Alegător

E tot pregătit, România-i ticsită
Şi aşteaptă spectacol cu cioara vopsită
În multe culori, imitând papagali
De zise-n şablon... Mincinoşii şacali!

În cârduri de ciori îs afişe pe gard,
Cu roşu, ce negru se întină că ard
Şi vrabia prinsă în mână de-o dai
Vei fi şi tu cioclu, din roşu, un lai!

E timpul să ieşi, nu să stai singur cuc,
Să nu tai, viril şi, în slujer eunuc
Să devii fără urme doar că ţi se cere
Şi limba măcar s-o păstrezi, că nu piere!

E bine în vultur să înveţi să alegi
Să stai să păzeşti efigie de regi,
S-ai şoimul prieten, zăganul, condor,
Ochi ager şi mintea înălţate spre zbor!

E-o cruce mereu şi drum e... alegător!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai?

Mai stai o lună ori o viaţă, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite şi-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândeşte-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriţă de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reuşit să te prelev.
Mai stai şi nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ţi-ar arăta că-ţi stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare şi un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brăţară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.

poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără regret

Te pierd şi nu e prima oară,
Mă rog să stai şi nu e chip...
Te-am cunoscut în primăvară;
Ca-ntotdeaun-a fost un "clic".

Eşti partea din recent tumult
De încercări, valorizantă,
Crezând c-a minte-un jurământ
Ne face viaţa trepidantă.

Nici nu încerc mai mult să dai,
E-ndeajuns, la ce obţin;
De-ai fi jurat pe drept, să stai,
Mă linişteam, scăpam de chin.

E plină lumea de frugale
Cu zbor neîntrerupt, de vise,
Cu înfruptări, printre escale,
Cu infinituri des promise.

Doar singur timpul ne discerne
Şi-ntoarce din pedepse date
Când trupul frumuseţi îşi cerne
Şi pierzi sublimuri câştigate.

Să nu-ncerci să cerşeşti trecut
C- "a fi "e un... infinitiv;
Ce-ai cumulat în petrecut
Se scade-n fizic, la activ.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cotidiană

Când hormonii-n mine simt cumn ard
Şi visez la cioara de pe gard,
Iar dorinţa-n sufletu-mi dospeşte,
"Vrabia" din mână mă ciupeşte.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mac

Stau singur roşu mac în mijlocul de lan, ocean de grâu
Cu spice în ţepi se unduind în valuri galbene de-o mare
Şi nu mă satur să mă întreb de-oi fi cules cu mâna floare,
Sau voi cădea răpus de seceri... 'ntr-o zi ce nu pot ţine-n frâu.

Privesc, deschis până la sânge de atâtea scrijeliri de suliţi,
Spre orizonturi mărginite de tufele de arbuşti verdatre,
Ce-mi opresc vis de zbor din opiul ce-mi mângâie timpul, etate
Şi nu zăresc nicio scăpare... doar vântu-mi dă înfundate uliţi.

Mă plâng din când în când, din picuri mă vărs în boabele de ploaie
Şi ard mocnit din ce-am petale, bătut din raza ce mă coace
Îmi piperând în golul cupei cărbune în fire închis, rapace,
Cu un inel de galben viu, culori... ce suflet tranşe-mi taie.

De mi-ar surâde gând de şanse mă pot încovoia un bulb,
Să mă adun ascuns de coajă, înmărunţit plin de idei...
Un cuib înmărgelat seminţe din tot ce strig şi, poţi să-mi iei
Licoare, să-ndulceşti din anii... ce tot mă trec şi mă încurb...

Eu, ca şi tu, cel singur, drept înspre sfârşitul de-un amurg...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoimul

Şoimul tresare-n zbor, ameţit.
În beţia de stânci neumblate:
Cuib de frunze aprinse, în spate
Soarele cade - şi risipit.

Cere întoarcere, dă rotogoale
Cuibului roşu, cald şi apus,
Dar nempăcat se-adânceşte în sus
Şoimul cel mic peste stâncile goale.

poezie de Cicerone Theodorescu din Cleştar (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de eşec este un factor care îţi limitează foarte mult libertatea. Nu îţi dai voie să rişti, să îndrăzneşti să ieşi din zona de confort, să îţi urmezi visurile. Mai bine stai cuminte în banca ta, te mulţumeşti cu puţin şi aşa îţi imaginezi că eşti în "siguranţă"... cu toate ca siguranţa din exteriorul tău este de multe ori iluzorie. Fără risc nu există câştig. Fără să îţi dai voie să experimentezi nu vei învăţa nimic nou. În viaţă înveţi atât din reuşitele tale, cât şi din eşecurile sau problemele cu care te întâlneşti. Toate vin cu învăţăminte preţioase şi toate te fac mai puternic şi mai înţelept. Cu fiecare eşec pe care îl depăşeşti eşti mai bine pregătit pentru viaţă. Cu fiecare problemă la care îi găseşti o soluţie devii mai înţelept. Îndrăzneşte şi mergi cu curaj înainte. Înlătură obstacolele din calea ta, găseşte soluţii la toate problemele şi temerile tale, urmează-ţi neabătut visurile. Nu există eşec, ci doar oportunităţi de a învăţa şi nu există probleme fără cel putin o soluţie. Foloseşte-ţi mintea în mod constructiv!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard.

proverbe româneşti
Adăugat de Vergiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repaus

Nu-i gravă moartea, e doar ascultare
continuă fără răspuns, odihnă,
răbdare multă, o reflecţie de tihnă
tot aşteptând himerică-nălţare.

Este la fel, frustrant precum exilul
supliciul când ai vrea să spui
şi nu ştii limba; eşti al nimănui,
ca mut, fierbând, un nedorit... Bacilul!

O accept aşa că este, însă-i straniu
că toate, rugi şi plânsete-s zadar;
nici lumânări nu luminează, nici arar
măcar să vadă cale către suflet, craniu.

Mereu senzaţia-i c-aştepţi să-ntoarcă
cel dus; i-auzi până şi glasul,
priveşti în gol mănncându-i parastasul,
dar nu e nimeni dialog să stoarcă...

... Ce-ai vrea ca-n timp să fi spus tot!
Mai rău, nici gust n-aveai de ascultat;
te speli c-o lacrimă pe-obraz. Păcat
că doar acum vrei imposibilul... Netot!

Om o învăţa vreodată ce-i repausul;
să stai s-asculţi, s-ai timpul să priveşti
tot ce-i aproape, trecător, aşa cum eşti,
că şti c-o zi o să petreci la fel, spre haosul...?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru

În ploaia rece de afară
o siluetă se strecoară
în întunericul cărbune,
fără cuvinte, paşi să sune...
e doar un abur de respir,
o pâclă stinsă într-un fir
topindu-se s-albească negrul
de-o clipă, răsfirând tenebrul
mocnit, întins în aer, cer
fără de lună, stele, în ger
stând sloi inertul să se crape
de corpul strâns, adus să scape
tăindu-şi rar, încet, alene,
drumeag pe aleea de dughene
fără de bec, doar pâlpâiri
de lemne arse şi icniri
de spart buşteni la luciul lamei,
cu gând la caldul sobei, zamei
din tuciul negru bolbotind,
aprins de ochi avizi ce-ntind
cu dor nestins de-mbucătură
ce-a şi uitat de gust, de gură...
Şi doar în zare-o luminiţă
răzbate, creşte-ncet pestriţă,
se împărţind în două lucii
ce cresc, se trec de semnul crucii
de-un chip de tânără-bătrână
sclipind în far cu chip de lună...
Şi-i dus şi sfârâit de roţi
pe drum pustiu pavat de porţi
şi-n liniştea de-un câmp de ţară
se stinge-o muzică, uşoară
şi roşu sânge-n dâre piere...
A fost un licăr de-adiere...

O fi la fel la reînviere?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căluţ

Trece pe uliţa, în praf scăldată,
Mereu cu capu-n jos, absent,
Împovărat de greu... Nu ştiu de-i fată
Şi nici de sănătatea-i... Nu e, evident?!
Frizează timp, putere,
În plină iarnă-i gol
Şi-aşteaptă de se cere,
Fără să ceară... un pol.
Stă veşnic în picioare
Şi-aleargă fără scrâşnet.
Rabdă tot cu sudoare,
E ager, tot un zvâcnet.
Oare cine-l aşteaptă
Târziu, în nopţi de trudă
Şi-n zori cine-l deşteaptă...
Cine de drag îi indrugă?...
Nici azi nu e-un răspuns;
E prea târziu, oricum...
Căluţu-a fost răpus
De-un stop, în piept... pe drum!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu da cioara din mână pe vrabia de pe gard.

aforism de Cristinel Mortici (26 noiembrie 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiar...

... nedefinit,
alb scânteiază
roşu asfinţit,
albastră rază
în grena condens
spre negru fum
de gri intens,
brumăriu scrum...
închis potent
în foc deschide
ardent, ardent
atins cuprinde
dintr-un nimic,
ajuns scânteie,
exultă-n pic
văpăi de fee,
ce-n abur mor
lăsând doar fum
de-un negru dor,
sfârşit în scrum...
nici n-ar fi fost
de nu-i o umbră,
probabil cost
de-o moarte sumbră!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelimitat...

... sunt un dezorientat,
din fericire,
de atâtea gânduri fără limită;
pot plana nevăzutul,
ce-l ador ca pe orice nu ai,
când nu mai există niciun întâmplat,
un fel de împuternicire,
de nu ştiu care oferită
şi doar mă folosesc de împrumutul
de-o viaţă, ce şi tu tot la fel o ai... s-o porţi un pic şi-apoi s-o dai.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conjugare

Parcă-s trecut compus, fusesem,
fără să ştiu că voi fi fost,
de atâtea ori, simplu anost
parcurs... ce nu mi-l alesesem.

Că timp era doar viitor,
nesigur, nesfârşit ce-o fi;
multe culori, lipsind doar gri...
ca cerul cu albastru nor.

Căci este, nu se mai sfârşea,
aninat zilnic de-o oglindă,
de tot uitat... uitând să prindă,
din tot ce-a fost, ce nu era.

Restrâng mereu din conjugare,
de timp, ce n-ar avea sfârşit;
tot loje, doar un pic lipit,
cu mine... în curs de întâmplare.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu dau vrabia din mână pentru cioara de pe gard? De ce nu? Nu am nevoie de niciuna!

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă nespusă sau... Daniel

Te vreau în poza de hublou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ţi fiu etern, în zbor, erou
Te vreau mereu, te vreau din nou...

Să-ţi dau planajul de condor
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Picaj de ai, în loc să-ţi mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...

Să-ţi fiu cuvântul numai eu
Te vreau cu dor, te vreau mereu
Să-ţi fiu culoare-n curcubeu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...

Veşnic iubitul de liceu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Să te iubesc şi-apoi să mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...

Du-mă la ochi să-ţi fiu o geană
Edith, Simona, Love, Ioană
Sau scrum din sufletu-ţi rimel
De-amor... Scris, nume; "Daniel"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Invata sa stai singur
cand oamenii sunt rai,
Credeai ca iti sunt prieteni
Dar uite nu-s ai tai.

Ajuta pe oricine
Se cere ajutat,
Tu sa te-ajuti pe tine
Ca esti mai castigat.

De cazi, tu nu te plange,
Ridica-te, fii dur,
Atent fii doar la tine,
Si nu la cei din jur.

De-o fi din intamplare
Sa va readunati,
Tu fii o coala alba,
Ei fie colorati.

Pe nimeni n-ai sa bucuri,
Cand vei fi castigat,
Tu sa ramai in pace
cu tot ce-ai realizat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Ce stupidă, de neiertat, eroare
că omenirea a inventat
timpul...
şi-acum moare.

Şi de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul...
de ce l-am calculat?

L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere
timpul...
ce n-ar fi existat.

Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri, în materia-n periplu...
timpul
ce pleacă mai ales... nu vine.

Aşa vrem noi s-avem măsură
pentru că vrem s-o avem ca o tortură,
timpul...
un sfârşit de sine...

Ce oroare... lamentabilă,
definitiv irevocabilă...
Timpul...
n-are resetare!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steag

Stau în înalt, bătut, spânzurat de-o roşie cravată... pionier,
Nu dogme, simt mătasea roşie de sânge, al meu, ai mei
Şi vreau să stau aşa, ca un pilon, un obelisc, să sprijin bleu de cer,
Iar palme-ntind să ar brazde galbene, la grâu, la păsări mei.

Mă zbat în vânt, nu ştiu nimic de ger, sunt un torid,
Căci port pe piept din galbenul exploziei de soare,
Mă înmuind doar lacrima adunată de la neam, albastru avid
Să fiu, de reavăn, să mă torn medalii când erou în roşu sânge-mi moare.

Sunt pânza în fir de aur, ce-au ţesut-o ochi cu ochi femeile-mi, în milenii,
Cu ochii plânşi pentru bunici, copii, taţi... roşii îndreptaţi spre astru
Din bolta albastră, oglindind pământ, ce l-au iubit, ţărâna de vedenii,
Ce-o acoperă, sfinţită în curcubeu, de vise în roşu, galben şi albastru.

Şi, mort singur de-oi fi, din os rămas o să-mi port sus pe boltă steagul, în sihastru...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viaţa este-un parcurs în paralel;
De îmbătrânire fizică, fără planificare,
Sau câteodată un parcurs spre ţel...
Şi gând nemuritor într-o perpetuă exersare!

Viaţa-i o mască adesea obligat s-o porţi
Ca să dea bine, sau e-un fel de-a fi
Ce ţi-l impui tu singur; un căutat de porţi
La care baţi c-un nume fără importanţă... Ştii!...

... Că e şi nudul, viaţa şi pe-afară şi-n înăuntru,
Ce nici n-arăţi cu adevărat decât oglinzii
Şi ascunzi perindele ce fug; le ştie gându'
Ce-l nu vei spune-n veci nici funiei, nici grinzii!

Viaţa-i un trepăduş, ce-l ştii, crezi că-i al tău
Şi nu-i; tu-i eşti al ei, la libera discreţie,
Chiar de te-ncumeţi să faci numai bine, nu şi rău...
Rămâne ea, cuiva! Tu!... O zi, cadavrul de pe masa de disecţie!

Viaţa-i frumoasă cum buchetul ce-i în vază,
Ce te încântă în culori şi dulci parfumuri;
Dar tija s-a tăiat cu ţipătul de-o primă zi, la prima rază
Şi tot mai veştedă-i, de-un car de-atât de multe drumuri!...

Viaţa-i doar gust endorfic de plăcere
Găsită apoi în reflecţii din trecute
Atât de rele, când au fost... sau bune efemere!...
Doar gând şi mintea le pictând, pe dispărute...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!