
deși nu mai am nevoie de ea

iar lumea aceasta
a mea
începe cu mine
dar fără tine îmi pare goală

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook