Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Glossă fluturelui rănit

E-ntâia oară când am prins să zbor -
Un fluture pe-o aripă de nor,
În zborul meu flămând după lumină,
Cu aripi de argint și muselină.
Și m-am născut un fluture de soare
Sub pulberea de stele și ninsoare.
Văd în zadar cum s-a deschis petala...
În pâlpâiri de foc se-ntoarce seara.

E-ntâia oară când am prins să zbor
Și-am înțeles, nimic nu e ușor!
Ni-i viața noastră fluture în vânt,
Dar nu-n zadar ne naștem pe pământ.
Un rol universal și sfânt îl are
Pe-acest tărâm, prin sine, fiecare.
Trăim spre-a ne-mplini făgăduința,
Iubirea și speranța și credința.

Un fluture pe-o aripă de nor
Am fost adesea și-am dorit să zbor.
În lumi pudrate cu luciri de stele
Miresme m-au furat și-au dus cu ele
Mierea din lanuri, pacea din ogoare
Și limpezimea stelei căzătoare
Ce-n legământ cu moartea, ca o noapte,
A coborât în unduiri de șoapte.

În zborul meu flămând după lumină,
Purtând ca voi, mereu, aceeași vină,
De a avea ce nu îmi aparține -
Munți de granit, vulcani, păduri virgine,
Oh, mi-am pierdut esența și aripa mi-e frântă,
Mi-e sufletul în cârje, căci țip în zarea mută
Și soarbe-nsingurarea mâhnirea mea... Ridică
Un munte de durere în lumea cea de sticlă.

Cu aripi de argint și muselină,
Cobor și plâng... Sunt trepte de rugină
Ce scârțâie sub plânsul de sub gene.
De-ați stăpâni întregul cer, cu stele,
Tot n-ați avea dorințele-mplinite
Și tot veți plânge... Însă luați aminte!
Ucide-n lumea asta ce străluce
Și-ngenunchiați, osânda vă veți duce.

Și m-am născut un fluture de soare,
Uitând de strălucirea care doare.
Credeam în zborul meu... A fost să fie
Decât firav surâs de păpădie...
Nu m-am oprit pe frunze, nici pe creste,
M-am avântat spre culmile celeste,
Apoi însângerat, către țărână,
Am poposit pe-a pruncului tău mână,

Sub pulberea de stele și ninsoare
Am învățat că, iată, se și moare...
De-aceea rog să măsurați cu gândul
Și visul și mărirea și pământul.
Iar ochiul tău de le-ar putea cuprinde,
Zborul să-ți fie lent, să iei aminte
La zborul meu, la biciuirea sorții,
Căci ruginite-s lacătele porții.

Văd în zadar cum s-a deschis petala.
Pe aripi frânte, azi, se pleacă seara.
Ce rost, (vă-ntreb), de-acuma frântul zbor,
Când într-o clipă trebuie să mor?!
Ce rost puteri și avuții? Vezi bine
Chiar dacă lupți, nimic nu-ți aparține.
Ești în decor, o rană sângerândă,
Deci ia aminte! Nu pleca la luptă!

În pâlpâiri de foc se-ntoarce seara...
Străin pribeag, a ta să fie rana?!
Ce-ai adunat?! Ce rost în lume, dacă
Din pumnul tău nimeni nu se adapă?!
Câți oameni i-ai hrănit cu-nțelepciune?
Vin prunci recolta vieții să-ți adune?!
Poate-ai trăit un fluture-n zadar...
Din drumul tău greșit te-ntoarce dar!

În pâlpâiri de foc se-ntoarce seara...
Văd în zadar cum s-a deschis petala
Sub pulberea de stele și ninsoare.
Și m-am născut un fluture de soare
Cu aripi de argint și muselină.
În zborul meu flămând după lumină,
Un fluture-s, pe-o aripă de nor...
E-ntâia oară când am prins să zbor.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Glossa prieteniei

Un fluture spre ceruri alergând,
Etern, fără concesii, simplu, blând...
Prietenia de s-ar inventa
Eu ca un vis spre ceruri aș zbura.
Mi-aș face aripi moi, prieteni dragi,
Aș lua culoarea buzelor de fragi,
Sideful și iubirea din lumină
Și puritatea stelelor, divină.

Un fluture spre ceruri alergând
După polen, voi m-ați vedea zburând.
Aș colinda cărările de stele
Să pun în cofa fericirii mele
Iubirea pentru voi – argint și cânt
Din suflet, din privire și din gând.
Aș lăcrima de-acum cu flori de tei,
Să retrăiesc prin voi, prietenii mei.

Etern, fără concesii, simplu, blând,
Să ascultați al sufletului cânt.
Nu vă-ntristați când nori pe ceruri sunt!
Prietenia-i spulberă c-un gând.
Am adunat cristal din apa lunii
Și-am lăcrimat la tâmplele furtunii.
Acum sunt crater, sângerândă rană,
Un fluture cu aripă de ceară.

Prietenia de s-ar inventa
Un fluture, lumină, zâmbet, stea,
Aș fi din toate astea câte-un pic,
Dar vezi, sunt doar o umbră, un nimic.
Coarda iubirii a rămas un vis
Ce în tenebre, de dureri s-a stins.
Dar nu vă temeți! Mă voi naște iar
Șivoi împărți la toți în dar.

Eu ca un vis spre ceruri aș zbura
Cu vise luminând iubirea ta.
Aș da speranțe zorilor ce vin
Și curcubeu aș fi, să ne unim
Prietenia-n fiecare clipă,
Speranț㠖 timp, aripă cu aripă.
Ca răsăritul -l pictez cu sânger,
Am frânt în vis aripa unui înger.

Mi-aș face aripi moi, prieteni dragi,
Aș smulge floarea, frunza de la fagi,
M-aș înveli ca o mireasă-n ele
Și fluture m-aș înălța spre stele.
Aș țese-n ceruri muguri de mătasă
Spre a rodi prietenia noastră.
Prietenia mea v-aș da-o-n dar,
fie vremii piatră de hotar.

Aș lua culoarea buzelor de fragi
Apoi v-aș săruta, prieteni dragi.
Cu brațele de ramuri împletite,
Altar facem, pentru necuvinte.
Cum nu e vreme lacrima s-o spui,
Ascunde-o în adâncul ochiului.
Oh, legea sentimentelor rămâne
În pieptul tău brăzdat de răni, române.

Sideful și iubirea din lumină
Le țes pe aripi moi de muselină.
Prietenia-n stâncă voi sculpta
Și pe vecie toți mă veți avea.
Lăsați aprinsă candela iubirii!
Ea lumina-va calea fericirii.
Val din dantele albe la piciare,
Pe brațe blândul răsărit de soare...

Și puritatea stelelor, divină,
Prietenia, setea de lumină
Din ochi, din suflet, izvorâte-ades,
Din aripă de fluture-au purces.
M-am înălțat, un zâmbet de izvor,
În zborul lin și ademenitor...
Vă las de-acum prietenia mea –
Un fluture cu străluciri de stea.

Și puritatea stelelor, divină,
Sideful și iubirea din lumină.
Aș lua culoare buzelor de fragi,
Mi-aș face aripi moi, prieteni dragi.
Eu ca un vis spre ceruri aș zbura
Prietenia de s-ar inventa.
Etern, fără concesii, simplu, blând,
Un fluture spre ceruri alergând...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa ultimei dorinți

Eu îmi doresc, de ziua mea, în dar,
Cum și-au dorit și alții înainte,
Un strop de cianură din pahar,
Apoi să plec, în lumea mea, cuminte.
Să-mi fie somnul, un uitat coșmar,
Să sfâșii verbe-n trecerea finală
Și să mă pierd cu fiecare val,
Secundă de tăcere, către seară.

Eu îmi doresc, de ziua mea, în dar,
îmi aprindeți torțele în noapte,
Să ard precum un vis... Templu de jar,
Templu de taină, de lumini și șoapte.
Și să-mi lăsați o lacrimă de mir,
Să ud cu ea a visului petale,
Apoi, pășind tăcut spre cimitir,
îmi lăsați la tâmple câte-o floare!

Cum și-au dorit și alții înainte
A frânge timpul ne-nțeles și dur
Și eu râvnesc... Pășiți printre morminte
Și ceruiți-mi liniștea de-acum!
Pe cruce agățați-mi o beteală!
Mi-e timpul iarnă și am înghețat...
Dac-am să dorm prea mult, nu-mi luați în seamă!
În viața mea, oricum s-a înnoptat.

Un strop de cianură din pahar
Să sorb, poate mi-ar fi îndeajuns,
Căci vreau trec al nopților hotar,
În zbor spre cer, oricât ar fi de sus.
Sunt un copac tăiat din rădăcini
Și-n secetă iubirea mi-am plantat,
În jurul meu, mi-s toți cei dragi, străini...
La cruci străine au îngenunchiat.

Apoi să plec în lumea mea cuminte...
nu vorbiți de mine! M-am pierut...
Oh, biet străin, doar tu să iei aminte,
Rugină fi-va tot ce am făcut.
De-acum voi fi o aripă de ceară,
Un zbor flămând de pace și lumină.
Și cianura parc-a fost amară,
Iar trupul greu, îmi putrezește-n tină.

Să-mi fie somnul un uitat coșmar
Inconștient de timp – o rătăcire,
Iubirea voastră astăzi e-n zadar,
Nu îmi mai poate-aduce fericire.
Fâșii îndoliate de tăceri
V-ați prins la braț. Și nu ați luat aminte!
Frângând în mine zeci de primăveri,
Mi-ați luat din toc nămeții de cuvinte.

Să sfâșii-n verbe trecerea finală?!
Ce rost când din durere m-am născut?
Din pulbere de stele... și prin boală,
Cu ființa mea, prin timpuri am trecut.
Cât am luptat cu tainice himere!
V-ați întrebat vreodată, dragii mei?
Ce rost să îmi lăsați alese semne?
S-au dus și anii buni și anii grei...

Și să mă pierd cu fiecare val,
Căci am fost vouă cu netrebuință,
Un ne-nțeles, făr' de iubire dar.
Eu mi-am plecat genunchiul în căință.
Voi, cruzi și nemiloși, v-ați osândit,
Eu pentru voi, de-acum îmi cer iertare.
Pedeapsa morții când voi fi-mplinit
Voi știi că-n moarte nimeni nu mai moare.

Secundă de tăcere către seară,
În neguri, corb, prin timpuri mă scufund.
Se-aude, grav, un clopot de aramă
Și alte lacrimi, alte lacrimi curg...
Ni-i somnul orb. Străin, ca o făclie,
Osoarul ne așteaptă primitor.
El nu-i decât a vieții mărturie...
Eu nu-s decât un simplu muritor...

Secundă de tăcere, către seară...
Și să mă pierd cu fiecare val,
Să sfâșii-n verbe trecerea finală,
Să-mi fie somul un uitat coșmar.
Apoi să plec în lumea mea, cuminte,
Un strop de cianură din pahar,
Cum și-au dorit și alții înainte,
Eu îmi doresc, de ziua mea, în dar.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Toamnă în creion

M-am născut în toamna asta,
Eu – un fluture de ceară...
Văd în mine întuneric...
Întuneric este-afară!

Zbor cu frunzele de miere,
Pacea s-o culeg, dn soare,
Dar aripa când se-nalță,
Sângerează, plânge, doare...

Întunericul din mine
Sapă răni, lacrima curge.
Lutul greu al suferinței
Ca un lanț de fier mă strânge.

Mă unesc în întuneric
Cu-ntunericul de-afară...
Toamna a furat lumina
Unui fluture de ceară.

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Și fiecare...

Și fiecare are îngeri păzitori
În fluturi, în lumină, păsări, flori...
În pescăuși ce se înalță lin,
În ningeri blânde sau în cer senin...
În fluturi albi, în fluturi de ninsoare,
În stele și iîn crini și în fecioare.
Pentru darurile mele -
Cască și cercei, inele,
Pulovere și brățări,
Lănțișoare, bluze, flori,
Mulțumesc acelei care
Zboară fără încetare
Peste lumi și generații,
Printre-atâtea constelații.
Pescăruș cu aripi frânte,
Plâsul cine să-ți asculte?!
Cine, înger de lumină,
Smuls de vânt din rădăcină?
Ce dureri ai îndurat?
Cui obrazul tău ai dat
îl pălmuiască-n noapte?
Ce calvar ai dus în taină
Fiică și soție, mamă?
Crucea ta, cu îndurare
Se apleacă... șidoare!
Tu ești un vulcan de șoapte
Peste care, gândul meu
Îți e pază-n miez de noapte
Și te sprijjnă la greu.
Tu ești aripă și vis,
Ești femeie și artist,
Maică Sfântă și lumină,
Candelă de muselină.
Ai venit, prin întrupare,
Crina, doar spre a salva
Moartea noastră trecătoare,
Lumea bună, de cea rea.
Zborul, lin arareori,
Se ascunde printre nori
Și rasari - un Soare blând,
Pentru oameni, pe pământ.
Ești lumină, înger, stea...
Jumătate, viața mea,
Ție eu ți-aș dărui.
Haide! Vremuri vor veni,
Când unite vom lupta,
Lumea asta vom schimba.
Zâmbet - dansuri de pleiade
Peste lumea noastră cade.
Oh, prin literă și lege,
Om pe om se va-nțelege.
Voal de îngeri și de stele
Peste chipul țării mele.
Datorăm acestea toate
Vieții cea fără de moarte.
Noi – popas, același drum,
Vom fi ghid prieteniei
Ce ne leagă și acum.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albatrosul rănit

aș vrea să zbor dar nu mai pot,
mi s-a frânt aripa în două,
aș da pe ea avutul tot,
de mai mi-ar crește alta nouă.

pribeag pe un catarg străin,
privesc azurul cum s-a-nchis
și cum din zborul meu senin
n-a mai rămas decât un vis.

dau iar să zbor, dar e-n zadar,
doare aripa cea ruptă,
zăresc în depărtări un far,
cu o lumina ne-ntreruptă.

odată când puteam să zbor,
eram aici un paznic bun,
mă luau matrozii toți la zor,
făcându-ma sunt nebun.

acum se uită după mine
si toți îmi căinează soarta,
gândesc cu toți c-ar fi mai bine,
dac-ar veni mai iute moartea.

poezie de
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Am gustat

Am gustat din furia iubirii
Și m-am înălțat pasăre de lumină,
Căutând uitarea ce te-a rănit...
Tu, femeie, ești zborul de lacrimă,
Labirintul tăcerii ce mă va duce
La altarul divin.
Și lacrima ta este frumoasă... și dulce...
Dar... când m-am oprit spre odihnă
Din zborul meu,
Am fost prins cu lanțuri de umbre
Și închis în colivia luminii.
Cineva mă păstra ca pe o nestemată!
Nu cunoștea că îmi voi răni aripile
Cu necuvinte...
Apoi ușa coliviei a fost deschisă...
Aveam mâncare și apă, iubire, lumină.
Dar nu mai aveam forța de a te căuta
În necunoscut.
Mi-am scuturat aripile de cenușa uitării
Dar mă dureau de tăceri.
Vino tu, căci căutarea mea
Și-a sfârșit drumul.
Copacii s-au plecat în rugi
La marginea sufletului meu...
De aici se naște pustiul...
Semnalmentele
Sunt limpezi râuri pe harta de sentimente
Arsă la capete de vulcani.
Sunt aici! Vino!
Nu voi mai putea pleca niciodată...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Odă eroilor

(lacrimile nu se usucă nicicând din ochii poporului și ai mamei)

Un glonț mi-a spart pieptul... Când țara plângea,
Plângea jumătate din inima mea...
Un înger venise și-n zbor către cer,
Un gând de lumină, mă luase cu el.

Se-aprinde în ceruri o candelă - vis.
Aripa de ceară în foc s-a prelins.
plânge poporul, mă cheamă, mă vrea.
Poporul rămâne în inima mea.

Mă cheamă părinții - un fluture-n zbor,
În vis, o lumină - o șoaptă de dor.
Troița se-nalță un cânt către cer...
E viața și moartea, un cerc de mister.

O inimă-n soare, prin voi m-am născut.
Aveam misiunea de-a fii pe pământ...
M-am stins pentru țară, erou ne-nfricat,
Veghez libertatea de-aici, din înalt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

În rochie de mireasă

Mă-mbrac în rochie de mireasă
Și trandafiri îmi prind în păr,
Mamă, fiu cea mai frumoasă!
Căci vezi, de tine îmi e dor...

Nuntirea-mi, astăzi, printre îngeri,
Deschide porți visului tău...
Gătită-ș în argint de stele...
Vin îngerii la pieptul meu.

Un fluture cu aripi albe
Coboară iar pe catafalc,
Eu sunt în rochie de mireasă,
Voi, semne sub mormântul alb...

Tu ești cu tatăl nostru, mamă,
Iar singură, aici, sunt eu...
Durerea munții parcă-i sfarmă
Și-o știe numai Dumnezeu.

Copac trudind spre fericire,
Din visul vostru întrupat,
Mireasă, calc întru nuntire,
Spre mult deplânsul catafalc...

De fericire plâng și cerul
Azi s-a deschis deasupra mea
Spre-a mă vedea și voi, măicuță,
Oh, mama mea, măicuța mea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zeule din Soare

Zeule din Soare,
Azi e sărbătoare,
Vremuri de noroc,

Arzi în cer de veacuri,
Și-ți arunci pe lacuri
Cercul tău de foc.

Dar te bate gândul
Să usuci Pământul
Apele arzând,

m-arunci pe-o mare
Moartă-n depărtare,
Singur și flămând.

Lasă-mi doar răgazul
Cât trec pârleazul,
Farul -l aprind,

Să mai văd o clipă
Zborul de aripă,
Zorile mijind.

poezie de (13 decembrie 2007)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

NUNTĂ ÎN CER

(Soției mele, Aurelia)


Iubita mea îți cer, acum, aripa,
Ce ne unește pe vecie clipa;
Vom poposi în zbor, să-ți pun cunună,
Din stele, pe o margine de Lună,

ne putem lua, de-acolo, zborul,
Spre Raiul unde-și țin, acum, soborul,
Frumoasele grădinilor, din care,
Ai răsărit în viața mea, ca floare.

Petalele-ți sunt aripi neștiute;
Eu nu am aripi, însă, nevăzute,
Purta-te-vor, doar versurile mele,
În zborul către cerul plin de stele,

În faeton, făcut din Carul Mare,
Ferindu-te, cu-al meu sărut, de Soare,
Până ajungem la Lumina Vieții,
Ce cheamă la-nviere și poeții.

Și-acolo-n Cer, iubita mea,-n nuntire,
Uita-vom există și murire,
Și tineri vom rămâne-n veșnicie,
Cât dragostea nu moare-n Poezie!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești cel mai mare dar

În stele, în noapte tu ești partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Ești ceva bun pentru sufletul meu,
Ești gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Ești liniștea ce-miaripi în patima nebună,
Albastrul nesfârșit într-un amurg din strună.
Ești etenul răsărit, când viața m-a înfrânt
Și mă minunez de-am început cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ți mulțumesc
Și nu te las pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria și o simt din plin,
din ninsoare și vânt eu văd doar senin.
Văd așa cum ești, ca cel mai mare dar
Și vreau să nu fie viața în zadar.

poezie de (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Stele căzătoare

Pe colțul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerșindu-ți dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalță...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viață.

În lumi călătoresc șitot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aș fi dorit să fie viața moarte
Să-mi țes tristețea-n răsărit de noapte.

E-n clopot golul clipei... Mă cuprinde...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Și stânca ta de vis și dor, iubite...

Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu "a fost odată"
Într-un regat de ghețuri, crini și perle
Pașii iubirii unei lumi eterne.

Surâsul meu a strălucit... În raze
De ploi căzând, misterul unei fraze
Precum o raclă s-a deschis și domn
S-a așezat pe-al nemuririi tron.

Nu știu fi avut de-atunci alt nume
Nici altă-nfățișare, nici alt dor...
De-atunci tu ești un răsărit de soare
Iar eu, al său apus biruitor.

Poate c-a existat o altă lume
În care am trăit cu-adevărat...
Poate există-n lume fericire
Dar eu din fericire n-am gustat.

Trăiesc de ani-lumină printre stele,
O lume rece, agonii, mistere...
În sufletu-mi e noapte veșnică și teamă,
Iubiri de stele, stele de aramă...

Iubire nepermisă, castă, pasageră,
În lumea-n care singura himeră
Revine-n ușa sufletului meu
Și îi deschide tot aceeași eu.

Comete-n zbor își caută menirea
Dar eu rămân în mine ca un sfinx
Pe coala universului pătată
De dulcele lichid din zeul-pix.

De ce-n tăcerea nopților de sticlă
Te-ntinzi cu brațe de argint și dor?
De ce-n tăcerea noastră se ridică
Un strigăt disperat de ajutor?

Vino aici prelungim iubirea
Atâtor pământene amintiri!
Să resădim în suflet fericirea
Celor loviți de griji și amăgiri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Stele căzătoare

Pe colțul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerșindu-ți dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalță...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viață.

În lumi călătoresc șitot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aș fi dorit să fie viața moarte
Să-mi țes tristețea-n răsărit de noapte.

E-n clopot golul clipei... Mă cuprinde...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Și stânca ta de vis și dor, iubite...

Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu "au fost odată
Într-un regat de ghețuri, crini și perle
Pașii iubirii unei lumi eterne".

Surâsul meu a strălucit... În raze
De ploi căzând, misterul unei fraze
Precum o raclă s-a deschis... Și domn
S-a așezat pe-al nemuririi tron.

Nu știu fi avut de-atunci alt nume
Nici altă-nfățișare, nici alt dor...
De-atunci tu ești un răsărit de soare,
Iar eu, al său apus biruitor.

Poate c-a existat o altă lume
În care am trăit cu-adevarat...
Poate există-n lume fericire
Dar eu din fericire n-am gustat.

Trăiesc de ani-lumină printre stele,
O lume rece, agonii, mistere...
În sufletu-mi e noapte veșnică și teamă,
Iubiri de stele, stele de aramă...

Iubire nepermisă, castă, pasageră,
În lumea-n care singura himeră
Revine-n ușa sufletului meu
Și îi deschide tot aceeași eu.

Comete-n zbor își caută menirea
Dar eu rămân în mine ca un Sfinx
Pe coala universului pătată
De dulcele lichid din zeul-pix.

De ce-n tăcerea nopților de sticlă
Te-ntinzi cu brațe de argint și dor?
De ce-n tăcerea noastră se ridică
Un strigăt disperat de ajutor?

Vino aici prelungim iubirea
Atâtor pământene amintiri!
Să resădim în suflet fericirea
Celor loviți de griji și amăgiri.

poezie de din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Șalom Sabat

Eu sunt un vultur plin de măreție,
Trăiesc din amețeala cerului;
Tu ești o pană dintr-o aripă
De altă culoare:
Nepotrivită, zbârlă, purtată de vânt,
Ce-și caută locul prin aripi străine,
Iar eu nimic n-aș da pe tine.

De la o vreme, însă,
Eu zbor cu șoimii și areții,
Căci mi-am pierdut o pană care
M-ar fi purtat unde mi-e locul,
Cât mai apropiat de soare.

De la înălțimea la care m-am coborât,
Văd mai bine
Că pana ta e tot ce îmi lipsește,
Că sunt condamnat la picaj,
ai o misiune mai înaltă
și, oricum ai fi, nu sunt fără de tine
Decât o eclipsă, pana mea lipsă.

Când nu pot să zbor, de tine mi-e dor;
Facem parte dintr-un tot,
Fără el să zbor nu pot,
Nici tu nu zbori,
Și mor, și mori.

Fie-ne țărâna ușoară
Ca pana ce zboară,
Ci nu atât de grea
Ca tine, pana mea,
Și nici la fel ca mine
Când zbor lipsit de tine.

Sabat Șalom!

poezie de din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

Taina unei frunze

Încerc ca să găsesc în zborul unei frunze,
O geană de lumină, un leagăn pentru muze,
O aripă de flutur, un zbor cu eleganță,
Mereu către aceeași zburdalnică speranță!

In zborul său e-o tainâ, de vrei, o s-o zărești,
N-o simte orișicine, dar, de te străduiești,
Ca într-o adiere de pulbere ușoară,
Te va atinge zboru-i, chiar dacă ea coboară!

Ce minunat e zborul și ce frumos plutește,
Și cu-ale tale vise, ades călătorește,
Și îți arată ție, că drumul nu e lin,
Dacă-ți îneci speranța în lacrimi și suspin!

Când pe pământul rece, ea vrea să se aștearnă,
Îți mângâie privirea cu zborul ei spre iarnă,
Nu poți să nu te bucuri, multele culori,
Ți se așază-n cale, ca un covor de flori!

Chiar și atunci când zace, pe banca noastră tristă,
Ne-ntâmpină cu-aceeași privire optimistă,
Și nu ar vrea prea multe ca noi îndrăznim,
Decât să urmăm visul și să ne întâlnim!

Ce taină poate-ascunde o frunză optimistă,
Plăpânda ei aripă abia dacă există,
Și-n timp ce eu prin viață, tot urc și mă cobor,
Ea duce strâns in brațe un prim și ultim zbor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Când plâng...

Când plâng, o lacrimă de-a mea,
Îmi plânge-ntreaga lume.
Și infinitul plânge-amar,
Cu ploi de stele, iar și iar...
Nu mai cunosc nici zâmbetul nici visul.
Mâ-ntreb dacă există paradisul...
Dar cine să-mi răspundă la-ntrebare?!
Și sufletul de suferință doare.
Oh, nici speranța nu îmi mai rămâne,
Căci cine-s eu de-acum pe-această lume?!
Adorm - o stea la margine de zare.
Scheletul unei clipe trecătoare
Îmi dă o umbră - aripă târzie -
Un zbor plăpând de puf de păpădie.
M-acopăr cu veșminte de lumină,
Dar singură-s, durerea nu-mi alină
Nici valul cast, nici răsăritul, Doamne.
Cărări de pietre-n vreme de ninsoare...
Și ochiul plânge albele zăpezi,
Când încă o iubire, iată, pierzi!
În curcubeu mă învelesc și iar
Iluzii mă apasă vertical.
În înger, transcendent, mă definesc
Și-aștept de-acum, aștept o mângâiere,
Din visul meu urât mă trezesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Singurătatea creatorului

pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici a ars totul, dincolo e tăcere
doar Dumnezeu a rămas
mi-e fiecare cuvânt o mărturisire
fiecare zbor e un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de cedoare absența
de ce cuvântul e rană
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir boboci de trandafiri
simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
atinge-mi ochii văd necuprinsul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada sufletului între aripi

Pe-o creangă de-alun,
sufletul îmi pun;
pe-o creangă de os,
sufletul îmi cos;
pe-o creangă de brad,
sufletul îmi ard;
pe-o creangă de pin,
caut în destin.
Pe-o creangă de apă,
sufletul îmi scapă
și-alerg după el
tras printr-un inel
până ilumină
fructul din grădină,
curcubeu-n umăr,
soarele-ntr-un număr,
timpul ce se coace
printre dobitoace,
clipa-n altă clipă,
aripă-n aripă,
corul într-un nor,
zborul într-alt zbor,
soboru-n sobor,
vina-n altă vină:
lumină, lumină...!

poezie de din volumul de versuri Zoria (7 iunie 1977)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

* * *

pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici totul a ars, dincolo e tăcere
doar Isus a rămas rezemat de o cruce
mi-e fiecare cuvânt, mărturisire
fiecare zbor, un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de cedoare absența
de ce cuvântul e rană deschisă
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir albi boboci de trandafiri
simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
Doamne, atinge-mi ochii văd necuprinsul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să zbor din nou spre soare

Mă uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt că sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau fac un zbor când iar mă doare.

poezie de (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook