Ceasul întâlnirii
Când mă gândesc la ceasul întâlnirii
Cu Cel ce a trecut prin chinul răstignirii
I-aduc recunoștință că S-a-ndurat de mine
M-a scos din mediul tendințelor meschine
M-a sigilat cu Duhul ce-ntruna mă ghidează
Să pot să am, constant, o conștiință trează.
Privirea ce mi-a dat-o a fost cuceritoare
A-nlăturat din mine durerea arzătoare
Simțit-am fericirea chiar din acea secundă
Simțeam că-n El ființa-mi poate să se-ascundă
Am fost iluminat și mi-am venit în fire
Și mult s-a dezvoltat speranța mea subțire...
O, câte satisfacții trăit-am de atunci!
Văzut-am ce produc cucernicele munci
Nici un regret nu-mi arde ființa hotărâtă
De-a nu sta-mpărtășie cu cei ce se-ntărâtă
O altă perspectivă mi-a-nvăluit făptura
Căci Duhul vieții noi mi-a transformat structura.
Mai sunt poveri și valuri în cursa spre Cetate
Mai fi-vor opoziții și fapte delicate
Dar amintirea dulce a dulcelui eveniment,
Când Fiul jertfei m-a scos din faliment,
Rodește-n mine pace, tărie-n bătălie
Să pot să nu mă leg de-a lumii rece glie.
Mă duce-acuma gândul la altă întâlnire
Când fi-voi dezbrăcat de humă și de fire,
Când Mirele iubit va reveni să-mi spună:
"Intră în spațiul unde sfinții se adună
Ți-ai adunat comori nu-n lumea de himere
C-ai vrut să treci cu bine prin moarte și-nviere."
poezie de George Cornici (8 ianuarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre secunde
- poezii despre război
- poezii despre recunoștință
- poezii despre pace
- poezii despre nuntă
- poezii despre nuditate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Numai la El...
Numai la El e fericire
Ce nu se uscă niciodat'
Mi-e și prieten și-mpărat
La prima noastră întâlnire
M-a cucerit a Lui privire
Și m-a pătruns a Lui iubire
Și pretutindeni L-am urmat.
Numai cu El pot înțelege
De ce-ncercările mai vin
Căci rănile ce produc chin
Duios, El știe să le lege
Să pot și-n viitor culege
Comorile din sfânta Lege
Și pasiunea s-o mențin.
Numai în El găsesc Lumină,
Răspuns la grele întrebări
Când îmi lipsesc înseninări
Cuvântu-I poate să susțină
Ființa-mi, care se închină
Să poată pacea s-o obțină
Și mii de binecuvântări.
Numai cu El, când vine valul,
Pot să vâslesc, să biruiesc,
Chiar când obstacole-ntâlnesc
Eu știu că voi atinge Malul,
Că împlini-voi idealul
De-a trece, prin credință dealul
De-aceea mult Îl prețuiesc.
Doar lângă El se ușurează
Poveri ce-apasă uneori
Și ce urmează? Sărbători
Și sufletul se-nviorează
Slăvind pe Cel care veghează
Pentru a Lui constantă pază,
Pentru eternele comori.
poezie de George Cornici (31 ianuarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre comori, poezii despre viitor, poezii despre sărbători, poezii despre suflet, poezii despre prietenie, poezii despre lumină sau poezii despre legi
Plângerile lui Ieremia
Eu sunt acela ce-a văzut
Durerea, ca și suferința
Când cu nuiaua mi-a bătut
Și cu urgia Lui ființa.
În întuneric m-a mânat,
M-a dus departe de lumină
Doar împotriva mea a stat
Și numai eu am fost de vină...
Întreaga noapte-ntreaga zi
M-a tot ținut sub apăsare
Să nu mai pot nădăjdui
Că voi scăpa din închisoare.
În lanțuri m-a legat apoi
Să-mi ardă carnea de durere
Să gem plângând cu ochii goi
Și ajutor să nu pot cere.
M-a-nchis în spaimă și în frig,
Un zid a pus să mă-nconjoare
Și ca să nu mai pot să strig
M-a rătăcit și pe cărare.
Degeaba-aș încerca să-I spun
Că rugăciunea n-o primește
Și Dumnezeul meu cel bun
E ca un leu ce mă pândește.
Pa vârf de munți m-a prigonit
Și-a-nfipt săgețile în mine
M-a pustiit, m-a nimicit,
M-a dat cu totul de rușine.
Cu pietre dinții mi-a sfărmat
O, Doamne, pacea, fericirea,
Pe toate Tu mi le-ai luat
Și mi-ai desăvârșit pieirea.
Dar totuși bunătatea Ta
Nu s-a sfârșit, nu-i dusă încă
Că Tu ești, Doamne, partea mea
De moștenire și o stâncă.
De adăpost când nu mai pot
Și însetat vin și n-am apă
Când mort mă vad și mă socot
Tot Tu ești Cel care mă scapă...
poezie de Adriana Cristea (15 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre întuneric
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suferință
- poezii despre stânci
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rușine
- poezii despre religie
Și pentru mine S-a jertfit...
Și pentru mine S-a jertfit
Mesia, Fiul jertfei sfinte
Lucrarea Lui m-a cucerit
La fel, iubirea Lui fierbinte.
Și pentru mine a-ndurat
Bătăi cu bici și chin de moarte
Legat, scuipat, crucificat
Exact cum e descris în Carte.
Și pentru mine-a fost străpuns
În mâini, picioare și în coastă
Să pot primi ceresc răspuns
Când mă apasă vreo năpastă.
Și-al meu păcat El l-a luat
Dar nu l-a dus în vreo pustie
Ci-asupra Lui l-a așezat
Ca traiul meu în har să fie.
Sentința grea ce s-a rostit
Se cuvenea să-mi fie dată
Dar fără murmur a murit
Să nu Îl părăsesc vreodată.
Că L-am trădat o spun deschis
Dar mi-a iertat vinovăția
Mă îndreptam către abis
Dar El mi-a dat Împărăția.
O, cum să nu Îl preamăresc
Pe Cel ce m-a salvat din gheenă?
Căci suflul Lui nepământesc
Îmi curge-n fiecare venă.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (6 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre jertfă, poezii despre trădare, poezii despre sfințenie, poezii despre salvare, poezii despre prăpăstii, poezii despre picioare sau poezii despre mâini
Descoperirea tainei Tale...
Descoperirea tainei Tale
Isuse scump, m-a transformat
Mi-ai arătat o altă cale
Îți mulțumesc că m-ai chemat.
Mi-ai arătat ce-i veșnicia
Cu tot ce poate oferi
M-ai învățat ce-i vrednicia
Să poată-n suflet înflori.
Am înțeles că nu-n monede
Pot idealul să-l găsesc,
Că Legea Duhului prevede
Să Te urmez, să Te slujesc.
Din ceasul întâlnirii noastre
Noi revelații mi-ai adus
Privesc spre zările albastre,
Spre Plaiul fără de apus.
Sunt conștient că fără Tine
Pelerinajul n-are sens
Când nu sunt zilele senine
M-ajuți să trec prin fumul dens.
Descoperirea voii Tale
A fost momentul crucial
Când n-am mai stat în sumbra vale
Să dau merinde lui Baal.
Că văd dincolo de probleme
Un scop înalt, vizionar
E că găsesc în orice vreme
Izvorul de-unde vine har.
Trezindu-mă din nepăsare
Ai pus în mine dor divin
Să m-atașez de cei ce-s sare
Și-și înțeleg al lor destin.
Descoperind a Ta comoară
Spre Paradis mi-a dat avânt
A Ta iubire mă-nfășoară
Și mă desprinde de pământ.
