E viu pentru eternitate

Înălţăm cântări şi glorii
Spre luminile splendorii
Proslăvim pe Cel ce-i viu
(Pe nemuritorul Fiu)
Ca să ştie şi Pilat
Că Hristos a înviat!

Când L-au prins L-au chinuit
Nemiloşi L-au biciuit
Iar sentinţa a fost moarte
De beznă să aibă parte
Dar din grotă a ieşit
Astăzi ştim c-a biruit...

A intervenit puterea
Ce produce Învierea
Să cunoască-ntreaga lume
O Fiinţă şi un Nume,
Să ştie că Dumnezeu
Ne ghidează pe traseu.

Răspândim o veste bună
Nu-i poveste, nu-i minciună:
E la tronul cel ceresc
Nu-n mormântul pământesc
Şi de-acolo El veghează,
Zilnic ne înviorează.

Iar triumful Lui ne spune
C-a lui viaţă nu apune
Că în veci va fi în Slavă
În edenica Dumbravă
E acolo şi Maria,
E la culme bucuria.

Toţi-nălţăm recunoştinţă
C-a fost sfânta Lui voinţă
Planul să-l îndeplinească
Şi, nespus, să ne iubească
Nu-ncetăm să-I dăm mărire
Ne conduce-n moştenire.

Lui îi dăm întâietate
Trăieşte-n eternitate
Ne aude, ne-nţelege
Doar cu El putem culege
Snopi de har şi bucurie
Şi comori în drumeţie.

poezie de George Cornici (21 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi de ştire c-a-nviat

Daţi de ştire înc-odat'
Despre tainica lucrare
Domnul vieţii a-nviat
Unde e acum Pilat?
A respins a Lui chemare
Ceru-i spune: "vinovat"

Exprimaţi cu glas voios
Că trăieşte Salvatorul
Din robie El ne-a scos
S-avem suflet credincios,
Să ştim Cine-i Creatorul
Omului evlavios.

Locul Lui nu e-n mormânt
Fiul a ieşit din moarte
Să intrăm în Legământ,
Să avem spre Rai avânt,
Să trăim ce-i scris în Carte
Chiar când vine asprul vânt.

Alergaţi nu spre sicriu
Ci spre locul de-ntâlnire
Spuneţi ce profeţii scriu
(Până nu este târziu)
Despre-un loc de moştenire
Unde nu-i nimic pustiu.

Vreţi cu El, în veci, să fiţi
Ştiţi c-acesta vă e dorul
Vorbe-nalte să rostiţi
Nepăsarea s-o topiţi
Să se bucure poporul
Toţi să vă însufleţiţi.

Forţa cea dumnezeiască
Ce-a creat un Univers
Fost-a-n stare să-L trezească
N-au putut să o oprească
Cei cu gândul lor advers
Şi trăire pământească.

Doar trei zile şi nopţi trei
A stat Fiu-n nefiinţă
L-au văzut, apoi, evrei
Şi-ntristatele femei
Şi I-au dat recunoştinţă
Şi-au mai pus în vas ulei.

Daţi de ştire chiar acum
Că vă vede, că Îi pasă
Şi că e cu voi pe drum
Şi prin ceaţă şi prin fum,
Că e viu, că nu vă lasă
În incintele cu scrum.

Că-i la culme bucuria
Toţi să ştie şi să vrea
Să alerge ca Maria
Să-I prezinte mărturia
Şi ofrandă să Îi dea
C-asta este datoria.

Cu întinerit elan
Pretutindeni daţi de ştire
Că s-a împlinit un plan
Din cerescul Canaan
Să nu fie despărţire
Ci doar munci sublime-n Lan.

Azi şi mâine şi în veci
Îţi dăm, Mire, adorare
N-ai rămas în zone reci
Şi-astăzi prin cetate treci
Să ne-aduci înviorare
Şi apoi, cântând, să pleci.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te văd înviat

Privind spre Tine prin credinţă
Te văd, Isuse, înviat
Noianu-ntreg de neputinţă
Bine-nţeles, s-a dărâmat.

Te văd... şi ştiu evenimentul
Când ai ieşit din noaptea grea
Cu Tine biruim torentul
Şi împliniri putem avea.

Privirea Ta cuceritoare
Îmi spune că, în veci, eşti viu
Din răni Tu faci o sărbătoare
Şi-aşezi verdeaţă în pustiu.

Te văd acum nu pe o cruce
Şi nici în grotă-nmormântat
Ci-ntr-o grădină ce produce
Un rod atât de savurat.

Au vrut să fii-n eternitate
În acel vid nemărginit
N-au procedat după dreptate
Atunci când ei Te-au răstignit...

Dar planul conceput în Slavă
Se împlinea sub ochii lor
Trei zile stat-ai în epavă
Dar ai ieşit, biruitor.

Îţi văd, desigur, şi cununa
Dar nu din spini ce-nţeapă greu
Mă fericeşti întotdeauna,
Nu mă laşi singur pe traseu.

Dovadă c-a fost înviere?
Te-aud, Te văd; nu mă-ndoiesc
În suflet simt o adiere,
În harul Tău mă adâncesc.

Că-mi cercetezi viaţa toată
E semn că n-ai rămas în vid
O, vorba Ta înmiresmată
M-ajută să dărâm un zid.

Citesc pe chipul Tău candoare
Şi înţeleg ce vrei să-mi spui
Trăieşti să-nving în încercare
Balsamul Tău pe răni să-l pui.

Ţi-aud apelul plin de viaţă
Chemându-mă să Te urmez
Prin ger, prin foc, prin densa ceaţă
C-atunci victorii-nregistrez.

Găsesc o pace-n Înviere
Ce-n altă parte n-o găsesc
Trimite, zilnic, mângâiere
Şi un elan dumnezeiesc.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristos a înviat

Cristos a înviat din morţi!
A biruit mormântul
Îi cântă îngerii Lui toţi
Îi cântă-ntreg pământul.

Cristos a înviat din morţi!
Şi ne-a adus iertarea
El ne-a deschis a vieţii porţi
Prin el avem salvarea!

Veniţi cu toţi să ne-nchinăm
Celui ce ne iubeşte,
Onoare, slavă Lui să-I dăm
Căci Domnu-n veci trăieşte!

poezie de Elena Gherasim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul Păcii întrupat

Venit-a Prinţul Păcii să împlinească planul
Să ne-ndumnezeiască prin Duhul vieţii noi
Să nu ne mai înşele nemernicul(duşmanul),
Să ne deschidă fiinţa spre lumea de apoi.

N-a vrut splendoarea palatelor regale
Şi nici maternitatea oraşului vestit
Şi nici comoditatea din aşternutul moale
Ci-n sfântă umilinţă la glie a venit.

O sacră împletire de taină şi minune
Şi azi ne cercetează prin farmecu-i divin
C-aşa putem pătrunde cereasca misiune
Ce-a dat semnificaţii eternului destin.

Că s-a născut în ieslea modestă din Iudea
A fost ca să ofere la orice fiinţă scut,
Oricine să posede cu-ncredinţare cheia
Spre a avea acces la Cel ce s-a născut.

Ce-au scris, cu pasiune, profeţii din vechime
S-a împlinit la timpul în Slavă stabilit
Şi au urmat lucrări şi vindecări sublime
Şi înverzirea stării ce-n vid s-a ofilit.

A coborât din glorii Speranţa s-o dezlege
(C-a fost ţinută-n lanţuri în sumbre închisori)
A răspândit, oriunde, neprihănita Lege
Să poată pământenii să aibă sărbători.

Primit-au uşurare acei sub greutate
Şi L-au urmat convinşi pe-al lor Mântuitor
Nu i-a lăsat să piară în dificultate
Pe cei ce au căzut muncind al lor ogor.

Unde-a domnit o noapte adâncă şi pustie
A răsărit Lumina ce-nvinge orice vid
Ca omenirea-ntreagă să vadă şi să ştie
Că vine-o adiere când valul e torid.

A fost împotrivire, au fost şi opoziţii
Căci mulţi voiau himere, nu preţiosul dar
Dar cei ce-au vrut să facă eterne investiţii
Primit-au de la El ceresc mărgăritar.

Şi astăzi înţelepţii Îl caută pe Rege
Ştiind că doar în El găsesc un clar răspuns
Să poată din Cuvânt, necontenit, culege
Comorile la care, prin har, ei au ajuns.

poezie de George Cornici (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E viu Hristos

În picuri de lumină
pământul se îmbracă
căci zorii
încep să vină
şi noaptea
stă să treacă

femeile s-au dus
să vadă iar mormântul
îl vor
dar pe Isus
căci numai El
e Domnul

dar piatra
nu e pe mormânt
e dată la o parte
şi-al vieţii Sfânt Cuvânt
nu-i
a înviat

a înviat Isus
mormântul Lui e gol
şi nu mai este Domnul
un trup
de viaţă gol

e viu Isus
a înviat
mergeţi dar
şi spuneţi ucenicilor
căci îl vor vedea în Galileea
bucuraţi-vă
căci El e cheia
vieţii
de pe acest pământ

unul singur
a mărturisit
Eu sunt Învierea şi Viaţa
şi Eu sunt
Adevărul
Isus Hristos Mesia

a-nviat
şi nu mai e-n mormânt
mormântul Lui e gol

o ploaie de lumină
îmbracă tot în jur
căci Domnul
stă să vină
la cel curat
şi pur

aveţi credinţă-n Dumnezeu
şi aveţi credinţă-n Mine
căci voi sunteţi
poporul Său
trăiţi dar viaţa
aşa cum se cuvine

căci picură
lumina dulce
pururea
să fii curat
şi soarele acum străluce
căci Domnul nostru
a-nviat

e viu Hristos
e sărbătoare
îl veţi vedea în Galileea
se-mbracă-n aur
şi Iudeea
că-n veci Isuse viu şi nu mai moare
e viu cu adevărat

o ploaie de lumină
plouă
să ai şi tu inima nouă
şi orişice
fiinţă
ce-l vrea pe Domnul
prin credinţă
Hristos a înviat

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 aprilie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul minunat

Vremea e în fapt de seară
Totul este liniştit,
Doar păstorii cu mioare
Stau şi totu-i neclintit.

Jos, în staul, lângă vite
Maria e frământată,
Iosif cu blânde cuvinte
Aşteaptă să nască odată.

Singuri sunt, vin de departe
Şi abia s-au aşezat.
Au cătat la multe case
Pentru noapte un loc de stat.

L-au găsit cu greutate
Fiindcă toţi i-au refuzat
Dar, afară nu se poate
Să rămână de-nnoptat.

Maria este trudită
A făcut un drum prea greu
Iar vremea e împlinită
Pentru Copilaşul său.

Liniştea şi pacea adâncă
E-ntreruptă... Vin din cer
Îngeri care slavă-I cântă
Pruncului plin de mister.

S-a născut Cel aşteptat
Fiul Tatălui Ceresc,
Pământul s-a luminat
Toate despre El vorbesc.

Îngerii, roată au făcut
Şi-n onoarea Lui cântau
Întreg Cerul a văzut
Osanale se auzeau.

Păstorii când au aflat
Grăbiţi au venit să-L vadă
Pe Pruncul cel minunat
Căci, nu le venea să creadă

Că atâta de aproape
S-a născut un Prinţ Ceresc
Într-un loc umil, în noapte.
Acum să-L vadă doresc.

Ei tare s-au minunat
De Pruncul cel luminos
Mieluşei în dar I-au dat
Celui Sfânt, Isus Hristos.

Pretutindeni au vestit
De minunea cea văzută
Despre Prunc toti au vorbit
Şi de îngerii ce-I cântă.

Magii de la răsărit
Conduşi de o stea veneau
Şi cu toţi când L-au văzut
În faşa Lui se-nchinau.

Daruri multe I-au adus
Pruncului din cer venit,
Lui Irod nu i-au mai spus
Despre Prunc, că L-au găsit.

Pe altă cale s-au întors
Pe Irod l-au păcălit,
Să nu-i spună de Hristos
Locul, unde L-au găsit.

Peste tot e bucurie
Scriptura s-a împlinit
Din a Lui Împărăţie
Pruncul cel Sfânt a venit.

Cântă Cerul şi Pământul
Pentru Pruncul minunat
Iar vestea zboară ca gândul
Şi de ea, toţi au aflat.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (13 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina sufletului meu

Lumina sufletului meu
Nu-i în plăcerile deşarte
Ci-n Cel mai minunat Evreu
C-a biruit sinistra moarte.

Mă leagă de eternitate
Să pot vedea dincol' de nori
Când vin momente delicate
Îmi dă mai multe sărbători.

Pătrunde cu a ei candoare
Să cucerească tot ce am
Asta se cheamă cercetare
Să cred cum a crezut Avraam.

Fiinţa-mi simte uşurare
Când unda-i o atinge lin
Iar în necaz şi-n încercare
Mă-nseninează-al ei alin.

Fereastra inimii-i deschisă
Să intre, să-mi aducă har
A fost de Suveran promisă
Să vină-n pământesc hotar.

Lumina mântuirii mele
Nu e la oamenii puşi sus
Ci-n spaţii mai presus de stele
Din lumea fără de apus.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (27 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi Isuse-ţi proslăvim

Pe Isus vrem să-l slăvim
Să-i cântăm în veci iubirea
Şi ca Domn noi să-l primim
Sub aripa-i dar să fim
Căci El este mântuirea

Pe Fiul Lui Dumnezeu
Astăzi noi îl onorăm
C-a iertat păcatul greu
Pentru veci din trupul meu
Şi noi slavă vrem să-i dăm

Slavă Isus — slavă Ţie
Îţi cântăm de pe pământ
A Ta gloria dar fie
Doamne încă pe vecie
Căci ne-ai dat al Tău Cuvânt

Mulţumim pentru umblarea
Ta Isus din Israel
Mulţumim pentru-ndurarea
Şi Doamne pentru salvarea
Ce-ai adus-o-n al Tău fel

Azi Isuse-ţi proslăvim
Şi lucrarea şi Fiinţa
Căci o Doamne te iubim
Numele azi ţi-l cinstim
Şi îşi dăruim credinţa

Glorie pentru vecie
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Slava-ntreagă a Ta fie
Şi onoarea pe vecie
Mire scump şi minunat

Te aşteptăm ca să apari
Sus pe norul de lumină
Viaţa noastră să o ari
Şi la ceruri să ne cari
Să ne dai a Ta odihnă
09-03-2022 M.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când Christos a spus "Mi-a fost foame, iar tu m-ai hrănit", El nu s-a referit numai la foamea de pâine şi mâncare, ci şi la aceea de a fi iubit. Însuşi Isus a trecut prin singurătate. El s-a dus printre ai lui, iar aceştia nu L-au primit, L-au rănit şi au continuat mereu să-L rănească. Aceeaşi foame, aceeaşi singurătate, acelaşi simţământ că nu ai pe nimeni care să te accepte, să te iubească şi să te dorească. Fiecare fiinţă umană aflată în această situaţie se aseamănă cu Christos în mijlocul singurătăţii sale; iar cel mai greu lucru constă în faptul că este o foame reală.

citat clasic din Maica Tereza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Mesia

A venit Isus Mesia să ne dea învăţătură
Cum viaţa s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum să fim neprihăniţi trăind doar în părtăşie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veşnicie
Şi-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat şi de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
Să trăim curată viaţa să fim slobozi de păcat
Spălaţi dar şi-n curăţie toţi de aicea să trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Şi-n lumina Lui cerească pe atâţia ne-a zidit
Câţi în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit

Şi Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut să fim cu toţi — robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toţi dar să ne scăldăm
Şi Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învăţat lumina toţi să fim azi pe cărare
Trăind viaţa-n curăţie şi-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvăţat de Tatăl Sfânt şi ne-a spus că ne iubeşte
Şi că Tatăl lângă Sine pururea El ne voieşte
Dar ne cere prin Scriptură viaţa nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veşnicie cu toţii dar noi să fim
Haideţi dar în sfinţenie noi astăzi să-l onorăm
Şi întreaga noastră fiinţă pentru veci dar să i-o dăm

Slobozi să fim de păcat de orice nelegiuire
Să trăim viaţa nouă doar prin har şi prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul şi astăzi ne cere
Să trăim în sfinţenie doar prin har şi nu-n vedere
Ci-n credinţa Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinşi în dragostea Lui sfântă să trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă să nu fie în zadar

Unul pe altul dar întruna — fraţi dar să ne sprijinim
Şi robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruinţa Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie să îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Şi crescută-n floarea vieţii doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideţi toţi să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină şi de toate ne-a spălat
Să avem în veşnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia — Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veşnică salvare
21sept. 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

A înviat Isus! A biruit deplin!
A fost primit la Tatăl Său ca prinţ divin!
A înviat Isus! Zăvorul vechi l-a frânt!
A-nteimeiat supremul vieţii legământ!

Mai larg decît aleargă valul plin de dor,
mai larg au coborît oştiri în dulce cor,
slăvind, în freamătul drapelelor,
pe gloriosul Miel învingător!

A înviat Isus! A-nvins în luptă grea!
A biruit pămînt şi iad prin jertfa Sa!
A înviat Isus, trecând străvechiul zid!
Priviţi în slavă Leul casei lui David!

Cu nori de steaguri ca din sânul zorilor,
cu nori de flori şi ramuri vine-al Său popor,
slăvind...

A înviat Isus şi-atîta har ne-a dat
că toţi ce L-au primit au înviat!
A înviat Isus şi viu în veci va fi!
Azi pentru noi e sărbătoare-n orice zi!

Un glas va răsuna pe nevăzutul nor,
un glas ne va chema şi vom porni în zbor
slăvind...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuceritor

Câte femei ar fi avut,
L-au renumit "cuceritor",
Dar numai ele l-au ştiut
C-a fost... învins în dormitor.

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

39

Când a început războiul cel mare
i-au pus o mitralieră în mână şi l-au trimis pe front.
dar el, neînţelegând nimic, a rămas pe loc
cu arma în mână.

În jurul lui mureau oameni şi se năşteau morminte
în jurul lui durerea îşi construia regat
în jurul lui frica moşea monştrii.

El nu a tras în nimeni şi niciun glonţ nu l-a atins.

Când s-a oprit războiul,
l-au găsit nemişcat, cu arma plină, nearmată şi rece,
cu ochii goi, neînnoptaţi şi reci,
cu inima goală, bătând în van, bătând a moarte.

L-au judecat conform legilor războiului
şi l-au numit trădător, fricos, mucos, puţoi,
mână moartă,
mort.

I s-a interzis să treacă pe sub arcul de triumf
şi a fost şters de pe toate listele cu participanţii la război;
apoi a fost condamnat să nu moară
până nu va trăi ororile altor 41 de războaie.

El nu a înţeles nicio clipă ce se întâmplă în jurul lui.
În sinea sa, trăia deja de-o viaţă,
un război ridicat la puterea 41.

Războiul cu sinele său surdo-mut.

poezie de Romeo Aurelian Ilie din Patruzeci şi unu. Eu, surdo - mutul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru Iisus

Nu avea sclavi, dar ei l-au numit Domn.
Nu a primit o diplomă academică, dar a fost numit "Maestru".
Nu a oferit cure medicale, dar ei l-au numit Tămăduitor.
Nu avea armată, dar oamenii lui Cezar se temeau de El.
Nu a câştigat bătălii în războaie, dar a cucerit lumea cu învăţăturile Lui.
Nu a comis nicio crimă şi totuşi a fost crucificat.
A FOST ÎNMORMÂNTAT, DAR TRĂIEŞTE ŞI ASTĂZI.

poezie de Camelia Opriţa din wordpress (preluare), Roma - 2002, traducere de Teodora Marinescu
Adăugat de Teodora Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dăm!

Să dăm cu-adevărul piept
Şi cu piciorul în minciună
Să ne "nălţăm sufletul drept
Neîmpovărat de ranchiună,

Să frângem tot ce trebuie frânt
Şi să zidim din nou altare
Pe care trupul nostru, sfânt,
Să ardă-n evanghelizare

Şi fericirea noastră fie,
Făcând pe alţii fericiţi,
Un rod sădit pentru vecie
Şi-udat cu lacrime fierbinţi.

Să fim ce Domnul vrea să fim
Şi strălucind de puritate,
Murind în sine, să trăim
A Evangheliei realitate.

Să-aruncăm în foc grăunţii
De îndoieli şi deznădejde,
Neclintiţi să fim ca Munţii
În credinţă şi nădejde.

Dragostea noastră să-astupe
Groapa "orbilor" din cale,
Într-un suflet ce se rupe
Ca să lege răni în Vale.

Pentru slava lui Hristos
Să dăm tot cu bucurie
Ca oricare păcătos
Mântuit prin Har să fie.

Somn să nu lăsăm pe pleoape
Cât timp încă mai e Har
Căci nespus e de aproape
Vremea plânsului amar!

Să dăm şi celui ce nu cere
Din ce Dumnezeu ne-A dat;
Nemărginita Lui Putere
Ce din morţi L-a înviat,

S-o dăm şi celor în nevoi
Şi celor ce au prea puţin;
Căci de nu dăm, rămânem goi,
Iar dacă dăm, avem deplin.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilnic...

Zilnic, primim îndrumare
Cum să păşim spre Eden
S-avem, Acolo, intrare
În cel mai mirific teren.

Zilnic, simţim ocrotirea
Stăpânului nostru iubit
În El vedem împlinirea
La tot ce-am spus şi-am muncit.

Zilnic, prezenţa Luminii
În noi creează elan
Să dăm la o parte toţi spinii
În drumul spre-al nostru Liman.

Zilnic, Cuvântul ne spune
Ce-nseamnă trăirea prin har
Să nu ne legăm de-un tăciune
Ci doar de-al Cerului Dar.

Zilnic, cu EL pe cărare
Privim spre veşnicul Mal
Ştiind că-ndelunga răbdare
Ne-ajută să-nvingem un val.

Zilnic, puterea divină
Respinge duşmanii ce vin
S-avem o pace deplină
Şi când ne-apasă vreun chin.

Nu-i la sfârşit îndurarea
Părinte slăvit Te-adorăm
Netezeşti, zilnic, cărarea
Pe care, voioşi, Te urmăm.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina Vieţii

Eu sunt Lumina lumii
Cine dar azi mă urmează
Va avea lumina vieţii
Şi fiinţa în veci trează

În noapte el nicidecum
El însuşi nu va umbla
Ci al vieţii sfinte drum
În veci el îl va avea

Fariseii plini de necredinţă
Domnului atunci i-au spus
Tu vorbeşti de-a Ta Fiinţă
Deci te lauzi o Isus

Şi deci a Ta mărturie
Nu este adevărată
Prea puţin de ea se ştie
Nouă nu ne este dată

Dacă Eu mărturisesc
Atunci Domnul le-a răspuns
E doar pentru că primesc
Pe cel cu duhul supus

Mărturia Mea-i adevărată
Căci Eu ştiu de unde am venit
Eu ascult de Sfântul Tată
Cum El dar a hotărât

Unde este Tatăl Tău
Iudeii l-au întrebat
Nici pe Mine nici pe Tatăl Meu
Nu ne ştiţi cu adevărat

Dacă nu credeţi că Eu sânt
Veţi muri-n păcatele voastre
Căci al vieţii Sfânt Cuvânt
Nu îl vreţi din sfere albastre

Cine din voi mă poate dovedi
Că am şi Eu vreun păcat
Şi nimeni nu se oferi
Să-l acuze atunci îndat"

Dacă Adevărul Eu vi-l spun
Voi de ce nu credeţi dar
Nu sunteţi pe-al vieţii drum
Şi n-aveţi parte de har

Cine e din Dumnezeu
Pe Dumnezeu îl ascultă
Că-mbracă poporul Său
În iubire tot mai multă

Adevărat adevărat vă spun
Cuvântu cine-l păzeşte
Are al vieţii sfinte drum
Şi viaţa îşi sfinţeşte

El în veac nu va muri
Căci păşi-va-n veşnicie
Domnul îl va răsplăti
C-a primit lumina vie

Şi Isus Hristos Mesia
Le-a vorbit de Dumnezeu
Să primească veşnicia
Să fie poporul Său

Dar iudeii n-au crezut
Domnul Sfânt ce le spunea
Şi-n păcate s-au pierdut
Refuzând atunci credinţa

Domnul a adus lumina
Ochii ei îns-au închis
Să nu captete cununa
Să nu intre-n paradis

Domnul a adus Cuvântul
Dând atâtor mântuirea
C-a vroit să vadă omul
Că trăieşte-n veci iubirea

Glorie Lui Dumnezeu
Slavă-i fie Lui Mesia
Căci El este Fiul Său
Şi ne oferă veşnicia
26-09-2019 Cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vrut Mesia să vină la noi

A vrut Mesia să vină la noi
Cu-al vieţii Stăpân să ne-mpace
Să putem deveni fiinţele noi
Ce pot învinge necazuri, nevoi
Şi vor un trai aşa cum Îi place.

Superbe decoruri, superbe alei
Ce taină! A vrut să le lase
Să ştie, copii, bărbaţi şi femei,
Să ştie Neamuri, să ştie Evrei
Că harul Pe Terra intrase.

"Iată-Mă, Tată, sunt gata să plec!"
Rostise cu vocea-I plăpândă
"Văd pământenii cuprinşi în eşec
O vreme cu ei vreau să petrec
Să nu mai trăiască-n osândă."

Omenirea întreagă prinsă-n păcat
De Fiul avea trebuinţă
Coborând la noi s-a-ntrupat
În ieslea săracă, nu în palat
Să-L poată vedea orice fiinţă.

Sosit-a cu-n plan în Slavă-nceput,
Sosit-a la vremea prescrisă
Un nou început pe planetă a vrut,
De ce-L aştepta nu s-a temut
Voia să-mplinească starea promisă.

Şi ce a găsit pe bătrânul pământ?
Noian de lucrări precare
Era nevoie de-un nou Legământ
Să-I dea onor Celui Preasfânt
Toţi acei ce vor dezlegare.

Găsit-a un crez străin de valori
Preţuite de-a sfinţilor ceată
De-aceea vorbea de-acele comori
Ce pot fi duse dincolo de nori
Să-ncânte pe veşnicul Tată.

Vestind principii cuprinse în har
Mergea peste tot făcând bine
Arăta calea spre eternul Hotar
Mesajul Lui era foarte clar
Îndemnând pe om să se-nchine.

A vrut Mesia să vină la noi
Dureri, nepăsări să învingă
Să facă din oameni cucernici eroi
Să ştie că este o viaţă de-apoi
Ca suflul ceresc să nu-l stingă.

În faţa Lui smeriţi ne plecăm
C-a vrut să ne scoată din tină
Comorile Lui şi azi le-adunăm
Celui născut, cu drag, Îi cântăm
C-a Lui întrupare ne-alină.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecările Domnului Isus

Marcu 6:53-56
Marea după ce-a trecut
În ţinutul Ghenezaretului
Cu ucenicii a coborât
Domnu-n floarea ţărmului

Din corabie când au ieşit
Oamenii — dar din cetate
Pe Domnul l-au cunoscut
Şi prin târguri şi prin sate

Din ei mulţi atunci s-au dus
Bolnavii chiar şi pe pat
Să-i aducă la Isus
Cel ce atâţi a vindecat

Pretutindeni se auzea
Că Isus avea putere
Toţi bolnavii a-i vindeca
Să le ofere mângăiere

Şi-a-nceput atunci să curgă
Bolnavii ca din izvoare
O mulţime aşa de multă
Aştepta dar vindecare

Şi pe paturi aşteptau
Atâţi Domnul să-i atingă
Vindecare căci doreau
Din ei bolile să fugă

Oriunde Domnul intra
Prin ceţăţi şi atâtea sate
Mulţimea-l întâmpina
De boli toţi voind să scape

Mulţi pe paturi în piaţă
Au fost iată aşezaţi
Domnul să le dea viaţă
Şi să fie vindecaţi

Iar cu vocea tremurândă
Bolnavii dar l-au rugat
Să-i lase să se atingă
De-a Lui trup nevinovat

Şi toţi câţi dar l-au atins
Pe Domnul măcar de haină
Vindecarea i-a cuprins
Au fost vindecaţi în grabă

Căci puterea ce ieşea
Din Domnul Isus Hristos
Pe toţi dar îi vindeca
Şi săreau atunci de jos

Domnul s-a-ndurat de toţi
Dându-le dar vindecare
A-nviat chiar şi din morţi
Prin a Lui Sfântă-ndurare

Orbilor le-a dat vedere
Muţilor le-a dat cuvânt
Căci din Sine o putere
Îi umplea prin Duhul Sfânt

Pe ologi El i-a făcut
Ca să fugă pe picioare
Domnul Vieţii cunoscut
A adus l-atâţi salvare

Pe leproşi i-a curăţat
Şi-a scos duhurile rele
Viaţă atâtora le-a dat
Ei să fie însuşi stele

Domnul Isus s-a-ndurat
De cei slabi nenorociţi
Pe atâţi i-a vindecat
Ca să umble printre sfinţi

Surzilor le-a dat auz
Muţilor iarăşi vorbirea
Un duh nou şi iar curat
Să ţină neprihănirea

Plin de milă şi-ndurare
Cu toţi Domnul nost" a fost
Le-a dat multor vindecare
Şi-n viaţă iar un rost

Cu-ndurarea Lui Divină
Pe atâţi El i-a atins
O viaţă mai deplină
Să-i ducă-nspre Paradis

Pe toţi Domnul i-a iubit
Dorind dar neprihănirea
Să-i îmbrace negreşit
Să primescă mântuirea

Şi azi Domnul e Acelaşi
El ne vrea să fim ai Lui
Poftelor să nu te laşi
Ci dă-i fiinţa Domnului

Că-n curând El va veni
Pe ai Lui să îi răpească
În veci dar a-i răsplti
Chiar în patria cerească

Fie-i slavă şi mărire
Domnului Isus Hristos
Că-i a noastră mântuire
Şi de ea s-avem folos

Glorie şi-n veci onoare
Mirelui ce va veni
Să ne ia la sărbătoare
Unde ne va răsplăti
28-10-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia mântuirii

Care-i cheia ce deschide
Uşa înspre Tatăl Sfânt
E credinţa ce ne aprinde
Dragostea cea mai fierbinte
Al vieţii — viu Cuvânt

E credinţa în Hristos
În viaţa şi în moartea Lui
El ne oferă aici jos
Puteri să trăim frumos
Căci putere c-a Sa nu-i

Cheia ce ceru-l deschide
E credinţa în Hristos
Ce fiinţa îţi cuprinde
Ea îţi cumpără nu-ţi vinde
Viaţa trăită frumos
Predaţi-vă Lui Isus
Şi pe El îl onoraţi
Daţi-i sufletul supus
Fiinţe ce în lume nu-s
Voi să-i fiţi surori şi fraţi
Căci prin sânge aţi fost spălaţi

Cheia scump-a mântuirii
E Isus Hristos Mesia
El e soarele iubirii
Şi cărarea mântuirii
Ce ne oferă bucuria
Iar să avem — veşnicia

Prin Hristos şi pentru El
Vrem viaţa s-o trăim
Al vieţii sfinte ţel
Ne-a rămas Emanuel
Noi ne vrem al Lui să fim
Veşnic dar să îl slujim
05-01-2020 Betania

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!