poezie de George Cornici (10 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre văi, poezii despre viziune, poezii despre rai sau poezii despre pelerinaj
Eu sunt de sus
Eu sunt Lumina lumii
cine dar azi mă urmează
nu-i pe calea-ntunecumii
căci inima îi e trează
va avea lumina vieții
și-o lumină el va fi
ca florile dimineții
mersu el și-l va sfinți
dacă Eu mărturisesc
chiar Însumi azi despre Mine
e numai că vă iubesc
și de-a pururi vă vreau bine
totuși voi astăzi să știți
mărturia-Mi e adevărată
vreau în cer să fiți primiți
de-al sfințeniei viu Tată
voi sunteți de jos
Eu de sus iată azi sânt
le-a vorbit Domnul Hristos
al Vieții Sfânt Cuvânt
voi sunteți de pe pământ
Eu din ceruri am venit
să vă spun de Tatăl Sfânt
căci EL iată v-a iubit
de nu credeți că Eu sânt
în păcate veți muri
sfârșind viața pe pământ
iertare nu veți primi
cine ești Tu l-au întrebat
iudeii acei din jur
pe Isus Cel mai curat
om cu Duhul cel mai pur
ceea ce de la-nceput
Eu v-am spus că iată sânt
Cel ce m-a trimis e Adevărat
și Eu spun a Lui Cuvânt
Eu dar ce am auzit
de la El spun astăzi lumii
Duhul Lui neprihănit
e-adâncimea-nțelepciunii
când veți înălța pe Fiul Omului
atunci veți cunoaște că Eu Sânt
și puterea harului
veți primi-o prin Cuvânt
doar atunci voi o să știți
de la Mine că nimic
nu fac ca să fiți primiți
pe brațe să vă ridic
căci Eu Însumi de la Mine
nimica Eu nu vorbesc
ci Tatăl cum vrea în Sine
Cuvântu Eu vi-l vestesc
niciodată Tatăl dar
singur EL nu m-a lăsat
căci v-aduc al vieții har
s-aveți sufletul curat
și Eu iată-ntodeauna
fac numai ce-i e plăcut
să primiți și voi cununa
având viața al vost" avut
Tatăl Însuși vă iubește
și vă vrea cu gelozie
sfințenia trebuiește
să intrați în veșnicie
de aceea am venit
cine crede să primească
darul vieții oferit
prin lucrarea Mea cerească
fiți de aceea și voi sfinți
cum e Cel care vă cheamă
acum dar la El veniți
cum și Duhul vă îndeamnă
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre prezent, poezii despre creștinism, poezii despre adevăr, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre tată
Nu cunosc singurătatea!
Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei.
Când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi.
Când mi-a fost dor,
muntele însuși m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor,
nu m-au lăsat însingurat.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre munți, poezii despre dor sau poezii despre cunoaștere
Mergem optimiști
Mergem optimiști pe-a vieții cărare
Chiar dacă traseul e întortocheat,
Chiar dacă în față e încețoșare
Știm că e cu noi Mirele-mpărat.
Nu există teamă în călătorie
Tătăl ne e scut când dușmanii vin
El nu ne îndrumă spre periferie
Ci spre spațiul unde totul e divin.
O, ce exaltări și ce fericire!
Inimile-s pline de încredințări
Că-n această sfântă, caldă însoțire
Vrem doar Paradisul nu străine țări.
Nu abandonăm când vine-ncercarea
În vâltoarea luptei sreagu-i ridicat
Ploaia suferinței nu ucide starea
În care ființa s-a înveșmântat.
Mergem otimiști chiar prin câmp cu mine
Pașii sunt păziți de Blândul Păstor
Să sosim la Mal, să sosim cu bine
Unde nu ajunge valul stricător.
Ațintim privirea nu spre lutul rece
Ci spre Cel ce-a fost pentru noi străpuns
Și-astfel când va fi ceasul doisprezece
Vom primi de gratis marele RĂSPUNS.
poezie de George Cornici (9 iulie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre ploaie, poezii despre optimism sau poezii despre lut
Ne-ai scos la Lumină...
Din grota păcatului ne-ai scos la Lumină
În clipa când mâinile spre Cer le-am nălțat
Lăuntrul schimbat a primit pace deplină
Și-n mediul îngeresc, fericiți, am intrat.
Eram înșelați, credeam în demonice fraze
Cu minciuni "elegante", atunci, ne hrăneau
Ziceau că ne duc la eternele oaze
Dar toate speranțele noastre mureau.
Zgomotul dat de programe reci și senile
Zi și noapte zdrobea structura din noi
Dar ai venit, Tată, să ne faci parte de zile
Când ființa poate privi spre lumea de-Apoi.
Din grota pieirii ne-ai scos să culegem
Stări ce ne-nalță din noroi în ETERN
Să primim revelații, să le-nțelegem
Să putem respinge păreri din infern.
Nu putem să tăcem: vom spune oriunde
Cum Brațul cel tare a frânt lanțul greu,
Cum numai în Tine putem a ne-ascunde
Când iadu-și trimite argați pe traseu.
Vom vesti pretutindeni vestita-Ți lucrare
Și alții să știe de-un sfânt tratament
Să poată ieși din sinistra-nnoptare,
Să schimbe-n triumf un prea lung faliment.
Ne-ai scos la-mpliniri din groapa terorii
Noi perspective spre infinit s-au deschis
Gustăm, încântați, din dulceața splendorii
Și nu ne mai ducem, nicicând, spre abis.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (18 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre teroare sau poezii despre schimbare
Elsa Wertman
Eram o fată de țăran din Germania,
Cu ochi albaștri, roză, puternică și fericită.
Primul loc de muncă a fost la Thomas Greene.
Într-o zi de vară - pe când ea era plecată,
El s-a strecurat în bucătărie, m-a luat
De-a dreptul în brațe și m-a sărutat pe gât,
Am întors capul. Apoi niciunul dintre noi
Nu pare să fi știut ce s-a petrecut.
Am plâns gândindu-mă la ce se va întâmpla cu mine.
Am plâns și am tot plâns pe când secretul meu se dezvăluia.
Într-o zi doamna Greene a spus că înțelege
Și că nu-mi va face nici un rău,
Și, neavând copii, îl va adopta.
(El m-a trimis să stau departe la o fermă).
Așa că ea s-a ascuns în casă Și a trimis zvon că este însărcinată.
Și totul a mers bine și copilul s-a născut-
Au fost atât de buni cu mine.
Mai târziu, m-am măritat cu Gus Wertman, și anii au trecut.
Dar la un meeting politic, când cei din apropiere credeau că plâng
La elocvența lui Hamilton Greene,
Nu asta era. Nu! Voiam să strig:
Acela este fiul meu!
Acela este fiul meu!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre țărani, poezii despre trecut, poezii despre trandafiri, poezii despre sărut, poezii despre serviciu, poezii despre secrete sau poezii despre sat
În prima zi de școală
Când la școală-n prima zi,
învățătoarea zâmbind,
m-a luat dintre copii,
eu am început să plâng.
Ca o mamă iubitoare
m-a rugat cu tonu-i blând:
"Hai, zâmbește ca o floare!
Nu vreau să te văd plângând".
Cu căldura ei de mamă
spre mine s-a aplecat.
Mi-a spus să nu-mi fie teamă,
și fruntea mi-a sărutat.
Abia atunci am înțeles
că are un suflet bun.
Am trecut al vieții stres
și am îndrăznit să-i spun:
Doamna mea învățătoare,
mama n-a putut să vină.
Mi-a dat să v-aduc o floare
din frumoasa ei grădină.
S-a așezat lângă mine
și-n căldura-îmbrățișării,
M-am simțit atât de bine
că plânsul l-am dat uitării.
poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre învățători, poezii despre mamă, poezii despre educație, poezii despre început, poezii despre școală sau poezii despre zâmbet
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre tristețe, poezii despre supărare, poezii despre superlative sau poezii despre prostie
N-a trebuit să caut iubirea...
N-a trebuit să caut iubirea
Venit-a la mine din Plaiul ceresc
Și-azi mi-amintesc, cu drag, întâlnirea
Când înțeles-am ce vrea Nemurirea
Cu ființa-mi cuprinsă de zel omenesc.
N-a fost nevoie să merg pe-o cărare
Ce duce-n terenul de taine cuprins
Să pot să-i spun tot ce mă doare
(Orice necaz și orice-ncercare)
Ci Ea a-nviat ce-n mine s-a stins.
Voiam s-o cunosc, să știu unde este
Distanță enormă voiam să parcurg
Să trec prin cetăți, să trec peste creste
Să văd că-i reală și nu o poveste
Dar Ea mi-a șoptit într-un ceas de amurg:
"Sosit-am din Slava nemuritoare
Cereasca Lumină în ființe s-o pun
Cuprinse să fie de sfânta suflare,
Să simtă puterea ce dă vindecare
Și cât le iubește Păstorul cel Bun...
Sosit-am să-ți fiu sprijin pe cale
Să-ți dau ce-ți lipsește, sens de-a trăi
S-accepți, zilnic, stări ideale
Și-acele cadouri sublime, reale
Și tot ce Cuvântul poate grăi."
N-a trebuit să-i spun suferința
Atingerea Ei mi-a dat nou elan
În bucurie s-a transformat neputința,
Gliei nu i-a mai fost roabă dorința,
Am vrut să-mplinesc divinul ei plan.
Îmi știe o boală, îmi știe oftatul
Nicicând nu mă lasă pradă să fiu
Celor ce vor să domnească păcatul.
Mi-a spus ce vrea să facă-Mpăratul
Și-n zorii zilei și-n ceasul târziu.
Anii se duc; Ea rămâne cu mine
Mă-nalță când cad în praful lumesc
Plânge cu mine când m-apasă suspine
Prezența ei prin văi, pe coline
M-ajută, mai mult, spre Cer să privesc.
Nicicând n-a fugit în ore de criză
Ci-a fost cu mine ușurare să-mi dea
Apoi, a venit o altă surpriză:
Pătruns-a în viață o tainică briză
S-aducă splendoare în inima me.
N-a trebuit să caut iubirea
În alte ținuturi cuprinse-n mister
Era aici, mi-amintesc întâlnirea
Când am aflat ce-nseamnă jertfirea
Și cum ne păzește preasfântul Vier.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas sau poezii despre surprize
Idilă
Duminică ne-am dat cuvântul
Să ne-ntâlnim,
Căci ne-am jurat în toată viața
Să ne iubim.
A mea a fost întâia oară...
Și dracului
S-a dat că n-are să mai fie
A nimănui.
Duminică am așteptat-o,
Dar n-a venit;
Am stat pe gânduri toată ziua,
Și n-am dormit.
La cârciumă, un vechi prieten
Mi-a spus curat
O vorbă ce m-a scos din fire,
M-a-ntunecat.
Azi noapte i-am bătut în ușă,
Și mi-a deschis;
A vrut să mi s-arunce-n brațe;
Nimic n-am zis.
De piept am luat-o, ca o fiară,
Și am târât-o,
Dar... arma mi-a căzut din mână;
N-am omorît-o!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre gânduri, poezii despre draci sau poezii despre cuvinte
Ruptură definitivă
Tu plângi când te gândești la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Ușor m-ai dat de lângă tine,
Și asta nu ți-o pot ierta.
Eram micuță când m-ai dat,
Așa credeai că este bine,
Anii au trecut, tu m-ai uitat,
Cum și eu te-am uitat pe tine.
Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu
Iar locul tău s-a ocupat.
Am așteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg.
Tu pentru mine ai murit.
Să te strig mamă n-aș putea.
Nu meriți o așa onoare,
În suflet nu te pot ierta,
Păcatul tău a fost prea mare.
Nu simt nevoia să te văd
Și nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd
Doar uneori, și cred că-i bine.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre onoare sau poezii despre iertare
Prințul Păcii întrupat
Venit-a Prințul Păcii să împlinească planul
Să ne-ndumnezeiască prin Duhul vieții noi
Să nu ne mai înșele nemernicul(dușmanul),
Să ne deschidă ființa spre lumea de apoi.
N-a vrut splendoarea palatelor regale
Și nici maternitatea orașului vestit
Și nici comoditatea din așternutul moale
Ci-n sfântă umilință la glie a venit.
O sacră împletire de taină și minune
Și azi ne cercetează prin farmecu-i divin
C-așa putem pătrunde cereasca misiune
Ce-a dat semnificații eternului destin.
Că s-a născut în ieslea modestă din Iudea
A fost ca să ofere la orice ființă scut,
Oricine să posede cu-ncredințare cheia
Spre a avea acces la Cel ce s-a născut.
Ce-au scris, cu pasiune, profeții din vechime
S-a împlinit la timpul în Slavă stabilit
Și au urmat lucrări și vindecări sublime
Și înverzirea stării ce-n vid s-a ofilit.
A coborât din glorii Speranța s-o dezlege
(C-a fost ținută-n lanțuri în sumbre închisori)
A răspândit, oriunde, neprihănita Lege
Să poată pământenii să aibă sărbători.
Primit-au ușurare acei sub greutate
Și L-au urmat convinși pe-al lor Mântuitor
Nu i-a lăsat să piară în dificultate
Pe cei ce au căzut muncind al lor ogor.
Unde-a domnit o noapte adâncă și pustie
A răsărit Lumina ce-nvinge orice vid
Ca omenirea-ntreagă să vadă și să știe
Că vine-o adiere când valul e torid.
A fost împotrivire, au fost și opoziții
Căci mulți voiau himere, nu prețiosul dar
Dar cei ce-au vrut să facă eterne investiții
Primit-au de la El ceresc mărgăritar.
Și astăzi înțelepții Îl caută pe Rege
Știind că doar în El găsesc un clar răspuns
Să poată din Cuvânt, necontenit, culege
Comorile la care, prin har, ei au ajuns.
poezie de George Cornici (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre palate
MEDITATIE...
Trupul meu e rupt din pământ
De care nu m-am dezlipit niciodată,
Din plante am cules ce e sfânt
Și dragostea mereu curată.
Pământul m-a făcut mai puternic,
Atunci când munceam din greu,
În credință am fost cucernic,
Fiindu-mi alături DUMNEZEU.
Prin pământ am căutat comori,
Pe care le-am adus la lumină,
Având satisfacții, cuprins de fiori,
Când intram sau ieșeam din mină.
Nu m-am lăsat niciodată învins,
Chiar dacă nu mi-a fost ușor,
În jocul vieții eu m-am prins,
Căci oricând viața o ador.
31 decembrie 2003
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plante, poezii despre jocuri sau poezii despre curățenie
Ceva din mine caută ceva
Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred și de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre uitare
Teatru absurd
Demult nu a mai
Venit pe la noi
Am rămas singură
Cu sufletul gol,
Uitându-mi fericirea
Agățată in cuier
La altcineva acasă.
Unde oare am fost în vizită?
Ce o fi făcând Demult?
Ultima oară când
A trecut pe la mine
Mi-a adus flori...
Și m-a pupat
Dulce...
Pe gură.
poezie de Culament Filis
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatru, poezii despre gură, poezii despre flori, poezii despre fericire, poezii despre acasă sau poezii despre absurd
Fiți binecuvântate zi, lună, an și ceas
Fiți binecuvântate zi, lună, an și ceas,
Și țară prea frumoasă și loc și punct în care
Privirea ei cea dulce și învăluitoare
M-a fost pătruns, și-n mine de-a pururi a rămas.
Binecuvânt și-ntâia mea dulce întristare
Din clipa când iubirea, vicleană, m-a robit,
Și arcul și săgeata ce m-a străpuns cumplit,
Și rana până-n suflet adânc sfredelitoare.
Binecuvânt și zvonul stârnit de mine-n lume
Când chem Madona dragă de-atâtea ori pe nume,
Și dorul și suspinul și plânsul ne-ncetat.
Binecuvânt și gândul născut numai de Ea,
Și stihurile-mi toate și osteneala mea
Prin cari iubitei faimă pe veci i-am câștigat.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre frumusețe
Mama
Cea ce-alături mi-a fost mie
Și e dusă pe vecie,
Mama mea a existat
Pentru mine - acum constat.
Dar, cu toate astea, nu pot
Să uit dangătul de clopot,
Mai ales că au trecut,
Doi ani de când a tăcut.
Și regret că nesupus
Am fost și că nu i-am spus,
Că atunci când va pleca,
Dorul mă va apuca.
Dac-acum ar fi cu mine
Aș face să-i fie bine,
Dar regretele târzii,
Nu mă pot călăuzi.
poezie de Adrian Morosan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență